Cîntarea Cîntărilor - Shir HaShirim

Cîntarea Cîntărilor - Shir HaShirim

Ketuvim - Scrieri

                             Capitolul 1

1. Cîntarea* cîntărilor făcută de Solomon.

2. Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci* toate dezmierdările tale sunt mai bune decît vinul,

3. mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată, de aceea te iubesc pe tine fetele!

4. Trage-mă* după tine! Şi haidem să alergăm**! Împăratul mă duce♦ în odăile lui… Ne vom înveseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decît vinul! Pe drept eşti iubit.

5. Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului şi cum sunt covoarele lui Solomon.

6. Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars a) soarele. Fiii mamei mele s-au mîniat pe mine, şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o. [ a] Sau: m-a privit ]

7. Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi?

8. Dacă nu ştii, o, tu, cea* mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor şi paşte-ţi iezii lîngă colibele păstorilor.

9. Cu* iapa înhămată la carele lui faraon te asemăn eu pe tine, scumpa** mea.

10. Ce frumoşi îţi sunt obrajii* în mijlocul lănţişoarelor de la gît şi ce frumos îţi este gîtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!

11. Îţi vom face deci lănţişoare de aur cu stropituri de argint.

12. Cît stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspîndeşte mirosul.

13. Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir care se odihneşte între ţîţele mele.

14. Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă din viile din En-Ghedi.

15. Ce frumoasă* eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti cu ochii tăi de porumbiţă!

16. Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru!

17. Cedrii sunt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sunt pardoselile noastre.   

                         Capitolul 2

1. Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi.

2. Ca un crin în mijlocul spinilor aşa este iubita mea între fete.

3. Ca un măr între copacii pădurii aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul* lui este dulce pentru cerul gurii mele.

4. El m-a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.

5. Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.

6. Să-şi pună mîna stîngă* sub capul meu şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui!

7. Vă jur,* fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea pînă nu vine ea!

8. Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.

9. Preaiubitul meu seamănă cu* o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.

10. Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: „Scoală-te,* iubito, şi vino, frumoaso!

11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus.

12. Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării şi se aude glasul turturelei în cîmpiile noastre.

13. Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te*, iubito, şi vino, frumoaso!

14. Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi* faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta, plăcută.”

15. Prindeţi-ne vulpile*, vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare.

16. Preaiubitul meu este al* meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini.

17. Pînă* la răcoarea zilei şi pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară** sau ca puiul de cerb peste munţii ce ne despart.

                    Capitolul 3

1. Am căutat noaptea* în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele; l-am căutat, dar nu l-am găsit…

2. M-am sculat atunci şi am cutreierat cetatea, uliţele şi pieţele; şi am căutat pe iubitul inimii mele… L-am căutat, dar nu l-am găsit!

3. M-au întîlnit păzitorii* care dau ocol cetăţii; şi i-am întrebat: „N-aţi văzut pe iubitul inimii mele?”

4. Abia trecusem de ei şi am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat şi nu l-am mai lăsat pînă nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit.

5. Vă* jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea pînă nu vine ea.

6. Ce* se vede suindu-se din pustiu ca nişte stîlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir şi de tămîie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir?

7. Iată, este pataşca lui Solomon, cu şaizeci de viteji de jur împrejur, cei mai viteji din Israel.

8. Toţi sunt înarmaţi cu săbii şi toţi sunt deprinşi la luptă, fiecare cu sabia la coapsă, ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopţii.

9. Împăratul Solomon şi-a făcut această pataşcă din lemn din Liban.

10. Stîlpii i-a făcut de argint, rezemătoarea, de aur, scaunul, de purpură; iar mijlocul, împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragostea fiicelor Ierusalimului.

11. Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mama sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui.

                         Capitolul 4

1. Ce frumoasă* eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă** de capre poposită pe coama muntelui Galaad.

2. Dinţii* tăi sunt ca o turmă de oi tunse care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.

3. Buzele tale sunt ca un fir de cîrmîz, şi gura ta este drăguţă; obrazul* tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.

4. Gîtul* tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă** de arme; o mie de scuturi atîrnă de el, toate scuturi de viteji.

5. Amîndouă* ţîţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare care pasc între crini.

6. Pînă* se răcoreşte ziua şi pînă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămîie.

7. Eşti frumoasă de* tot, iubito, şi n-ai niciun cusur.

8. Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vîrful muntelui Amana, din vîrful muntelui Senir şi* Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor!

9. Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la gîtul tău!

10. Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai* mult decît vinul, şi miresmele tale sunt mai plăcute decît toate miroznele!

11. Miere picură din buzele tale, mireaso, miere* şi lapte se află sub limba ta, şi** mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.

12. Eşti o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fîntînă pecetluită.

13. Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard;

14. nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămîie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.

15. O fîntînă din grădini, un izvor de ape* vii ce curge din Liban.

16. Scoală-te, crivăţule! Vino, vîntule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea!  Să intre* iubitul meu în grădina lui şi să mănînce din roadele ei alese!

                         Capitolul 5

1. Eu intru* în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănînc** fagurele de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu…  Mîncaţi, prieteni♦, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste!

2. Adormisem, dar inima îmi veghea… Este glasul preaiubitului meu, care bate*: „Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cîrlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii.”

3. „Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăşi? Mi-am spălat picioarele, cum să le murdăresc iarăşi?”

4. Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului, şi mi-a fost milă de el atunci.

5. M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mîinile mele picura smirnă, şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mînerul zăvorului.

6. Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înnebuneam cînd îmi vorbea. L-am căutat*, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.

7. Păzitorii care dau ocol cetăţii m-au întîlnit, m-au bătut, m-au rănit; mi-au luat marama străjerii* de pe ziduri.

8. Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce-i veţi spune?… Că sunt bolnavă de dragoste!

9. „Ce are iubitul tău mai mult decît altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult decît altul, de ne rogi aşa de fierbinte?”

10. Iubitul meu este alb şi rumen, deosebindu-se din zece mii.

11. Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca nişte valuri sunt negre cum e corbul.

12. Ochii* lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte şi odihnindu-se în faţa lui plină.

13. Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele* lui sunt nişte crini din care curge cea mai aleasă smirnă.

14. Mîinile lui sunt nişte inele de aur ferecate cu pietre de crisolit; trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir;

15. picioarele lui sunt nişte stîlpi de marmură albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat. Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tînăr ales ca cedrii.

16. Cerul gurii lui este numai dulceaţă, şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului!

                         Capitolul 6

1. Unde s-a dus iubitul tău, cea mai* frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine?

2. Iubitul meu s-a coborît la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-şi pască turma în grădini şi să culeagă crini.

3. Eu sunt a* iubitului meu, şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini.

4. Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită* ca nişte oşti sub steagurile lor.

5. Întoarce-ţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca* o turmă de capre care poposesc pe coama Galaadului.

6. Dinţii* tăi sunt ca o turmă de oi care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.

7. Obrazul tău este ca* o jumătate de rodie, sub marama ta…

8. Am şaizeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,

9. dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mama sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă.

10. „Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită* ca nişte oşti sub steagurile lor?”

11. M-am coborît în grădina cu nuci, să* văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via şi dacă au înflorit rodiile.

12. Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m-a dus la carele poporului unui om ales.

13. Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor a) ? [ a) Ebraică: din Mahanaim ]

                        Capitolul 7

1. Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fată*de împărat Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la gît, lucrate de mîinile unui meşter iscusit.

2. Pîntecele tău este un pahar rotund de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de grîu încins cu crini.

3. Amîndouă* ţîţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.

4. Gîtul* tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului de lîngă poarta Bat Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului care priveşte spre Damasc.

5. Capul tău este cum e Carmelul, şi părul capului tău este ca purpura împărătească: pînă şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!…

6. Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor!

7. Statura ta este ca finicul, şi ţîţele tale ca nişte struguri.

8. Îmi zic: „Mă voi sui în finic şi-i voi apuca crăcile!” Atunci ţîţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor.

9. Şi gura ta* toarnă un vin ales care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele şi alunecă pe buzele noastre cînd adormim!

10. Eu sunt a iubitului meu, şi* el doreşte de mine.

11. Vino, iubitule, haidem să ieşim pe cîmp, să rămînem noaptea în sate!

12. Dis-de-dimineaţă ne vom duce la vii să* vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea şi dacă au înflorit rodiile. Acolo îţi voi da dragostea mea.

13. Mandragorele* îşi răspîndesc mirosul, şi deasupra uşii avem** tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.

                       Capitolul 8

1. O! de ai fi fratele meu, care a supt la ţîţele mamei mele! Cînd te-aş întîlni în uliţă, te-aş săruta, şi nimeni nu m-ar ţine de rău.

2. Te-aş lua şi te-aş aduce acasă, la casa mamei mele; ea m-ar învăţa să-ţi dau să bei vin* mirositor, must din rodiile mele.

3. Mîna lui cea stîngă* să fie sub capul meu, şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze!

4. Vă rog* fierbinte, fiice ale Ierusalimului: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea pînă nu vine ea.

5. Cine* este aceea care se suie din pustiu, rezemată de iubitul ei şi zicînd: „Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut şi te-a făcut ea”?

6. Pune-mă* ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a lui יהוה YaHWeH.

7. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi rîurile n-ar putea s-o înece; de* ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decît dispreţ.                                     

8. Avem o soră micuţă* care n-are încă ţîţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua cînd îi vor veni peţitorii?                                               

9. Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar, dacă este uşă, o vom închide cu o scîndură de cedru.

10. Eu sunt un zid, şi ţîţele mele sunt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

11. Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o* unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.

12. Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul!

13. Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte* şi fă-mă să-l aud!

14. Vino* repede, iubitule, ca** o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne!

                 ----------- HalleluYah -----------

2 Samuel - Shmuel Bet

2 Samuel - Shmuel Bet

Neviim - Profeţi    

                             Capitolul 1

STĂPÎNIREA LUI DAVID

Ştirea morţii lui Saul

1. După moartea lui Saul, David, după ce bătuse* pe amaleciţi, se întorsese de două zile la Ţiclag.

2. A treia zi, a venit un om* din tabăra lui Saul, cu hainele sfîşiate** şi cu capul presărat cu ţărînă. Cînd a ajuns în faţa lui David, s-a aruncat cu faţa la pămînt şi s-a închinat.

3. David i-a zis: „De unde vii?” Şi el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.”

4. David i-a zis: „Spune-mi, ce s-a întîmplat?” Şi el a răspuns: „Poporul a fugit de pe cîmpul de bătaie, şi un mare număr de oameni au căzut şi au pierit; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan au murit.”

5. David a zis tînărului care-i aducea aceste veşti: „De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?”

6. Şi tînărul care-i aducea aceste veşti a răspuns: „Am venit din întîmplare pe muntele Ghilboa*; şi Saul** stătea rezemat în suliţa lui, şi carele şi călăreţii erau aproape să-l ajungă.

7. Întorcîndu-se, m-a văzut şi m-a chemat. Eu am zis: „Iată-mă!”

8. Şi el mi-a zis: „Cine eşti?” I-am răspuns: „Eu sunt amalecit.”

9. Şi a zis: „Apropie-te, dar, şi omoară-mă; căci m-a apucat ameţeala, măcar că sunt încă plin de viaţă.”

10. M-am apropiat de el şi l-am omorît*, ştiind bine că n-avea să mai rămînă cu viaţă în urma înfrîngerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ şi le-am adus aici stapînului meu.”

11. David şi-a apucat hainele şi le-a sfîşiat,* şi toţi oamenii care erau lîngă el au făcut acelaşi lucru.

12. Au jelit, au plîns şi au postit pînă seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul lui יהוה YaHWeH, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia.

13. David a zis tînărului care-i adusese aceste veşti: „De unde eşti?” Şi el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, unui amalecit.”

14. David i-a zis: „Cum* nu ţi-a fost frică** să pui mîna♦ pe unsul lui יהוה YaHWeH şi să-l omori?”

15. Şi David* a chemat pe unul din oamenii lui şi a zis: „Apropie-te şi omoară-l!” Omul acela a lovit pe amalecit, care a murit.

16. Şi David i-a zis: „Sîngele* tău să cadă asupra capului tău, căci gura** ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: „Am omorît pe unsul lui יהוה YaHWeH!”

 Cîntarea de jale a lui David 

17. Iată cîntarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi fiul său Ionatan

18. şi pe care a poruncit s-o înveţe copiii lui Iuda. Este numită cîntarea arcului şi se află scrisă în Cartea* Dreptului.

19. „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum* au căzut vitejii!

20. Nu* spuneţi lucrul acesta în Gat, nu răspîndiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele** filistenilor, ca să nu se laude fetele celor netăiaţi♦ împrejur.

21. Munţi* din Ghilboa! Nici rouă,** nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici cîmpii care să dea pîrgă pentru darurile de mîncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca şi cînd n-ar fi fost uns♦ cu untdelemn.

22. De la sîngele celor răniţi, de la grăsimea celor mai voinici, arcul* lui Ionatan nu dădea înapoi niciodată, şi sabia lui Saul nu se învîrtea niciodată în vînt.

23. Saul şi Ionatan, care s-au plăcut şi s-au iubit în timpul vieţii lor, n-au fost despărţiţi nici la moarte; erau mai uşori decît vulturii, mai tari* decît leii.

24. Fiicele lui Israel! Plîngeţi pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu şi alte podoabe, care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!

25. Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!

26. Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea* ta pentru mine era minunată: mai presus de dragostea femeiască.

27. Cum* au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!”

                                      Capitolul 2

David, împărat al lui Iuda la Hebron

1. După aceea, David a întrebat* pe יהוה YaHWeH: „Să mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda?” יהוה YaHWeH i-a răspuns: „Suie-te.” David a zis: „Unde să mă sui?” Şi יהוה YaHWeH a răspuns: „La** Hebron.”

2. David s-a suit acolo, cu cele două neveste* ale sale: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.

3. David a luat cu el şi pe oamenii* care erau la el, pe fiecare cu casa lui; şi au locuit în cetăţile Hebronului.

4. Bărbaţii lui Iuda au* venit şi au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda. Au dat de ştire lui David că oamenii** din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul.

