Cartea a treia a lui Ezra

Cartea a treia a lui Ezra - Apocrife

                     Capitolul 1

1. Și a prăznuit Iosia Paștile în Ierusalim în cinstea lui YaHWeH Eylohim al său și a jertfit Pesach în a paisprezecea zi a lunii întâi, așezând preoții după rândul lor, împodobiți în templul lui YaHWeH.

2. Și a poruncit leviților, slujitorilor la cele sfinte ale lui Israel, să se sfințească pe sine lui YaHWeH în templul pe care l-a zidit Solomon, fiul regelui David.

3. "Nu va fi chemarea voastră să-l ridicați pe umeri, ci acum slujiți lui YaHWeH Eylohim al vostru și purtați grijă neamului lui Israel.

4. Și pregătiți mieii pentru Paști după neamurile și după familiile voastre, după rânduiala lui David, regele lui Israel, și după strălucirea lui Solomon, fiul lui.

5. Și stând în templu după rânduiala părinților, cuvenită vouă leviților, cei ce stați în șir înaintea fraților voștri din Israel,

6. Cu rânduială jertfiți Paștile, și pregătiți jertfele fraților voștri, și faceți Paștile după porunca lui YaHWeH, care s-a dat lui Moise".

7. Și a dăruit Iosia poporului care se afla de față, din miei și din iezi treizeci de mii, viței trei mii; acestea din turmele regelui s-au dat, după făgăduința sa, poporului, preoților și leviților.

8. Și au dat Helchia și Zaharia și Iehiel, ispravnicii templului lui YaHWeH, preoților pentru Paști, oi două mii șase sute, viței trei sute.

9. Și Iehonia și Semaia și Natanael, fratele său, și Hașabia și Ieiel și Ioram, cei peste mii, au dat leviților pentru Paști, oi cinci mii, viței șapte sute.

10. Și după ce s-au făcut acestea cu bună-cuviință, au stat preoții și leviții, având azimele după seminții și după capii de familie înaintea poporului, ca să aducă lui YaHWeH după cele scrise în cartea lui Moise.

11. Și au fript Pesach la foc, cum se cuvine și jertfele le-au fiert în căldări și în tingiri, cu bun miros, și le-au adus la toți cei din popor.

12. Și după acestea au gătit pentru ei înșiși și pentru preoți, frații lor, fiii lui Aaron, pentru că preoții aduceau grăsimile până la căderea nopții, și leviții au gătit lor și preoților, frații lor, fiii lui Aaron.

13. Și cântăreții templului lui YaHWeH, fiii lui Asaf, erau în rândul lor, după cum a rânduit David.

14. Și Asaf și Zaharia și Iedutun, dregătorul regelui,

15. Și portarii stăteau fiecare la poarta lui, fiindcă nimănui nu-i era îngăduit să-i treacă rândul. Și leviții, frații lor , au gătit pentru ei.

16. Și s-au săvârșit cele de jertfă lui YaHWeH, ca în acea zi să se sărbătorească Paștile și să se aducă jertfele pe jertfelnicul lui Eylohim, după porunca regelui Iosia.

17. Și au prăznuit fiii lui Israel câți se aflau de față, în vremea aceasta, Paștile și praznicul azimelor , șapte zile.

18. Și nu s-au sărbătorit Paști ca acestea în Israel, din zilele lui Samuel proorocul.

19. Și toți regii lui Israel n-au sărbătorit Paști ca acestea, cum le-au sărbătorit Iosia și preoții și leviții și Iudeii, și tot Israelul, și cei ce s-au aflat în locuința lor în Ierusalim.

20. În anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia, s-au sărbătorit Paștile acestea.

21. Și s-au îndreptat faptele lui Iosia înaintea lui YaHWeH lui, cu inimă plină de evlavie.

22. Și lucrurile despre el s-au scris în vremurile cele mai dinainte, despre cei ce au păcătuit și au făcut nelegiuiri înaintea lui YaHWeH, mai mult decât orice neam și împărăție, și cele ce au amărât sufletul lui, cum și cuvintele cu care YaHWeH a mustrat pe Israel.

23. Și după toate lucrurile acestea ale lui Iosia, s-a întâmplat ca Faraon, regele Egiptului, să vină cu război în Carchemiș, pe Eufrat.

24. Și a ieșit în întâmpinarea lui Iosia și a trimis la el regele Egiptului, zicând: Ce este mie și ție, rege al lui Iuda? Nu împotriva ta sunt eu trimis de la YaHWeH Eylohim,

25. Ci spre Eufrat se îndreaptă războiul meu. Și acum YaHWeH cu mine este și YaHWeH cu mine sârguind este.

26. Depărtează-te de la mine și nu sta împotriva lui YaHWeH.

27. Și n-a întors de la el Iosia carul său, ci a pornit război, neluând aminte la cuvintele lui Ieremia proorocul, cuvinte din gura lui YaHWeH, și a intrat cu el în luptă în câmpia Meghidonului.

28. Și s-au coborât dregătorii la regele Iosia, și a zis regele slugilor sale: Scoateți-mă din luptă, că am slăbit foarte.

29. Și îndată l-au scos pe el slugile lui din rândul de bătaie, și el s-a suit în al doilea car al lui și, ajungând la Ierusalim, și-a sfârșit viața și a fost îngropat în mormântul părinților săi.

30. În toată Iudeea au jelit pe Iosia și a plâns Ieremia proorocul pentru Iosia; și căpeteniile cu femeile l-au plâns până în ziua de astăzi.

31. Și s-a dat aceasta, ca să se facă totdeauna la tot neamul lui Israel.

32. Și acestea sunt scrise în cartea celor povestite despre regii lui Iuda, de asemenea și faptele pe care le-a săvârșit Iosia și mărirea lui și înțelepciunea lui în legea lui YaHWeH.

33. Iar cele ce s-au făcut de el mai înainte și cele de acum s-au scris în Cartea regilor lui Israel și ai lui Iuda.

34. Și căpeteniile poporului au luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-au pus rege în locul lui Iosia, tatăl lui, fiind de douăzeci și trei de ani.

35. Și a domnit în Iuda și în Ierusalim trei luni.

36. Și l-a mutat regele Egiptului, ca să nu domnească în Ierusalim.

37. Și a păgubit pe popor cu o sută de talanți de argint și cu un talant de aur.

38. Și regele Egiptului a pus rege în Iuda și în Ierusalim pe Ioiachim, fratele lui Ioahaz.

39. Și a legat Ioiachim pe dregătorii cei mari, și pe Zarachi, fratele său, prinzându-l, l-a dus în Egipt.

40. Și era Ioiachim de douăzeci și cinci de ani când s-a făcut rege în Iuda și în Ierusalim și a făcut rău înaintea lui YaHWeH.

41. Și împotriva acestuia s-a suit Nabucodonosor, regele Babilonului, și, legându-l cu legături de aramă, l-a dus în Babilon.

42. Și din sfințitele vase ale lui YaHWeH, luând Nabucodonosor și ducându-le, le-a agățat în templul lui, în Babilon.

43. Și cele ce s-au scris despre el și despre necurăția lui și despre nelegiuirea lui, s-au scris în Cartea Cronicilor regilor .

44. Și în locul lui Ioiachim a domnit fiul lui, care, când a ajuns rege, era de optsprezece ani.

45. Și a domnit trei luni și zece zile în Ierusalim și a făcut rău înaintea lui YaHWeH.

46. Și după un an, trimițând Nabucodonosor, l-a mutat în Babilon, împreună cu vasele cele sfinte ale lui YaHWeH.

47. Și a pus pe Sedechia rege în Iuda și în Ierusalim, în vârstă de douăzeci și unu de ani.

48. Și a domnit unsprezece ani și a făcut rău înaintea lui YaHWeH și nu s-a rușinat de cuvintele care s-auț grăit prin Ieremia proorocul din gura lui YaHWeH.

49. Și fiind legat cu jurământ de regele Nabucodonosor pe numele lui YaHWeH, el a călcat jurământul și a fost îndepărtat din domnie.

50. Și învârtoșându-și cerbicea și inima sa, a călcat cele legiuite ale lui YaHWeH Eylohim a lui Israel.

51. Și fruntașii poporului și ai preoților au făcut multe nelegiuiri, mai multe decât toate necurățiile tuturor neamurilor , și au pângărit templul lui YaHWeH cel sfințit în Ierusalim.

52. Și a trimis pe Eylohim al părinților lor pe îngerul Său să-i cheme, întrucât îi ocrotea pe ei și locașul Său.

53. Iar ei își băteau joc de vestitorii Lui, și în ziua în care a grăit YaHWeH; ei batjocoreau pe proorocii Lui, până ce, mâniindu-Se El pe poporul Său pentru păgânătăți, a poruncit regilor Caldeilor să se suie împotriva lor .

54. Aceștia au omorât pe tinerii lor cu sabia împrejurul sfântului lor locaș și nu le-a fost milă de cel tânăr și de fecioară și de bătrân, și de cel mai tânăr al lor.

55. Ci pe toți i-au dat în mâinile lor, și toate vasele sfinte ale lui YaHWeH, cele mari și cele mici, și vasele chivotului lui Eylohim.

56. Și luând vistieria regelui, au dus-o în Babilon și au ars templul lui YaHWeH.

57. Și au surpat zidurile Ierusalimului și turnurile lui le-au ars cu foc și au făcut netrebnice toate cele mărite ale lui și pe cei scăpați de ascuțișul sabiei i-au dus în Babilon.

58. Și au fost slugi lui Nabucodonosor și fiilor lui, până ce au venit Perșii stăpâni, ca să se împlinească cuvântul lui YaHWeH care a fost în gura lui Ieremia, până ce pământul se va bucura de odihnele sale în tot timpul pustiirii lui, odihnind până la împlinirea celor șaptezeci de ani.

                Capitolul 2

1. Domnind Cirus peste Perși, în anul întâi, ca să se împlinească cuvântul lui YaHWeH grăit prin gura lui Ieremia,

2. A ridicat YaHWeH duhul lui Cirus, regele Perșilor, și a vestit în tot regatul său prin grai și prin scrisori, zicând:

3. Aceasta zice regele Perșilor, Cirus: Pe mine YaHWeH lui Israel, YaHWeH cel Preaînalt m-a pus rege al lumii.

4. Și mi-a poruncit mie să zidesc Lui templu în Ierusalimul cel din Iuda.

5. Dacă este cineva dintre voi din neamul lui Iuda, YaHWeH lui să fie cu el, să se suie la Ierusalimul din Iudeea și să zidească iarăși templul lui YaHWeH lui Israel; căci Acesta este YaHWeH, Cel care locuiește în Ierusalim.

6. Drept aceea, câți locuiesc în partea locului, în ținutul acela, să-i ajute,

7. Cu aur și cu argint, cu dări, cu cai și cu vite împreună cu ceilalți, care la rugăciune sunt puși în templul lui YaHWeH din Ierusalim.

8. Și căpeteniile semințiilor lui Iuda și Veniamin, preoții și leviții, și toți cărora le-a trezit YaHWeH duhul, ca să se suie să zidească iarăși templul lui YaHWeH din Ierusalim,

9. Și cei din jurul lor au ajutat în toate cu argint și cu aur, cu cai, cu dobitoace și cu nenumărate daruri făcute de cei al căror duh fusese trezit.

10. Și regele Cirus a scos vasele sfinte ale lui YaHWeH pe care le adusese Nabucodonosor din Ierusalim și le așezase în templul lui.

11. Și scoțându-le, Cirus, regele Perșilor, le-a dat lui Mitridate, vistiernicul său.

12. Și prin acesta s-au dat în seama lui Șeșbațar, cârmuitorul Iudeii.

13. Și numărul acestora era: pahare de aur o mie, și pahare de argint o mie, cățui de argint douăzeci și nouă, năstrape de aur treizeci, de argint două mii patru sute zece, și alte vase o mie.

14. și toate vasele care s-au adus, de aur și de argint, cinci mii patru sute șaizeci și nouă:

15. Și au fost aduse de Șeșbațar în Ierusalim împreună cu cei întorși din robie din Babilon.

16. Iar în vremea domniei lui Artaxerxe, regele Perșilor, Bilșam și Mitridate, Tabeel și Rehum cârmuitorul, împreună cu Șimșai scriitorul și tovarășii lor care locuiau în Samaria și în alte locuri, au scris împotriva celor ce locuiesc în Ierusalim și în Iudeea o scrisoare iscălită:

17. "Regelui Artaxerxe, stăpânul: slugile tale, Rehum cronicarul și Șimșai scriitorul, și ceilalți din sfatul lor , și judecătorii cei din Cele-Siria și din Fenicia;

18. Cunoscut să fie acum lui YaHWeH nostru, regele, că Evreii, suindu-se de la voi la noi, venind la Ierusalim, cetatea cea răzvrătită și vicleană, zidesc piețele și zidurile ei le repară, și pun temelia templului.

19. Deci, de se va zidi cetatea aceasta și se vor sfârși zidurile, bir nu vor suferi a da, ci și regilor vor sta împotrivă.

20. Și, fiindcă au început clădirea templului, am socotit că este bine să nu trecem aceasta cu vederea,

21. Ci să înștiințăm pe YaHWeH nostru, regele, că, dacă vrei să cercetezi cu amănuntul cronicile părinților tăi,

22. Atunci vei afla în cronici însemnări despre acestea și vei cunoaște că cetatea aceasta era răzvrătită, tulburând regi și cetăți.

23. Și Evreii răzvrătiți încă din vremuri vechi urzesc răscoale, pentru care pricină și cetatea aceasta a fost pustiită.

24. Acum dar arătăm ție, stăpâne rege, că de se va zidi din nou cetatea aceasta și se vor ridica zidurile ei, nu te vei mai coborî în Cele-Siria și Fenicia".

25. Atunci a răspuns regele lui Rehum cronicarul și cârmuitorul, lui Bilșam și lui Șimșai scriitorul și celorlalți, care împreună cu ei se sfătuiesc și locuiesc în Samaria și în Siria și în Fenicia, cele scrise mai jos:

26. "Am citit scrisoarea ce mi-ați trimis; drept aceea am poruncit să se caute și s-a aflat că cetatea aceea este din veac împotrivitoare regilor;

27. Și că locuitorii au urzit răscoale și războaie în ea și că regi tari și cruzi au fost în Ierusalim, stăpânind și bir luând de la Cele-Siria și de la Fenicia.

28. Acum dar am poruncit să fie opriți oamenii aceia a zidi cetatea și să purtați de grijă ca să nu se mai întâmple nimic împotriva acestei porunci.

29. Și să nu meargă mai departe răutatea, ca regii să se tulbure".

30. Atunci, citindu-se cele scrise de regele Artaxerxe, Rehum și Șimșai scriitorul și cei ce se sfătuiau împreună cu ei, pornind în grabă la Ierusalim, cu cai și cu mulțime de luptă, au început a opri pe cei ce zideau.

31. Și a fost oprită zidirea locașului sfânt din Ierusalim până în al doilea an al domniei lui Darius, regele Perșilor

                  Capitolul 3

1. Și pe când domnea Darius, a făcut ospăț mare tuturor celor de sub ascultarea lui și tuturor celor născuți din casa lui,

2. Și tuturor dregătorilor celor mari ai Mediei și ai Persiei și tuturor satrapilor și căpeteniilor oștirii și cârmuitorilor de ținuturi de la India până la Etiopia, care erau în cele o sută douăzeci și șapte de satrapii.

3. Și după ce au mâncat și au băut și după ce s-au săturat, s-au risipit; iar regele Darius s-a dus la așternutul său și a adormit și s-a deșteptat.

