Genesa - Bereshith

     Genesa - Bereshith

Tora - Pericopa 1 - Bereshith 1 - 6 : 8 

Haftarah - Isaia / Yeshayahu 42 : 5 - 43 : 10

Legămîntul Innoit - Ioan / Yochanan 1 : 1 - 18                

Vremurile străvechi de la creația lumii pînă la Avraam

                                         Capitolul 1

Creația lumii

1. La început, Eylohim a creat cerurile şi pămîntul.

Lumina

2. Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întuneric şi Duhul lui Eylohim se mişca pe deasupra apelor.

3. Eylohim a zis: „Să fie Lumină!” Şi a fost Lumină.

4. Eylohim a văzut că Lumina era bună; şi Eylohim a despărţit Lumina de întuneric.

5. Eylohim a numit Lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost seară, şi apoi a fost dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi. 
[ Eh-reb=seară ... Bo-ker-dimineață, evr ][ Yome-ziuă ]

Cerul

6. Eylohim a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.”

7. Eylohim a creat întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.

8. Eylohim a numit întinderea cer. Astfel, a fost seară, şi apoi a fost dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

Pămîntul

9. Eylohim a zis: „Să se strîngă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.

10. Eylohim a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit-o mări. Eylohim a văzut că lucrul acesta era bun.

11. Apoi Eylohim a zis: „Să dea pămîntul verdeaţă, iarbă cu sămînţă, pomi roditori care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămînţa lor pe pămînt.” Şi aşa a fost.

12. Pămîntul a dat verdeaţă, iarbă cu sămînţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămînţa în ei, după soiul lor. Eylohim a văzut că lucrul acesta era bun.

13. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. Soarele, luna şi stelele.

14. Eylohim a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie semne care să arate vremea Sărbătorilor, zilele şi anii;
 [ despartă, aici-lumineze în ordine ]

15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul.” Şi aşa a fost.

16. Eylohim a creat cei doi mari luminători şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a creat şi stelele. [ stăpînească – a fi la vremea lor ]

17. Eylohim i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pămîntul,

18. să stăpînească* ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Eylohim a văzut că lucrul acesta era bun. 

19. Astfel, a fost seară, şi apoi a fost dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

20. Eylohim a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pămîntului pe întinderea cerului.”

21. Eylohim* a creat peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a creat şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Eylohim a văzut că erau bune.

22. Eylohim le-a binecuvîntat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pămînt.”

23. Astfel a fost seară, şi apoi a fost dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.

Vieţuitoarele pămîntului

24. Eylohim a zis: „Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite, tîrîtoare şi fiare pămînteşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost.

25. Eylohim a făcut fiarele pămîntului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate tîrîtoarele pămîntului după soiul lor. Eylohim a văzut că erau bune.

26. Apoi Eylohim a zis: „Să creem* om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele care se mişcă pe pămînt.”

27. Eylohim a creat pe om după chipul Său, l-a creat după chipul lui Eylohim; parte bărbătească şi parte femeiască i-a creat.

28. Eylohim i-a binecuvîntat şi Eylohim le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul şi supuneţi-l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.”

29. Şi Eylohim a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămînţă şi care este pe faţa întregului pămînt şi orice pom care are în el rod cu sămînţă: aceasta să fie hrana voastră.

30. Iar tuturor fiarelor pămîntului tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pămînt, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.

31. Eylohim S-a uitat la tot ce crease; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost seară, şi apoi a fost dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

                                            Capitolul 2

Ziua de odihnă

1. Astfel au fost create cerurile şi pămîntul şi toată oştirea lor.

2. În ziua* a şasea, Şi-a sfărşit lucrarea pe care o făcuse, şi în ziua a şaptea Eylohim s-a odihnit de toată lucrarea sa, pe care o crease în cele șase zile.

3. Eylohim a binecuvîntat* ziua a şaptea şi a sfinţito, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o crease.  [ sfințit - Kodeș, evr. ]

Istoria omului cînd a fost creat

4. Iată* istoria cerurilor şi a pămîntului, cînd au fost create.

5. În ziua cînd a creat יהוה YaHWeH Eylohim un pămînt şi ceruri, nu era încă pe pămînt nici un copăcel* de cîmp şi nici o iarbă de pe cîmp nu încolţea încă: fiindcă יהוה YaHWeH Eylohim nu dăduse încă ploaie** pe pămînt şi nu era nici un om ca să lucreze pămîntul.