5. David a trimis nişte soli oamenilor din Iabesul Galaadului să le spună: „Binecuvîntaţi* să fiţi de יהוה YaHWeH, fiindcă aţi arătat astfel bunăvoinţă faţă de Saul, stăpînul vostru, şi l-aţi îngropat!

6. Şi acum, יהוה YaHWeH* să vă arate bunătate şi credincioşie! Vă voi face şi eu bine, pentru că v-aţi purtat astfel.

7. Să vi se întărească mîinile şi fiţi viteji; căci stăpînul vostru Saul a murit, şi pe mine m-a uns casa lui Iuda împărat peste ea.”

Iş-Boşet, împărat al lui Israel la Mahanaim

8. Însă Abner* fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Saul, a luat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi l-a trecut la Mahanaim.

9. L-a pus împărat peste Galaad, peste gheşuriţi, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul.

10. Iş-Boşet, fiul lui Saul, era în vîrstă de patruzeci de ani, cînd s-a făcut împărat al lui Israel, şi a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a rămas lipită de David.

11. Timpul* cît a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de şapte ani şi şase luni.

Abner ucide pe Asael

12. Abner, fiul lui Ner, şi oamenii lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim ca să meargă asupra Gabaonului*.

13. Ioab, fiul Ţeruiei, şi oamenii lui David, au pornit şi ei. S-au întîlnit la iazul* din Gabaon şi s-au oprit unii dincoace de iaz, şi ceilalţi dincolo.

14. Abner a zis lui Ioab: „Să se scoale tinerii aceştia şi să se bată înaintea noastră!” Ioab a răspuns: „Să se scoale!”

15. S-au sculat şi au înaintat în acelaşi număr, doisprezece din Beniamin, pentru Iş-Boşet, fiul lui Saul; şi doisprezece inşi ai lui David.

16. Fiecare, apucînd pe potrivnicul lui de cap, i-a împlîntat sabia în coastă, şi au căzut toţi deodată. Şi locul acela de lîngă Gabaon s-a numit Helcat-Haţurim a). [ a) Sau: Locul Săbiilor ]

17. În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David.

18. Acolo se aflau cei* trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael era iute** de picioare, ca o căprioară de cîmp:

19. el a urmărit pe Abner, fără să se abată la dreapta sau la stînga.

20. Abner s-a uitat înapoi şi a zis: „Tu eşti Asael?” Şi el a răspuns: „Eu.”

21. Abner i-a zis: „Abate-te la dreapta sau la stînga, pune mîna pe unul din tinerii aceştia şi ia-i armele.” Dar Asael n-a vrut să se abată dinapoia lui.

22. Abner a zis iarăşi lui Asael: „Abate-te dinapoia mea; pentru ce să te lovesc şi să te trîntesc la pămînt? Cum voi ridica apoi faţa înaintea fratelui tău Ioab?”

23. Şi Asael n-a vrut să se abată. Atunci Abner l-a lovit în pîntece* cu capătul de jos al suliţei, şi suliţa a ieşit pe dinapoi. A căzut şi a murit pe loc. Toţi cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort se opreau.

24. Ioab şi Abişai au urmărit pe Abner. Şi, la asfinţitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este în dreptul Ghiahului, pe drumul care duce în pustiul Gabaonului.

25. Fiii lui Beniamin s-au adunat în urma lui Abner, au făcut o ceată şi s-au oprit pe vîrful unui deal.

26. Abner a chemat pe Ioab şi a zis: „Oare mereu are să sfîşie sabia? Nu ştii că la sfîrşit va fi amar? Pînă cînd vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe fraţii lui?”

27. Ioab a răspuns: „Viu este יהוה YaHWeH, că, dacă n-ai* fi vorbit, poporul n-ar fi încetat pînă mîine dimineaţă să urmărească pe fraţii lui.”

28. Şi Ioab a sunat din trîmbiţă, şi tot poporul s-a oprit; n-au mai urmărit pe Israel şi nici nu s-au mai bătut.

29. Abner şi oamenii lui au mers toată noaptea în cîmpie; au trecut Iordanul, au străbătut în întregime Bitronul şi au ajuns la Mahanaim.

30. Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner şi a adunat tot poporul: lipseau nouăsprezece inşi din oamenii lui David şi Asael.

31. Dar oamenii lui David omorîseră trei sute şaizeci de inşi din bărbaţii lui Beniamin şi ai lui Abner.

32. Au luat pe Asael şi l-au îngropat în mormîntul tatălui său, la Betleem. Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea şi li s-au revărsat zorile în Hebron.

                             Capitolul 3

Puterea lui David creşte – Familia lui

1. Războiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui David. David era tot mai tare, şi casa lui Saul mergea slăbind.

2. Lui David* i s-au născut fii la Hebron. Întîiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam** din Izreel;

3. al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheşurului*;

4. al patrulea, Adonia,* fiul Hagitei; al cincilea, Şefatia, fiul Abitalei;

5. şi al şaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceştia i s-au născut lui David la Hebron.

Abner pentru David

6. În timpul războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul.

7. Dar Saul avusese o ţiitoare, numită Riţpa* fata lui Aiia. Şi Iş-Boşet a zis lui Abner: „Pentru ce ai intrat la ţiitoarea** tatălui meu?”

8. Abner s-a mîniat foarte rău de cuvintele lui Iş-Boşet şi a răspuns: „Oare* cap de cîine sunt eu şi ţin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău, Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui, nu te-am dat în mîinile lui David, şi astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta?

9.   יהוה YaHWeH să pedepsească* cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat** יהוה YaHWeH lui David,

10. cînd i-a spus că împărăţia va fi luată de la casa lui Saul şi că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel şi peste Iuda, de la Dan* pînă la Beer-Şeba.”

11. Iş-Boşet n-a îndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentru că se temea de el.

12. Abner a trimis soli la David, să-i spună din partea lui: „A cui este ţara? Fă legămînt cu mine, şi mîna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul.”

13. El a răspuns: „Bine! voi face legămînt cu tine, dar îţi cer un lucru: să nu-mi vezi faţa* decît dacă-mi vei aduce mai întîi pe Mical**, fata lui Saul, cînd vei veni la mine.”

14. Şi David a trimis soli lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi pe nevasta mea Mical, cu care m-am logodit pentru* o sută de prepuţuri de la filisteni.”

15. Iş-Boşet a trimis s-o ia de la bărbatul ei, Paltiel,* fiul lui Laiş.

16. Şi bărbatul ei a mers după ea plîngînd pînă la Bahurim*. Atunci Abner i-a zis: „Pleacă şi întoarce-te!” Şi el s-a întors.

17. Abner a stat de vorbă cu bătrînii lui Israel şi le-a zis: „Odinioară voi doreaţi să aveţi împărat pe David;

18. puneţi-l acum, căci יהוה YaHWeH* a zis despre el: „Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu, Israel, din mîna filistenilor şi din mîna tuturor vrăjmaşilor lui.”

19. Abner a vorbit şi lui Beniamin şi s-a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărîse Israel şi toată casa lui* Beniamin.

20. A ajuns la David, în Hebron, însoţit de douăzeci de oameni; şi David a dat un ospăţ în cinstea lui Abner şi a celor care erau cu el.

21. Abner a zis lui David: „Mă voi scula şi voi pleca să* strîng tot Israelul la stăpînul meu, împăratul, ca să facă legămînt cu tine şi să stăpînești** în totul după dorinţa ta.” David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace.

Abner este omorît de Ioab

22. Ioab şi oamenii lui David s-au întors de la urmărirea unei cete şi au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David, în Hebron, căci David îi dăduse drumul şi plecase în pace.

23. Cînd a venit Ioab cu toată ceata lui i s-a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i-a dat drumul şi s-a dus în pace.”

24. Ioab s-a dus la împărat şi a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine; pentru ce i-ai dat drumul şi l-ai lăsat să plece?

25. Tu cunoşti pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înşele, ca să-ţi pîndească paşii* şi să ştie tot ce faci.”

26. Şi Ioab, după ce a plecat de la David, a trimis pe urmele lui Abner nişte soli care l-au adus înapoi de la fîntîna fără apă, Sira: David nu ştia nimic.

27. Cînd s-a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte* în mijlocul porţii, ca să-i vorbească în taină, şi l-a lovit acolo în pîntece** şi l-a omorît, ca să răzbune moartea fratelui său Asael♦.

Plîngerea lui David pentru Abner

28. David a aflat apoi şi a zis: „Nevinovat sunt eu şi împărăţia mea pe vecie, înaintea lui יהוה YaHWeH de sîngele lui Abner, fiul lui Ner.

29. Sîngele acesta să cadă* asupra lui Ioab şi asupra întregii case a tatălui său! Întotdeauna să fie în casa lui Ioab cineva atins de o scurgere** de sămînţă sau de lepră, sau care să se reazeme în cîrjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pîine!”

30. Astfel Ioab şi fratele său Abişai au omorît pe Abner, pentru că omorîse pe fratele lor Asael* în lupta de la Gabaon.

31. David a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Rupeţi-vă* hainele, încingeţi-vă** cu saci şi bociţi-vă înaintea lui Abner!” Şi împăratul David mergea în urma sicriului.

32. Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul şi a plîns la mormîntul lui Abner, şi tot poporul plîngea.

33. Împăratul a făcut următoarea cîntare de jale pentru Abner şi a zis: „Să moară Abner cum moare* un mişel?

34. N-aveai nici mîinile legate, nici picioarele puse în lanţuri. Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi!” Şi tot poporul a plîns şi mai mult după Abner.

35. Tot poporul s-a apropiat de David ca* să-l facă să mănînce ceva, cît era încă ziuă; dar David a jurat, zicînd: „Să mă pedepsească** יהוה YaHWeH cu toată asprimea, dacă voi gusta pîine sau altceva înainte de♦ apusul soarelui!”

36. Lucrul acesta a fost cunoscut şi plăcut la tot poporul; toţi au găsit că era bine ce făcuse împăratul.

37. Tot poporul şi tot Israelul au înţeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului.

38. Împăratul a zis slujitorilor săi: „Nu ştiţi că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel?

39. Eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească; şi oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sunt* prea puternici pentru mine. יהוה YaHWeH ** să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!”

                             Capitolul 4

Iş-Boşet este ucis

1. Cînd a auzit fiul lui Saul că Abner a murit la Hebron, mîinile i-au rămas fără* putere, şi tot Israelul s-a** înspăimîntat.

2. Fiul lui Saul avea doi capi peste cetele de război, dintre care unul se numea Baana, iar altul Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. Căci Beerot* era privit ca făcînd parte din Beniamin,

3. şi beerotiţii fugiseră la Ghitaim* unde au locuit pînă în ziua de azi. 

4. Ionatan*, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare şi în vîrstă de cinci ani, cînd a venit din Izreel** vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan; doica lui l-a luat şi a fugit, şi fiindcă se grăbea să fugă, a căzut şi a rămas olog; numele lui era Mefiboşet.

5. Şi fiii lui Rimon din Beerot, Recab şi Baana, s-au dus în timpul zădufului zilei în casa lui Iş-Boşet, care îşi făcea somnul de amiază.

6. Au pătruns pînă în mijlocul casei, dîndu-se drept negustori de grîu, şi l-au lovit în pîntece*; apoi Recab şi Baana, fratele său, au scăpat.

7. Au intrat în casă, pe cînd el era culcat pe pat în odaia lui de dormit, l-au lovit, l-au omorît şi i-au tăiat capul. I-au luat capul şi au mers toată noaptea prin cîmpie.

8. Au adus capul lui Iş-Boşet la David, în Hebron, şi au zis împăratului: „Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, vrăjmaşul tău, care voia să-ţi ia* viaţa; יהוה YaHWeH răzbună azi pe împărat, stăpînul meu, împotriva lui Saul şi împotriva neamului lui.”

9. David a răspuns lui Recab şi lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: „Viu este יהוה YaHWeH* care m-a izbăvit din orice primejdie,

10. că pe cel ce a venit să-mi spună*: „Iată, Saul a murit” şi care credea că-mi aduce o veste bună, l-am prins şi l-am omorît la Ţiclag, ca să-l răsplătesc pentru ştirea lui;

11. şi cînd nişte răi au ucis pe un om nevinovat în casa lui şi în patul lui, cu cît mai mult îi voi cere* sîngele din mîinile voastre şi vă voi nimici de pe pămînt.”

12. Şi David a poruncit* oamenilor lui să-i omoare; le-au tăiat mîinile şi picioarele,şi i-au spînzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iş-Boşet şi l-au îngropat în mormîntul** lui Abner, la Hebron.

                             Capitolul 5

David împărat peste tot Israelul

1. Toate seminţiile lui Israel au venit* la David, în Hebron, şi au zis: „Iată că noi suntem os** din oasele tale şi carne din carnea ta.

2. Chiar odinioară cînd Saul era împăratul nostru, tu* povăţuiai şi strîngeai pe Israel. יהוה YaHWeH ţi-a zis: „Tu vei paşte** pe poporul Meu, Israel, şi vei fi căpetenia lui Israel.”

3. Astfel toţi bătrînii lui Israel au* venit la împărat, în Hebron, şi împăratul** David a făcut legămînt cu ei la Hebron, înaintea♦ lui יהוה YaHWeH. Şi au uns pe David împărat peste Israel.

4. David era în vîrstă de treizeci de ani cînd s-a făcut împărat şi a domnit* patruzeci de ani.

5. La Hebron a domnit peste Iuda şapte* ani şi şase luni, şi la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.

Cucerirea Ierusalimului

6. Împăratul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului*, împotriva iebusiţilor** locuitorii ţării. Ei au zis lui David: „Să nu intri aici, căci şi orbii şi ologii ţi se vor împotrivi!” Prin aceasta voiau să spună că David nu va intra cu niciun chip aici.