4. Atunci cei trei tineri, din garda regelui, care păzeau pe rege, au zis unul către altul:

5. Să spunem fiecare dintre noi câte un cuvânt, să vedem al cui va fi mai tare, iar al cărui cuvânt va fi mai înțelept, aceluia îi va da lui regele Darius daruri mari și laude mari;

6. Și cu porfiră se va îmbrăca și din vase de aur va bea, și pe aur va dormi, și se va plimba în trăsură cu cai cu frâie de aur, și va purta pe cap turban de vison și lănțișoare împrejurul grumazului lui,

7. Și al doilea va ședea după Darius, pentru înțelepciunea lui, și rudă lui Darius se va numi.

8. Atunci, scriind fiecare cuvântul său, l-a pecetluit și l-a pus sub perna lui Darius, regele, și au zis:

9. "Când se va scula regele, îi vor da cele ce-am scris, și al cărui cuvânt va judeca regele din noi trei, și marii dregători ai Persiei, că este mai înțelept, lui i se va da biruința, precum s-a scris".

10. Unul scrisese: mai tare este vinul.

11. Celălalt scrisese: mai tare este regele.

12. Și al treilea scrisese: mai tari sunt femeile, iar mai mult decât toate biruiește adevărul.

13. Și când s-a sculat regele din somn, luând scrisorile, i le-au dat și le-a citit.

14. Și trimițând, a chemat pe toți dregătorii cei mari ai Persiei și ai Mediei, pe satrapi, pe căpeteniile oștirii, pe cârmuitorii de ținuturi și pe sfetnici,

15. Și au șezut în divan și a citit scrisorile înaintea lor.

16. Și a zis: Chemați pe tinerii acela, și ei să-și arate cuvintele lor.

17. Și au fost chemați și au intrat înăuntru, și le-a zis: Spuneți-ne cele ce-ați scris.

18. Și a început cel dintâi, cel ce a zis că vinul este mai tare, și a zis așa: O, bărbaților , cum nu este mai tare vinul? Căci tuturor oamenilor care îl beau le rătăcește mintea.

19. Și mintea regelui și a orfanului, și a robului și a celui slobod, și a săracului și a bogatului o face una.

20. Și toată mintea o întoarce spre chef și veselie, și nu-și aduce aminte de tot necazul și de toată datoria.

21. Și toate inimile le face bogate, și nu-și aduc aminte nici de rege, nici de satrap, și toate le face să vorbească prin talanți.

22. Și nu-și aduc aminte, când beau, să iubească pe prieteni și pe frați, ci după puțin timp scot săbiile.

23. Și când se trezesc de vin, nu-și aduc aminte de cele ce au făcut.

24. O, bărbaților! Oare nu este mai tare vinul, care silește a face așa? Și după ce a zis acestea, a tăcut.

               Capitolul 4

1. Și a început să vorbească cel de-al doilea, care spusese că este mai tare regele.

2. O, bărbaților! Au nu sunt mai tari oamenii care stăpânesc pământul și marea și toate câte sunt în ele?

3. Iar regele mai tare este și domnește peste toți și-i stăpânește, și orice le-ar porunci ei fac; de le va zice să facă război unul împotriva altuia, fac.

4. Și de-i va trimite împotriva vrăjmașilor, merg și surpă munți și ziduri și turnuri.

5. Ucid și se ucid, și cuvântul regelui nu-l calcă; și de vor birui, regelui îi aduc toate, și câte vor prăda, și celelalte toate i le aduc.

6. Și câți nu se duc la război și nu luptă, ci lucrează pământul, iarăși după ce seamănă și seceră, aduc regelui;

7. Și unul pe altul silind aduc dajdie regelui, și el unul singur este.

8. De va zice să omoare, omoară; de va zice să lase, lasă; de va zice să bată, bate.

9. A zis să pustiiască, pustiesc; a zis să zidească, zidesc; a zis să taie, taie; a zis să răsădească, răsădesc.

10. Și tot poporul lui și oștirea lui de el unul ascultă, și la toate acestea el șade, mănâncă, și bea și doarme.

11. Și aceștia păzesc în jurul lui și nimeni nu poate să meargă și să facă lucrurile sale, nici nu pot să nu-l asculte.

12. O, bărbaților! Cum nu este tare regele, că este așa de ascultat! Și a tăcut.

13. Iar al treilea, care vorbise despre femei și despre adevăr, este Zorobabel. El a început a grăi:

14. O, bărbaților! Drept este că cel mai mare este regele, și mulți sunt oamenii, și tare este vinul!

15. Dar cine îi stăpânește sau cine domnește peste ei? Au nu sunt femeile? Femeile au născut pe regele și pe tot poporul care stăpânește marea și pământul.

16. Și din ele s-au născut, și acestea au crescut pe cei ce sădesc viile, din care se face vinul.

17. Ele fac îmbrăcămintea oamenilor, și tot ele prilejuiesc mărirea oamenilor, și omenii nu pot fi fără de femei.

18. Și de vor aduna aur și argint și tot lucrul frumos, când văd o femeie frumoasă la chip și la frumusețe,

19. Pe toate acestea lăsându-le, la ea caută și cu gura căscată privesc la ea, și toți pe ea o aleg mai mult decât aurul și

decât argintul și decât tot lucrul frumos.

20. Lasă omul pe tatăl său, care l-a hrănit, și țara sa, și se lipește de femeia sa.

21. Și cu femeia lui își dă sufletul și nu-și mai aduce aminte nici de tatăl său, nici de mama sa, nici de tară.

22. Și din acestea se cuvine să știți voi că femeile vă stăpânesc.

23. Oare nu trudiți și osteniți, și toate le aduceți și le dați femeilor, și ia omul sabia sa, și iese la drumuri să tâlhărească și să fure, și plutesc pe mare și pe fluvii,

24. Și pe leu vede și în întuneric merge, și ceea ce fură și răpește și jefuiește, iubitei aduce?

25. Și mai mult iubește omul pe femeia sa, decât pe tatăl său și pe mama sa.

26. Și mulți și-au ieșit din minți din pricina femeilor și au ajuns robi pentru ele.

27. Și mulți au pierit, au greșit și au păcătuit din pricina femeilor.

28. Și acum nu-mi credeți mie? Cu adevărat mare este regele în puterea lui și toate ținuturile se tem a se atinge de el.

29. Dar eu l-am văzut pe el și pe Apamina, fata lui Bartac, cel cu faimă, concubina regelui, șezând de-a dreapta regelui.

30. Ea a luat diadema de pe capul regelui și, punând-o pe capul său, da palme regelui cu stânga.

31. Și la acestea regele, se uita la ea cu gura căscată; și dacă ea râdea cu el, și el râdea, și dacă ea se supăra pentru ceva, el o măgulea, ca să se împace cu el.

32. O, bărbaților! Cum nu sunt tari femeile, de vreme ce fac așa?

33. Atunci regele și dregătorii s-au uitat unul la altul.

34. Și a început a grăi și despre adevăr. O, bărbaților! Tari sunt femeile. Mare este pământul și înalt este cerul și iute la alergat soarele, căci într-o zi se întoarce și înconjoară cerul și iarăși aleargă la locul său.

35. Au nu este mare cel ce face acestea? Dar adevărul este și mai mare și mai puternic decât toate.

36. Tot pământul cheamă adevărul, și cerul pe el îl binecuvântează, și toate lucrurile se clatină și se cutremură, și nimic la el nu este strâmb.

37. Nedrept este vinul, nedrept este regele, nedrepte sunt femeile, nedrepți sunt toți fiii oamenilor și nedrepte sunt toate

lucrurile lor, cele ce sunt ca acestea, și nu este în ele adevăr, și, din pricina nedreptății lor, toți pier.

38. Iar adevărul rămâne și este tare în veac și trăiește și domnește în veacul veacului.

39. El nu caută la fața oamenilor și nu părtinește, ci cele drepte face tuturor, fie nedrepți, fie răi, și la toți sunt plăcute lucrurile lui, și în judecata lui nimic nu este nedrept.

40. Aceasta este tăria, împărăția, puterea și mărirea tuturor veacurilor! Binecuvântat să fie Eylohim al adevărului!

41. Și a încetat a grăi, și tot poporul atunci a răspuns și a strigat: "Mare este adevărul și mai puternic decât orice!"

42. Atunci regele i-a zis: "Cere orice vei vrea, mai mult decât cele scrise, și îți voi da, pentru că te-ai aflat mai înțelept, și alături de mine vei ședea și ruda mea te vei chema!"

43. Atunci el a zis regelui: "Adu-și aminte de făgăduința pe care ai făcut-o să zidești Ierusalimul, în ziua în care înălțimea ta ai luat domnia,

44. Și să trimiți înapoi toate vasele cele luate din Ierusalim, pe care le-a ales Cirus, când a făgăduit să dărâme Babilonul și a făgăduit că le va trimite acolo,

45. Și tu ai făgăduit să zidești templul lui YaHWeH, pe care îl arseseră Edomiții, când a fost pustiită Iudeea de Caldei.

46. Și acum aceasta este ce te rog, stăpâne rege, și ce cer de la tine! Aceasta este fapta cea mare pe care s-o săvârșești! Acum te rog să împlinești făgăduința pe care ai dat-o prin gura ta înaintea Împăratului cerului!"

47. Atunci, sculându-se regele Darius, l-a sărutat și a scris pentru el scrisori către toți dregătorii, cârmuitorii ținuturilor , căpeteniile oștirilor și satrapii, ca să-l petreacă pe el și pe toți cei cu el, care se suie să zidească Ierusalimul.

48. Și la toți cârmuitorii locurilor din Cele-Siria și din Fenicia și la cei din Liban a scris scrisori, ca să ducă lemne de cedru din Liban la Ierusalim și împreună cu el să zidească cetatea.

49. Și a dat scris la toți Iudeii care voiau să se suie de la regat în Iudeea că sunt liberi; iar cei care au puterea, cârmuitorul de ținut și satrapul și economul, să nu meargă la ușile lor.

50. Și toată țara pe care o stăpânesc ei, să fie scutită de dări, și ca Edomiții să părăsească satele pe care mai înainte le stăpâneau de la Iudei.

51. Și la zidirea templului lui YaHWeH să dea pe an douăzeci de talanți până ce se va isprăvi zidirea;

52. Și la jertfelnic arderi de tot să se aducă în toate zilele, precum au poruncă; alți șaptesprezece talanți să aducă, și peste an zece.

53. Și toți cei ce vin din Babilon să zidească cetatea, să fie liberi, ei și fiii lor și toți preoții care i-ar însoți.

54. Și a scris și despre veniturile și despre odăjdiile preoților în care ei slujesc.

55. Și a scris să se dea dare leviților până în ziua când se va termina templul lui YaHWeH și Ierusalimul se va zidi.

56. Și la toți cei ce păzesc cetatea a scris să le dea lor loturi și simbrie.

57. Și a trimis toate vasele pe care le alesese Cirus de la Babilon, și tot ceea ce făgăduise Cirus să facă, el a poruncit să facă și să le trimită la Ierusalim.

58. Și când a ieșit tânărul Zorobabel, ridicându-și fața la cer înaintea Ierusalimului, a binecuvântat pe împăratul cerului, zicând:

59. "De la Tine este biruința și de la Tine este înțelepciunea și a Ta este slava, și eu sunt robul Tău.

60. Binecuvântat ești Tu, Cel care mi-ai dat mie înțelepciune, și pe Tine Te preaslăvesc, YaHWeH al părinților noștri!"

61. Și a luat scrisorile și a ieșit, a venit în Babilon și a vestit tuturor fraților săi.

62. Și au binecuvântat pe Eylohim al părinților lor, căci le-a dat libertate și învoire, ca să se întoarcă

63. Și să zidească Ierusalimul și templul în care s-a numit numele lui YaHWeH. Și ei au petrecut cu cântări și cu bucurie șapte zile.

                    Capitolul 5

1. Și după aceasta au fost aleși ca să se întoarcă capii familiilor după semințiile lor , femeile lor, fiii și fetele lor, și robii și roabele lor, și dobitoacele lor.

2. Și Darius a trimis împreună cu ei o mie de călăreți până îi vor așeza în Ierusalim cu pace, cu cântări, cu timpane și cu flaute.

3. Și toți frații lor s-au veselit la plecarea lor, iar regele le-a îngăduit să plece cu ei.

4. și acestea sunt numele bărbaților, capi de familii din seminții, care au pornit în ținuturile lor:

5. Preoții, fiii lui Finees, fiul lui Aaron: Iosua, fiul lui Iosedec, fiul lui Sarai, și Ioachim, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, din casa lui David, din neamul lui Fares, din tribul lui Iuda,

6. Care a grăit sub Darius, regele Perșilor, cuvinte înțelepte în al doilea an al domniei lui, în luna lui Nisan, întâia lună a anului.

7. Și aceștia sunt din Iuda, care au ieșit din străina robie, în care îi adusese în Babilon Nabucodonosor , regele Babilonului,

8. Și care s-au înapoiat la Ierusalim și în tot cuprinsul Iudeii, fiecare în cetatea sa, care au venit cu Zorobabel și cu Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilșan, Misperet, Bigvai, Nehumi, Baana, căpeteniile lor .

9. Numărul celor din neam și conducătorii lor:

10. Fiii lui Fares, două mii o sută șaptezeci și doi.

11. Fiii lui Șefatia, patru sute șaptezeci și doi.

12. Fiii lui Arah, șapte sute cincizeci și șase.

13. Fiii lui Pahat-Moab, adică fiii lui Iosua și ai lui Iacob, două mii opt sute doisprezece.

14. Fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci și patru.

15. Fiii lui Zatu, nouă sute patruzeci și cinci.

16. Fiii lui Horve, șapte sute cinci.

17. Fiii lui Binui, șase sute patruzeci și opt.

18. Fiii lui Bebai, șase sute treizeci și trei.

19. Fiii lui Azad, trei mii două sute douăzeci și doi.

20. Fiii lui Adonicam, șase sute șaizeci și șapte.

21. Fiii lui Bigvai, două mii șaizeci și șase.

22. Fiii lui Adin, patru sute cincizeci și patru.

23. Fiii lui Ater, din casa lui Iezechia, nouăzeci și doi.

24. Oamenii din Cheila și din Azeca, șaizeci și șapte.

25. Fiii lui Azuran, patru sute treizeci și doi.

26. Fiii lui Anania, o sută unu.

27. Fiii lui Hașum, treizeci și doi.

28. Fiii lui Bețai, trei sute douăzeci și trei.

29. Fiii lui Hasoferet, o sută doi.

30. Oamenii din Beter, trei mii cinci.

31. Cei din Betleem, o sută douăzeci și trei.

32. Cei din Netofa, cincizeci și cinci.

33. Cei din Anatot, o sută cincizeci și opt.

34. Cei din Bet-Azmavet, patruzeci și doi.

35. Cei din Chiriat-Iearim, douăzeci și cinci.

36. Cei din Chefira și din Beerot, șapte sute patruzeci și trei.

37. Cei din Piras, șapte sute.

38. Cei din Hadias și Amidii, patru sute douăzeci și doi.

39. Cei din Rama și Gheba, șase sute douăzeci și unu.

40. Cei din Micmas, o sută douăzeci și doi.

41. Cei din Vetolio, cincizeci și doi.

42. Fiii lui Nefusim, o sută cincizeci și șase.

43. Fiii lui Calamolal și Ono, șapte sute douăzeci și cinci.

44. Oamenii din Ierihon, trei sute patruzeci și cinci.

45. Fiii lui Senaa, trei mii trei sute treizeci.

46. Preoții, fiii lui Iedaia, fiul lui Iosua, între fiii lui Eliașib, nouă sute șaptezeci și doi.

47. Fiii lui Esemirot, o mie cincizeci și doi.

48. Fiii lui Fasaron, o mie patruzeci și șapte.

49. Fiii din Carmi, două sute șaptesprezece.

50. Iar leviții, fiii lui Iosua și Cadmiel și Binui și Hodavia, șaptezeci și patru.

51. Cântăreții templului lui YaHWeH, fiii lui Asaf, o sută douăzeci și opt.

52. Portarii, fiii lui Șalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Șobai, în total o sută treizeci și nouă.

53. Cei închinați templului: fiii lui Țiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot, fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon, fiii lui Lebana,

fiii lui Hagaba, fiii lui Acub, fiii lui Cuta, fiii lui Chitab, fiii lui Hagab, fiii lui Șalmai,

54. Fiii lui Hanan, fiii lui Catua, fiii lui Ghedur, fiii lui Eru, fiii lui Desan, fiii lui Noiva, fiii lui Haseva, fiii lui Gazera, fiii lui Aziu, fiii lui Finees, fiii lui Asara, fiii lui Vaste, fiii lui Asana, fiii lui Meani, fiii lui Nafisi, fiii lui Acuv, fiii lui Ahiva, fiii lui Asur, fiii lui Farachim, fiii lui Vasalot,

55. Fiii lui Meeda, fiii lui Cuta, fiii lui Harea, fiii lui Varhus, fiii lui Asirar, fiii lui Tomi, fiii lui Nasit, fiii lui Atifa,

56. Fiii slugilor lui Solomon, fiii lui Asapfion, fiii lui Farida, fiii lui Ieli, fiii lui Lozon, fiii lui Isdail, fiii lui Safet,

57. Fiii lui Aghiei, fiii lui Facaret, fiii lui Savia, fiii lui Sarotia, fiii lui Masia, fiii lui Gar , fiii lui Adus, fiii lui Suva, fiii lui Afera, fiii lui Varodis, fiii lui Savat, fiii lui Amon,

58. Toți cei închinați templului lui YaHWeH și fiii slugilor lui Solomon, trei sute șaptezeci și doi.

59. Iar cei care au ieșit din Tel-Melah și Tel-Harșa, cu conducătorul lor Haraath, și din Cherub-Adan și Imer, și nu puteau să-și arate neamurile lor și semințiile, că sunt din Israel, au fost fiii lui Delaia, fiii lui Tobie, fiul lui Necoda, șase sute cincizeci și doi.