6. Ci un abur se ridica de pe pămînt şi uda toată faţa pămîntului.

יהוה . 7 YaHWeH Eylohim a creat pe om din ţărîna* pămîntului, i-a suflat în nări duh de viaţă, şi omul a fost astfel un suflet viu.

Raiul

8. Apoi יהוה YaHWeH Eylohim a sădit o grădină* în Eden** spre răsărit♦ şi a pus♦♦ acolo pe omul pe care-l crease.

יהוה .9 YaHWeH Eylohim a zis, să răsară din pămînt tot felul* de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mîncare, şi Pomul** Vieţii în mijlocul grădinii şi pomul♦ cunoştinţei binelui şi răului.

10. Un rîu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.

11. Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată* ţara Havila, unde se găseşte aur.

12. Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion* şi piatră de onix.

13. Numele rîului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.

14. Numele celui de al treilea este* Hidechel [a]: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea rîu este Eufratul. [ a) Adică: Tigru ]

יהוה . 15 YaHWeH Eylohim a luat pe om şi l-a aşezat* în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

יהוה . 16 YaHWeH Eylohim a dat omului Porunci și aceasta Poruncă i-a dat: „Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină;

17. dar* din pomul cunoştinţei binelui şi răului să** nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el vei muri♦ negreşit.”

Crearea femeii

יהוה . 18 YaHWeH Eylohim a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am* să creez un ajutor potrivit pentru el.”

יהוה . 19 YaHWeH Eylohim* a creat din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus** la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.

20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.

21. Atunci יהוה YaHWeH Eylohim a trimis un somn* adînc peste om, şi omul a adormit; יהוה YaHWeH Eylohim a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

22. Din coasta pe care o luase din om, יהוה YaHWeH Eylohim a creat o femeie şi a adus-o la* om.

23. Şi omul a zis: „Iată în sfîrşit aceea care este os* din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „ femeie ”[a] pentru că a fost luată din** om.”
[ a) În ebraică: işa vine de la un cuvînt care înseamnă -iș-bărbat ]

24. De aceea* va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.

Ispitirea femeii

25. Omul şi nevasta lui erau amîndoi* goi şi nu le era** ruşine.

                                            Capitolul 3

1. Şarpele* era mai** şiret decît toate fiarele cîmpului pe care le crease יהוה YaHWeH Eylohim. El a zis femeii: „Oare a zis Eylohim cu adevărat:  „Să nu mîncaţi din toţi pomii din grădină”?

2. Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.

3. Dar* despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Eylohim a zis: „Să nu mîncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.” 

4. Atunci şarpele* a zis femeii: „Hotărît, că nu veţi muri,

5. dar Eylohim ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi* se vor deschide ochii şi veţi fi ca Eylohim, cunoscînd binele şi răul.”

6. Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mîncat*; a dat şi bărbatului ei care era lîngă ea, şi bărbatul** a mîncat şi el.

Păcatul lui Adam

7. Atunci li s-au deschis* ochii la amîndoi; au cunoscut** că erau goi, au legat laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut învelitori a) din ele. [ a) Sau: cingători ] 

8. Atunci au auzit glasul* lui יהוה YaHWeH Eylohim care umbla prin grădină în răcoarea zilei a): şi omul şi nevasta lui s-au ascuns** de faţa lui יהוה YaHWeH

YaHWeH Eylohim printre pomii din grădină.

[ a) Ebraică: duh - ruach] 

9. Dar יהוה YaHWeH Eylohim a chemat pe om şi ia zis: „Unde eşti?”

10. El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică,* pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”

11. Şi יהוה YaHWeH Eylohim a zis: „Cine ţi-a spus  că eşti gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănînci?”

12. Omul a răspuns: „Femeia* pe care mi-ai dat-o ca să fie lîngă mine, ea mi-a dat din pom şi am mîncat.”

13. Şi יהוה YaHWeH Eylohim a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele* m-a amăgit şi am mîncat din pom.”

יהוה . 14 YaHWeH Eylohim a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieţii tale să te tîrăşti pe pîntece şi să mănînci din ţărînă*.

15. Vrăjmăşie* voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa** ei♦. Aceasta♦♦ îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.”

16. Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu* durere vei naşte copii, şi dorinţele** tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpîni♦ peste tine.”

17. Omului i-a zis: „Fiindcă* ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mîncat** din pomul despre care♦ îţi poruncisem: „Să nu mănînci deloc din el”, blestemat♦♦ este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă*♦ să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;

18. spini* şi pălămidă să-ţi dea şi să mănînci** iarba de pe cîmp.

19. În sudoarea* feţei tale să-ţi mănînci pîinea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă** eşti şi în♦ ţărînă te vei întoarce.”