7. Dar David a pus mîna pe cetăţuia Sionului: aceasta* este cetatea lui David.

8. David zisese în ziua aceea: „Oricine va bate pe iebusiţi să arunce în canal pe şchiopii şi pe orbii aceia care sunt vrăjmaşii lui David*.” –
De aceea se zice: „Orbul şi şchiopul să nu intre în Casa lui יהוה YaHWeH.” 

9. David s-a aşezat în cetăţuie, pe care a numit-o cetatea* lui David. A făcut întărituri de jur împrejur, în afară şi înăuntrul lui Milo a). [ a) Sau: Cetăţuie ]

10. David ajungea tot mai mare, şi יהוה YaHWeH Eylohim al oştirilor era cu el.

Casa lui David

11. Hiram*, împăratul Tirului, a trimis soli lui David, şi lemn de cedru, şi tîmplari şi cioplitori de piatră, care au zidit o casă lui David.

12. David a cunoscut că יהוה YaHWeH îl întărea ca împărat al lui Israel şi că-i ridica împărăţia din pricina poporului Său, Israel.

13. David* şi-a mai luat ţiitoare şi neveste din Ierusalim, după ce a venit din Hebron, şi i s-au născut iarăşi fii şi fiice.

14. Iată* numele celor ce i s-au născut la Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan, Solomon,

15. Ibhar, Elişua, Nefeg, Iafia,

16. Elişama, Eliada şi Elifelet.

Biruinţele asupra Filistenilor

17. Filistenii au aflat* că David fusese uns împărat peste Israel şi s-au suit toţi să-l caute. David, căruia i s-a dat de ştire, s-a coborît** în cetăţuie.

18. Filistenii au venit şi s-au răspîndit în Valea* Refaim.

19. David a* întrebat pe יהוה YaHWeH: „Să mă sui împotriva filistenilor? Îi vei da în mîinile mele?” Şi יהוה YaHWeH a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe filisteni în mîinile tale.”

20. David a venit la Baal-Peraţim* unde i-a bătut. Apoi a zis: „יהוה YaHWeH a risipit pe vrăjmaşii mei dinaintea mea, ca nişte ape care se rup.” De aceea s-a dat locului aceluia numele Baal-Peraţim a).[a) Sau: Şesul rupturii ]

21. Ei şi-au lăsat idolii acolo, şi David şi oamenii lui i-au luat*.

22. Filistenii* s-au suit din nou şi s-au răspîndit în Valea Refaim.

23. David a întrebat* pe יהוה YaHWeH. Şi יהוה YaHWeH a zis: „Să nu te sui; ci ia-i pe la spate şi mergi asupra lor în dreptul duzilor.

24. Cînd vei auzi* un vuiet de paşi în vîrfurile duzilor, atunci să te grăbeşti, căci יהוה YaHWeH ** merge înaintea ta ca să bată oştirea filistenilor.”

25. David a făcut cum îi poruncise יהוה YaHWeH şi a bătut pe filisteni de la Gheba* pînă la Ghezer**.

                             Capitolul 6

Tora - Pericopa 26 - Shmini 9 : 1 - 11 : 47

Haftarah - 2 Samuel / Shmuel Bet 6 : 1 - 7 : 17

Legămîntul Innoit - Marcu - Moshe 7 : 1 - 23

Chivotul la Obed-Edom

1. David a strîns iarăşi pe toţi aleşii lui Israel, în număr de treizeci de mii de oameni.

2. Şi David*, cu tot poporul care era cu el, a pornit de la Baale-Iuda, ca să suie de acoloChivotul lui יהוה YaHWeH, înaintea căruia este chemat Numele lui יהוה YaHWeH al oştirilor care** stă între heruvimi deasupra Chivotului.

3. Au pus Chivotul lui יהוה YaHWeH* într-un car nou şi l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza şi Ahio, fiul lui Abinadab, cîrmuiau carul cel nou.

4. L-au luat, dar, din* casa lui Abinadab, de pe deal; Uza mergea alături de Chivotul lui יהוה YaHWeH, şi Ahio mergea înaintea Chivotului.

5. David şi toată casa lui Israel cîntau înaintea lui יהוה YaHWeH cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu harpe, cu lăute, cu timpane, cu fluiere şi cu ţambale.

6. Cînd au ajuns la aria lui Nacon*, Uza a întins** mîna spre Chivotul lui יהוה YaHWeH şi l-a apucat, pentru că era să-l răstoarne boii.

7. יהוה YaHWeH S-a aprins de mînie împotriva lui Uza, şi יהוה YaHWeH * l-a lovit pe loc pentru păcatul lui, şi a murit acolo lîngă Chivotul lui יהוה YaHWeH.

8. David s-a întristat că יהוה YaHWeH lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupîndu-l pe loc. Şi locul acesta a fost numit pînă în ziua de azi Pereţ-Uza a). [ a) Sau: Ruperea lui Uza ]

9. David* s-a temut de יהוה YaHWeH în ziua aceea, şi a zis: „Cum să intre Chivotul lui יהוה YaHWeH la mine?”

10. N-a vrut să aducă Chivotul lui יהוה YaHWeH la el în cetatea lui David, şi l-a dus în casa lui Obed-Edom din* Gat.

11. Chivotul* lui יהוה YaHWeH a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, şi יהוה YaHWeH a binecuvîntat** pe Obed-Edom şi toată casa lui.

Aducerea chivotului la Ierusalim

12. Au venit şi au spus împăratului David: „יהוה YaHWeH a binecuvîntat casa lui Obed-Edom şi tot ce avea, din pricina chivotului lui יהוה YaHWeH ” Atunci* David a pornit şi a suit Chivotul lui יהוה YaHWeH din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, în mijlocul veseliei.

13. Cînd cei ce duceau*Chivotul lui יהוה YaHWeH au făcut şase paşi, au jertfit un bou** şi un viţel gras.

14. David juca* din răsputeri înaintea lui יהוה YaHWeH şi era încins cu efodul** de in subţire.

15. Astfel* au suit David şi toată casa lui Israel Chivotul lui יהוה YaHWeH, în strigăte de bucurie şi în sunet de trîmbiţe.

16. Pe cînd*  Chivotul lui יהוה YaHWeH intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; şi, văzînd pe împăratul David sărind şi jucînd înaintea lui יהוה YaHWeH, l-a dispreţuit în inima ei.

17. După ce au adus* Chivotul lui יהוה YaHWeH, l-au pus la locul** lui în mijlocul cortului pe care-l ridicase David pentru Chivot; şi David a adus♦ înaintea lui יהוה YaHWeH arderi de tot şi jertfe de mulţumire.

18. Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţumire, a binecuvîntat* poporul în Numele lui יהוה YaHWeH al oştirilor.

19. Apoi a împărţit* la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel, bărbaţi şi femei, fiecăruia cîte o pîine, o bucată de carne şi o turtă de stafide. Şi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui.

20. David* s-a întors să-şi binecuvînteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieşit înainte şi a zis: „Cu cîtă cinste s-a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se** înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s-ar descoperi un om♦ de nimic!”

21. David a răspuns Micalei: „Înaintea lui יהוה YaHWeH, care* m-a ales mai presus de tatăl tău şi de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul lui יהוה YaHWeH, peste Israel, înaintea lui יהוה YaHWeH am jucat.

22. Vreau să mă arăt şi mai de nimic decît de data asta şi să mă înjosesc în ochii mei; totuşi voi fi în cinste la slujnicele de care vorbeşti.”

23. Şi Mical, fata lui Saul, n-a avut copii pînă în ziua morţii ei.

                             Capitolul 7

David doreşte să zidească o casă lui יהוה YaHWeH 

1. Cînd* a locuit împăratul în casa lui şi cînd i-a dat odihnă יהוה YaHWeH, după ce l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii care-l înconjurau,

2. a zis prorocului Natan: „Iată! eu locuiesc într-o casă* de cedru, şi**Chivotul lui יהוה YaHWeH locuieşte într-un♦ cort.”

3. Natan a răspuns împăratului: „Du-te şi fă tot ce ai în inimă* căci יהוה YaHWeH este cu tine.”

4. În noaptea următoare, cuvîntul lui יהוה YaHWeH a vorbit lui Natan:

5. „Du-te şi spune robului Meu David: „Aşa vorbeşte יהוה YaHWeH : „Oare tu Îmi vei* zidi o Casă ca să locuiesc în ea?

6. Dar Eu n-am locuit într-o casă, din* ziua cînd am scos pe copiii lui Israel din Egipt pînă în ziua aceasta; ci am călătorit într-un Cort** drept locuinţă.

7. Pretutindeni pe unde am mers* cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască** pe poporul Meu, Israel, zicînd: „Pentru ce nu-Mi zidiţi o Casă de cedru?”?

8. Acum să spui robului Meu David: „Aşa vorbeşte יהוה YaHWeH al oştirilor: „Te-am luat* de la păşune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel;

9. am fost* cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii** tăi dinaintea ta şi ţi-am făcut numele mare♦ ca numele celor mari de pe pămînt;

10. am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sădit* ca să locuiască în el şi să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi** ca mai înainte

11. şi ca pe vremea cînd* pusesem judecători peste poporul Meu, Israel. Ţi-am dat odihnă** izbăvindu-te de toţi vrăjmaşii tăi. Şi יהוה YaHWeH îţi vesteşte că-ţi♦ va zidi o casă.

12. Cînd* ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat** cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica♦ un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia.

13. El* va zidi Numelui Meu o Casă, şi voi** întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui.

14. Eu* îi voi fi Tată, şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul** îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti;

15. dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum* l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.

16. Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui* veşnic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.”

Rugăciunea lui David

17. Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.
------------------------------------
18. Şi împăratul David s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea lui יהוה YaHWeH şi a zis: „Cine* sunt eu? יהוה YaHWeH Eylohim, şi ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt?

19. Şi încă atît este puţin înaintea Ta, יהוה YaHWeH Eylohim! Tu vorbeşti despre* casa robului Tău şi în viitor. Şi binevoieşti să înveţi** pe un om cu privire la aceste lucruri, יהוה YaHWeH Eylohim!

20. Ce Ţi-ar putea spune David mai mult? Tu cunoşti* pe robul Tău, יהוה YaHWeH Eylohim!

21. După cuvîntul Tău şi după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău!

22. Ce mare* eşti Tu, יהוה YaHWeH Eylohim! Căci nimeni** nu este ca Tine şi nu este alt Eylohim afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.

23. Este oare pe pămînt un singur neam* care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere יהוה YaHWeH, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Şi facă un Nume şi ca să facă pentru el, pentru ţara Ta, minuni şi semne, izgonind dinaintea poporului** Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, Dintre neamuri şi dumnezei?

24. Tu ai întărit* pe poporul Tău, Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu**, יהוה YaHWeH, Te-ai făcut Eylohim al lui.

25. Acum, יהוה YaHWeH Eylohim, fă să rămînă în veci cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui, şi lucrează după cuvîntul Tău.

26. Slăvit să fie Numele Tău pe vecie şi să se zică: „יהוה YaHWeH al oştirilor este Eylohim al lui Israel.” Şi casa robului Tău David să rămînă înaintea Ta!

27. Căci Tu însuţi, יהוה YaHWeH al oştirilor, Eylohim al lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău, zicînd: „Eu îţi voi întemeia o casă!” De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ţi facă această rugăciune.

28. Acum, יהוה YaHWeH Eylohim, Tu eşti Eylohim, şi cuvintele* Tale sunt Adevăr, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău.

29. Binecuvîntă, dar, casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, יהוה YaHWeH Eylohim, ai vorbit, şi, prin binecuvîntarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvîntată pe* vecie.”

                             Capitolul 8

Biruinţele lui David

1. După* aceea, David a bătut pe filisteni şi i-a smerit şi a luat din mîna filistenilor cîrmuirea capitalei lor.

2. A bătut* pe moabiţi şi i-a măsurat cu o frînghie, punîndu-i să se culce la pămînt; a măsurat două frînghii ca să-i omoare, şi o frînghie plină ca să-i lase vii. Şi moabiţii** au fost supuşi lui David şi i-au plătit♦ un bir.

3. David a bătut pe Hadadezer a) fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba*, cînd s-a dus să-şi aşeze iarăşi stăpînirea** peste rîul Eufrat. [ a) Sau: Hadarezer ]

4. David i-a luat o mie şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de pedeştri; a tăiat* vinele cailor de trăsură şi n-a păstrat cai decît pentru o sută de care.

5. Sirienii* din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, împăratul din Ţoba, şi David a ucis douăzeci şi două de mii de sirieni.

6. David a pus strajă în Siria Damascului. Şi sirienii au fost* supuşi lui David şi i-au plătit un bir. יהוה YaHWeH ocrotea** pe David oriunde se ducea.

7. Şi David a luat* scuturile de aur, pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer, şi le-a adus la Ierusalim.

8. Împăratul David a mai luat multă aramă din Betah şi din Berotai, cetăţile lui Hadadezer.

9. Toi, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadadezer

10. şi a trimis pe fiul său Ioram* la împăratul David, ca să-i ureze de bine şi să-l laude că a pornit lupta împotriva lui Hadadezer şi că l-a bătut. Căci Toi era în război cu Hadadezer. Ioram a adus vase de argint, vase de aur şi vase de aramă.

11. Împăratul David le-a închinat* lui יהוה YaHWeH, cum închinase şi argintul şi aurul luat de la toate neamurile pe care le biruise,

12. din Siria, din Moab, de la fiii lui Amon, de la filisteni, de la Amalec şi din prada de la Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Ţoba.

13. La întoarcerea de la biruinţa lui asupra sirienilor, David şi-a făcut iarăşi un nume, bătînd în Valea Sării* optsprezece** mii de edomiţi.

14. A pus străji în Edom, a pus străji în tot Edomul. Şi tot* Edomul a fost supus lui David. יהוה YaHWeH ocrotea** pe David pretutindeni pe unde mergea.