60. Și dintre preoții care erau în slujba preoției, dar nu s-au găsit în condici, fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoț, fiii lui Iadua, care luase de soție pe Avghia din fetele lui Barzilai, căruia el îi luase și numele.

61. Și cercetându-se după hrisovul de rudenie al acestora, și neaflându-se, s-au înlăturat de la preoție.

62. Și le-au zis Neemia și Ataria, să nu aibă parte din cele sfinte, până ce se va scula arhiereu, îmbrăcat cu Urim și Tumim.

63. Și aceștia toți din Israel erau de la doisprezece ani în sus, afară de slugi și slujnice, patruzeci și două de mii trei sute șaizeci.

64. Slugile lor și slujnicele, șapte mii trei sute treizeci și șapte.

65. Cântăreți și cântăreți din instrumente, două sute patruzeci și cinci.

66. Cămile, patru sute treizeci și cinci.

67. Cai, șapte sute treizeci și șase.

68. Catâri, două sute patruzeci și cinci.

69. Asini, cinci mii cinci sute douăzeci și cinci.

70. Și când au ajuns ei la templul lui YaHWeH din Ierusalim, unii dintre capii de familii au făgăduit să ridice, după puterile lor, templul lui Eylohim, pe locul lui, și să se dea la vistieria templului, pentru lucruri, o mie de mine de aur și cinci mii de mine de argint, și o sută de odăjdii preoțești.

71. Și s-au sălășluit preoții și leviții și cei din popor în Ierusalim și în țară, și cântăreții templului lui YaHWeH și portarii și tot Israelul în satele lor.

72. Și sosind luna a șaptea, și fiind fiii lui Israel fiecare întru ale sale, s-au adunat cu toții laolaltă la intrarea porții celei dintâi, care este către răsărit.

73. Și stând Iosua, fiul lui Iosedec, și frații lui, preoții și Zorobabel, fiul lui Salatiel, și frații lui, au gătit jertfelnicul lui Eylohim a lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, precum este scris în cartea lui Moise, omul lui Eylohim.

74. Și s-au adunat împotriva lor unele din celelalte neamuri ale țării. Iar ei au ridicat jertfelnicul pe locul său, cu toată dușmănia celorlalte neamuri. Și i-au asuprit pe ei toate celelalte neamuri de pe pământ, dar ei aduceau jertfe la vreme și arderi de tot lui YaHWeH, dimineața și seara.

75. Și au prăznuit ei sărbătoarea corturilor, după cum s-a rânduit în lege, și au adus jertfe în toate zilele cum se cuvenea, și după acestea, aducerile cele neîncetate și jertfa zilelor de odihnă și a lunilor noi și a tuturor praznicelor celor sfințite.

76. Și oricâți au făgăduit vreun dar de bună voie lui Eylohim, din luna a noua a lunii a șaptea, au început a aduce jertfe lui Eylohim, căci templul lui Eylohim încă nu se zidise.

77. Și au dat bani pietrarilor și dulgherilor și mâncăruri și băuturi cu bucurie.

78. Și au dat care Sidonenilor și Tirienilor, ca să aducă de la Liban lemne de cedru, ca să le ducă cu pluta în Portul Iafa, după porunca scrisă lor de la Cirus, regele Perșilor.

79. Și în al doilea an, sosind la templul lui Eylohim în Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Salatiel, și Iosua, fiul lui Iosedec, și frații lor și preoții și leviții și toți cei ce au venit din robie în Ierusalim, au început lucrul. Și în ziua întâi a lunii a doua, în al doilea an, după ce au venit ei în Iuda și în Ierusalim, au pus temelia templului lui YaHWeH.

80. Și au pus pe leviții de la douăzeci de ani în sus peste lucrurile lui YaHWeH, și au stat Iosua și fiii lui și frații lui, Cadmiel cu fiii și frații lui Hodavia și fiii lui Iuda, fiul lui Henadad, împreună cu fiii și frații, toți leviții cei dimpreună cârmuitori peste lucruri, săvârșind cele de cuviință în templul lui Eylohim, și au clădit zidarii locașul lui Eylohim.

81. Și au stat preoții toți în odăjdii, cu cântări, și cu trâmbițe, și leviții, fiii lui Asaf, lăudau cu chimvale pe YaHWeH, binecuvântând după rânduiala lui David, regele lui Israel.

82. Și au glăsuit prin laude preaslăvind pe YaHWeH, fiindcă bunătatea Lui și slava Lui sunt în veci în tot Israelul.

83. Și tot poporul a trâmbițat și a strigat cu glas mare, dând laudă lui YaHWeH pentru ridicarea templului lui YaHWeH.

84. Și dintre preoți și leviți și dintre capii de familii au venit cei bătrâni, care văzuseră locașul de mai înainte, și clădirea celui de acum, cu plângere și strigăt mare; și mulți se bucurau sunând în trâmbițe și strigând cu glas mare, încât poporul nu mai auzea trâmbițele din pricina bocetelor;

85. Pentru că era mulțime care trâmbița foarte tare, încât de departe se auzea.

86. Și auzind vrăjmașii neamului lui Iuda și ai lui Veniamin au venit să afle ce înseamnă glasul acesta al trâmbițelor.

87. Și au aflat că cei întorși din robie zidesc templul lui YaHWeH Eylohim a lui Israel.

88. Și venind la Zorobabel și la Iosua și la capii familiilor, le-au zis: "Să zidim și noi împreună cu voi, că asemenea cu voi ascultăm de YaHWeH al vostru și Lui jertfim din zilele lui Asarhadon, regele Asirienilor , care ne-a mutat aici".

89. Și au zis Zorobabel și Iosua și capii familiilor lui Israel: "Nu putem zidi împreună templul lui YaHWeH Eylohim al nostru, ci noi singuri îl vom zidi lui YaHWeH a lui Israel, precum a rânduit nouă Cirus, regele Perșilor".

90. Și neamurile pământului, împotrivindu-se celor din Iudeea și împresurând cetatea, împiedicau zidirea și, sfaturi viclene și uneltiri făcând, au împiedicat terminarea zidirii în toată vremea vieții regelui Cirus. Și au fost opriți de la zidire doi ani, până la domnia lui Darius.

                  Capitolul 6

1. Iar în anul al doilea al domniei lui Darius au proorocit Agheu și Zaharia, fiul lui Ido, proorocii printre Iudeii care erau în Iudeea și în Ierusalim, în numele lui YaHWeH Eylohim a lui Israel.

2. Și atunci, stând Zorobabel, fiul lui Salatiel, și Iosua, fiul lui Iosedec, au început a zidi templul lui YaHWeH din Ierusalim, și erau cu ei proorocii lui YaHWeH, care îi ajutau.

3. În vremea aceea a venit la ei Sisin, cârmuitorul Siriei și al Feniciei, și Șetar-Boznai și tovarășii lor , și le-a zis:

4. "Cine v-a îngăduit să zidiți templul acesta și acoperământul acesta, și celelalte toate să le săvârșiți? Și care sunt ziditorii, care săvârșesc acestea?"

5. Și bătrânii Iudeilor au avut har de la YaHWeH, Cel Care îi avusese în grija Sa în vremea robiei,

6. Și ei n-au fost opriți să zidească până în timpul când a fost înștiințat Darius și a venit răspunsul.

7. Cuprinsul scrisorii, pe care a scris-o lui Darius, și a trimis-o Sisin, cârmuitorul Siriei și al Feniciei și Șetar-Boznai și tovarășii lui, căpeteniile din Siria și din Fenicia, este acesta: "Regelui Darius, bucurie.

8. Toate știute să fie lui YaHWeH al nostru, regele, că mergând noi în țara Iudeii și venind în cetatea Ierusalim, am găsit în cetate pe bătrânii Iudeilor, cei care se întorseseră din robie în Ierusalim, zidind lui YaHWeH templu nou și mare,

9. Din pietre cioplite de mult preț și din lemne așezate în ziduri.

10. Și lucrurile acestea în grabă se fac, și lucrul sporește în mâinile lor și se săvârșește cu toată strălucirea și nevoința.

11. Și am întrebat pe bătrânii aceia zicând: Din a cui poruncă zidiți templul acesta și întemeiați lucrările acestea?

12. Dar noi i-am întrebat ca să-ți facem ție cunoscut și să-ți scriem care sunt căpeteniile lor , și le-am cerut și numele celor ce-i conduc.

13. Și ei ne-au răspuns, zicând: Noi suntem robii lui YaHWeH, Care a făcut cerul și pământul.

14. Și acel templu fusese zidit cu mulți ani înainte și fusese terminat de un rege mare și puternic al lui Israel;

15. Și din pricină că părinții noștri, prin păcatele lor, au întărâtat pe Împăratul Ceresc al lui Israel, El i-a dat în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, regele Caldeilor.

16. Și templul, stricându-l, l-a ars și pe popor l-a dus în robie, la Babilon.

17. Iar în anul întâi, când domnea Cirus peste țara Babilonului, a scris regele Cirus să se zidească iarăși templul acesta.

18. Și sfintele vase cele de aur și de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim și le-a așezat în templul lui, regele Cirus iarăși le-a scos din templul cel din Babilon, și i s-au încredințat lui Zorobabel Șesbațar , cârmuitorul.

19. Și i s-a poruncit să ducă aceste vase și să le pună în templul din Ierusalim și templul lui YaHWeH să se zidească pe locul lui.

20. Atunci Șesbațar, venind, a pus temeliile templului lui YaHWeH cel din Ierusalim, și de atunci până acum, zidindu-se, nu s-a terminat încă.

21. Acum dar, dacă se socotește cu cale, o, rege, să se caute în arhivele regale ale lui Cirus;

22. Și de se va afla că zidirea templului lui YaHWeH în Ierusalim se face cu știrea regelui Cirus, și dacă găsește cu cale YaHWeH, regele nostru, să ni se răspundă și nouă despre acestea".

23. Atunci regele Darius a poruncit să se cerceteze arhivele regale ce se aflau în Babilon; și s-a aflat în Ecbatana, capitala Mediei, o carte în care erau pomenite acestea:

24. "În anul întâi al domniei lui Cirus, a poruncit regele Cirus să se zidească iarăși templul lui YaHWeH din Ierusalim, unde se aduc jertfe cu ardere fără încetare.

25. Înălțimea templului să fie de șaizeci de coți, lățimea de șaizeci de coți și trei rânduri de case din pietre cioplite, și o casă de lemn nouă, iar cheltuiala să fie făcută din vistieria regelui Cirus.

26. Și vasele cele sfinte ale templului lui YaHWeH, cele de aur și cele de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim și le-a adus în Babilon, să fie așezate în templul cel din Ierusalim; și, unde fusese mai înainte, acolo să fie așezate".

27. Și a poruncit lui Sisin, satrapul Siriei și al Feniciei, și lui Șetar-Boznai și tovarășilor lor , și celor rânduiți în Siria și în Fenicia cârmuitori, să nu se amestece acolo, ci să lase pe Zorobabel, robul lui YaHWeH și cârmuitorul Iudeii, și pe bătrânii Iudeilor, să zidească templul acela al lui YaHWeH pe locul unde a fost:

28. "Și eu am poruncit să se zidească în întregime și să se ia aminte să se lucreze împreună cu Iudeii care s-au întors din robie până la terminarea templului lui YaHWeH.

29. Și din dajdiile din Cele-Siria și din Fenicia, cu grijă și cu rânduială, să se dea oamenilor acelora ceea ce s-a rânduit spre jertfa lui YaHWeH, și lui Zorobabel cârmuitorul, din tauri și din berbeci și din miei.

30. De asemenea și grâu și sare și vin și untdelemn neîncetat peste tot anul, cât este de trebuință în fiecare zi, după arătarea preoților din Ierusalim,

31. Ca să se aducă jertfe cu turnări lui Eylohim cel Preaînalt, pentru rege și pentru supușii lui și să se roage pentru viața lor.

32. Și a poruncit ca oricine va nesocoti ceva din cele mai înainte scrise, sau nu va împlini, să se ia lemn de spânzurat chiar din cele ale lui, și de acela să se spânzure și averile lui să fie ale regelui.

33. Pentru aceea și YaHWeH al Cărui nume se cheamă acolo, să piardă pe orice rege și pe orice neam care va întinde mâna sa să oprească sau să facă rău templului lui YaHWeH din Ierusalim.

34. Și eu, regele Darius, am poruncit să se facă acestea cu toată luarea aminte".

                     Capitolul 7

1. Atunci Sisin, satrapul Cele-Siriei și al Feniciei, și Șetar-Boznai și tovarășii lor , urmând celor poruncite de regele Darius,

2. Cârmuiau peste lucrurile cele sfinte mai cu grijă, ajutând pe bătrânii Iudeilor și pe preoții slujitori la jertfe.

3. Și cu spor se făceau lucrurile cele sfinte, proorocind Agheu și Zaharia proorocii.

4. Și s-au terminat acestea prin porunca lui YaHWeH Eylohim a lui Israel, și cu voia lui Cirus și a lui Darius și a lui Artaxerxe, regii Perșilor.

5. Și s-a terminat templul cel sfânt până în ziua de douăzeci și trei ale lunii lui Adar , în al șaselea an al lui Darius, regele Perșilor.

6. Și au săvârșit fiii lui Israel și preoții și leviții și ceilalți din foștii robi, care s-au adăugat, după cele ce sunt scrise în cartea lui Moise.

7. Și au adus jertfă la sfințirea templului lui YaHWeH tauri o sută, berbeci două sute, miei patru sute;

8. Doisprezece țapi jertfă pentru păcatul a tot Israelul, după numărul celor douăsprezece seminții ale lui Israel.

9. Și preoții și leviții stăteau după seminții îmbrăcați în odăjdii, la lucrurile lui YaHWeH Eylohim a lui Israel, cum este rânduit în cartea lui Moise; la fel și portarii, fiecare la poarta lui.