20. Adam a pus nevestei sale numele Eva a): căci ea a fost mama tuturor celor vii. [ a ) Adică: Viaţă ]

יהוה . 21 YaHWeH Eylohim a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.

יהוה . 22 YaHWeH Eylohim a zis: „Iată* că omul a ajuns ca unul din noi, cunoscînd binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mîna, să** ia şi din pomul vieţii, să mănînce din el şi să trăiască în veci.”

23. De aceea יהוה YaHWeH Eylohim l-a izgonit din grădina Edenului, ca* să lucreze pămîntul din care fusese luat.

24. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul* grădinii Edenului a pus nişte heruvimi,** care să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzeasc drumul care duce la pomul vieţii.

                                           Capitolul 4

Cain şi Abel

1. Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul lui יהוה YaHWeH!”

2. A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar*.

3. După o bucată de vreme, Cain a adus lui יהוה YaHWeH o jertfă de mîncare a) din roadele* pămîntului.                 [ a) Sau: o jertfă pentru păcat ]

4. Abel a adus şi el o jertfă de mîncare din oile întîi* născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. יהוה YaHWeH a privit cu plăcere** spre Abel şi spre jertfa lui;

5. dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mîniat foarte tare şi* i s-a posomorît faţa.

6. Şi יהוה YaHWeH a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mîniat şi pentru ce ţi s-a posomorît faţa?

7. Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pîndeşte* la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpîneşti.”

8. Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la cîmp.” Dar pe cînd erau la cîmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorît*.

Pedeapsa lui Cain

יהוה . 9 YaHWeH a zis lui Cain: „Unde* este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu.** Sunt eu păzitorul fratelui meu?”

10. Şi Eylohim a zis: „Ce ai făcut? Glasul* sîngelui fratelui tău strigă din pămînt la Mine.

11. Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mîna ta sîngele fratelui tău!

12. Cînd vei lucra pămîntul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pămînt.”

13. Cain a zis lui יהוה YaHWeH: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.

14. Iată că Tu* mă izgoneşti azi de pe faţa pămîntului; eu va trebui să mă ascund de faţa** Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pămînt; şi oricine♦ mă va găsi mă va omorî.”

יהוה . 15 YaHWeH i-a zis: „Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte* ori.” Şi יהוה YaHWeH a hotărît** un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare.

16. Apoi, Cain a ieşit* din faţa lui יהוה YaHWeH şi a locuit în ţara Nod a), la răsărit de Eden. [ a) Adică: Fugă ] 

Cain şi urmaşii lui

17. Cain s-a împreunat cu nevasta sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus* acestei cetăţi numele fiului său Enoh. 

18. Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael; şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh.

19. Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila.

20. Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele.

21. Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl* tuturor celor ce cîntă cu lăuta şi cu cavalul.

22. Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.

23. Lameh a zis nevestelor sale: „Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvîntul meu! Am omorît un om pentru rana mea şi un tînăr pentru vînătăile mele.

24. Cain* va fi răzbunat de şapte ori, iar Lameh de şaptezeci de ori cîte şapte.”

Naşterea lui Set

25. Adam s-a împreunat iarăşi cu nevasta sa; ea a născut un fiu şi i-a* pus numele Set a); „căci”, a zis ea, „Eylohim mi-a dat o altă sămînţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” [ a) Adică: Înlocuit ]

26. Lui Set i s-a născut* şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme** Numele lui יהוה YaHWeH.

                                              Capitolul 5

Urmaşii lui Adam prin Set pînă la Noe

1. Iată cartea* neamurilor lui Adam. În ziua cînd a creat Eylohim pe om, l-a făcut după asemănarea** lui Eylohim.

2. I-a creat parte bărbătească* şi parte femeiască, i-a binecuvîntat şi le-a dat numele de „om”, în ziua cînd au fost creați.

3. La vîrsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus* numele Set.

4. După naşterea lui Set, Adam* a trăit opt sute de ani; şi a născut** fii şi fiice.

5. Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi* a murit.

6. La vîrsta de o sută cinci ani, Set a născut* pe Enos.

7. După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice.

8. Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.

9. La vîrsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.

10. După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice.

11. Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit.

12. La vîrsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.

13. După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

14. Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.

15. La vîrsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.

16. După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

17. Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.

18. La vîrsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe* Enoh.

19. După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

20. Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit.

21. La vîrsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.

22. După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat* cu Eylohim, trei sute de ani a născut fii şi fiice.

23. Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani.

24. Enoh* a umblat cu Eylohim; apoi nu l-au mai văzut, pentru că l-a luat Eylohim.

25. La vîrsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.

26. După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice.

27. Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani; apoi a murit.