Înalţi slujbaşi ai lui David

15. David a împărăţit peste Israel şi făcea judecată şi dreptate la tot poporul lui.

16. Ioab*, fiul Ţeruiei, era mai mare peste oştire; Iosafat** fiul lui Ahilud, era mai mare peste scriitori;

17. Ţadoc* fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Seraia era logofăt;

18. Benaia* fiul lui Iehoiada, era căpetenia cheretiţilor** şi a peletiţilor; şi fiii lui David erau mari dregători.

                             Capitolul 9

David şi Mefiboşet

1. David a zis: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine* din pricina lui Ionatan?”

2. Era un slujitor din casa lui Saul, numit Ţiba* pe care l-au adus la David. Împăratul i-a zis: „Tu eşti Ţiba?” Şi el a răspuns: „Robul tău, da!”

3. Împăratul a zis: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea* lui יהוה YaHWeH?” Şi Ţiba a răspuns împăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog** de picioare.”

4. Împăratul a zis: „Unde este?” Şi Ţiba a răspuns împăratului: „Este în casa lui Machir*, fiul lui Amiel, la Lodebar.”

5. Împăratul David l-a trimis să-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.

6. Şi Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu faţa la pămînt şi s-a închinat. David a zis: „Mefiboşet!” Şi el a răspuns: „Iată robul tău!”

7. David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine* din pricina tatălui tău Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pămînturile tatălui tău Saul, şi vei mînca întotdeauna la masa mea.”

8. El s-a închinat, şi a zis: „Cine este robul tău, ca să te uiţi la un cîine mort* ca mine?”

9. Împăratul a chemat pe Ţiba, slujbaşul lui Saul şi i-a zis: „Dau fiului stăpînului tău tot ce* era al lui Saul şi tot ce avea toată casa lui.

10. Tu să lucrezi pămînturile pentru el, tu, fiii tăi şi robii tăi, şi să strîngi roadele, ca fiul stăpînului tău să aibă pîine de mîncare; şi Mefiboşet, fiul stăpînului tău, va mînca* întotdeauna la masa mea.” Şi Ţiba avea** cincisprezece fii şi douăzeci de robi.

11. El a zis împăratului: „Robul tău va face tot ce porunceşte împăratul, stăpînul meu, robului său.” Şi Mefiboşet a mîncat la masa lui David, ca unul din fiii împăratului.

12. Mefiboşet avea un fiu mic, numit* Mica, şi toţi cei ce locuiau în casa lui Ţiba erau robii lui Mefiboşet.

13. Mefiboşet locuia la Ierusalim, căci mînca* întotdeauna la masa împăratului. El era olog** de amîndouă picioarele.

                             Capitolul 10

Războiul cu amoniţii

1. După aceea, împăratul* fiilor lui Amon a murit, şi în locul lui a domnit fiul său Hanun.

2. David a zis: „Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, cum a arătat şi tatăl lui faţă de mine.” Şi David a trimis pe slujitorii săi să-l mîngîie pentru moartea tatălui său. Cînd au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon,

3. căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpînului lor, Hanun: „Crezi că David îţi trimite oameni să te mîngîie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască şi să cerceteze cetatea, ca s-o nimicească îşi trimite el slujitorii la tine?”

4. Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumătate şi le-a tăiat hainele pe jumătate pînă la coapse*. Apoi le-a dat drumul.

5. David, înştiinţat de lucrul acesta, a trimis nişte oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi; şi împăratul a spus să le spună: „Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi pe urmă să vă întoarceţi.”

6. Fiii lui Amon, văzînd că se făcuseră urîţi* lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeştri de la sirienii** din Bet-Rehob şi de la sirienii din Ţoba, o mie de oameni de la împăratul din Maaca şi douăsprezece mii de oameni de la oamenii din Tob.

7. La auzul acestei veşti, David a trimis împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea, numai* oameni viteji.

8. Fiii lui Amon au ieşit şi s-au aşezat în şiruri de bătaie la intrarea porţii; sirienii* din Ţoba şi din Rehob şi oamenii din Tob şi din Maaca erau deoparte în cîmpie.

9. Ioab a văzut că avea să lupte şi înainte şi înapoi. A ales atunci din toţi aleşii lui Israel o ceată, pe care a aşezat-o împotriva sirienilor;

10. şi a pus sub porunca fratelui său Abişai ce mai rămăsese din popor, ca să ţină piept fiilor lui Amon.

11. El a zis: „Dacă sirienii vor fi mai tari decît mine, să vii în ajutorul meu; şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decît tine, voi veni eu să te ajut.

12. Fii tare* şi să ne arătăm plini** de bărbăţie pentru poporul nostru şi pentru cetăţile lui יהוה YaHWeH Eylohim al nostru; şi יהוה YaHWeH♦ să facă ce va crede!”

13. Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva sirienilor, şi ei au luat-o la fugă dinaintea lui.

14. Şi cînd au văzut fiii lui Amon că sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai şi au intrat în cetate. Ioab a plecat de la fiii lui Amon şi s-a întors la Ierusalim.

15. Sirienii, văzînd că fuseseră bătuţi de Israel, şi-au strîns puterile.

16. Hadarezer a trimis după sirienii care erau de cealaltă parte a Rîului; şi au venit la Helam, în frunte cu Şobac, căpetenia oştirii lui Hadarezer.

17. Au dat de veste lui David, care a strîns tot Israelul, a trecut Iordanul şi a venit la Helam; sirienii s-au pregătit de au ieşit înaintea lui David şi au început lupta cu el.

18. Dar sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Şi David le-a tăiat şapte sute de cai de trăsură şi patruzeci de mii de călăreţi*; a lovit şi pe căpetenia oştirii lor, Şobac, care a murit pe loc.

19. Toţi împăraţii supuşi lui Hadarezer, văzîndu-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu Israel şi i s-au supus*. Şi sirienii n-au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.

                             Capitolul 11

Păcătuirea lui David cu Bat-Şeba şi Urie

1. În anul următor, pe vremea cînd porneau împăraţii la război, David a trimis* pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.

2. Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat; şi pe cînd se plimba* pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit** de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip.

3. David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie,* hetitul.”

4. Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă. Ea a venit la el, şi el s-a culcat* cu ea. După ce s-a curăţat** de necurăţia ei, ea s-a întors acasă.

5. Femeia a rămas însărcinată şi a trimis vorbă lui David, zicînd: „Sunt însărcinată.”

6. Atunci David a trimis următoarea poruncă lui Ioab: „Trimite-mi pe Urie, hetitul.” Şi Ioab a trimis pe Urie la David.

7. Urie a venit la David, care l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului şi despre mersul războiului.

8. Apoi David a zis lui Urie: „Coboară-te acasă şi spală-ţi* picioarele.” Urie a ieşit din casa împărătească şi a fost urmat de un dar din partea împăratului.

9. Dar Urie s-a culcat la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpînului său, şi nu s-a coborît acasă la el.

10. Au dat de ştire lui David despre aceasta şi i-au spus: „Urie nu s-a coborît la el acasă.” Şi David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai coborît acasă?”

11. Urie a răspuns lui David: „Chivotul* şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, stăpînul** meu Ioab şi slujitorii stapînului meu sunt tăbărîţi în cîmp, şi eu să intru în casă să mănînc şi să beau şi să mă culc cu nevasta mea!? Viu eşti tu şi viu este sufletul tău, că nu voi face lucrul acesta.”

12. David a zis lui Urie: „Mai rămîi şi astăzi aici, şi mîine îţi voi da drumul.” Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi.

13. David l-a poftit să mănînce şi să bea cu el şi l-a îmbătat*; şi seara Urie a ieşit şi s-a culcat cu slujitorii** stăpînului său, dar nu s-a coborît acasă.

14. A doua zi dimineaţa, David a scris* o scrisoare lui Ioab şi a trimis-o prin Urie.

15. În scrisoarea aceasta scria: „Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei şi trageţi-vă înapoi de la el, ca să fie lovit* şi să moară.”

16. Ioab, împresurînd cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l ştia apărat de ostaşi viteji.

17. Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s-au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David, şi a fost ucis şi Urie, hetitul.

18. Ioab a trimis un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă.

19. Şi a dat solului următoarea poruncă: „Cînd vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei,

20. poate că se va mînia şi va zice: „Pentru ce v-aţi apropiat de cetate să luptaţi împotriva ei? Nu ştiaţi că se aruncă săgeţi din vîrful zidului?

21. Cine a omorît pe Abimelec*, fiul lui Ierubeşet**? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vîrful zidului o piatră de moară, şi n-a murit el la Tebeţ? Pentru ce v-aţi apropiat de zid?” Atunci să-i spui: „A murit şi robul tău Urie, hetitul.”

22. Solul a plecat; şi, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab.

23. Solul a zis lui David: „Oamenii aceia au fost mai tari decît noi; făcuseră o ieşire împotriva noastră în cîmp şi i-am dat înapoi pînă la intrarea porţii,

24. dar arcaşii au tras de pe vîrful zidului asupra slujitorilor tăi, şi mulţi din slujitorii împăratului au fost ucişi, şi a murit şi robul tău Urie, hetitul.”

25. David a zis solului: „Iată ce să spui lui Ioab: „Nu te munci pentru întîmplarea aceasta, căci sabia doboară cînd pe unul cînd pe altul; bate cetatea cu putere, dărîm-o. Şi tu îmbărbătează-l!”

26. Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise şi a plîns pe bărbatul ei.

27. După ce au trecut zilele de jale, David a trimis s-o ia şi a primit-o în casa lui. Ea i-a fost nevastă* şi i-a născut un fiu. Fapta lui David n-a plăcut lui יהוה YaHWeH.                                        

                             Capitolul 12

Eylohim mustră pe David prin Natan

1. יהוה YaHWeH a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit* la el şi i-a zis**: „Într-o cetate erau doi oameni, unul bogat şi altul sărac.

2. Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi.

3. Săracul n-avea nimic decît o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mînca din aceeaşi bucată de pîine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sînul lui şi o privea ca pe fata lui.

4. A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prînz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el.”

5. David s-a aprins foarte tare de mînie împotriva omului acestuia şi a zis lui Natan: „Viu este יהוה YaHWeH, că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.

6. Şi să dea înapoi patru miei* pentru că a săvîrşit fapta aceasta şi n-a avut milă.”

7. Şi Natan a zis lui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel: „Eu te-am uns* împărat peste Israel şi te-am scăpat din mîna lui Saul;

8. te-am făcut stăpîn pe casa stăpînului tău, am pus la sînul tău nevestele stăpînului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atîta, aş mai fi adăugat.

9. Pentru ce*, dar, ai dispreţuit** tu cuvîntul lui יהוה YaHWeH, făcînd ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie♦, hetitul; ai luat de nevastă pe nevasta sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.

10. Acum, niciodată nu se va depărta sabia* din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, hetitul.”

11. Aşa vorbeşte יהוה YaHWeH: „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua sub ochii tăi pe nevestele tale* şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.

12. Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă* voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.”                                       

13. David* a zis lui Natan: „Am** păcătuit împotriva lui יהוה YaHWeH!” Şi Natan a zis lui David: „יהוה YaHWeH îţi iartă păcatul♦, nu vei muri.

14. Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii lui יהוה YaHWeH să-L hulească*, săvîrşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.”

Moartea copilului – Solomon

15. Şi Natan a plecat acasă. יהוה YaHWeH a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie, şi a fost greu bolnav.

16. David s-a rugat lui יהוה YaHWeH pentru copil şi a postit; şi cînd a venit acasă, toată noaptea a stat culcat* pe pămînt.

17. Bătrînii casei au stăruit de el să se scoale de la pămînt; dar n-a voit şi n-a mîncat nimic cu ei.

18. A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Cînd copilul trăia încă, i-am vorbit şi nu ne-a ascultat: cum să îndrăznim să-i spunem: „A murit copilul”? Are să se întristeze şi mai mult.”

19. David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?” Şi ei au răspuns: „A murit.”

20. Atunci David s-a sculat de la pămînt. S-a spălat, s-a uns* şi şi-a schimbat hainele; apoi s-a dus în Casa lui יהוה YaHWeH şi s-a închinat**. Întorcîndu-se acasă, a cerut să i se dea să mănînce şi a mîncat.

21. Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce faci? Cînd trăia copilul, posteai şi plîngeai; şi acum, cînd a murit copilul, te scoli şi mănînci!”

22. El a răspuns: „Cînd trăia copilul, posteam şi plîngeam, căci* ziceam: „Cine ştie dacă nu Se va îndura יהוה YaHWeH de mine şi dacă nu va trăi copilul?”

23. Acum, cînd a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va* întoarce la mine.”

24. David a mîngîiat pe nevasta sa Bat-Şeba şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea. Ea* a născut un fiu, pe care l-a numit** Solomon şi care a fost iubit de יהוה YaHWeH.

25. El l-a încredinţat în mîinile prorocului Natan, şi Natan i-a pus numele Iedidia a) pentru יהוה YaHWeH. [ a) Sau: Iubitul lui יהוה YaHWeH ]

Luarea Rabei şi supunerea amoniţilor

26. Ioab*, care împresura Raba** fiilor lui Amon, a pus mîna pe cetatea împărătească

27. şi a trimis soli lui David să-i spună: „Am început lupta împotriva Rabei şi am şi pus stăpînire pe cetatea apelor;

28. strînge acum cealaltă parte a poporului, tăbărăşte împotriva cetăţii şi ia-o, ca să n-o iau eu şi să vină asupra mea cinstea.”

29. David a strîns tot poporul şi a mers asupra cetăţii Raba; a bătut-o şi a luat-o.

30. A* luat cununa de pe capul împăratului ei, care cîntărea un talant de aur şi era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate.

31. A scos pe locuitori şi i-a trecut prin ferăstraie, prin grape de fier şi securi de fier şi i-a pus în cuptoarele de cărămizi: aşa a făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Amon. David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul.

                             Capitolul 13

Amnon curveşte cu sora sa

1. După aceea, iată ce s-a întîmplat. Absalom*, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar**; şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o.

2. Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după sora sa Tamar; căci era fecioară şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.

3. Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea*, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.

4. El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.”

5. Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat şi fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: „Dă voie surorii mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească sub ochii mei o mîncare, ca s-o văd şi s-o iau din mîna ei.”