10. Și fiii lui Israel, care se întorseseră din robie, au sărbătorit Paștile în ziua de paisprezece a lunii întâi, după ce se curățiseră preoții și leviții,

11. Precum și toți fiii robiei, care s-au curățit.

12. Că leviții toți o dată s-au curățit, și au junghiat mielul pascal pentru toți fiii lui Israel întorși din robie și pentru frații lor , preoții, și pentru ei înșiși.

13. Și au mâncat fiii lui Israel, cei întorși din robie, și toți câți se depărtaseră de urâciunile neamurilor din țară, căutând pe YaHWeH.

14. Și au prăznuit sărbătoarea azimelor șapte zile, veselindu-se înaintea lui YaHWeH,

15. Pentru că El întorsese inima regelui Asirienilor spre ei, ca să întărească mâinile lor la lucrurile lui YaHWeH Eylohim a lui Israel.

                   Capitolul 8

1. Și după acestea, în vremea domniei lui Artaxerxe, regele Perșilor,

2. Ezdra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia, fiul lui Șalum, fiul lui Sadoc, fiul lui Abitub, fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot, fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi, fiul lui Abiușa, fiul lui Finees, fiul lui Eleazar , fiul lui Aaron, preotul cel dintâi, a mers la Ierusalim.

3. Acest Ezdra s-a suit din Babilon, fiind cărturar iscusit în legea lui Moise, dată de Eylohim a lui Israel,

4. Și i-a dat lui regele mărire, aflând har înaintea lui în toate cererile lui.

5. Și s-au suit împreună cu el unii din fiii lui Israel, din preoții, din leviții și cântăreții templului lui YaHWeH, din portarii și din cei închinați templului lui YaHWeH, la Ierusalim.

6. În anul al șaptelea al domniei lui Artaxerxe, în luna a cincea (acesta este anul al șaptelea al regelui), ieșind de la Babilon, la lună nouă, în luna întâi,

7. Au sosit la Ierusalim, după călătoria cea bună, dată lor de YaHWeH;

8. Pentru că Ezdra avea multă știință, ca să nu lase la o parte nimic din legea lui YaHWeH și din porunci, învățând pe tot Israelul toate îndreptările și judecățile.

9. Și a venit porunca, scrisă de regele Artaxerxe, la Ezdra preotul și cititorul legii lui YaHWeH, al cărui cuprins este cel de mai jos:

10. "Regele Artaxerxe, lui Ezdra preotul și învățătorul legii lui YaHWeH, salutare.

11. Chibzuind cu iubire de oameni, am poruncit ca cei ce vor vrea din neamul Iudeilor , dintre preoți și dintre leviți, care sunt în regatul nostru, să meargă împreună cu tine la Ierusalim.

12. Deci să meargă cu tine câți vor pofti, cum am hotărât eu și cei șapte sfetnici cei mai apropiați ai mei,

13. Să cerceteze cele ce sunt în Iuda și în Ierusalim,

14. Potrivit celor ce se află în legea lui YaHWeH,

15. Și să aducă în Ierusalim Eylohim a lui Israel daruri pe care le-am făgăduit și eu și sfetnicii mei cei mai apropiați și tot aurul și argintul care s-ar afla în țara Babilonului,

16. Împreună cu cel dăruit de popor la templul lui YaHWeH Eylohim al lor din Ierusalim. Să se adune argint și aur pentru junci, berbeci, miei și pentru ce urmează acestora,

17. Ca să aducă jertfe lui YaHWeH la jertfelnicul lui YaHWeH Eylohim al celor din Ierusalim,

18. Și toate câte vei chibzui împreună cu frații tăi să faci cu aurul și cu argintul, fă-le după voia lui Eylohim al  tău.

19. Și vasele cele sfinte ale lui YaHWeH, ce se dau ție spre trebuința templului lui Eylohim al tău, din Ierusalim, pune-le înaintea lui Eylohim al tău în Ierusalim.

20. Și celelalte câte îți vor trebui pentru templul lui  Eylohim al tău, să le dai din vistieria regală.

21. Și eu, regele Artaxerxe, am poruncit vistiernicilor Siriei și ai Feniciei ca orice ar cere Ezdra preotul și învățătorul legii lui Eylohim celui de sus să i se dea cu toată luarea aminte,

22. Până la o sută de talanți de argint, asemenea și până la o sută de core de grâu, și vin până la o sută de bați, și altele cât de multe.

23. Toate după legea lui Eylohim să se aducă cu grijă celui Preaînalt, pentru ca mânia Lui să nu se
abată peste regatul regelui și peste fiii lui.

24. Și vouă vi se poruncește ca tuturor preoților și leviților și cântăreților templului lui YaHWeH și portarilor și celor închinați templului lui YaHWeH și slujitorilor locașului acestuia,

25. Nici o dare, nici o altă dajdie să nu li se ceară și nimeni să nu aibă putere să pună ceva asupra acestora.

26. Și tu, Ezdra, după înțelepciunea lui Eylohim care îți este dată, pune judecători și legiuitori, ca să judece în toată Siria și Fenicia pe toți cei ce știu legea lui Eylohim al tău, iar pe cei ce nu știu, învață-i.

27. Și toți câți vor călca legea lui Eylohim al tău și legea regelui, să fie pedepsiți fără șovăire ori cu moarte, ori cu chinuri, ori cu amendă, ori cu închisoare".

28. Și a zis Ezdra cărturarul: "Binecuvântat este singur YaHWeH Eylohim al părinților mei, Cel care a dat acestea în inima regelui spre a cinsti templul Lui cel din Ierusalim.

29. Și pe mine m-a cinstit înaintea regelui, sfetnicilor, tuturor prietenilor și a dregătorilor lui.

30. Și eu am prins curaj, cu ajutorul lui YaHWeH Eylohim al meu, și am adunat bărbați din Israel, ca să se suie cu mine.

31. Și aceștia sunt căpeteniile familiilor și ale semințiilor care au pornit cu mine din Babilon sub domnia regelui Artaxerxe.

32. Din fiii lui Finees, Gherșom, din fiii lui Itamar, Gamaliel.

33. Din fiii lui David, Hațuș, fiul lui Șecania.

34. Din fiii lui Fares, Zaharia și cu el s-au scris oameni o sută cincizeci.

35. Din fiii lui Pahat-Moab: Elioenai, fiul lui Zerahia și cu el oameni două sute.

36. Din fiii lui Zatu, Șecania, fiul lui Iahaziel, și împreună cu el oameni trei sute.

37. Din fiii lui Adin, Ebed, fiul lui Ionatan, și cu el împreună oameni două sute cincizeci.

38. Din fiii lui Elam, Ieșaia, fiul lui Atalia, și împreună cu el bărbați șaptezeci.

39. Din fiii lui Șefatia, Zebadia, fiul lui Mihail, și împreună cu el bărbați șaptezeci.

40. Din fiii lui Ioab, Obadia, fiul lui Iehiel și cu el bărbați două sute doisprezece.

41. Din fiii lui Bani, Șelomit, fiul lui Iosifia, și cu el bărbați o sută șaizeci.

42. Din fiii lui Bebai, Zaharia, fiul lui Bebai și cu el bărbați douăzeci și opt.

43. Din fiii lui Azgad, Iohanan, fiul lui Hacatan, și cu el bărbați o sută zece.

44. Din fiii lui Adonicam cei mai de pe urmă, pe numele lor: Elifelet, Ieiel și Șemaia și cu ei bărbați șaizeci.

45. Din fiii lui Bigvai, Utai, fiul lui Zabud și cu el șaptezeci de bărbați.

46. Și i-am adunat la râul ce se zice Tera și am poposit trei zile acolo și le-am dat rânduieli.

47. Și din fiii preoților și din leviți, neaflând acolo, am trimis pe Eliezer, pe Ariel, pe Elnatan, pe Șemaia, pe Iarib, pe

Natan, pe Elnatan, pe Zaharia și pe Meșulam, căpetenii iscusite.

48. Și le-am zis să meargă la Ido, conducătorul din Casifia, poruncindu-le să grăiască cu Ido și cu frații lui și cu cei stabiliți în Casifia, să ne trimită pe cei care vor sluji în templul lui YaHWeH nostru.

49. Și ne-au adus, după mâna cea tare a lui YaHWeH al nostru, bărbați știutori din fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, pe Șerebia și pe fiii lui și pe frații care erau optsprezece.

50. Și pe Hașabia și pe Hanun, și pe Isaia fratele lui, din fiii lui Merari, și cu fiii lor , bărbați douăzeci.

51. Și din cei închinați templului lui YaHWeH, pe care i-a dat David și dregătorii la lucrul leviților două sute douăzeci de închinați templului lui YaHWeH. Numele tuturor a fost însemnat.

52. Și am făgăduit acolo post din partea tinerilor, înaintea lui YaHWeH Eylohim al nostru, cerând de la El bună călătorie și nouă și celor împreună cu noi, fiii noștri, și dobitoacele.

53. M-am rușinat a cere de la re e pedestrași, călăreți și însoțitori, pentru apărare de cei care ni s-ar împotrivi,

54. Că am zis regelui că puterea lui YaHWeH nostru va fi cu cei care îl caută pe El în toată dreptatea.

55. Și iarăși ne-am rugat lui YaHWeH pentru toate și L-am aflat bun și blând.

56. Osebit-am din căpeteniile neamurilor și ale preoților doisprezece bărbați, pe Șerebia și Hașabia și împreună cu ei, dintre frații lor, zece bărbați.

57. Și le-am dat argintul și aurul și sfintele vase ale templului lui YaHWeH nostru, pe care le-au dăruit regele și sfetnicii lui, și dregătorii și tot Israelul.

58. Și le-am dat șase sute cincizeci de talanți de argint și vase de argint de o sută de talanți și de aur de o sută de talanți și odoare de aur douăzeci.

59. Și vase de aramă, de aramă bună, care sclipește ca aurul, douăsprezece.

60. Și le-am zis: Și voi sunteți sfințiți lui YaHWeH, și vasele cele sfințite și aurul și argintul sunt făgăduință lui Eylohim al părinților noștri.

61. Privegheați și păziți-le până le veți da căpeteniilor preoților și leviților și capilor de familii ai lui Israel, în Ierusalim, în vistieria templului lui Eylohim al nostru.

62. Și preoții și leviții, cei care au luat argintul și aurul și vasele cele din Ierusalim, le-au pus în templul lui YaHWeH.

63. Și mergând de la râul Tera în douăsprezece ale lunii întâi, am intrat în Ierusalim cu mâna cea puternică a lui YaHWeH nostru care era deasupra, și ne-a scăpat de la intrare de tot vrăjmașul, și am venit în Ierusalim.

64. și făcându-se acolo ziua a treia, în ziua a patra argintul și aurul s-au dat în templul lui YaHWeH nostru, în mâna lui Meremot, fiul lui Urie preotul.

65. Și cu el era Eleazar, fiul lui Finees, precum și Iozabad, fiul lui Iosua și Noadia, fiul lui Binui, toți leviți; s-au dat cu număr și după greutatea lor, toate.

66. Și s-a scris toată greutatea lor în acel ceas.

67. Și cei din robie au adus jertfe lui YaHWeH Eylohim a lui Israel, doisprezece junci pentru tot Israelul, nouăzeci și șase de berbeci,

68. Miei șaptezeci și doi, doisprezece țapi pentru ispășire.

69. Și au dat poruncile regelui dregătorilor domnești și guvernatorilor Cele-Siriei și Feniciei, și au cinstit pe popor și templul lui YaHWeH.

70. Și după ce s-au săvârșit acestea, au venit la mine conducătorii zicând:

71. "Poporul lui Israel și căpeteniile și preoții și leviții nu s-au osebit de popoarele de alt neam ale țării, și de necurățiile Canaaneilor și ale Heteilor, ale Ferezeilor și Iebuseilor, ale Moabiților, ale Egiptenilor și ale Edomiților,

72. Pentru că au locuit împreună cu fetele lor, și ei și fiii lor, și s-a amestecat sămânța cea sfântă cu neamurile străine din țară, și au luat parte căpeteniile și dregătorii la nelegiuirea aceasta de la începutul lucrului".

73. Îndată ce am auzit eu acestea, mi-am rupt hainele și veșmântul cel sfințit și mi-am smuls părul din cap și barbă și am șezut mâhnit pe gânduri.

74. Și pe când eu plângeam pentru nelegiuire, și ședeam trist până la jertfa cea de seară, s-au adunat la mine toți câți erau râvnitori pentru cuvântul lui YaHWeH Eylohim a lui Israel.

75. Și sculându-mă din locul unde posteam, cu hainele și cu veșmântul cel sfânt sfâșiate, plecând genunchii și întinzând mâinile către YaHWeH, am zis:

76. "YaHWeH, rușinatu-m-am și m-am temut înaintea feței Tale,

77. Pentru că păcatele noastre s-au înmulțit peste capetele noastre și fărădelegile noastre au ajuns până la cer ,

78. Încă din vremea părinților noștri, și suntem în mare păcat până azi.

79. Și pentru păcatele noastre și ale părinților noștri am fost dați împreună cu frații noștri, cu regii noștri și împreună cu preoții noștri, regilor pământului, spre sabie și spre robie și spre pradă cu rușine, până în ziua aceasta.

80. și acum, întru câtva ni s-a arătat mila Ta, YaHWeH, ca să rămână rădăcină și numele nostru în locul unde este sfântul Tău locaș,

81. Și ca să ni se descopere luminător în templul lui YaHWeH Eylohim al nostru, și ca să ne dea hrană în vremea robiei noastre.

82. Și pe când eram noi robi, n-am fost părăsiți de Eylohim al nostru, Cel care ne-a dăruit să găsim har înaintea regilor Perșilor, ca să ne dea hrană,

83. Și a preamări templul lui YaHWeH al nostru, a ridica Sionul cel pustiu, și a ne da întărire în Iuda și în Ierusalim.

84. Și acum ce vom zice, YaHWeH, având acestea? Pentru că am călcat poruncile Tale, pe care le-ai dat în mâna slugilor Tale, proorocii, zicând:

85. "Pământul în care intrați să-l moșteniți este pământul pângărit cu întinarea celor de alt neam ai pământului, și de necurăția lor l-au umplut.

86. Și acum pe fetele lor să nu le luați pentru fiii voștri, și pe fetele voastre să nu le dați după fiii lor .

87. Nu căutați să vă împăcați cu ei în toată vremea, ci întărindu-vă, să mâncați cele bune ale pământului și să-l lăsați moștenire fiilor voștri până în veac".

88. Și cele ce se întâmplă, toate se fac nouă pentru lucrurile noastre cele rele și pentru păcatele noastre cele mari. Tu, YaHWeH, ne-ai ușurat de păcatele noastre,

89. Și ne-ai dat rădăcină ca aceasta; însă noi iarăși ne-am întors a călca legea Ta, ca să ne amestecăm în necurăția neamurilor pământului.

90. Oare, Te-ai mâniat spre noi, ca să ne pierzi încât să nu rămână rădăcină și sămânță, nici numele nostru?

91. Eylohim a lui Israel ești cu adevărat, căci Tu ne-ai lăsat rădăcină până azi.

92. Iată suntem înaintea Ta întru fărădelegile noastre, și nu mai putem sta înaintea Ta din cauza lor".

93. Și când se ruga Ezdra și se mărturisea plângând, doborât înaintea sfântului locaș, s-a adunat la el din Ierusalim mulțime multă foarte, bărbați și femei și tineri, pentru că mare plângere era în mulțime.

94. Și strigând Șecania, fiul lui Ieiel, din fiii lui Israel, a zis: "Ezdra! Noi am păcătuit înaintea lui Eylohim, căci am locuit împreună cu femei de alt neam din neamurile pământului.