28. La vîrsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.

29. El i-a pus numele Noe a) zicînd: „Acesta ne va mîngîia pentru osteneala şi truda mîinilor noastre, care vin din acest pămînt pe care* l-a blestemat יהוה YaHWeH.” [ a) Adică: mîngîiere ]

30. După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani; şi a născut fii şi fiice.

31. Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit.

32. . Lui Noe, de la vîrsta de cinci sute de ani, i s-a născut Sem*, Ham şi Iafet**.

                                        Capitolul 6

Stricăciunea oamenilor

1. Cînd* au început oamenii să se înmulţească pe faţa pămîntului şi li s-au născut fete,

2. fiii lui Eylohim au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat* de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.

3. Atunci יהוה YaHWeH a zis: „Duhul* Meu nu va rămîne a) pururi în om, căci** şi omul nu este decît carne păcătoasă: totuşi b) zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
[ a) Sau: Nu se va lupta, sau nu va stăpîni ]
[ b) Sau: de aceea ]

4. Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, după ce s-au împreunat fiii lui Eylohim cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.
  
5. יהוה YaHWeH a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt şi că toate întocmirile gîndurilor* din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

6. I-a părut rău* lui יהוה YaHWeH că a creat pe om pe pămînt şi S-a mîhnit** în inima Lui.

7. Şi יהוה YaHWeH a zis: „Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am creat, de la om pînă la vite, pînă la tîrîtoare şi pînă la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am creat.”

  Tora - Pericopa 2 - Noach 6 : 8 - 11 : 32

Haftarah - Isaia  / Yeshayahu 54 : 1 - 55 : 5

Legămîntul Innoit - Matei / Matttityahu 24 : 36 - 44 

Noe

8. Dar Noe a căpătat* har înaintea lui יהוה YaHWeH.

9. Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe* era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe** umbla cu Eylohim.

10. Lui Noe I sa născut trei fii: Sem*, Ham şi Iafet.

11. Pămîntul era stricat* înaintea lui Eylohim, pămîntul era plin** de silnicie.

12. Eylohim S-a uitat* spre pămînt şi iată că pămîntul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pămînt.

13. Atunci Eylohim a zis lui Noe: „Sfîrşitul* oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de silnicie; iată, am** să-i nimicesc împreună cu pămîntul.

14. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer a); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară.    [ a) Sau: chiparos ]

15. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.

16. Să faci corăbiei o fereastră a) sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei; şi să faci un rînd de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. 
[ a) Sau: acoperiş ]

17. Şi iată că Eu* am să fac să vină un potop de ape pe pămînt, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are duh de viaţă; tot ce este pe pămînt va pieri.

18. Dar cu tine fac Legămînt; să* intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevasta ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.

19. Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie cîte două* din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.

20. Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate tîrîtoarele de pe pămînt după soiul lor, să vină* la tine înăuntru cîte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.

21. Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănîncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.”

22. Aşa a şi făcut Noe*: a făcut tot** ce-i poruncise Eylohim.

                                             Capitolul 7

Noe intră în corabie

יהוה . 1 YaHWeH a zis lui Noe: „Intră* în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am** văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.

2. Ia cu tine cîte şapte perechi din toate dobitoacele curate* cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate** cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască;

3. şi cîte şapte perechi, de asemenea, din păsările cerului, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămînţa pe toată faţa pămîntului.

4. Căci după şapte zile, voi face să plouă pe pămînt patruzeci* de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pămîntului toate făpturile pe care le-am creat.”

5. Noe* a făcut tot ce-i poruncise יהוה YaHWeH.

6. Noe era de şase sute de ani cînd a venit potopul pe pămînt.

7. Şi Noe* a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevasta sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.

8. Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se tîrăşte pe pămînt,

9. au intrat în corabie la Noe, două cîte două, cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, aşa cum poruncise Eylohim lui Noe.

Potopul

10. După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pămînt.

11. În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea s-au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele** cerurilor.

12. Ploaia a* căzut pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

13. În aceeaşi zi au intrat* în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei:

14. ei* şi toate fiarele cîmpului după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate tîrîtoarele care se tîrăsc pe pămînt după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.

15. Au intrat* în corabie la Noe, două cîte două, din orice făptură care are duh de viaţă.

16. Cele care au intrat, erau cîte o parte bărbătească şi cîte o parte femeiască, din orice făptură, după cum* poruncise Eylohim lui Noe. Apoi יהוה YaHWeH a închis uşa după el.