6. Amnon s-a culcat şi s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină sora mea Tamar să facă două* turte sub ochii mei şi să le mănînc din mîna ei.”

7. David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon şi pregăteşte-i o mîncare.”

8. Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămîntat-o, a pregătit turte înaintea lui şi le-a copt;

9. luînd apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănînce. El a zis: „Scoateţi* pe toată lumea afară.” Şi toată lumea a ieşit afară de la el.

10. Atunci Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mîncarea în odaie şi s-o mănînc din mîna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a dus fratelui său Amnon, în odaie.

11. Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat-o* şi i-a zis: „Vino, soro, şi culcă-te cu mine.”

12. Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa* în Israel; nu face mişelia** aceasta.

13. Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu* se va împotrivi să fiu a ta.”

14. Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o* şi s-a culcat cu ea.

15. Apoi Amnon a urît-o foarte mult, mai mult decît o iubise. Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te!”

16. Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.”

17. El n-a vrut s-o asculte şi, chemînd băiatul care-i slujea, a zis: „Izgoneşte de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară şi încuie uşa după ea!”

18. Ea avea o rochie pestriţă*; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.

19. Tamar şi-a presărat cenuşă* pe cap şi şi-a sfîşiat haina pestriţă; a pus mîna** în cap şi a plecat ţipînd.

20. Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.” Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.

21. Împăratul David a aflat toate aceste lucruri şi s-a mîniat foarte tare.

22. Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău* cu Amnon; dar a început să-l urască,** pentru că necinstise pe sora sa Tamar.

Amnon omorît

23. După doi ani, pe cînd Absalom avea tunsul oilor* la Baal-Haţor, lîngă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului.

24. Absalom s-a dus la împărat şi a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.”

25. Şi împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.” Absalom a stăruit de el; dar împăratul n-a vrut să se ducă şi l-a binecuvîntat.

26. Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.” Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?”

27. În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.

28. Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luaţi seama cînd se va înveseli* inima lui Amnon de vin şi cînd vă voi zice: „Loviţi pe Amnon!” atunci să-l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari şi arătaţi-vă oameni de inimă!”

29. Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui şi au fugit.

30. Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom a ucis pe toţi fiii împăratului şi că n-a mai rămas niciunul din ei.

31. Împăratul s-a sculat, şi-a rupt hainele* şi s-a culcat** pe pămînt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîşiate.

32. Ionadab*, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvîntul şi a zis: „Să nu creadă stăpînul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărîri a lui Absalom, din ziua cînd Amnon a necinstit pe sora sa Tamar.

33. Să nu* se mai muncească, dar, împăratul, stăpînul meu, cu gîndul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.”

34. Absalom* a fugit. Şi tînărul pus de strajă a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.

35. Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău.”

36. Pe cînd isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul şi au plîns; şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plîns mult.

37. Absalom fugise şi s-a dus la Talmai*, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jelea în fiecare zi pe fiul său.

38. Absalom a stat trei ani la Gheşur,* unde se dusese după ce fugise.

39. Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase* de moartea lui Amnon.

                             Capitolul 14

Ioab trimite pe o femeie din Tecoa la David

1. Ioab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după* Absalom.

2. A trimis să aducă din Tecoa* o femeie iscusită şi i-a zis: „Fă-te că plîngi şi îmbracă-te** în haine de jale; nu te unge cu untdelemn şi fii ca o femeie care de multă vreme plînge după un mort.

3. Să te duci astfel la împărat şi să-i vorbeşti aşa şi aşa.” Şi Ioab* i-a spus ce trebuia să zică.

4. Femeia aceea din Tecoa s-a dus să vorbească împăratului. A căzut* cu faţa la pămînt, s-a închinat şi a zis: „Împărate, scapă-mă**!”

5. Împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Da, sunt văduvă*, bărbatul mi-a murit!

6. Roaba ta avea doi fii; amîndoi s-au certat pe cîmp şi n-a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celălalt şi l-a omorît.

7. Şi iată că toată familia* s-a ridicat împotriva roabei tale, zicînd: „Scoate încoace pe ucigaşul fratelui său! Vrem să-l omorîm, pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor!” Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai rămîne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume, nici urmaş viu pe faţa pămîntului.”

8. Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.”

9. Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea*, împărate, stăpînul meu, şi asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul** şi scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit.”

10. Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine, şi nu se va mai atinge de tine.”

11. Ea a zis: „Să-şi aducă aminte împăratul de יהוה YaHWeH Eylohim al tău, pentru ca  răzbunătorul sîngelui* să nu mărească prăpădul şi să nu mi se nimicească fiul!” Şi el a zis: „Viu este** יהוה YaHWeH, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pămînt!”

12. Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă stapînului meu, împăratul.” Şi el a zis: „Vorbeşte!”

13. Femeia a zis: „Pentru ce gîndeşti tu astfel cu privire la poporul* lui יהוה YaHWeH, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca şi vinovat cînd nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a** gonit?

14. Trebuie negreşit să murim* şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pămînt, care nu se mai adună. יהוה YaHWeH nu ia viaţa, ci doreşte** ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea Lui.

15. Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, stapînului meu, am venit pentru că poporul m-a înspăimîntat. Şi roaba ta a zis: „Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.

16. Da, împăratul va asculta pe roaba sa, ca să scape din mîna celor ce caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui יהוה YaHWeH.”

17. Roaba ta a zis: „Cuvîntul stapînului meu, împăratul, să-mi dea odihnă. Căci stăpînul meu, împăratul, este ca un înger* al lui יהוה YaHWeH, gata să audă binele şi răul. Şi יהוה YaHWeH Eylohim al tău să fie cu tine.”

18. Împăratul a răspuns şi a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba.” Şi femeia a zis: „Să vorbească stăpînul meu, împăratul!”

19. Împăratul a zis atunci: „Oare mîna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?” Şi femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, stăpînul meu, că nu este cu putinţă nicio abatere nici la dreapta, nici la stînga de la tot ce a zis stăpînul meu, împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit şi a pus în* gura roabei tale toate aceste cuvinte.

20. Ca să dea o altă înfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar stăpînul meu este tot atît de înţelept* ca şi un înger al lui יהוה YaHWeH, ca să cunoască tot ce se petrece pe pămînt.”

Absalom este iertat şi adus înapoi

21. Împăratul a zis lui Ioab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te, dar, de adu înapoi pe tînărul Absalom.”

22. Ioab a căzut cu faţa la pămînt, s-a închinat şi a binecuvîntat pe împăratul. Apoi a zis: „Robul tău cunoaşte azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, stăpînul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvîntul robului său.”

23. Ioab s-a sculat, a plecat în Gheşur* şi a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim.

24. Dar împăratul a zis: „Să se ducă în casa lui şi să nu-mi vadă* faţa.” Şi Absalom s-a dus în casa lui şi n-a văzut faţa împăratului.

25. Nu era om în tot Israelul aşa de vestit ca Absalom în privinţa frumuseţii lui; din talpa* piciorului pînă în creştetul capului, n-avea niciun cusur.

26. Cînd îşi tundea capul – şi-l tundea în fiecare an, pentru că părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului.

27. Lui Absalom i s-au născut* trei fii şi o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip.

28. Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă* faţa împăratului.

29. Apoi a chemat pe Ioab, să-l trimită la împăratul: dar Ioab n-a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară; şi Ioab tot n-a vrut să vină.

30. Absalom a zis atunci slujitorilor lui: „Vedeţi, ogorul lui Ioab este lîngă al meu; are orz pe el; duceţi-vă şi puneţi-i foc.” Şi slujitorii lui Absalom au pus foc cîmpului.

31. Ioab s-a sculat şi s-a dus la Absalom acasă. Şi i-a zis: „Pentru ce au pus slujitorii tăi foc cîmpului meu?”

32. Absalom a răspuns lui Ioab: „Iată, ţi-am trimis vorbă şi ţi-am zis: „Vino aici, şi te voi trimite la împărat să-i spui: „Pentru ce m-am întors din Gheşur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu şi acum acolo.” Doresc acum să văd faţa împăratului; şi dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare.”

33. Ioab s-a dus la împărat şi i-a spus lucrul acesta. Şi împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el şi s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui. Împăratul a sărutat* pe Absalom.

                             Capitolul 15

Răscoala lui Absalom

1. După* aceea, Absalom şi-a pregătit care** şi cai şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.

2. Se scula dis-de-dimineaţă şi stătea la marginea drumului la poartă. Şi ori de cîte ori avea cineva vreo neînţelegere şi se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema şi zicea: „Din ce cetate eşti?” După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminţie a lui Israel”,

3. Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună şi dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.”

4. Absalom zicea: „De* m-ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată ar veni la mine, şi i-aş face dreptate.”

5. Şi cînd se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mîna, îl apuca şi-l săruta.

6. Absalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Şi Absalom cîştiga* inima oamenilor lui Israel.

7. După trecere de patruzeci a] de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruinţă pe care am făcut-o lui יהוה YaHWeH. [ a) Sau: patru ] 

8. Căci robul* tău a făcut o juruinţă**, cînd♦ locuiam la Gheşur, în Siria; şi am zis: „Dacă mă va aduce יהוה YaHWeH înapoi la Ierusalim, voi da cinste lui יהוה YaHWeH.”

9. Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.” Absalom s-a sculat şi a plecat la Hebron.

10. Absalom a trimis iscoade în toate seminţiile lui Israel, să spună: „Cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, să ziceţi: „Absalom s-a făcut împărat la Hebron!”

11. Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiţi*, au însoţit pe Absalom; şi l-au însoţit în prostia** lor, fără să ştie nimic.

12. Pe cînd aducea Absalom jertfele, a trimis în cetatea Ghilo după Ahitofel, ghilonitul*, sfetnicul** lui David. Uneltirea căpăta putere, şi poporul se îndrepta în număr tot mai mare♦ de partea lui Absalom.

Fuga lui David

13. Cineva a venit şi a dat de ştire lui David şi a zis: „Inima* oamenilor lui Israel s-a întors spre Absalom.”

14. Şi David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Sculaţi-vă să fugim*, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare; altfel, nu va întîrzia să ne ajungă şi va arunca nenorocirea peste noi şi va trece cetatea prin ascuţişul sabiei.”

15. Slujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi stăpînul nostru împăratul.”

16. Împăratul* a ieşit, şi toată casa lui mergea după el; şi a lăsat zece** ţiitoare pentru paza casei.

17. Împăratul a ieşit astfel, şi tot poporul îl urma. Şi s-au oprit la cea din urmă casă.

18. Toţi slujitorii lui, toţi cheretiţii* şi toţi peletiţii, au trecut alături de el; şi toţi gatiţii, în număr de 
şase sute de oameni, veniţi din Gat, după el, au trecut înaintea împăratului.

19. Împăratul a zis lui Itai* din Gat: „Pentru ce să vii şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămîi cu împăratul, căci eşti străin şi ai fost luat chiar din ţara ta.

20. De ieri ai venit, şi azi să te fac să rătăceşti cu noi încoace şi încolo, cînd nici eu însumi nu ştiu unde* mă duc! Întoarce-te şi ia şi pe fraţii tăi cu tine. יהוה YaHWeH să Se poarte cu tine cu bunătate şi credincioşie!”

21. Itai a răspuns împăratului şi a zis: „Viu* este יהוה YaHWeH şi viu este stăpînul meu, împăratul, că în locul unde va fi stăpînul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău.”

22. David a zis atunci lui Itai: „Du-te şi treci!” Şi Itai din Gat a trecut înainte, cu toţi oamenii lui şi toţi copiii care erau cu el.

23. Tot ţinutul plîngea şi scoteau ţipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi şi el pîrîul Chedron, şi tot poporul a apucat pe drumul care duce în* pustiu.

24. Ţadoc era şi el acolo, şi cu el toţi leviţii, ducînd* Chivotul Legămîntului lui Eylohim; şi au aşezat jos Chivotul lui יהוה YaHWeH, şi Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieşit din cetate.

25. Împăratul a zis lui Ţadoc: „Du Chivotul lui יהוה YaHWeH înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea lui יהוה YaHWeH, mă va aduce înapoi* şi mă va face să văd Chivotul şi Locaşul Lui.

26. Dar dacă va zice: „Nu-mi place* de tine”, iată-mă, să facă ce va crede cu** mine.”

27. Împăratul a mai zis preotului Ţadoc: „Înţelegi? Întoarce-te* în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaţ şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii** ai voştri.

28. Vedeţi, voi aştepta* în cîmpiile pustiului, pînă ce-mi vor veni veşti din partea voastră.”

29. Astfel Ţadoc şi Abiatar au dus înapoi Chivotul lui יהוה YaHWeH la Ierusalim şi au rămas acolo.

30. David a suit dealul măslinilor. Suia plîngînd şi cu capul* acoperit şi mergea cu picioarele goale**; şi toţi cei ce erau cu el şi-au acoperit♦ şi ei capul şi suiau plîngînd♦♦.

31. Au venit şi au spus lui David: „Ahitofel* este împreună cu Absalom printre uneltitori.” Şi David a zis: „יהוה YaHWeH, nimiceşte** sfaturile lui Ahitofel!”

32. Cînd a ajuns David pe vîrf, s-a închinat înaintea lui יהוה YaHWeH, iată că Huşai, architul, a venit înaintea lui, cu haina sfîşiată* şi capul acoperit cu ţărînă.

33. David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o* povară.

34. Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel, dacă te vei întoarce în cetate şi vei zice lui Absalom: „Împărate, eu voi fi robul* tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău.”

35. Preoţii Ţadoc şi Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune* preoţilor Ţadoc şi Abiatar.

36. Şi fiindcă ei au acolo la* ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veţi trimite tot ce veţi afla.”

37. Huşai, prietenul* lui David, s-a întors, dar, în cetate. Şi Absalom** a intrat în Ierusalim.

                             Capitolul 16

Ţiba înnegreşte pe Mefiboşet

1. Cînd* trecuse David puţin de vîrf, iată că Ţiba**, slujitorul lui Mefiboşet, a venit înaintea lui cu doi măgari înşeuaţi, pe care erau două sute de pîini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară şi un burduf cu vin.