95. Dar cum Israelul are nădejde, întru aceasta să dăm jurământ lui YaHWeH că vom izgoni toate femeile cele de alt neam, împreună cu copiii lor,

96. Precum socotești tu și câți se supun legii lui YaHWeH; scoală-te, săvârșește,

97. Că acesta este lucrul tău și noi împreună cu tine avem puterea să o facem".

98. Și s-a sculat Ezdra și a pus pe căpeteniile preoților și ale leviților și pe tot Israelul să facă jurământ că vor face așa.Și ei au jurat

                     Capitolul 9

1. Și sculându-se Ezdra, din curtea templului lui YaHWeH, a mers la camera lui Iohanan, fiul lui Eliașib,

2. Și locuind acolo, pâine n-a gustat, nici n-a băut apă, plângând fărădelegile cele mari ale mulțimii.

3. Și s-a făcut strigare în toată Iudeea și în Ierusalim la toți cei din robie, ca să se adune în Ierusalim.

4. Și câți nu se vor înfățișa în două sau trei zile, după judecata bătrânilor întâistătători, se vor omori dobitoacele lor, și ei înșiși vor fi îndepărtați de la obștea celor care fuseseră în robie.

5. Și s-au adunat toți cei din neamul lui Iuda și al lui Veniamin în trei zile în Ierusalim, în luna a noua, în douăzeci ale lunii.

6. Și a șezut împreună toată mulțimea în curtea templului lui YaHWeH tremurând, căci era iarnă.

7. Și sculându-se Ezdra, le-a zis: "Voi ați făcut fărădelege și ați locuit împreună cu femei de alt neam, ca să sporiți păcatele lui Israel.

8. Acum pocăiți-vă și dați slavă lui YaHWeH Eylohim al părinților noștri,

9. Și faceți voia Lui și despărțiți-vă de neamurile pământului și de femeile cele de alt neam".

10. Și a strigat tot poporul și a zis cu glas mare: "Așa vom face!

11. Dar mulțimea este multă și este vreme de iarnă, și nu putem să stăm sub cerul liber , și lucrul nostru nu este de o zi sau de două, pentru că mult am păcătuit în această privință.

12. Și să stea căpeteniile mulțimii și toți cei din locuințele noastre câți au femei de alt neam,

13. Să-și facă vreme să se înfățișeze împreună cu bătrânii și judecătorii din fiecare oraș până ce vor dezlega mânia lui YaHWeH de la noi, pornită asupra noastră pentru această pricină".

14. Atunci Ionatan, fiul lui Azael, și Iahzeia, fiul lui Ticva, au fost puși pentru lucrul acesta; iar leviții Meșulam și Șabetai erau ajutoarele lor;

15. Cei ce fuseseră în robie au împlinit porunca.

16. Și Ezdra preotul și-a ales bărbați, capi de familie, pe toți pe nume, și au șezut împreună la luna nouă a lunii s zecea pentru cercetarea lucrului.

17. Și au dus la bun sfârșit până la luna nouă a lunii întâi cercetarea privitoare la bărbații care au luat femei de alt neam.

18. Și s-au găsit dintre preoții care s-au adunat, unii având femei de alt neam:

19. Din fiii lui Iosua, fiul lui Iosedec, și din frații lui: Maaseia, Eliezer, Iarib și Ghedalia,

20. Care au dat încredințare că își vor izgoni femeile și spre curățire vor jertfi berbeci pentru vina lor .

21. Și s-au mai găsit din fiii lui Imer: Hanani și Zebadia; ai lui Harim: Maaseia, Ilie, Șemaia, Iehiel și Azaria;

22. Ai lui Pașhur: Elioanai, Maaseia, Ismael, Natanael, Iozabad și Elasa.

23. Dintre leviți: Iozabad, Șimei, Chelaia, zis Chelita, Petahia, Iuda și Ionas.

24. Din cântăreții locașului sfânt: Eliașib și Zacur.

25. Portari: Șalum, Telem și Uri.

26. Iar din Israeliți: Ramia, Izia, Malchia, Miiamin, Eleazar, Miheia și Benaia, din fiii lui Fares;

27. Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot și Elias, din fiii lui Elam;

28. Elioenai, Eliașib, Matania, Ieremot, Zabad și Aziza, din fiii lui Zatu.

29. Din fiii lui Bebai: Iohanan, Anania, Zabai și Atlai.

30. Din fiii lui Bani: Meșulam, Maluc, Adaia, Iașub, Asael și Ieremot.

31. Și din fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Bețaleel, Binui și Manase.

32. Și din fiii lui Harim: Eliezer, Ișia, Malchia, Șemaia, Simeon, Maluc și Șemaia.

33. Și din fiii lui Hașum: Matenai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase, și Șimei.

34. Și din fiii lui Bani: Ieremia, Maadai, Amram, Ioil, Benaia, Bedia, Chelaia, Vania, Meremot, Eliașib, Matania, Matenai, Iaasai, Binui, Șimei, Șelemia, Natan și Adaia.

35. Din fiii lui Zacai: Șașai, Șarai, Azareel, Șelemia, Amaria și Iosif.

36. Din fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioil, Benaia, Zavadeia, Ides, Ioil și Vaneas. Și ei luaseră femei de alt neam, și le-au izgonit împreună cu copiii lor.

37. Și au locuit preoții și leviții și cei care erau din Israel în Ierusalim și la țară. Iar la luna nouă a lunii a șaptea, când fiii lui Israel erau așezați în locuințele lor,

38. Adunându-se toată mulțimea împreună deodată pe locul dinspre poarta de răsărit a templului,

39. Au zis lui Ezdra, preotul și cititorul, să aducă legea lui Moise care s-a dat de YaHWeH Eylohim a lui Israel.

40. Și a adus Ezdra arhiereul legea la toată mulțimea, de la om până la femeie și la toți preoții, ca să audă legea în luna nouă a lunii a șaptea.

41. Și a citit la intrarea porții celei dintâi a templului lui YaHWeH din zori până la amiază, înaintea bărbaților și a femeilor , și toți ascultau legea.

42. Și a stat Ezdra preotul și cititorul legii pe scaunul judecății, cel de lemn, pregătit.

43. Și au stat lângă el Matatia, Sema, Anania, Azaria, Urie, Iezechia și Baalsam, de-a dreapta.

44. De-a stânga: Pedaia, Misael, Malchia, Hașum, Hașbadana și Zaharia.

45. Și luând Ezdra cartea legii înaintea mulțimii, pentru că ședea întâi, cu mărire înaintea tuturor ,

46. Și dezlegând legea, toți în picioare au stat și a binecuvântat Ezdra pe YaHWeH Eylohim cel Preaînalt, pe Eylohim Savaot Atotputernicul.

47. Și a strigat mulțimea: HalleluYa!

48. Și ridicând în sus mâinile, căzând la pământ, s-au închinat lui YaHWeH:

49. Iosua, Bani, Șerebia, Iamin, Acub, Șabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia, și leviții învățau legea lui YaHWeH, tâlcuind citirea.

50. Și a zis Ataratis (cârmuitorul țării) lui Ezdra, arhiereul și cititorul, și leviților care învățau mulțimea:

51. "Ziua aceasta este sfântă lui YaHWeH". Și toți plângeau ascultând legea.

52. "Mergând, deci, mâncați bucate grase și beți băuturi dulci și trimiteți daruri la cei care n-au.

53. Că sfântă este ziua lui YaHWeH și nu vă întristați că YaHWeH vă va mări".

54. Și leviții porunceau toate acestea poporului zicând: "Ziua aceasta sfântă este lui YaHWeH, nu vă întristați".

55. Și s-au dus toți să mănânce și să bea și să se veselească și să dea daruri celor lipsiți, bucurându-se mult de cuvintele legii, pe care le învățaseră în adunările lor

Istoria Susanei

Istoria Susanei - Apocrife

                Capitolul 1

1. Era un om cu numele Ioachim, care locuia în Babilon.

2. Și și-a luat femeie, al cărui nume era Susana, fiica lui Hilchia, frumoasă foarte și cu frica lui Eylohim.

3. Și părinții ei, drepți fiind, au învățat pe fiica lor după legea lui Moise.

4. Și era Ioachim foarte bogat și avea grădină aproape de casă.

5. Și se adunau la el Iudeii; pentru că era mai în cinste decât toți.

6. Și au fost rânduiți doi bătrâni din popor judecători în anul acela, de care zisese YaHWeH , "că a ieșit fărădelegea din Babilon, din bătrânii judecători, care se părea că ocârmuiesc poporul".

7. Aceștia rămâneau la casa lui Ioachim, și veneau la ei toți cei care voiau să aibă judecată.

8. Când pleca poporul la amiază, ieșea și Susana în grădina bărbatului ei.

9. Și au văzut-o cei doi bătrâni în toate zilele ieșind și umblând, și s-au aprins cu poftă asupra ei.

10. Au răzvrătit gândul, și-au abătut ochii dinspre cer, și nici nu și-au adus aminte de judecățile cele drepte.

11. Și erau amândoi înfierbântați pentru ea și n-a spus unul altuia zbuciumul lor , că le era rușine a-și spune pofta, că voiau să se împreuneze cu ea.

12. Și păzeau cu nevoință în toate zilele s-o vadă. Și a zis unul către altul: "Să mergem acasă, că este vremea prânzului".

13. Și ieșind, s-au despărțit unul de altul și, întorcându-se, au venit la același loc și, întrebându-se unul pe altul pricina, își mărturisiră pofta.

14. Și amândoi împreună au hotărât vremea când o vor putea afla singură.

15. Și pe când pândeau ei o zi prielnică, ea a intrat ca de obicei cu două fete să se scalde în, grădină, că era foarte cald.

16. Și nimeni nu era acolo, afară de cei doi bătrâni ascunși, care o pândeau.

17. Și a zis fetelor: "Aduceți-mi untdelemn și săpun și închideți porțile grădinii ca să mă scald".

18. Și au făcut cum le-a zis; au închis ușile grădinii și, ieșind pe alături ca să aducă cele ce le-a poruncit, n-au văzut pe bătrâni ascunși.

19. Și după ce au ieșit fetele, s-au sculat cei doi bătrâni și au alergat asupra ei și au zis: "Iată ușile grădinii sunt închise și nimeni nu ne vede, și suntem aprinși cu poftă asupra ta.

20. Pentru aceea binevoiește și te culcă cu noi; iar de nu, vom mărturisi asupra ta că a fost cu tine un tânăr și pentru aceea ai trimis fetele de la tine".

21. Și a suspinat Susana și a zis: "Sunt strâmtorată din toate părțile;

22. Că de voi face aceasta, moarte îmi este; iar de nu voi face, nu voi scăpa din mâinile voastre.

23. Mai bine este pentru mine să nu fac și să cad în mâinile voastre decât să păcătuiesc înaintea lui YaHWeH".

24. Și a strigat Susana cu glas mare, și au strigat și cei doi bătrâni asupra ei, și alergând unul a deschis ușile grădinii.

25. Dacă auziră cei din casă strigătul în grădină, săriră înăuntru pe ușa cea din dos să vadă ce i s-a întâmplat.

26. Și, după ce au grăit bătrânii cuvintele lor, s-au rușinat slugile foarte, că niciodată nu s-a grăit cuvânt ca acesta despre Susana.

27. Și a doua zi, după ce s-a adunat poporul la Ioachim, bărbatul ei, au venit și cei doi bătrâni plini de cuget rău asupra Susanei, ca să o omoare.

28. Și au zis înaintea poporului: "Trimiteți la Susana, fata lui Hilchia, femeia lui Ioachim", și ei au trimis.

29. Și a venit ea și părinții ei și fiii ei și toate rudeniile ei.

30. Susana era gingașă și frumoasă.

31. Acești bătrâni nelegiuiți au poruncit ca ea să se descopere, că era acoperită, ca să se sature de frumusețile ei.

32. Și plângeau cei care erau lângă ea și toți cei care o știau.

33. Și sculându-se bătrânii în mijlocul poporului, puseră mâinile pe ea.

34. Ea, plângând, căuta la cer, că inima ei era nădăjduind spre YaHWeH .

35. Și au zis bătrânii: "Umblând noi în grădină, a intrat ea cu două slujnice și a închis ușa, dându-le drumul.

36. Și a venit la ea un tânăr care fusese ascuns și s-a culcat cu ea.

37. Noi fiind în colțul grădinii, văzând fărădelegea, am alergat asupră-le.

38. Și văzându-i împreunându-se, pe el nu l-am putut opri, că era mai tare ca noi, și deschizând ușile a fugit.

39. Și prinzând-o pe ea, am întrebat-o cine era tânărul acela, și n-a vrut să ne spună.

40. Aceasta mărturisim".

41. Și i-a crezut pe ei adunarea, ca pe niște bătrâni ai poporului și judecători, și au judecat-o spre moarte.

42. Și strigând cu glas mare Susana a zis: "Dumnezeule cel Veșnic, Cunoscătorul celor ascunse, Care știi toate mai înainte de a se face, Tu știi că minciuni au spus ei asupra mea.

43. Și iată mor, nefăcând nimic din cele ce au viclenit aceștia asupra mea".

44. Și a auzit Eylohim glasul ei și, când o duceau să o piardă, a deșteptat duhul într-un prunc tânăr , căruia îi era numele Daniel.

45. Și a strigat pruncul cu glas mare: "Curat sunt eu de sângele acesteia".

46. S-a întors tot poporul la el, și a zis: "Ce înseamnă aceasta?"

47. Și el, stând în mijlocul lor, a zis: "Oare așa de nebuni sunt toți fiii lui Israel?

48. Căci necercetând, nici adevărul cunoscând, ați osândit pe fata lui Israel.

49. Întoarceți-vă la judecată, pentru că minciuni au spus ei asupra ei".

50. Și s-a întors tot poporul degrabă și i-au zis lui bătrânii: "Vino de șezi în mijlocul nostru și ne spune nouă că ți-a dat Eylohim cinstea bătrâneților".

51. Și a zis către ei Daniel: "Despărțiți-i unul de altul și-i voi întreba".

52. Și după ce s-au despărțit unul de altul, a chemat pe unul din ei și a zis către el: "Învechitule în zile rele! Acum au venit păcatele tale, pe care le făceai mai înainte, făcând judecăți strâmbe, și pe cei nevinovați învinuind, și pe cei vinovați slobozind, de vreme ce YaHWeH  zice: Pe cel nevinovat și pe cel nedrept să nu-l omori.

53. Și de ai văzut pe această femeie cu acel tânăr, spune sub ce copac i-ați prins în fapt?" El a zis: "Sub mesteacăn".

54. Zis-a Daniel: "Drept ai mințit asupra capului tău.

55. Acum îngerul lui Eylohim, luând poruncă de la El, te va spinteca în două".

56. Și punându-l alături, a poruncit să aducă pe celălalt și i-a zis: "Sămânța lui Canaan și nu a lui Iuda, frumusețile te-au înșelat și pofta a răzvrătit inima ta.

57. Așa făceai fetelor lui Israel care, de frică, se împreunau cu voi; ci n-a suferit fata lui Iuda fărădelegea voastră.

58. Acum spune-mi sub ce copac i-ați prins?" Iar el a zis: "Sub salcâm".

59. Și i-a zis Daniel lui: "Drept ai mințit și tu asupra capului tău.

60. Căci așteaptă îngerul lui Eylohim, având sabie, să te taie în două, ca să vă piardă de tot pe voi".

61. Și a strigat toată adunarea cu glas mare și a binecuvântat pe Eylohim, Cel care izbăvește pe cei care nădăjduiesc în El.