17. Potopul* a fost patruzeci de zile pe pămînt. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pămîntului.

18. Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pămînt, şi corabia plutea* pe deasupra apelor.

19. Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost* acoperiţi.

20. Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi.

21. Şi a pierit* orice făptură care se mişca pe pămînt, atît păsările, cît şi vitele şi fiarele, tot ce se tîra pe pămînt şi toţi oamenii.

22. Tot ce răsufla,* tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pămîntul uscat, a murit.

23. Toate făpturile care erau pe faţa pămîntului au fost nimicite, de la om pînă la vite, pînă la tîrîtoare şi pînă la păsările cerului: au fost nimicite de pe pămînt. N-a rămas decît Noe* şi ce era cu el în corabie.

24. Apele* au fost mari pe pămînt o sută cincizeci de zile.

                                             Capitolul 8

Sfîrşitul potopului

1. Eylohim Şi-a adus aminte* de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Eylohim** a făcut să sufle un vînt pe pămînt, şi apele s-au potolit.

2. Izvoarele Adîncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise* şi ploaia** din cer a fost oprită.

3. Apele au scăzut de pe faţa pămîntului, scurgîndu-se şi împuţinîndu-se şi după o sută cincizeci* de zile apele s-au micşorat.

4. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.

5. Apele au mers scăzînd pînă în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întîi a lunii, s-au văzut vîrfurile munţilor.

6. După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra* corăbiei pe care o făcuse.

7. A dat drumul unui corb care a ieşit, ducîndu-se şi întorcîndu-se, pînă cînd au secat apele de pe pămînt.

8. A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pămîntului.

9. Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pămîntului. Noe a întins mîna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie.

10. A mai aşteptat alte şapte zile şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.

11. Porumbelul s-a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămînt.

12. A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.

13. În anul şase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secaseră pe pămînt. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s-a uitat şi iată că faţa pămîntului se uscase.

14. În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămîntul era uscat de tot.

Ieşirea lui Noe din corabie

15. Atunci יהוה YaHWeH a vorbit lui Noe şi i-a zis:

16. „Ieşi din corabie, tu* şi nevasta ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!

17. Scoate afară împreună cu tine toate* vieţuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atît păsările cît şi vitele şi toate tîrîtoarele care se tîrăsc pe pămînt: să mişune pe pămînt, să crească** şi să se înmulţească pe pămînt.”

18. Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevasta sa şi cu nevestele fiilor săi.

19. Toate dobitoacele, toate tîrîtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pămînt, după soiurile lor, au ieşit din corabie.

20. Noe a zidit un altar lui יהוה YaHWeH; a luat din toate dobitoacele* curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi de tot pe altar.

יהוה . 21 YaHWeH a mirosit un miros* plăcut; şi יהוה YaHWeH a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema** pămîntul, din pricina omului, pentru că întocmirile♦ gîndurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi♦♦ tot ce este viu, cum am făcut.

22. Cît va fi pămîntul,* nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua** şi noaptea!”

                                            Capitolul 9

Eylohim binecuvîntă pe Noe

1. Eylohim a binecuvîntat pe Noe şi pe fiii săi şi lea zis: „Creşteţi*, înmulţiţi-vă şi umpleţi pămîntul.

2. S-apuce groaza* şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pămînt, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pămînt şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mîinile voastre!

3. Tot ce se mişcă* şi are viaţă să vă slujească de hrană: toate** acestea vi le dau, ca şi iarba♦ verde.

4. Numai carne cu viaţa ei*, adică sîngele ei, să nu mîncaţi.

5. Căci voi cere înapoi sîngele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc*; şi voi cere înapoi viaţa omului din mîna omului**, din mîna oricărui om♦, care este fratele lui.

6. Dacă varsă* cineva sîngele omului, şi sîngele lui să fie vărsat de om; căci Eylohim a făcut pe om după chipul** Lui.

7. Iar voi, creşteţi* şi înmulţiţi-vă; răspîndiţi-vă pe pămînt şi înmulţiţi-vă pe el!”

Legămîntul lui Eylohim cu Noe

8. Eylohim a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui care erau cu el şi a zis:

9. „Iată, Eu fac* un Legămînt** cu voi şi cu sămînţa voastră care va veni după voi;

10. cu toate* vieţuitoarele care sunt cu voi, atît păsările, cît şi vitele şi toate fiarele de pe pămînt care sunt cu voi; cu toate cele care au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pămînt.

11. Fac* Legămînt cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului şi nu va mai veni potop ca să pustiască pămîntul.”