2. Împăratul a zis lui Ţiba: „Ce vrei să faci cu acestea?” Şi Ţiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pîinile şi roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor, şi vinul pentru potolirea setei celor* ce vor fi obosiţi în pustiu.”

3. Împăratul a zis: „Unde este fiul stăpînului tău?” Şi* Ţiba a răspuns împăratului: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: „Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi împărăţia tatălui meu.”

4. Împăratul* a zis lui Ţiba: „Tot ce este al lui Mefiboşet este la tău.” Şi Ţiba a zis: „Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, stăpînul meu!”

Şimei bleastemă

5. David ajunsese pînă la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei*, fiul lui Ghera. El înainta blestemînd

6. şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stînga împăratului.
7. Şimei vorbea astfel cînd blestema: „Du-te, du-te, om al sîngelui, om* rău!

8. יהוה YaHWeH face să cadă asupra ta pedeapsa* pentru tot sîngele** casei lui Saul, al cărui scaun de stăpînire l-ai luat, şi יהוה YaHWeH a dat împărăţia în mîinile fiului tău Absalom; şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sîngelui!”

9. Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă* acest cîine** mort pe stăpînul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.”

10. Dar împăratul a zis: „Ce* aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că יהוה YaHWeH** i-a zis: „Blestemă pe David!” Cine-i♦ va zice, dar: „Pentru ce faci aşa?”?”

11. Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu*, care** a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa; cu cît mai mult beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci יהוה YaHWeH i-a zis.

12. Poate că יהוה YaHWeH Se va uita la necazul meu şi-mi va* face bine în locul blestemelor de azi.”

13. David şi oamenii lui şi-au văzut de drum. Şimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, şi mergînd blestema, arunca cu pietre împotriva lui şi vîntura praf.

14. Împăratul şi tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim, şi acolo s-au odihnit.

Huşai la Absalom

15. Absalom* şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era şi el cu Absalom.

16. Cînd a ajuns Huşai, Architul, prietenul* lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!”

17. Şi Absalom a zis lui Huşai: „Iată cît de mult ţii tu la prietenul tău! Pentru ce nu* te-ai dus cu prietenul tău?”

18. Huşai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales יהוה YaHWeH şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel, şi cu el vreau să rămîn.

19. De altfel, cui* îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.”

Absalom ascultă de Ahitofel

20. Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiţi-vă împreună; ce avem de făcut?”

21. Şi Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la ţiitoarele* pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel, tot Israelul va şti că te-ai făcut urît** tatălui tău, şi mîinile tuturor♦ celor ce sunt cu tine se vor întări.”

22. Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiş, şi Absalom a intrat la ţiitoarele tatălui său, în faţa întregului* Israel. 

23. Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atîta putere ca şi cînd ar fi întrebat chiar pe יהוה YaHWeH. Tot aşa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru* David, fie pentru Absalom. 

                             Capitolul 17

Sfatul lui Ahitofel zădărnicit de Huşai

1. Ahitofel a zis lui Absalom: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula şi voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta.

2. Îl voi lua pe neaşteptate, cînd va fi obosit* şi va avea mîinile slăbite, îl voi înspăimînta, şi tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat**

3. şi voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmăreşti va face ca toţi să se întoarcă, şi tot poporul va fi în pace.”

4. Cuvintele acestea au plăcut lui Absalom şi tuturor bătrînilor lui Israel.

5. Dar Absalom a zis: „Chemaţi şi pe Huşai, architul, şi să auzim şi ce va zice el.”

6. Huşai a venit la Absalom, şi Absalom i-a zis: „Iată cum a vorbit Ahitofel; trebuie să facem ce a zis el, sau nu? Spune tu!”

7. Huşai a răspuns lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitofel nu este bun.”

8. Şi Huşai a zis: „Tu cunoşti vitejia tatălui tău şi a oamenilor lui; sunt înfuriaţi ca o ursoaică* de pe cîmp, căreia i s-au răpit puii. Tatăl tău este un om de război şi nu va petrece noaptea cu poporul;

9. iată, acum stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Şi dacă, de la început, vor cădea unii sub loviturile lor, se va auzi îndată şi se va zice: „Poporul care urma pe Absalom a fost înfrînt!”

10. Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimînta*; căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz şi că are nişte viteji cu el.

11. Sfatul meu este, dar, ca tot Israelul să se strîngă la tine, de la Dan* pînă la Beer-Şeba, o mulţime ca nisipul** de pe marginea mării. Şi tu însuţi să mergi la luptă.

12. Dacă vom ajunge la el în vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade roua pe pămînt; şi nu va scăpa niciunul, nici el, nici vreunul din oamenii care sunt cu el.

13. Dacă va fugi într-o cetate, tot Israelul va duce funii la cetatea aceea, şi o vom trage în pîrîu, pînă cînd nu va mai rămîne nicio piatră în ea.”

14. Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Huşai, architul, este mai bun decît sfatul lui Ahitofel.” Dar יהוה YaHWeH* hotărîse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.

Moartea lui Ahitofel

15. Huşai* a zis preoţilor Ţadoc şi Abiatar: „Ahitofel a dat cutare şi cutare sfat lui Absalom şi bătrînilor lui Israel, şi eu i-am sfătuit cutare şi cutare lucru.

16. Acum trimiteţi îndată ştire lui David şi spuneţi-i: „Nu sta noaptea în cîmpiile* pustiului, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul şi tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.”

17. Ionatan* şi Ahimaaţ stăteau lîngă fîntîna Roguel**. Slujnica venea şi le aducea ştiri, iar ei se duceau să dea de veste împăratului David; căci nu îndrăzneau să se arate şi să intre în cetate.

18. Dar odată i-a zărit un tînăr şi a spus lui Absalom. Ei au plecat amîndoi în grabă şi au ajuns la Bahurim*, la casa unui om care avea o fîntînă în curte, şi s-au coborît în ea.

19. Femeia* a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fîntînii şi a împrăştiat urluială pe ea, ca să nu dea nimic de bănuit.

20. Slujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia aceasta şi au zis: „Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?” Femeia* le-a răspuns: „Au trecut pîrîul.” Au căutat, şi negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim.

21. După plecarea lor, Ahimaaţ şi Ionatan au ieşit din fîntînă şi s-au dus să dea de ştire împăratului David. Au zis lui David: „Sculaţi-vă* şi grăbiţi-vă de treceţi apa, căci Ahitofel a plănuit cutare şi cutare lucru împotriva voastră.”

22. David şi tot poporul care era cu el s-au sculat şi au trecut Iordanul; cînd se lumina de ziuă, nu rămăsese niciunul care să nu fi trecut Iordanul.

23. Ahitofel, cînd a văzut că sfatul lui n-a fost urmat, a pus şaua pe măgar şi a plecat acasă în cetatea* lui. Şi-a pus casa în rînduială şi s-a spînzurat**. Cînd a murit, l-au îngropat în mormîntul tatălui său.

David la Mahanaim

24. David ajunsese la Mahanaim*, cînd a trecut Absalom Iordanul, însoţit de toţi bărbaţii lui Israel.

25. Absalom a pus pe Amasa în fruntea oştirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, israelitul, care intrase la Abigail*, fata lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab.

26. Israel şi Absalom au tăbărît în ţara Galaadului.

27. Cînd a ajuns David la Mahanaim, Şobi*, fiul lui Nahaş, din Raba fiilor lui Amon, Machir**, fiul lui Amiel, din Lodebar, şi Barzilai♦, galaaditul, din Roghelim,

28. au adus paturi, lighene, vase de pămînt, grîu, orz, făină, grîu prăjit, bob, linte, uscături,

29. miere, unt, oi şi brînză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David şi poporului care era cu el ca să mănînce; căci ziceau: „Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală şi de sete, în pustiu*.”

                             Capitolul 18

Absalom ucis de Ioab

1. David a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

2. A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime* sub Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub Itai, din Gat. Şi împăratul a zis poporului: „Vreau să ies şi eu împreună cu voi.”

3. Dar poporul* a zis: „Să nu ieşi! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră; şi cînd vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.”

4. Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeţi că este mai bine.” Şi împăratul a stat lîngă poartă, în timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.

5. Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blînd cu tînărul Absalom!” Şi tot poporul* a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.

6. Poporul a ieşit în cîmp înaintea lui Israel, şi bătălia a avut loc în pădurea* lui Efraim.

7. Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David şi a fost o mare înfrîngere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.

8. Lupta s-a întins pe tot ţinutul, şi pădurea a mîncat mai mult popor în ziua aceea decît a mîncat sabia.

9. Absalom s-a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catîr. Catîrul a pătruns sub ramurile încîlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer şi pămînt, şi catîrul care era sub el a trecut înainte.

10. Un om, văzînd lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spînzurat de un stejar.”

11. Şi Ioab a zis omului care i-a adus ştirea aceasta: „L-ai văzut! De ce, dar, nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brîu.”

12. Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aş cîntări în mîna mea o mie de sicli de argint, n-aş pune mîna pe fiul împăratului; căci noi am auzit* următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o împăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai: „Luaţi seama fiecare la tînărul Absalom!”

13. Şi dacă l-aş fi omorît mişeleşte, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului, şi tu însuţi ai fi fost împotriva mea.”

14. Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atîta cu tine!” Şi a luat trei săgeţi în mînă şi le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului.

15. Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorît.

16. Ioab a sunat din trîmbiţă; şi poporul s-a întors, încetînd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.

17. Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii şi au pus* peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.

18. Pe cînd trăia, Absalom îşi ridicase un stîlp de aducere aminte în Valea Împăratului*. Căci zicea: „N-am** fii, prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.” Şi a pus numele său stîlpului, care şi astăzi se numeşte stîlpul lui Absalom.

Solia lui Cuşi

19. Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: „Lasă-mă să dau fuga şi să duc împăratului vestea cea bună că יהוה YaHWeH i-a făcut dreptate, scăpîndu-l din mîna vrăjmaşilor săi.”

20. Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veştile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi, fiindcă fiul împăratului a murit.”

21. Şi Ioab a zis lui Cuşi: „Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut.” Cuşi s-a închinat înaintea lui Ioab şi a dat fuga.

22. Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăşi lui Ioab: „Orice s-ar întîmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi.” Şi Ioab a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.”

23. „Orice s-ar întîmpla vreau să alerg”, a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i-a zis: „Dă fuga!” Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce în cîmpie şi a luat-o înaintea lui Cuşi.

24. David şedea între cele două porţi. Caraula* s-a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel.

25. Caraula a strigat şi a dat de ştire împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce veşti.” Şi omul acela se apropia din ce în ce mai mult.

26. Caraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: „Iată un om aleargă singur singurel.” Împăratul a zis: „Şi el aduce veşti.”

27. Caraula a zis: „Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc.” Şi împăratul a zis: „Este un om de bine şi aduce veşti bune.”

28. Ahimaaţ a strigat şi a zis împăratului: „Este bine de tot!” S-a închinat înaintea împăratului cu faţa pînă la pămînt şi a zis: „Binecuvîntat să fie יהוה YaHWeH Eylohim al tău care a dat în mîinile noastre pe cei ce ridicau mîna împotriva stapînului nostru, împăratul.”

29. Împăratul a zis: „Tînărul Absalom este bine, sănătos?” Ahimaaţ a răspuns: „Am văzut o mare învălmăşeală, cînd a trimis Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era.”

30. Şi împăratul a zis: „Stai acolo la o parte.” Şi Ahimaaţ a stat deoparte.

31. Îndată a sosit Cuşi. Şi a zis: „Să afle stăpînul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi יהוה YaHWeH ţi-a făcut dreptate, scăpîndu-te din mîna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.”

32. Împăratul a zis lui Cuşi: „Tînărul Absalom este bine, sănătos?” Cuşi a răspuns: „Ca tînărul acesta să fie vrăjmaşii stapînului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta ca să-ţi facă rău!”

33. Atunci împăratul, cutremurîndu-se, s-a suit în odaia de sus a porţii şi a plîns. Pe cînd mergea, zicea: „Fiul* meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!”

                             Capitolul 19

Jalea împăratului

1. Au venit şi au spus lui Ioab: „Iată că împăratul plînge şi se jeleşte din pricina lui Absalom.”

2. Şi în ziua aceea, biruinţa s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicîndu-se: „Împăratul este mîhnit din pricina fiului său.”

3. În aceeaşi zi, poporul a intrat în cetate* pe furiş, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă.

4. Împăratul îşi acoperise* faţa şi striga în gura mare: „Fiul** meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!”                                

5. Ioab a intrat în odaia unde era împăratul şi a zis: „Tu acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, care au scăpat azi viaţa ta, a fiilor tăi şi a fetelor tale, a nevestelor tale şi a ţiitoarelor tale.

6. Tu iubeşti pe cei ce te urăsc şi urăşti pe cei ce te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii, nici slujitori; şi văd acum că, dacă ar trăi Absalom, şi noi toţi am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut.

7. Scoală-te, dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe יהוה YaHWeH, că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămîne un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile care ţi s-au întîmplat din tinereţe pînă acum.”
Întoarcerea împăratului la Ierusalim

8. Atunci împăratul s-a sculat şi a şezut la poartă. Au spus tot poporului: „Iată că împăratul stă la poartă.” Şi tot poporul a venit înaintea împăratului. Însă Israel fugise, fiecare în cortul lui.

9. Şi în toate seminţiile lui Israel, tot poporul se certa, zicînd: „Împăratul ne-a izbăvit din mîna vrăjmaşilor noştri, el ne-a scăpat din mîna filistenilor; şi acum a trebuit să fugă* din ţară dinaintea lui Absalom.                 

10. Şi Absalom, pe care-l unsesem să domnească peste noi, a murit în bătălie: de ce nu puneţi o vorbă pentru întoarcerea împăratului?”

11. La rîndul său, împăratul David a trimis să spună preoţilor Ţadoc şi Abiatar: „Vorbiţi bătrînilor lui Iuda şi spuneţi-le: „Pentru ce aţi fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui?” – căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese pînă la împărat. 