62. Și s-a sculat asupra celor doi bătrâni, că i-a dovedit Daniel din cuvintele lor , că au mărturisit strâmb și le-a făcut după legea lui Moise, precum cu vicleșug gândit-au să facă aproapelui lor, și i-a omorât și a scăpat sângele cel nevinovat în ziua aceea.

63. Iar Hilchia și femeia lui au lăudat pe Eylohim pentru Susana, fiica lor, împreună cu Ioachim, bărbatul ei, și cu toate rudele ei, pentru că nu s-a aflat întru ea lucru urât.

64. Și Daniel s-a făcut mare înaintea poporului din ziua aceea și de aci înainte.

Rugăciunea regelui Manase

Rugăciunea regelui Manase - Apocrife

                     Capitolul 1

1. "YaHWeH, Atotputernicule, Eylohim al părinților noștri, al lui Avraam, ai lui Isaac și al lui Iacov, și al seminție celei drepte a lor,

2. Cel care ai făcut cerul și pământul cu toată podoaba lor,

3. Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul și l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoșător și slăvit,

4. Înaintea căruia toate se tem șl tremură din pricina atotputerniciei Tale,

5. Pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale și nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoși!

6. Însă nemăsurată și neajunsă este și mila făgăduinței Tale,

7. Căci Tu ești YaHWeH cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător și mult-milostiv, căruia îi pare rău de răutățile oamenilor.

8. Tu, YaHWeH, după mulțimea bunătății Tale, ai făgăduit pocăință și iertare celor ce ți-au greșit și după mulțimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăință păcătoșilor spre mântuire. Așadar Tu, YaHWeH, Eylohim al celor drepți, n-ai pus pocăință pentru cei drepți: pentru Avraam și Isaac și Iacov, care nu ți-au greșit ție, ci ai pus pocăință mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării.

9. Multe sunt fărădelegile mele și nu sunt vrednic a căuta și a privi înălțimea cerului din pricina mulțimii nedreptăților mele.

10. Strâns sunt eu cu multe cătușe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu și nu am nici loc de odihnă, pentru că Team mâniat și am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni și am înmulțit smintelile.

11. Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta,

12. Am păcătuit, YaHWeH, am păcătuit și fărădelegile mele eu le cunosc,

13. Însă cer, rugându-Te: Iartă-mă YaHWeH, iartă-mă și nu mă pierde în fărădelegile mele și nici nu mă osândi la întuneric sub pământ,

14. Căci Tu ești, Eylohim, Eylohim al celor ce se pocăiesc. Arată-Ți peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta.

15. Și Te voi preaslăvi în toate zilele vieții mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cerești și a Ta este slava în vecii vecilor. HalleluYa!"

3 Macabei

Cartea a treia a Macabeilor - Apocrife

                   Capitolul 1

1. Iar Ptolomeu Filopator, înțelegând de la cei care s-au întors că Antioh a luat locurile cele de sub stăpânirea sa, a poruncit tuturor oștilor sale, pedestrașilor și călăreților, să se strângă.

2. Și luând cu sine pe sora sa Arsinoe, a mers până la locurile cele dinspre Rafia, unde erau tăbărâți cei care erau cu Antioh.


3. Iar un oarecare Teodot, gândind să facă viclenie, a luat cei mai viteji ostași ai lui Ptolomeu, care mai înainte fuseseră supuși lui, și a pornit noaptea la cortul lui Ptolomeu, ca să-l omoare el singur și în acest chip să se risipească războiul.


4. Ci pe acesta l-a scăpat Dositei, cel care se zicea al lui Drimilus, care de neam era iudeu, dar după aceea și-a schimbat legea și s-a înstrăinat de la dogmele părintești; acesta a pus să se culce în cortul regelui un necunoscut, căruia i s-a întâmplat ceea ce era să pătimească regele.


5. Iar după aceea, făcându-se război mare și izbânda fiind de partea lui Antioh, Arsinoe umbla și ruga pe ostași cu jale și cu lacrimi, cu părul despletit, ca și pe sine și pe pruncii săi și pe femeile sale, bărbătește să le ajute, făgăduind că celor care vor birui, fiecăruia va da două mine de aur.


6. Și așa s-a întâmplat că mulți vrăjmași au pierit în lupte și mulți au fost robiți.


7. Zădărnicind această uneltire, Ptolomeu a socotit să meargă în cetățile cele mai de aproape, ca să le mângâie, și după ce a făcut aceasta și a împărțit daruri capiștilor, a făcut pe cei supuși ai săi să fie cu inimă bună.


8. Iar Iudeii au trimis la el din marele sfat si dintre cei mai de frunte, ca să i se închine și să-i ducă daruri și să-i facă urări pentru cele ce s-au petrecut; dar s-a întâmplat că și el tocmai avea de gând să meargă către ei.


9. Și după ce s-a dus la Ierusalim, a jertfit prea marelui Eylohim și a dat daruri și semne de cinstire locului.


10. Și venind la templu și cu sârguință și cu bună cuviință minunându-se și mirându-se de rânduiala cea bună a templului lui YaHWeH, a gândit să se sfătuiască, să intre în el.


11. Iar când i s-a spus că nu se cuvine a se face aceasta, că nu numai celor din neamuri nu este slobod, ci nici tuturor preoților, fără numai arhiereului, care pe toți povățuiește, ci și acestuia o dată în an, el nicidecum n-a vrut să asculte.


12. Ci măcar de s-a și citit înaintea lui legea, tot n-a renunțat a intra, zicând că trebuie să intre, și măcar că ei sunt lipsiți de această cinste, "eu nu trebuie să fiu lipsit", și i-a întrebat pentru ce, intrând el prin tot templul lui YaHWeH, nimeni din cei care erau acolo nu l-a oprit.


13. Și un oarecare, fără să gândească, a zis: "Rău s-a făcut aceasta; iar el a voit să știe din care pricină nu trebuie să intre cu voia sau fără voia lor?


14. Iar preoții, cu toate veșmintele îmbrăcați, căzându-i înainte, se rugau prea marelui Eylohim să le ajute la această nevoie ce li s-a întâmplat și să întoarcă pornirea răului năvălitor, de strigare cu plâns umplând templul lui YaHWeH, iar cei care erau în cetate, tulburându-se, au sărit cuprinși de groază, neștiind ce se face.


15. Și fecioarele cele închise în cămări, împreună cu mamele ce le-au născut, s-au pornit, și cu cenușă și cu praf presărându-și capetele, au umplut ulițele de suspinuri și de plânsete.


16. Și cele care se închiseseră de curând în cămările lor de nuntă, așa cum erau găsite, lăsând rușinea ce li se cuvenea, degrabă au alergat în cetate.


17. Iar mamele și doicele lăsând pruncii cei de curând născuți, încoace și încolo, unele prin case, altele prin ulițe fără de opreală se adunau la prea marele locaș.


18. Și de multe feluri era rugăciunea celor care se adunaseră, din pricina lucrurilor fără de cuviință pe care încerca regele să le facă.


19. Și împreună cu aceștia, cetățenii luând îndrăzneală, nu-l sufereau să plinească planul din gândul lui; ci au strigat să se pornească la arme, și bărbătește pentru legea părintească să moară, și mare zarvă au făcut în sfânta cetate.


20. Și cu greu preoții și bătrânii l-au înduplecat și s-au întors iarăși la locul lor de rugăciune.


21. Și mulțimea ca și mai înainte aștepta rugându-se; iar bătrânii, care erau cu regele, în multe chipuri ispiteau, ca să mute gândul lui cel semeț de la planul ce-l gândise.


22. Iar el mai îndrăzneț făcându-se, lăsând toate, se gătea să intre, ca să săvârșească cele ce mai înainte a zis.


23. Văzând acestea și cei care erau cu regele, s-au întors să se roage cu ai noștri Celui care are toată puterea, ca acelor care erau acolo să le ajute și să nu treacă cu vederea această faptă fără de lege și semeață.


24. Și strigarea cea necontenită și plină de durere a mulțimii care se adunase s-a făcut strigăt neînchipuit,


25. Încât părea că nu numai oamenii, ci și pereții și pământul întreg strigă, toți vrând mai degrabă moartea decât pângărirea locului sfânt.

                   Capitolul 2

1. Iar Simon arhiereul, îngenunchind înaintea templului și cu cuviință întinzându-și mâinile, s-a rugat așa:

2. "YaHWeH! YaHWeH, Împăratul cerurilor și Stăpânul a toată făptura, Cel sfânt între sfinți, singur stăpânitor , atotțiitor, caută spre noi, cel care suntem asupriți de păgânul cel nelegiuit care este înfierbântat de îndrăzneală și de putere,


3. Că Tu ești Cel Care ai făcut toate și toate le stăpânești; YaHWeH, drept ești, Cel care judeci pe cei care cu semeție și cu trufie se poartă.


4. Tu pe cei care mai înainte au făcut strâmbătate, între care și uriași erau, care intru vitejie și întru îndrăzneală nădăjduiau, i-ai pierdut, aducând peste ei apă nemăsurată.


5. Tu pe Sodomenii cei semeți și cuprinși cu vădită și cu nespusă răutate, cu foc și cu pucioasă i-ai ars, pildă dându-i urmașilor.


6. Tu, pe îndrăznețul Faraon, care pe Israel, poporul Tău cel sfânt, l-a robit, cu multe și osebite munci ispitindu-l, ai arătat puterea Ta.


7. Și după aceasta, ai arătat puterea Ta cea mare, când l-ai înecat în fundul mării, în timp ce gonea el după poporul Tău cu care și cu mulțime de gloate; iar pe cei care au crezut întru Tine, Cel care stăpânești peste toată făptura, întregi i-ai trecut, care, cunoscând lucrul mâinilor Tale, Te-au lăudat pe Tine Cel Atotțiitor.


8. Tu, Împărate, Cel care ai zidit acest pământ nemărginit și nemăsurat, ales-ai cetatea aceasta și ai sfințit locul acesta spre numele Tău, Tu, Cel care nu ai trebuință de nimic și l-ai preamărit cu strălucita arătare, înălțându-l spre slava marelui și preacinstitului Tău nume.


9. Și, iubind casa lui Israel, ai făgăduit că oricând, abătându-ne noi de la Tine, ne va cuprinde strâmtorarea și venind în locul acesta să ne rugăm, vei asculta rugăciunea noastră.


10. Și cu adevărat credincios și adevărat ești, că de multe ori, când erau în nevoie părinții noștri, întru smerenia loz le-ai ajutat și i-ai izbăvit de mari nevoi.


11. Iată dar acum, împărate sfinte, pentru păcatele noastre cele multe si mari, ne asuprim și suntem supuși vrăjmașilor noștri și părăsiți întru neputințe.


12. Și într-această cădere a noastră, îndrăznețul și nelegiuitul acesta se nevoiește ca să ocărască locul cel sfânt, pe care l-ai ales pe pământul acesta numelui Tău celui slăvit.


13. Că locașul Tău este cerul cerului, la care oamenii nu se pot apropia; dar Tu ai binevoit, întru slava Ta, să sfințești locul acesta pentru poporul Tău Israel.


14. Nu aduce peste noi răzbunarea Ta prin necurații aceștia, nici ne pedepsi pe noi, prin cei nelegiuiți, ca să nu se laude cei fără de lege întru mânia lor, nici să se veselească întru trufia limbii lor, zicând: "Noi am călcat casa sfințeniei, cum se calcă locașul urâciunilor".


15. Șterge păcatele noastre și risipește greșelile noastre și arată mila Ta în ceasul acesta, degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale și pune laudă în gura celor care au căzut și s-au zdrobit cu sufletele, fă-ne nouă pace".


16. Iar atotvăzătorul Eylohim, Cel decât toate mai sfânt, întru sfânt locașul Său auzind rugăciunea cea după lege făcută, pe semețul și îndrăznețul acela trufaș, foarte l-a lovit,


17. Încoace și încolo clătinându-l pe el, cum se clatină trestia de vânt, încât zăcea pe pământ neputând face nimic și era cu mădularele slăbănoage și nici a grăi nu putea, cu dreaptă judecată fiind certat.


18. Deci prietenii și păzitorii trupului lui văzând acea iute bătaie care l-a apucat, temându-se ca să nu fie lipsit de viață, degrabă l-au scos afară, spăimântați de nespusă frică.


19. Iar după câtăva vreme, trezindu-se, nicidecum nu s-a pocăit după acea bătaie, ci cuvinte amare și îngrozitoare grăind, s-a dus.


20. Și sosind în Egipt și adăugând răutățile cu ajutorul tovarășilor celor lepădați de toată dreptatea, pe care mai înainte iam arătat,


21. Nu s-a îndestulat numai cu acele nenumărate nelegiuiri, ci și la atâta îndrăznire a venit, încât în toate locurile grăia blesteme asupra poporului și mulți din prieteni, văzând gândul regelui, căutau să-i facă voia.


22. Că își pusese în gând regele ca asupra poporului iudeu să dea hulă, și ridicând la turnul cel de lîngă curte stâlp, a săpat pe el scrisoare,


23. Ca niciunul din cei care nu aduc jertfă să nu intre în templele lor și toți Iudeii să fie scriși de-a valma cu poporul de rând și să fie trecuți la un loc cu băștinașii; iar cei care ar răspunde împotrivă, cu sila luându-i, să-i omoare.


24. Pe cei înscriși să-i însemne cu foc, cu semnul lui Dionisie, încrustându-le pe trup frunză de iederă și trecându-i astfel în rândul celor care au dreptul să fie cruțați.


25. Însă ca să nu se vadă cum că tuturor este vrăjmaș, a scris dedesubt: "Că de vor voi unii dintre ei să petreacă între cei care sunt aleși spre slujbele jertfelor, aceștia să aibă aceleași drepturi ca și Alexandrinii".


26. Deci unii din cetate, urând rânduielile bunei credințe ale cetății, lesne s-au dat pe sine, ca și cum mare cinste ar dobândi petrecerea ce vor avea cu regele.


27. Iar cei mai mulți, cu vitejesc suflet întărindu-se, nu s-au despărțit de buna credință, ci, cu bani răscumpărându-și viața, fără de frică se nevoiau a scăpa de la înscriere, bună nădejde având că le va veni apărare.


28. Și de cei care se depărtau de la ei se scârbeau și ca pe niște vrăjmași neamului lor ii judeca și îi lipsea de petrecerea cea de obște și de ajutor

                      Capitolul 3

1. Înțelegând acestea necredinciosul, atât s-a mâniat, încât s-a înfuriat nu numai pe Iudeii care locuiau în Alexandria, ci și celor din țară se împotrivea cu mai multă strășnicie și a poruncit ca degrabă să-i strângă pe toți la un loc și cu moarte grea să-i omoare.

2. Și acestea gătindu-se, veste rea asupra Iudeilor s-a vestit la oamenii cei poftitori de rău, cărora li se da prilej a-și împlini voia, oprindu-i de la legile lor.

3. Iar Iudeii în tot timpul păstrau dragoste și credință regilor și fiindcă ei se temeau de Eylohim și umblau în legea Lui, se osebeau prin mâncărurile lor și pentru aceasta erau urâți de unii, dar pentru că cinsteau pe Eylohim cu faptele cele bune ale lucrurilor celor drepte, împodobindu-și petrecerea lor , tuturor oamenilor erau plăcuți.

4. Buna viețuire a neamului iudeu care la toți era vestită, acei străini de neam nici într-un chip nu au socotit-o; iar osebirea închinăciunii și a mâncărurilor o vesteau, zicând că nici de rege, nici de puteri nu ascultă oamenii aceștia, ci sunt răi la inimă și foarte împotrivitori lucrurilor și mare defăimare au ațâțat.

5. Iar Elinii din cetate, nefiind cu nimic nedreptățiți de Iudei, văzând acea gâlceavă neașteptată și năvălire fără de veste asupra oamenilor acestora și alergături împreună neostenite făcându-se, a le ajuta nu puteau, că era porunca domnească.