12. Şi Eylohim a zis: „Iată semnul* Legămîntului pe care-l fac între Mine şi voi şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci:

13. curcubeul Meu, pe care l-am aşezat* în nor, el va sluji ca semn al legămîntului dintre Mine şi pămînt.

14. Cînd voi strînge nori deasupra pămîntului, curcubeul se va arăta în nor;

15. şi Eu Îmi voi aduce aminte* de Legămîntul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură.

16. Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el ca să-Mi aduc aminte de Legămîntul cel veşnic* dintre Eylohim şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pămînt.”

17. Şi Eylohim a zis lui Noe: „Acesta este semnul Legămîntului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pămînt.”

Fiii lui Noe

18. Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet; Ham* este tatăl lui Canaan.

19. Aceştia* au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei** sau răspîndit oameni peste tot pămîntul.

20. Noe a început să fie lucrător* de pămînt şi a sădit o vie.

21. A băut vin, s-a îmbătat* şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său.

22. Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai lui afară.

23. Atunci Sem* şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndărătelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.

24. Noe s-a trezit din ameţeala vinului şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tînăr.

25. Şi a zis: „Blestemat* să fie Canaan! Să fie robul** robilor fraţilor lui!”

26. El a mai zis: „Binecuvîntat* să fie יהוה YaHWeH, Eylohim al lui Sem, şi Canaan să fie robul lui a)!   [ a)  Sau: lor ]

27. Eylohim să lărgească locurile stăpînite de Iafet, Iafet să locuiască* în corturile lui Sem, şi Canaan să fie robul lor!”

28. Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani.

29. Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.

                                        Capitolul 10

Urmaşii lui Iafet

1. Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. După potop li s-au* născut fii.

2. Fiii* lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.

3. Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.

4. Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim.

5. De la ei se trag popoarele din ţările* neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.

Urmaşii lui Ham

6. Fiii* lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan.

7. Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.

8. Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pămînt.

9. El a fost un viteaz* vînător contra** lui יהוה YaHWeH; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vînător împotriva lui יהוה YaHWeH.” 
[ vînător înaintea : script. traditionale ]

10. El a domnit la început* peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.

11. Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehovot-Ir, Calah

12. şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare.

13. Miţraim a născut pe ludiţi, anamiţi, lehabiţi, naftuhiţi,

14. patrusiţi, casluhiţi [din care* au ieşit filistenii] şi pe caftoriţi.

15. Canaan a născut pe Sidon, întîiul lui născut, şi pe Het;

16. şi pe iebusiţi, pe amoriţi, pe ghirgasiţi,

17. pe heviţi, pe archiţi, pe siniţi,

18. pe arvadiţi, pe ţemariţi, pe hamatiţi. În urmă, familiile canaaniţilor s-au împrăştiat.

19. Hotarele* canaaniţilor se întindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, pînă la Gaza, şi, cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, pînă la Leşa.

20. Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.

Urmaşii lui Sem

21. Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au născut fii.

22. Fiii lui Sem* au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram.

23. Fiii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş.

24. Arpacşad a născut pe Kainan, Kainan a născut pe Şelah*; şi Şelah a născut pe Eber.

25. Lui Eber* i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg a), numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pămîntul; iar numele fratelui său era Ioctan.        [ a) Adică: Împărţire ] 

26. Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah,

27. pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla,

28. pe Obal, pe Abimael, pe Seba,

29. pe Ofir, pe Havila şi pe Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.

30. Ei au locuit de la Meşa, cum mergi spre Sefar, pînă la muntele răsăritului.

31. Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limba lor,după ţările lor, după neamurile lor.

32. Acestea* sunt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei** au ieşit neamurile care s-au răspîndit pe pămînt după potop.

                                           Capitolul 11

Turnul Babel

1. Tot pămîntul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.

2. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o cîmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.

3. Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida lea ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.

4. Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vîrf* ajunge la ceruri şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pămîntului!”

יהוה . 5 YaHWeH * S-a coborît să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.

6. Şi יהוה YaHWeH a zis: „Iată, ei sunt un singur* popor şi toţi au aceeaşi** limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus♦ în gînd.

7. Haidem! să* Ne coborîm şi să le încurcăm acolo limba, ca să** nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”

8. Şi יהוה YaHWeH * i-a împrăştiat de acolo pe** toată faţa pămîntului; aşa că au încetat să zidească cetatea.