12. Voi sunteţi fraţii mei, sunteţi os* din oasele mele şi carne din carnea mea; pentru ce aţi fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?

13. Şi lui Amasa* spuneţi-i aşa: „Nu eşti tu oare os din oasele mele şi carne din carnea mea? Să mă pedepsească** יהוה YaHWeH cu toată asprimea dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oştirii, în locul lui Ioab!”

14. David a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur* om; şi au trimis să spună împăratului: „Întoarce-te, tu şi toţi slujitorii tăi.”

15. Împăratul s-a întors şi a ajuns pînă la Iordan. Şi Iuda s-a dus la Ghilgal*, ca să iasă înaintea împăratului şi să-l facă să treacă Iordanul.

Bunătatea lui David faţă de Şimei

16. Şimei*, fiul lui Ghera, beniamitul, care era din Bahurim, s-a grăbit să se coboare cu cei din Iuda înaintea împăratului David.

17. Avea cu el o mie de oameni din Beniamin şi pe Ţiba*, mai marele casei lui Saul, şi pe cei cincisprezece fii şi pe cei douăzeci de robi ai lui Ţiba. Au trecut Iordanul în faţa împăratului.

18. Luntrea pusă la îndemîna împăratului tocmai pornise ca să-i treacă dincolo; şi în clipa cînd era să treacă împăratul Iordanul, Şimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui.

19. Şi a zis împăratului: „Să nu ţină seamă* stăpînul meu de nelegiuirea mea**, să uite că robul tău l-a ocărît în ziua cînd împăratul, stăpînul meu, ieşea din Ierusalim şi să nu ţină seama♦ împăratul de lucrul acesta!

20. Căci robul tău mărturiseşte că a păcătuit. Şi iată, vin astăzi, cel dintîi din toată casa lui Iosif*, înaintea împăratului, stăpînul meu.”

21. Atunci Abişai, fiul Ţuriei, a luat cuvîntul şi a zis: „Nu trebuie oare să moară Şimei pentru că a blestemat* pe unsul lui יהוה YaHWeH?”

22. Dar David a zis: „Ce* am eu cu voi, fiii Ţuriei, şi pentru ce vă arătaţi astăzi potrivnicii mei? Astăzi să se omoare** oare vreun om în Israel? Nu ştiu eu că împărăţesc azi peste Israel?”

23. Şi împăratul* a zis lui Şimei: „Nu vei muri!” Împăratul i-a jurat că nu-l va omorî.

Bunătatea lui David faţă de Mefiboşet

24. Mefiboşet*, fiul lui Saul, s-a coborît şi el înaintea împăratului. Nu-şi îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-şi spălase hainele, din ziua cînd plecase împăratul pînă în ziua cînd se întorcea în pace.

25. Cînd s-a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i-a zis: „Pentru ce n-ai venit* cu mine, Mefiboşet?”

26. Şi el a răspuns: „Împărate, stăpînul meu, slujitorul meu m-a înşelat, căci robul tău, care este olog, zisese: „Voi pune şaua pe măgar, voi încăleca pe el şi voi merge cu împăratul.”

27. Şi el a* înnegrit pe robul tău la stăpînul meu, împăratul. Dar stăpînul meu**, împăratul, este ca un înger al lui יהוה YaHWeH. Fă ce vei crede.

28. Căci toţi cei din casa tatălui meu au fost nişte oameni vrednici de moarte înaintea împăratului, stăpînul meu; şi totuşi* tu ai pus pe robul tău în rîndul celor ce mănîncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu şi ce am să cer eu împăratului?”

29. Împăratul i-a zis: „Ce mai vorbeşti atîta? Am spus: „Tu şi Ţiba veţi împărţi pămînturile.”

30. Şi Mefiboşet a zis împăratului: „Să ia chiar totul, căci împăratul, stăpînul meu, se întoarce în pace acasă.”

Mulţămirea lui David faţă de Barzilai

31. Barzilai*, galaaditul, s-a coborît din Roghelim şi a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să-l petreacă pînă dincolo de Iordan.

32. Barzilai era foarte bătrîn, în vîrstă de optzeci de ani. El îngrijise* de împărat în timpul şederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.

33. Împăratul a zis lui Barzilai: „Vino cu mine şi te voi hrăni la mine, în Ierusalim.”

34. Dar Barzilai a răspuns împăratului: „Cîţi ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim?

35. Eu sunt astăzi în vîrstă de optzeci de ani*. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănîncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul cîntăreţilor şi cîntăreţelor? Şi pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru stăpînul meu, împăratul?

36. Robul tău va merge puţin dincolo de Iordan cu împăratul. De altfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere?

37. Să se întoarcă robul tău, şi să mor în cetatea mea, lîngă mormîntul tatălui meu şi mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham* va trece cu împăratul, stăpînul meu; fă ce vei crede pentru el.”

38. Împăratul a zis: „Chimham să treacă împreună cu mine şi voi face pentru el ce vei vrea: tot ce vei dori de la mine, îţi voi da!”

39. După ce tot poporul a trecut Iordanul şi după ce l-a trecut şi împăratul, împăratul a sărutat* pe Barzilai şi l-a binecuvîntat. Şi Barzilai s-a întors acasă.

40. Împăratul s-a îndreptat spre Ghilgal, însoţit de Chimham. Tot poporul lui Iuda şi jumătate din poporul lui Israel petrecuse pe împărat dincolo de Iordan.

41. Dar toţi bărbaţii lui Israel au venit la împărat şi i-au zis: „Pentru ce te-au furat fraţii noştri, bărbaţii lui Iuda, şi au trecut* pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui şi cu toţi oamenii lui David?”

42. Toţi bărbaţii lui Iuda au răspuns bărbaţilor lui Israel: „Fiindcă împăratul ne este* rudă; şi ce aţi găsit aici, ca să vă mîniaţi? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne-a făcut el daruri?”

43. Şi bărbaţii lui Israel au răspuns bărbaţilor lui Iuda: „Împăratul este de zece ori mai mult al nostru, şi chiar la David avem mai mult drept decît voi. Pentru ce ne-aţi nesocotit? N-am fost noi cei dintîi care am spus să se întoarcă împăratul nostru?” Şi bărbaţii lui Iuda au vorbit* cu mai multă asprime decît bărbaţii lui Israel.

                             Capitolul 20

Ioab omoară pe Amasa

1. Acolo era un om de nimic, numit Şeba, fiul lui Bicri, beniamitul. El a sunat din trîmbiţă şi a zis: „Noi* n-avem nicio parte cu David, nicio moştenire cu fiul lui Isai! Fiecare** la cortul său, Israele!”

2. Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au depărtat de David şi au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda au rămas credincioşi împăratului lor şi l-au însoţit de la Iordan pînă la Ierusalim.

3. David a intrat iarăşi în casa lui, la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece ţiitoare* pe care le lăsase pentru paza casei şi le-a pus într-o casă sub pază; a îngrijit de ele, dar n-a intrat la ele. Şi au fost închise pînă în ziua morţii lor, trăind în văduvie.

4. Împăratul a zis lui Amasa: „Cheamă-mi* peste trei zile pe bărbaţii lui Iuda, şi tu să fii de faţă aici.”

5. Amasa a plecat să cheme pe Iuda; dar a zăbovit peste vremea pe care i-o hotărîse împăratul.

6. David a zis atunci lui Abişai: „Şeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decît Absalom. Ia tu însuţi pe slujitorii* stăpînului tău şi urmăreşte-l, ca nu cumva să găsească cetăţi întărite şi să se ascundă dinaintea noastră.”

7. Şi Abişai a plecat, urmat de oamenii lui Ioab, de cheretiţi* şi de peletiţi şi de toţi vitejii; au ieşit din Ierusalim, ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.

8. Cînd au fost lîngă piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era încins cu o sabie pe deasupra hainelor de război, cu care era îmbrăcat; ea era legată la coapsă şi stătea în teacă, şi cînd a înaintat Ioab, sabia a alunecat.

9. Ioab a zis lui Amasa: „Eşti sănătos, frate?” Şi cu mîna dreaptă a apucat* pe Amasa de barbă să-l sărute.

10. Amasa n-a luat seamă la sabia care era în mîna lui Ioab; şi Ioab l-a lovit* cu ea în** pîntece şi i-a vărsat măruntaiele pe pămînt, fără să-i mai dea o a doua lovitură. Şi Amasa a murit. Ioab şi fratele său Abişai au urmărit pe Şeba, fiul lui Bicri.

11. Un bărbat dintre oamenii lui Ioab a rămas lîngă Amasa şi zicea: „Cine vrea pe Ioab şi cine este pentru David? Să urmeze pe Ioab!”

12. Amasa se rostogolea în sînge în mijlocul drumului; şi omul acela, văzînd că tot poporul se opreşte, a tras pe Amasa din drum pe un cîmp şi a aruncat o haină pe el, cînd a văzut că toţi cei ce ajungeau lîngă el se opreau.

13. După ce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.

Omorîrea lui Şeba

14. Ioab a străbătut toate seminţiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca*, şi toţi bărbaţii de seamă s-au strîns şi l-au urmat.

15. Au venit şi au împresurat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca şi au ridicat* împotriva cetăţii un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă.

16. Atunci o femeie înţeleaptă a început să strige din cetate: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi, vă rog, lui Ioab: „Apropie-te pînă aici, căci vreau să-ţi vorbesc!”

17. El s-a apropiat de ea, şi femeia a zis: „Tu eşti Ioab?” El a răspuns: „Eu sunt.” Şi ea i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale.” El a răspuns: „Ascult.”

18. Şi ea a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: „Să întrebăm în Abel!” Şi totul se isprăvea astfel.

19. Eu sunt una din cetăţile liniştite şi credincioase din Israel; şi tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentru ce ai nimici tu moştenirea* lui יהוה YaHWeH?”

20. Ioab a răspuns: „Departe, departe de mine gîndul să nimicesc sau să dărîm!

21. Nu este aşa! Dar un om din muntele lui Efraim, numit Şeba, fiul lui Bicri, a ridicat mîna împotriva împăratului David; daţi-l încoace numai pe el, şi mă voi depărta de cetate.” Femeia a zis lui Ioab: „Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid.”

22. Şi femeia s-a dus şi a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea* ei; au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trîmbiţă; s-au împrăştiat de lîngă cetate şi fiecare s-a dus în cortul lui. Şi Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat.

Dregătorii lui David

23. Ioab* era mai mare peste toată oştirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea cheretiţilor şi a peletiţilor;

24. Adoram era mai mare* peste dări; Iosafat**, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar);

25. Şeia era logofăt; Ţadoc* şi Abiatar erau preoţi;

26. şi Ira* din Iair era slujbaş de stat al lui David.

                             Capitolul 21

Foamete de trei ani

1. Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe יהוה YaHWeH, şi יהוה YaHWeH a zis: „Din pricina lui Saul şi a casei lui sîngeroase, pentru că a ucis pe gabaoniţi, este foametea aceasta.”

2. Împăratul a chemat pe gabaoniţi să le vorbească. – Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă* a amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurămînt, şi totuşi Saul voise să-i ucidă, în rîvna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda. 

3. David a zis gabaoniţilor: „Ce pot face eu pentru voi şi cu ce să fac ispăşire, ca să binecuvîntaţi moştenirea* lui יהוה YaHWeH?”

4. Gabaoniţii i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul şi de la casa lui şi nici nu este treaba noastră să omorîm pe cineva din Israel.” Şi împăratul a zis: „Ce voiţi, dar, să vă fac?”

5. Ei au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit şi îşi pusese de gînd să ne nimicească pentru ca să ne facă să pierim din tot ţinutul lui Israel,

6. să ni se dea şapte bărbaţi din fiii lui şi-i vom spînzura înaintea lui יהוה YaHWeH, la Ghibeea* lui Saul, alesul** lui יהוה YaHWeH.” Şi împăratul a zis: „Vi-i voi da.”

7. Împăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurămîntul* pe care-l făcuseră între ei, înaintea lui יהוה YaHWeH, David şi Ionatan, fiul lui Saul.

8. Dar împăratul a luat pe cei doi fii, pe care-i născuse lui Saul, Riţpa*, fata lui Aiia, şi anume: Armoni şi Mefiboşet, şi pe cei cinci fii, pe care-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai;

9. i-a dat în mîinile gabaoniţilor, care i-au spînzurat pe munte, înaintea* lui יהוה YaHWeH. Toţi cei şapte au pierit împreună; au fost omorîţi în cele dintîi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului.

10. Riţpa*, fata lui Aiia, a luat un sac şi l-a întins sub ea peste stîncă, de la începutul** seceratului pînă cînd a căzut peste ei ploaie din cer; şi a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, şi fiarele cîmpului în timpul nopţii.

11. Au înştiinţat pe David despre ce făcuse Riţpa, fata lui Aiia, ţiitoarea lui Saul.

12. Şi David s-a dus şi a luat oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan de la locuitorii din Iabesul Galaadului*, care le luaseră din piaţa Bet-Şan, unde îi spînzuraseră filistenii** cînd au bătut pe Saul la Ghilboa.

13. A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan; şi s-au strîns şi oasele celor ce fuseseră spînzuraţi.

14. Au îngropat oasele lui Saul şi fiului său Ionatan în ţara lui Beniamin, la Ţela*, în mormîntul lui Chis, tatăl lui Saul. Şi au făcut tot ce poruncise împăratul. După aceea, יהוה YaHWeH** a fost potolit faţă de ţară.

Războiul împotriva Filistenilor

15. Filistenii au pornit iarăşi cu război împotriva lui Israel. David s-a coborît cu slujitorii lui şi a luptat împotriva filistenilor. David era obosit.

16. Şi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă şi era încins cu o sabie nouă.

17. Abişai, fiul Ţeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe filistean şi l-a omorît. Atunci oamenii lui David i-au jurat, zicînd: „Să* nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina** lui Israel.”

18. După aceea, a mai fost* o bătălie la Gob cu filistenii. Atunci Sibecai**, huşatitul, a omorît pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa.