6. Ci se rugau și cu greu sufereau gândind că se vor schimba acestea, deoarece un popor atât de numeros nu putea fi lăsat fără ajutor, întrucât el nu săvârșise nimic rău.

7. Iar unii vecini și prieteni și neguțători grăiau pe ascuns unii cu alții, făgăduindu-le că le vor fi credincioși și cu toți dimpreună îi vor apăra și bucuroși vor veni să le ajute.

8. Iar Ptolomeu, pentru că îi mergea bine acum, semețindu-se și necăutând la puterea prea mare a lui Eylohim, ci gândind că pururea același plan va rămâne, a scris asupra lor cartea aceasta:

9. "Regele Ptolomeu Filopator, povățuitorului de oștire și ostașilor celor care sunt în Egipt și în orice loc, bucurie și sănătate și eu sunt sănătos și treburile noastre merg bine.

10. Oștirea noastră cea trimisă în Asia, de care știți și voi, cu ajutorul zeilor și cu vitejia noastră, foarte bună izbândă a avut; drept aceea am socotit ca nu cu sila armelor, ci cu blândețe și cu multă iubire de oameni să câștigăm neamurile care locuiesc în Cele-Siria și în Fenicia și bine să le fac cu bucurie.

11. Și capiștilor celor de prin cetăți împărțindu-le venituri multe, mers-am și la Ierusalim, suindu-ne să cinstim templul celor necredincioși, care niciodată nu încetează de la nebunie.

12. Iar ei cu cuvântul au primit venirea noastră, însă cu fapta au lucrat viclenește, căci vrând noi să intrăm în templul lor și cu cuviincioase și frumoase daruri să-l cinstim, ei semețindu-se ca și mai demult, ne-au oprit a intra; iar noi am rămas de bună socotința noastră.

13. Și ei n-au simțit puterea noastră cu care noi ne arătăm către toți oamenii, călăuziți fiind de iubirea față de oameni, ei gândul lor cel rău care îl au pentru noi l-au arătat aievea, ca acei care numai ei singuri se împotrivesc regilor și binefăcătorilor lor și nimic ce este adevărat nu vor să sufere.

14. Și noi, nepotrivindu-ne nebuniei lor și întorcându-ne cu biruință în Egipt, am arătat dragoste tuturor neamurilor și am făcut ceea ce se cuvenea să facem.

15. Pentru acestea nimănui din cei care sunt de un neam cu ei n-am ținut vrăjmășie și pentru ajutorul ce ne-au dat și pentru cele ce le-am încredințat lor de la început și de care ei au avut grijă, ca să le schimbăm starea lor de până acum, am voit cetățeniei Alexandrinilor să-i învrednicim și părtași preoților celor de-a pururea să-i facem.

16. Iar ei, împotrivire luând și, cu răutatea cea împreună cu ei născută, lepădând binele și pururea la rău abătându-se, nu numai că s-au întors de la cea neprețuită cetățenie, ci încă și de la cei puțini dintre ei care se află spre noi cu bunăvoință se întorc și cu cuvântul și cu tăcerea pururea mărturisesc ura lor , pândind neîncetat ca noi, din pricina viețuirii lor ticăloase, să călcăm rânduielile date.

17. Pentru aceea și cu semne bine adeverindu-ni-se, că aceștia în tot chipul au gând rău spre noi, și mai înainte socotind, ca nu cumva mai pe urmă, tulburare fără de veste făcându-se, pe acești necredincioși tainici vânzători și barbari, să-i avem vrăjmași,

18. Am poruncit, ca îndată ce va sosi la voi scrisoarea aceasta, pe cei însemnați în ea, împreună cu femeile și cu pruncii, ocărâți-i și-i jefuiți și într-aceeași zi să-i trimiteți la noi, de pretutindeni, cu legături de fier legați, ca, precum se cuvine celor răi, eu moarte nemiloasă și de ocară să piară.

19. Că după ce se vor pedepsi toți aceștia, am socotit că de aici înainte lucrurile noastre se vor temeinici întru bunăstare și mai bună rânduială.

20. Iar oricine va ascunde pe vre-un Iudeu, ori bătrân, ori tânăr, ori prunc la sânul mamei, cu groaznice chinuri se va chinui eu toată casa.

21. Și cine va spune pe cel care va ascunde, acela va lua averea celui care va cădea sub vină și din argintul domnesc două mii de drahme și cu slobozenie se va încununa.

22. Iar tot locul unde se va afla ascuns Iudeu, pustiit și ars de foc să se facă, încât ia toată firea cea pieritoare fără de treabă să se socotească în toată vremea". Așa a fost scrisă cartea.

                   Capitolul 4

1. Iar oriunde sosea porunca aceasta păgânii făceau ospăț poporului cu strigări și bucurie și cu îndrăzneală își arătau pizma cea rea, pe care o aveau demult în inima lor.

2. Însă printre Iudei era neîncetată plângere și tânguire cu foarte mare strigare, cu lacrimi și suspinuri fierbinți ale inimii, pretutindeni plângând pieirea cea neașteptată mai înainte, care fără de veste s-a hotărât asupra lor .

3. Ce ținut sau cetate, sau ce așezare locuită de pretutindeni sau ce căi nu erau pline de vaietele și de plânsetele lor?

4. Că așa de groaznic și fără de milă de mai marii cetăților erau scoși afară toți laolaltă, încât și unora dintre vrăjmașii lor, cu mintea privind cumplitele chinuri, li se făcea milă și, văzând neașteptata schimbare a vieții, lăcrimau pentru prigoana lor cea afară din cale de jalnică.

5. Că se aducea mulțime de bătrâni albi de căruntețe, ale căror picioare, fiind încovoiate de bătrânețe și pășind încet, îi sileau, fără rușine, să pășească iute.

6. Și femeile tinere, de curând măritate, în loc de a se veseli, se văitau și cosițele cele unse cu mir , cu praf presărândule, erau aduse neacoperite cu văl; și în loc de cântări de nuntă, toate laolaltă începeau a plânge, ca și cum ar fi smulse ca prăzi de alte neamuri, și fiind legate cu sila, poporul le trăgea să le bage în corabie.

7. Și bărbații acestora cu lanțuri în loc de cununi erau legați la grumaji în vârsta cea ca o floare a tinereților; în loc de desfătare și de veselie tinerească, zilele celelalte de nuntă în plângeri le petreceau, văzându-și lângă picioare groapa deschisă.

8. Și-i duceau ca pe niște fiare, legați cu lanțuri de fier: unii de cumpenele corăbiilor aveau grumajii prinși în cuie, alții aveau picioarele strâns legate cu obezi și deasupra cu podine astupați, spre a nu vedea lumina și de toate părțile să le fie ochii în întuneric, ca să-i ducă pe apă ca pe niște uneltitori.

9. Pe aceștia, după ce i-au băgat în corabie și au săvârșit călătoria precum poruncise regele, a dat ordin să-i așeze în tabără, înaintea cetății, în locul cel de alergare al cailor, care era foarte larg împrejur și bun de a-i putea vedea, pentru ca să-i batjocorească toți cei care intrau în cetate și cei care ieșeau de călătoreau în țară, ca nici cu oștirile lui să nu se împreune, nici în cetate să nu fie primiți.

10. Iar după ce s-a făcut aceasta, auzind regele că Iudeii cei din cetate adesea ies pe ascuns își plâng ticăloșia cea de ocară a fraților lor, mâniindu-se, a poruncit ca și acestora să le facă la fel ca și celorlalți și nici într-un chip să nu scape de chinuri.

11. Și a mai poruncit să fie înscrisă pe nume toată seminția și să nu fie puși la muncile și la chinurile care au fost arătate pe scurt mai înainte, ci să fie pedepsiți cu chinurile din sentința regelui; apoi într-o singură zi să fie omorâți.

12. Făcutu-s-a dar înscrierea acestora cu amară silință și cu semețească nevoință, de la răsăritul soarelui până la apus, lucru care nu s-a sfârșit deplin până după patruzeci de zile.

13. Iar regele tare și neîncetat s-a umplut de bucurie și a făcut ospețe la toți idolii și cu mintea rătăcită, depărtată de la adevăr, și cu spurcată gură lăuda pe idolii cei mulți, care nici nu pot să grăiască, nici nu pot să vină în ajutor; iar asupra prea marelui Eylohim, lucruri necuvioase grăia.

14. Iar după ce a trecut vremea cea mai înainte zisă, au adus scriitorii răspuns regelui că nu mai pot face înscrierea Iudeilor mai departe din cauza nenumăratei lor mulțimi; că cei mai mulți erau adunați prin țară, alții adunați prin case, iar alții într-alte locuri, încât cu neputință era la toți cârmuitorii care erau peste Egipt să isprăvească lucrul.

15. Deci a crezut regele că este adevărat aceasta, dar îi înfricoșa pe aceia, spunând că ei ar fi luat daruri și ar fi făcut vicleșug ca să scape; iar ei ziceau și arătau cum că și hârtia și condeiele cele de scris s-au sfârșit.

16. Iar aceasta a fost lucrarea purtării de grijă a lui Eylohim, cea nebiruită a Celui Care din cer ajuta iudeilor.

                   Capitolul 5

1. Atunci regele, chemând pe Ermon, care purta grijă de elefanți și umplându-se de grea iuțime și de mânie și neînduplecându-se în nici un chip,

2. A poruncit ca, spre ziua cea următoare, cu tămâie de ajuns și cu vin mult neamestecat să adape pe toți elefanții - care erau de toți cinci sute - și după ce se vor sălbătici de acea băutură multă, să-i slobozească asupra Iudeilor ca să-i omoare.

3. Și după ce a poruncit el acestea, s-a întors la ospăț, adunând pe cei mai mari dintre prieteni și din oștire, care erau cei mai înverșunați împotriva Iudeilor.

4. Iar Ermon, cel mai mare peste elefanți, a îndeplinit după cuviință cele ce i s-au poruncit.

5. Și slujitorii cei rânduiți la aceasta, decuseară ieșind, au legat mâinile nenorociților Iudei și alte meșteșuguri au făcut toată noaptea împrejurul lor, socotind că va pieri deodată cu totul neamul acela.

6. Iar Iudeii, care se vedeau lipsiți de tot acoperământul între păgâni din cauza greutății legăturilor , care de toate părțile îi cuprinsese,

7. Către YaHWeH cel Atotputernic, Cel Care stăpânește toată puterea, către Eylohim și Părintele cel milostiv al lor, toți cu lacrimi neîncetate au strigat, rugându-se,

8. Ca să zădărnicească planul cel nelegiuit și cu mărire arătată să-i izbăvească de moartea care era gata la picioarele lor.

9. Și rugăciunea acestora neîncetat se suia la cer.

10. Iar Ermon, după ce pe cumpliții elefanți, adăpându-i, i-a umplut de vin mult și i-a săturat de tămâie, a venit de dimineață a doua zi la curte, ca să spună regelui acestea.

11. Însă Cel care dăruiește tuturor cărora voiește acest lucru bun, făcut de la început și pentru noapte și pentru zi, adică somnul, a trimis regelui un somn prelungit,

12. Încât prin purtarea de grijă a lui YaHWeH, fiind cuprins cu prea dulce și adânc somn, tot planul lui cel nelegiuit a fost răsturnat în întregime și pentru hotărârea lui cea neschimbată a fost groaznic înșelat.

13. Iar Iudeii scăpând de ceasul care mai înainte era însemnat, pe Eylohim cel Sfânt al lor L-au lăudat și iarăși s-au rugat Celui care S-a împăcat cu ei, ca să arate tăria mâinii Sale celei puternice asupra neamurilor trufașe.

14. Și fiind ceasul aproape zece și jumătate, crainicul regesc, văzând că cei chemați la masă s-au strâns, s-a dus la rege ca să-l trezească.

15. Și abia deșteptându-l, i-a spus că vremea ospățului aproape a trecut și i-a mai dat de știre și despre ceea ce se făcuse.

16. Și acestea ascultându-le regele, s-a întors la ospăț și a poruncit celor ce veniseră la ospăț să șadă în preajma lui.

17. Și după ce s-a făcut aceasta, i-a îndemnat să fie voioși și să se desfăteze, că aceasta este partea cea mai de cinste a ospățului.

18. Iar înmulțind vorba, regele a chemat pe Ermon și cu amară înfricoșare l-a întrebat pentru ce pricină au fost lăsați Iudeii să fie vii astăzi?

19. Iar el a spus că în noaptea trecută a împlinit ce i s-a poruncit. Și au mărturisit și prietenii lui.

20. Iar regele, având cruzime mai grea decât Falaris, a zis: Pentru somnul de astăzi, să-i lăsăm; iar tu, fără întârziere, pe mâine să pregătești la fel elefanții spre pieirea necuvioșilor Iudei.

21. Acestea zicând regele, toți cei ce erau aici au încuviințat cu lingușire și veseli s-au dus fiecare în casa sa, 

22. Unde în acea noapte nu atâta au dormit, cât s-au chibzuit să facă tot felul de batjocură împotriva celor care păreau uitați de Eylohim.

23. Și când cânta cocoșul de dimineață, Ermon, înarmând elefanții, i-a adus la curtea cea mare unde se făceau jertfe;

24. Mulțimea din cetate s-a adunat să vadă acea priveliște ticăloasă, așteptând cu nerăbdare dimineața,

25. Iar Iudeii, neîncetat trăgându-și sufletul, cu rugăciune, cu multe lacrimi și cu cântări jalnice, cu mâinile întinse la cer, se rugau prea marelui Eylohim, ca iarăși degrabă să le ajute.

26. Și când încă razele soarelui nu se revărsaseră - regele primind prietenia venit Ermon și l-a chemat să iasă, spunându-i că ceea ce a poftit este gata.

27. Iar el auzind și îngrozindu-se de acea neobișnuită îmbulzeală de popor, fiind cuprins de o desăvârșită uitare, a întrebat pentru ce a făcut el aceasta cu atâta sârguință.

28. Iar aceasta era lucrarea lui Eylohim atotstăpânitorul, care a făcut ca mintea lui să-și uite de cele ce mai înainte a gândit să facă.

29. Ermon și prietenii toți i-au spus: elefanții și oastea, o, rege, sunt gata din porunca ta.

30. Iar el umplându-se de grea mânie pentru aceste cuvinte - pentru că cu purtarea de grijă a lui Eylohim i se risipise tot gândul cel despre acestea - și căutând groaznic către eu, a zis:

31. "De ar fi părinții tăi aici sau fii fiilor, aceștia ar fi gata de mâncare fiarelor sălbatice, încât s-ar sătura din trupurile lor în locul nevinovaților Iudei, care, mie și părinților mei, întreagă și nemutată credință au arătat.

32. Și de ce nu m-aș gândi la dragostea de a fi crescut împreună și la slujba ta, îți ridicam viața pentru acestea".

33. Atunci Ermon de năpraznă s-a umplut de covârșitoare frică, și cu vederea și cu fața s-a speriat.

34. Iar prietenii s-au furișat trist unul câte unul și pe cei adunați i-a slobozit pe fiecare la lucrul său.

35. Iar Iudeii, auzind de purtarea regelui, au lăudat pe luminatul Eylohim, YaHWeH și împăratul împăraților , ca unii care au dobândit de la el acest ajutor.

36. După aceea, iarăși făcând regele ospăț și îndemnând pe oaspeți să fie cu voie bună,

37. A chemat pe Ermon și cu înfricoșare i-a zis: "De câte ori trebuie să-ți poruncesc un lucru, netrebnicule?

38. Și acum înarmează elefanții pe mâine să piardă pe iudei".

39. Iar rudeniile care ședeau împreună cu el, mirându-se de acest nestătător gând, au zis acestea:

40. "YaHWeH! Până când ca pe niște dobitoace necuvântătoare ne vei ispiti, acum a treia oară poruncind să-i piardă și apoi când va să facă, schimbându-ți gândul, iarăși strici cele ce ai poruncit?