9. De aceea cetatea a fost numită Babel a), căci* acolo a încurcat יהוה YaHWeH limba întregului pămînt, şi de acolo i-a împrăştiat יהוה YaHWeH pe toată faţa pămîntului. [ a) Adică: Încurcătură ]

De la Avraam pînă la Iosif

Urmaşii lui Sem

10. Iată* spiţa neamului lui Sem: La vîrsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.

11. După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cinci sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

12. La vîrsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah*.

13. După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patru sute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

14. La vîrsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber.

15. După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patru sute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

16. La vîrsta de treizeci şi patru de ani, Eber* a născut pe Peleg**.

17. După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

18. La vîrsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu.

19. După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.

20. La vîrsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug*.

21. După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.

22. La vîrsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor.

23. După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

24. La vîrsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah*.

25. După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.

26. La vîrsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram*, pe Nahor şi pe Haran.

Familia lui Terah

27. Iată spiţa neamului lui Terah: Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. Haran a născut pe Lot.

28. Şi Haran a murit în faţa tatălui său, Terah, în ţara în care se născuse, în Ur, în Haldeea.

29. Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai*, şi numele nevestei lui Nahor era Milca**, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi.

30. Sarai era* stearpă: n-avea copii deloc.

31. Terah a luat* pe fiul său, Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, nora sa, nevasta fiului său, Avram. Au ieşit împreună din Ur**, din Haldeea, ca să meargă în ţara♦ Canaan. Au venit pînă la Haran şi s-au aşezat acolo.

32. Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; şi Terah a murit în Haran.

 Tora - Pericopa 3 - Lech Lecha 12 : 1 - 17 : 27

Haftarah - Isaia / Yeshayahu 40 : 27 - 41 : 16

Legămîntul Innoit - Romani / Romiyah 3 : 19 - 5 : 5 

                      Capitolul 12

Plecarea şi sosirea lui Avram în ţara Canaan

יהוה . 1 YaHWeH* zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.

2. Voi face* din tine un neam mare şi te voi** binecuvînta; îţi voi face un nume mare şi♦ vei fi o binecuvîntare.

3. Voi binecuvînta* pe cei ce te vor binecuvînta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate** în tine.

4. Avram a plecat, cum îi spusese יהוה YaHWeH, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani cînd a ieşit din Haran.

5. Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strînseseră şi cu toate slugile* pe care le cîştigaseră în Haran**. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan.

6. Avram a străbătut* ţara pînă la locul numit Sihem, pînă la stejarul** lui More. Canaaniţii♦ erau atunci în ţară.

יהוה . 7 YaHWeH * S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei** tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar♦ lui יהוה YaHWeH care i Se arătase.

8. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, avînd Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar lui יהוה YaHWeH şi a chemat* Numele lui יהוה YaHWeH.

9. Avram şi-a urmat* drumul, înaintînd mereu spre miazăzi.

Avram în Egipt

10. A venit însă o foamete* în ţară; şi Avram s-a coborît** în Egipt ca să locuiască pentru cîtăva vreme acolo; căci era mare♦ foamete în ţară.

11. Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă* la faţă.

12. Cînd te vor vedea egiptenii, vor zice: „Aceasta este nevasta lui!” Şi pe mine mă vor omorî*, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.

13. Spune*, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.”

14. Cînd a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut* că nevasta lui era foarte frumoasă.

15. Slujbaşii cei mai de frunte ai lui faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la faraon; şi femeia a fost adusă* în casa lui faraon.

16. Pe Avram l-a primit bine* din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.

17. Dar יהוה YaHWeH a lovit* cu mari urgii pe faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram, Sarai.

18. Atunci faraon a chemat pe Avram şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentru ce* nu mi-ai spus că este nevasta ta?

19. De ce ai zis: „Este sora mea” şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o şi pleacă!”

20. Şi faraon* a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa şi tot ce avea.

                                          Capitolul 13

Întoarcerea lui Avram în Canaan.

Despărţirea de Lot

1. Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi*, el, nevasta sa şi tot ce avea, împreună cu Lot.

2. Avram* era foarte bogat în vite, în argint şi în aur.

3. Din ţara de la miazăzi* s-a îndreptat şi a merspînă la Betel, pînă la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai,

4. în locul* unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat** Numele lui יהוה YaHWeH.

5. Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.

6. Şi ţinutul* acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încît nu puteau să locuiască împreună.

7. S-a iscat* o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii** şi feresiţii locuiau atunci în ţară.

8. Avram a zis lui Lot: „Te rog, să* nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi.

9. Nu-i* oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă** apuci tu la stînga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stînga.”

10. Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată cîmpia* Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici** יהוה YaHWeH Sodoma şi Gomora, pînă la Ţoar♦, era ca o grădină a lui יהוה YaHWeH, ca ţara Egiptului.