19. A mai fost o bătălie la Gob cu filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorît pe Goliat* din Gat, care avea o suliţă al cărei mîner era ca sulul de ţesut.

20. A mai fost o bătălie la Gat*. Acolo era un om de statură înaltă, care avea şase degete la fiecare mînă şi la fiecare picior, în totul douăzeci şi patru, şi care se trăgea tot din Rafa.

21. El a batjocorit pe Israel; şi Ionatan, fiul lui Şimea*, fratele lui David, l-a omorît.

22. Aceşti patru* oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au pierit ucişi de mîna lui David şi de mîna slujitorilor lui.

                            Capitolul 22

Tora - Pericopa 53 - Ha Azinu 32 : 1 - 52

Haftarah - 2 Samuel / Shmuel Bet 22 : 1 - 51

Legămîntul Innoit - Romani / Romiyah 10 : 14 - 21

Cîntarea lui David

1. David a îndreptat către יהוה YaHWeH cuvintele* acestei cîntări, după ce יהוה YaHWeH l-a izbăvit** din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

2. El a zis: „יהוה YaHWeH* este Stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu.

3. יהוה YaHWeH este Stînca mea, la care* găsesc un adăpost, scutul** meu şi puterea♦ care mă mîntuieşte, turnul♦♦ meu cel înalt şi scăparea*♦ mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de silnicie.

4. Eu chem pe יהוה YaHWeH cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.

5. Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

6. legăturile* mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

7. În strîmtorarea mea, am chemat* pe יהוה YaHWeH, am chemat pe יהוה YaHWeH Eylohim al meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit** glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

8. Atunci pămîntul s-a cutremurat* şi s-a clătinat, temeliile** cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se mîniase.

9. Fum se ridica din nările Lui, şi un foc* mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

10. A plecat* cerurile şi S-a coborît: un nor gros** era sub picioarele Lui.

11. Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile* vîntului;

12. era înconjurat cu întunericul* ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

13. Din strălucirea care era înaintea Lui scînteiau cărbuni* de foc.

14. יהוה YaHWeH a tunat* din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;

15. a aruncat săgeţi* şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul şi i-a pus pe fugă.

16. Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea* lui יהוה YaHWeH, de vuietul suflării nărilor Lui.

17. El* Şi-a întins mîna de sus din înălţime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;

18. m-a izbăvit* de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei care erau mai tari decît mine.

19. Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar יהוה YaHWeH a fost sprijinitorul meu,

20. El m-a scos la loc* larg. El m-a mîntuit pentru că mă** iubeşte.

21. יהוה YaHWeH mi-a* răsplătit după nevinovăţia mea, mi-a făcut după curăţia** mîinilor mele;

22. căci am păzit* căile lui יהוה YaHWeH, nu m-am făcut vinovat faţă de יהוה YaHWeH Eylohim al meu.

23. Toate Poruncile* Lui au fost** înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la Legile Lui.

24. Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.

25. De aceea יהוה YaHWeH mi-a răsplătit nevinovăţia* mea, după curăţia mea înaintea Lui.

26. Cu cel bun* Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

27. cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic* Te porţi după îndărătnicia lui.

28. Tu Mîntuieşti pe poporul* care se smereşte, şi cu privirea Ta cobori pe cei mîndri**.

29. Da, Tu eşti Lumina mea, יהוה YaHWeH! יהוה YaHWeH luminează întunericul meu.

30. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Eylohim al meu sar peste zid.

31. Căile lui יהוה YaHWeH sunt* desăvîrşite, cuvîntul lui יהוה YaHWeH este** curăţat; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

32. Căci cine* este Eylohim, afară de יהוה YaHWeH? Şi cine este o Stîncă, afară de יהוה YaHWeH Eylohim al nostru?

33.  יהוה YaHWeH este cetăţuia mea* cea tare şi El mă călăuzeşte pe** calea cea dreaptă♦.

34. El îmi face picioarele ca* ale cerboaicelor şi El mă aşază pe locurile mele cele înalte**.

35. Îmi* deprinde mîinile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

36. Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

37. Lărgeşti* drumul sub paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

38. Urmăresc pe vrăjmaşii mei şi-i nimicesc, nu mă întorc pînă nu-i nimicesc.

39. Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad* sub picioarele mele.

40. Tu mă încingi* cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii** mei.

41. Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul* înaintea mea, şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

42. Se uită în jurul lor, şi nu-i cine să-i scape. Strigă către יהוה YaHWeH*, dar nu le răspunde!

43. Îi pisez ca* pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul** de pe uliţe.

44. Mă scapi* din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie** a neamurilor; un popor♦ pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.

45. Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

46. Fiii străinului leşină de la inimă, tremură cînd ies afară din* cetăţuie.

47. Trăiască יהוה YaHWeH  şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie יהוה YaHWeH, Stînca mîntuirii* mele,

48. יהוה YaHWeH, care este Răzbunătorul meu, care-mi supune* popoarele

49. şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă izbăveşti de omul* asupritor.

50. De aceea Te voi lăuda printre* neamuri, יהוה YaHWeH! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

51. El dă* mari izbăviri împăratului Său şi arată milă unsului** Său: lui David şi seminţei♦ lui, pentru totdeauna.”
------------------------------------

                             Capitolul 23

Cele din urmă cuvinte ale lui David

1. Iată cele din urmă cuvinte ale lui David. Cuvîntul lui David, fiul lui Isai, cuvîntul omului* care a fost înălţat sus de tot, cuvîntul unsului** lui יהוה YaHWeH Eylohim al lui Iacov, cuvîntul cîntăreţului plăcut al lui Israel.

2. „Duhul* lui יהוה YaHWeH vorbeşte prin mine, şi Cuvîntul Lui este pe limba mea.

3. יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel a vorbit. Stînca* lui Israel mi-a zis: „Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, cel ce împărăţeşte** în frică de יהוה YaHWeH 

4. este* ca lumina dimineţii cînd răsare soarele în dimineaţa fără nori; ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolţească din pămînt verdeaţa.”

5. Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui יהוה YaHWeH, totuşi El a* făcut cu mine un Legămînt Veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mîntuirea şi bucuria mea?

6. Dar cei răi sunt toţi ca nişte spini pe care-i arunci
şi nu-i iei cu mîna;

7. cine se atinge de ei se înarmează cu un fier sau cu mînerul unei suliţe şi-i arde în foc pe loc.”

Vitejii lui David

8. Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David: Ioşeb-Başebet, tahchemonitul, unul din fruntaşii căpeteniilor. El şi-a învîrtit suliţa peste opt sute de oameni, pe care i-a omorît dintr-odată.

9. După el, Eleazar*, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ţinut piept împreună cu David împotriva filistenilor strînşi pentru luptă, cînd bărbaţii lui Israel se dădeau înapoi pe înălţimi.

10. El s-a sculat şi a lovit pe filisteni pînă ce i-a obosit mîna şi a rămas lipită de sabie. יהוה YaHWeH a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s-a întors după Eleazar, numai ca să ia prada.

11. După el, Şama*, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii** se strînseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pămînt semănată cu linte; şi poporul fugea dinaintea filistenilor.

12. Şama s-a aşezat în mijlocul ogorului, l-a apărat şi a bătut pe filisteni. Şi יהוה YaHWeH a dat o mare izbăvire.

13. Trei* dintre cei treizeci de căpetenii s-au coborît pe vremea seceratului şi au venit la David, în peştera** Adulam, cînd o ceată de filisteni tăbărîse în Valea♦ Refaim.

14. David era atunci în* cetăţuie, şi o strajă a filistenilor era la Betleem.

15. David a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fîntîna de la poarta Betleemului?”

16. Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor şi au scos apă din fîntîna de la poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David; dar el n-a vrut s-o bea şi a vărsat-o înaintea lui יהוה YaHWeH.

17. El a zis: „Departe de mine, יהוה YaHWeH, gîndul să fac lucrul acesta! Să beau sîngele* oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieţii lor?” Şi n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut aceşti trei viteji.

18. Abişai*, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei. El şi-a învîrtit suliţa peste trei sute de oameni şi i-a omorît şi a fost vestit între cei trei.

19. Era cel mai cu vază din cei trei şi a fost căpetenia lor; dar n-a fost la înălţimea celor trei dintîi.

20. Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel*, om viteaz şi vestit prin faptele lui mari. El** a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a coborît în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într-o zi cînd căzuse zăpadă.

21. A omorît pe un egiptean groaznic la înfăţişare, care avea o suliţă în mînă; s-a coborît împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mîna egipteanului şi l-a omorît cu ea.

22. Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; şi a fost vestit printre cei trei viteji.

23. Era cel mai cu vază din cei treizeci; dar n-a ajuns la înălţimea celor trei dintîi. David l-a primit între sfetnicii lui* de aproape.

24. Asael*, fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem.

25. Şama* din Harod. Elica din Harod.

26. Heleţ din Pelet. Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa.

27. Abiezer din Anatot. Mebunai din Huşa.

28. Ţalmon din Ahoah. Maharai din Netofa.

29. Heleb, fiul lui Baana, din Netofa. Itai, fiul lui Ribai, din Ghibeea fiilor lui Beniamin.

30. Benaia din Piraton. Hidai din Nahale-Gaaş*.

31. Abi-Albon din Araba. Azmavet din Barhum.

32. Eliahba din Şaalbon. Bene-Iaşen. Ionatan.

33. Şama din Harar. Ahiam, fiul lui Şarar din Arar.

34. Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo.

35. Heţrai din Carmel. Paarai din Arab.

36. Igheal, fiul lui Natan, din Ţoba. Bani din Gad.

37. Ţelec, amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei.

38. Ira* din Ieter. Gareb din Ieter.

39. Urie*, hetitul. De toţi: treizeci şi şapte.

                             Capitolul 24

Numărătoarea poporului

1. יהוה YaHWeH S-a aprins de mînie* din nou împotriva lui Israel; şi a stîrnit pe David împotriva lor, zicînd: „Du-te** şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda.”

2. Şi împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se afla lîngă el: „Străbate toate seminţiile lui Israel, de la Dan* pînă al Beer-Şeba; să se facă numărătoarea poporului şi să ştiu** la cît se ridică numărul lor.”

3. Ioab a zis împăratului: „יהוה YaHWeH Eylohim al tău să facă poporul de o sută de ori mai mare, şi împăratul, stăpînul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, stăpînul meu, să facă lucrul acesta?”

4. Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab şi căpeteniilor oştirii; şi Ioab şi căpeteniile oştirii au plecat de la împărat, ca să facă numărătoarea poporului Israel.

5. Au trecut Iordanul şi au tăbărît la Aroer*, la dreapta cetăţii care este în mijlocul văii Gad, şi lîngă Iaezer**.

6. Au venit pînă în Galaad şi în ţara lui Tahtim-Hodşi. S-au dus pînă la Dan Iaan* şi în împrejurimile Sidonului**.

7. Au venit pînă la cetăţuia Tir şi în toate cetăţile heviţilor şi ale canaaniţilor. Au ieşit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Şeba.

8. Au străbătut astfel toată ţara şi au ajuns la Ierusalim, după nouă luni şi douăzeci de zile.

9. Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau* în Israel opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia, şi în Iuda cinci sute de mii de oameni.

Ciuma

10. David a simţit cum îi bătea* inima, după ce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis lui יהוה YaHWeH: „Am săvîrşit un mare** păcat, făcînd lucrul acesta! Acum, יהוה YaHWeH, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un♦ nebun!”

11. A doua zi, cînd s-a sculat David, cuvîntul lui יהוה YaHWeH a vorbit astfel prorocului Gad*, văzătorul** lui David:

12. „Du-te şi spune lui David: „Aşa vorbeşte יהוה YaHWeH: „Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.”

13. Gad s-a dus la David şi i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicînd: „Vrei şapte ani de foamete* în ţara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmaşilor tăi, care te vor urmări, sau să bîntuie ciuma trei zile în ţară? Acum alege şi vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.”

14. David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strîmtorare! Of! mai bine să cădem în mîinile lui יהוה YaHWeH, căci îndurările* Lui sunt nemărginite; dar să nu** cad în mîinile oamenilor!”

15. יהוה YaHWeH* a trimis ciuma în Israel, de dimineaţă pînă la vremea hotărîtă. Şi, din Dan pînă la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor.

16. Pe* cînd îngerul întindea mîna peste Ierusalim ca să-l nimicească, יהוה YaHWeH S-a căit** de răul acela şi a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ţi mîna acum!” Îngerul lui יהוה YaHWeH era lîngă aria lui Aravna♦, iebusitul.

17. David, văzînd pe îngerul care lovea pe popor, a  zis lui יהוה YaHWeH: „Iată că am* păcătuit! Eu sunt vinovat: dar oile acestea ce au făcut? Mîna Ta să se îndrepte, dar, împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!”                                          

18. În ziua aceea, Gad a venit la David şi i-a zis: „Suie-te* şi înalţă un altar lui יהוה YaHWeH în aria lui Aravna, iebusitul.”                       

19. David s-a suit, după cuvîntul lui Gad, cum poruncise יהוה YaHWeH.

20. Aravna s-a uitat şi a văzut pe împărat şi pe slujitorii lui îndreptîndu-se spre el; şi Aravna a ieşit şi s-a închinat înaintea împăratului, cu faţa la pămînt.

21. Aravna a zis: „Pentru ce vine stăpînul meu, împăratul, la slujitorul lui?” Şi David* a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria şi să zidesc în ea un altar lui יהוה YaHWeH, pentru ca să înceteze urgia** aceasta de peste popor.”

22. Aravna a zis lui David: „Să ia stăpînul meu, împăratul, aria şi să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi*, boii vor fi pentru arderea de tot, şi carele cu uneltele lor vor ţine loc de lemne.”

23. Aravna a dat împăratului to

24. Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu voi aduce lui יהוה YaHWeH Eylohim al meu arderi de tot, care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint.

25. David a zidit acolo un altar lui יהוה YaHWeH şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Atunci יהוה YaHWeH * a fost potolit faţă de ţară şi a încetat urgia** deasupra lui Israel.

                  --------- HalleluYah ----------