41. De aceea cetatea aceasta se tulbură așteptând, că de multe ori s-au adunat și acum este primejdie să nu se lase târâtă spre tulburări".

42. Pentru aceea, regele, tocmai ca Falaris, s-a umplut de nesocotință și de schimbările sufletului, care s-au făcut în el din pricina Iudeilor, nebăgând nici o seamă, cu jurământ spurcat s-a jurat cum că el, fără de nici o zăbavă, îi va trimite la iad pe aceștia, aruncându-i la genunchii și la picioarele fiarelor.

43. După aceea porni-va război împotriva Iudeii, ca să o facă tot una cu pământul, cu foc și cu sabie degrab să o bată și templul lor cel necălcat de el, cu foc să-l ardă curând, și pentru cei ce aduc acolo jertfe, pustietate să devină pentru toată vremea.

44. Atunci, bucuroși ducându-se prietenii și rudeniile, cu credință rânduiau oștirile gata de pază în locurile cele mai potrivite ale cetății.

45. Iar cel mai mare peste elefanți a adus fiarele la patimă nebună - ca să zicem așa - cu băuturi foarte mirositoare și cu vin netămâiat, groaznic pregătindu-le.

46. Drept aceea, către luminarea de ziuă, când era cetatea plină de nenumărată mulțime care se îndrepta spre locul de alergare al cailor, el a intrat în palat ca să poftească pe rege la priveliștea care fusese pregătită.

47. Și el umplându-și mintea sa cea păgână de mânie grea, cu toată greutatea împreună cu fiarele s-a pornit, dorind să vadă cu inimă tare și cu ochii săi jalnica și ticăloasa pieire a celor mai înainte însemnați.

48. Iar când au văzut Iudeii pe la poartă praful elefanților care ieșeau și al oștirii celei înarmate, care venea pe urmă, și al picioarelor mulțimii și au auzit larma cea cu groaznic sunet,

49. Socotind că aceea este clipa cea mai de pe urmă a vieții și sfârșitul chinuitei așteptări, spre jale și plângere întorcându-se, se sărutau unul pe altul și, îmbrățișându-se, cădeau pe grumajii rudelor, părinții peste fii și maicile peste fiice, și unele având la sâni pruncii de curând născuți, îi aplecau să sugă laptele cel de pe urmă.

50. Și aducându-și aminte și de ajutorințele cele de mai înainte, care li s-au făcut din cer , toți odată căzând cu fața la pământ și pe prunci luându-i de la sâni,


51. Au strigat cu glas foarte mare, rugându-se Celui Atotputernic, ca, cu arătarea să se milostivească spre ei, cei ce sunt acum la porțile pieirii.

                   Capitolul 6

1. Iar un oarecare Eleazar, om de treabă, unul din preoții țării, în vârsta bătrâneților fiind și cu toată fapta vieții celei bune împodobit, potolind pe bătrânii cei dimprejurul său, chemând pe Eylohim cel sfânt, acesta s-a rugat:

2. "Împărate mare, țiitorule prea înalte, Atotputernice 
Eylohim! Cel ce toată zidirea o cârmuiești, caută cu milostivire,

3. Caută spre sămânța lui Avraam, spre fiii lui Iacov celui sfințit, poporul moștenirii Tale celei sfinte, cel ce este acum străin în pământ străin și care fără vină piere, Părinte!


4. Tu pe Faraon, regele Egiptului acestuia, cel ce avea multe, și cel ce s-a înălțat cu semeție nelegiuită și cu limbă lăudăroasă, împreună cu oștirea lui cea trufașă, în mare, înecați i-ai pierdut, cu lumina milii luminând pe neamul lui Israel.


5. Tu pe Sanherib, cel ce cu nenumărate puteri s-a semețit, regele cel crud al Asirienilor, cel ce cu sabia supunea tot pământul și se ridica asupra sfintei Tale cetăți, cu mândrie și cu îndrăzneală blasfemii grăind, YaHWeH, l-ai înfrânt, luminat arătând neamurilor tăria ta cea multă;


6. Tu pe cei trei tineri în Babilon care de bună voie și-au dat focului viața lor, ca să nu se închine celor deșarte, răcorind cuptorul cel aprins, i-ai izbăvit, păzindu-le și părul nevătămat, trimițând para focului asupra tuturor vrăjmașilor;


7. Tu pe Daniel, cel de învinuirile cele pline de pizmă, aruncat în groapă spre mâncare leilor, nevătămat l-ai scos la lumină.


8. Și pe Iona cel hrănit întru adâncuri, chinuit fără de cruțare în pântecele chitului, nevătămat la toți ai lui l-ai arătat, o, Părinte!


9. Și acum nu zăbovi mult milostive, scăparea tuturor, degrabă Te arată celor din neamul lui Israel, care asuprit este de neamurile cele urâte și fără de lege.


10. Iar dacă, prin robirea în țară străină, ne-am întinat viața cu fărădelegi, scapă-ne din mâna vrăjmașilor noștri și apoi pierde-ne, YaHWeH, cum vei vrea.


11. Ca să nu se laude cei ce cugetă cele deșarte, din pricina pieirii celor iubiți ai Tăi, zicând: Nici Eylohim lor nu i-a izbăvit.


12. Iar Tu, cel veșnic, cel ce ai toată tăria și toată puterea, caută acum și ne miluiește pe noi, cei ce cu silnicia nedreaptă a celor fără de lege, ca niște tâlhari, suntem omorâți.


13. Înfricoșează neamurile cu puterea Ta cea nebiruită astăzi, Cel ce poți izbăvi pe neamul lui Iacov.


14. Ție se roagă toată mulțimea pruncilor și părinții acestora cu lacrimi.


15. Vădit să fie tuturor neamurilor că ești cu noi, YaHWeH, și nu Ți-ai întors fața de la noi, ci, precum ai zis, că nici în pământul vrăjmașilor pe ai Tăi nu i-ai trecut cu vederea, așa săvârșește, YaHWeH".


16. Iar Eleazar, sfârșind rugăciunea, regele, cu fiarele și cu tot alaiul ostășesc, a venit la locul de alergare al cailor,


17. Și văzând Iudeii, au strigat tare la cer, încât și văile cele de aproape împreună răsunând, mare plângere au făcut în toată tabăra.


18. Atunci marele, slăvitul, atotțiitorul și adevăratul Eylohim, arătând sfânta Sa față, a deschis porțile cele cerești , din care doi slăviți îngeri înfricoșați la chip s-au pogorât văzuți de toți, afară de Iudei.


19. Și s-au așezat în fața oștirii vrăjmașilor, și puterea vrăjmașilor au umplut-o de zbucium și de frică, și cu obezi au legat-o din care nu s-au putut mișca,


20. Și sub frică a fost și trupul regelui, îndrăznirea lui cea cu grea mânie uitând-o.


21. Și s-au întors fiarele asupra puterii celei înarmate, care venea dinapoi, și-i călcau e aceia și-i pierdeau.


22. Și s-a întors mânia regelui spre jale și spre lacrimi, din pricina celor ce uneltise mai înainte,


23. Că auzind strigarea și văzându-i pe toți cu fața la pământ spre pieire, lăcrimând el, cu mânie pe prieteni îi mustra, zicând:


24. "Alături cu mine domniți și pe tirani i-ați covârșit cu tirania și pe mine însumi, cel care sunt al vostru binefăcător , vă ispitiți să mă lipsiți de domnie și de suflet, în ascuns uneltind cele ce nu folosesc domniei.


25. Cine a strâns aici pe cei care cu credință ne-au ținut tăriile țării, depărtându-i de la casele lor pe fiecare fără de socoteală?


26. Cine a chinuit așa fără de cuviință pe cei care sunt din început cu bun cuget către noi, înaintea tuturor neamurilor , și de multe ori foarte rele primejdii au primit mai mult decât toți oamenii?


27. Dezlegați! Dezlegați aceste nedrepte legături și cu pace îi sloboziți la casele lor , ugându-vă să se ierte cele mai înainte făcute.


28. Sloboziți pe fiii Atotputernicului, cerescului Eylohim cel viu, căci ei din vremea strămoșilor noștri și până astăzi fac să propășească pe deplin și neîncetat treburile noastre".


29. Deci el acestea a zis; iar ei, îndată ce au fost dezlegați, pe Sfântul Eylohim, Izbăvitorul lor , L-au binecuvântat, căci au scăpat de la moarte.


30. După aceea, regele mergând în cetate și chemând pe cel care era peste venituri, a poruncit ca vinuri și celelalte, care sunt trebuincioase la ospăț, să le dea pe șapte zile Iudeilor, judecând ca în locul în care li s-a părut că vor pieri, în acela să prăznuiască cu toată veselia zilele de izbăvire.


31. Atunci cei care mai înainte erau asupriți și aproape de locuința morților, în care erau ca și intrați prin moartea cea amară și plină de jale, desfătare de izbăvire făcând în locul cel gătit de pieire și de îngropăciunea lor , cu tihnă l-au împărțit plini de bucurie.


32. Și părăsind glasul plângerii cel cu totul înlăcrimat, au luat cântare părintească, lăudând pe Izbăvitorul și Făcătorul de minuni Eylohim și toată plângerea și vaietul lepădând, danțuri de veselie au prins să joace, în semn de pace și de bucurie.


33. De asemenea și regele, pentru acestea făcând ospăț mare, neîncetat mărturisire înălța la cer cu mare cuviință pentru izbăvirea cea minunată, ce s-a făcut.


34. Iar cei care mai înainte cu bucurie îi rânduiau la pieire și îi puneau să fie mâncare păsărilor , au suspinat, cu rușine îmbrăcându-se și îndrăznirea cea înfocată fiind stinsă fără de cinste.


35. Iar Iudeii, precum mai înainte am zis, întru veselie și desfătare cu mărturisiri bune și cu cântări petreceau.


36. Apoi în privința aceasta au luat hotărâre de obște, pentru toată vremea robirii lor petrecută între păgâni și au rânduit ca neam de neam să se țină aceste zile de veselie, care mai înainte s-au zis, nu pentru băutură și pentru lăcomie, ci pentru izbăvirea cea făcută lor prin Eylohim.


37. Și s-au rugat de rege, cerându-i să le dea voie să se întoarcă în țara lor.


38. Iar înscrierea lor s-a făcut din douăzeci și cinci ale lui Pahon până în patru ale lui Epifi, în patruzeci de zile și din cinci ale lui Epifi până la șapte, în trei zile, urma să-i piardă,


39. Întru care cu mare mărire arătând mila Sa, Stăpânul tuturor, fără vătămare i-a izbăvit deodată.


40. Și se ospătau, toate de la rege dându-li-se, până la a paisprezecea zi, în care au făcut și rugăciunea pentru slobozenia lor.


41. Și lăudându-i regele către mai marii cetăților, a scris această carte plină de mărinimie, ce urmează mai jos:

                   Capitolul 7

1. "Regele Ptolomeu Filopator, celor mai mari din Egipt și tuturor celor rânduiți peste treburile domnești, bucurie și sănătate.

2. Sănătoși suntem și noi și fiii noștri, îndreptându-ne marele Eylohim lucrurile după cum voim.


3. Unii dintre prieteni, cu rău nărav adeseori îndemnându-se, ne-au făcut ca să adunăm pe toți Iudeii de sub stăpânirea noastră la un loc, să-i muncim ca pe niște vicleni cu mari chinuri,


4. Zicând că, din cauza urii, pe care o au aceștia către, toate neamurile, niciodată lucrurile noastre nu vor fi bine așezate până ce se va face aceasta.


5. Pe aceștia legați aducându-i, cu batjocuri, ca pe niște robi și mai vârtos ca pe niște vicleni, fără de nici o cercetare și iscodire s-au apucat a-i ucide, mai cu sălbatică cruzime fiind cuprinși decât în datinile Sciților .


6. Iar noi, pentru aceasta, aspru certându-i pe aceștia, după blândețea pe care o avem către toți oamenii, cu greu le-am cruțat viața, cunoscând că Eylohim cel ceresc apără și scutește pe Iudei, ca un tată care pururea ajută pe fii;


7. Socotind și prietenia, pe care au adeverit către noi și către părinții noștri, cugetând bine după dreptate i-am slobozit pentru orice vină ar fi,


8. Și am poruncit fiecăruia, toți la casele lor să se întoarcă în tot locul, și nimeni întru nimic să nu-i vatăme, nici să-i ocărască pentru cele ce fără de socoteală s-au făcut.


9. Că să știți că asupra acestora, de vom meșteșugi cu vreun rău vicleșug sau îi vom mâhni cu totul, nu pe om, ci pe Eylohim cel Preaînalt, Care stăpânește toată puterea, Împotrivitor nouă spre izbândirea lucrurilor , totdeauna neapărat întru toate Îl vom avea. Fiți sănătoși".


10. Și luând Iudeii de la rege cartea aceasta, nu s-au nevoit îndată a pleca, ci l-au rugat pentru cei din neamul Iudeilor, care de bună voie au făcut rău înaintea lui Eylohim cel Sfânt și legea lui Eylohim au călcat-o, să li se facă prin ei mustrarea care li se cuvine,


11. Zicând că cei care pentru pântece au călcat poruncile cele dumnezeiești niciodată nu vor cugeta bine, nici poruncilor regelui nu vor fi credincioși.


12. Și spunând ei adevărul, regele a primit și, lăudându-i, le-a dat voie slobodă la toate, ca pe cei care au călcat legea lui Eylohim să-i piardă în tot locul cel de sub stăpânirea sa, cu îndrăzneală, fără de nici o împuternicire sau cercetare domnească.


13. Atunci, făcându-și urări de plecare unii altora, precum se cădea, preoții și toată mulțimea lor glăsuind aliluia, cu bucurie s-au despărțit.


14. Și așa pe cei care le cădea în mână din cei pângăriți, care erau de un neam cu ei, pe drum îi certa și cu arătări din lege îi omora.


15. Și în acea zi au omorât mai mult decât trei sute de bărbați și s-au bucurat și s-au veselit omorând pe cei fără de lege.


16. Iar cei ce s-au lipit de Eylohim până la moarte, desăvârșit dobândirea izbăvirii luând, au plecat din cetate, încununați cu toate felurile de flori cu bun miros, cu veselie și cu strigăte de laude și cu cântări de toate viersurile, mulțumind lui Eylohim celui Sfânt al părinților, Izbăvitorul lui Israel.


17. Și sosind în Ptolemaida, care pentru firea locului se numește Rodoforon (adică aducătoare de trandafir), unde-i aștepta tabăra, după sfatul lor cel de obște,


18. Șapte zile au făcut acolo ospăț de izbăvire, dându-le regele cu bună inimă toate cele trebuincioase la călătorie fiecăruia până la casa lui.


19. Și sosind în pace cu cuvioase mărturisiri, asemenea și acolo au rânduit a ține aceste zile de veselie,


20. Și ei le-au sfințit și printr-o inscripție săpată pe o columnă, apoi au înălțat pe locul ospățului o casă de rugăciune și sau 
întors acasă sănătoși, liberi și foarte veseli, scăpați din primejdii, cu porunca regelui, pe uscat, pe mare și pe fluviu.

21. Și mai multă putere decât mai înainte având între vrăjmași, cu mărire și cu frică și de nimeni întru nimic n-au fost tulburați în averile lor,


22. Și toate ale sale fiecare după scrisoare le-au luat, încât cei care aveau câte ceva de ale lor , cu mare frică li le da, slavă desăvârșită aducând lui Eylohim cel prea mare, pentru izbăvirea lor .

23. Bine este cuvântat Eylohim, izbăvitorul lui Israel, în vremuri veșnice.

Torah

Cartea lui Enoh