11. Lot şi-a ales toată cîmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul.

12. Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot* a locuit în cetăţile din cîmpie şi şi-a întins** corturile pînă la Sodoma.

13. Oamenii din Sodoma erau* răi şi afară din cale de păcătoşi** împotriva lui יהוה YaHWeH.

Făgăduinţa dată lui Avram

יהוה . 14 YaHWeH a zis lui Avram, după ce s-a despărţit* Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte** şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus;

15. căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie* şi seminţei** tale în veac.

16. Îţi voi face sămînţa* ca pulberea pămîntului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pămîntului, şi sămînţa ta va putea să fie numărată.

17. Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da.”

18. Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit* lîngă stejarii lui Mamre, care sunt** lîngă Hebron. Şi acolo a zidit un altar lui יהוה YaHWeH.

                                         Capitolul 14

Avram biruie pe împăraţi

1. Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului*, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului**, şi lui Tideal, împăratul Goiimului,

2. s-a întîmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei*, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului**.

3. Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică* Marea Sărată.

4. Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi* lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat.

5. Dar, în anul al paisprezecelea Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el au pornit, şi au bătut pe Refaimi* la Aşterot-Carnaim**, pe zuziţi♦ la Ham, pe emiţi♦♦ la Şave-Chiriataim,

6. şi pe horiţi* pe muntele lor, Seir, pînă la stejarul Paran, care este lîngă pustiu.

7. Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar*.

8. Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei, sau Ţoarului, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim,

9. şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului, şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului: patru împăraţi împotriva a cinci.

10. Valea Sidim era acoperită cu fîntîni de smoală*. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte**.

11. Biruitorii au luat toate* bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toată merindea lor şi au plecat.

12. Au luat şi pe Lot, fiul fratelui* lui Avram, care** locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat.

13. A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, evreul; acesta locuia* lîngă stejarii lui Mamre, amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură** de pace cu Avram.

14. Cum a auzit Avram că fratele* său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi** în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia pînă la Dan♦.

15. Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut* şi i-a urmărit pînă la Hoba, care este la stînga Damascului.

16. A adus înapoi toate* bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său, Lot, cu averile lui, precum şi pe femei şi norodul.

Melhisedec binecuvîntează pe Avram

17. După ce* s-a întors Avram de la înfrîngerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit** în întîmpinare în valea Şave, sau valea împăratului♦.

18. Melhisedec*, împăratul Salemului, a adus pîine şi vin: el era preot**al lui יהוה YaHWeH Eylohim a) Cel Preaînalt. [a) Ebraică: El-Elyon ]

19. Melhisedec a binecuvîntat pe Avram şi a zis: „Binecuvîntat* să fie Avram de יהוה YaHWeH Eylohim a) Cel Preaînalt., Ziditorul** cerului şi al pămîntului.
[ a) Ebraică: El-Elyon ]

20. Binecuvîntat* să fie יהוה YaHWeH Eylohim a) Cel Preaînalt., care a dat pe vrăjmaşii tăi în mîinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială** din toate.  
 [ a) Ebraică: El-Elyon ]

21. Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine.”

22. Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic* mîna spre יהוה YaHWeH Eylohim a) Cel Preaînalt., Ziditorul cerului şi al pămîntului, 
 [ a) Ebraică: El-Elyon ]

23. şi jur că* nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: „Am îmbogăţit pe Avram.” Nimic pentru mine!

24. Afară de ce au mîncat flăcăii şi partea oamenilor care* au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!”

                                           Capitolul 15

Sămînţa lui Avram

1. După aceste întîmplări, cuvîntul lui יהוה YaHWeH a vorbit lui Avram într-o vedenie* şi a zis:
„Avrame, nu te teme**; Eu sunt scutul♦ tău şi răsplata♦♦ ta cea foarte mare.”

2. Avram a răspuns: „ יהוה YaHWeH Eylohim, ce-mi vei da? Căci* mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”

3. Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămînţă, şi slujitorul născut* în casa mea va fi moştenitorul meu.”

4. Atunci cuvîntul lui יהוה YaHWeH i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel* ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.”

5. Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără* stelele**, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa♦ va fi sămînţa ta.”

6. Avram a crezut* pe יהוה YaHWeH, şi יהוה YaHWeH i-a socotit** lucrul acesta ca neprihănire.

Ţara făgăduită seminţei lui Avram

יהוה . 7 YaHWeH i-a mai zis: „Eu sunt יהוה YaHWeH care te-am scos* din Ur**, din Haldeea ca♦ să-ţi dau în stăpînire ţara aceasta.”

8. Avram a răspuns: „ יהוה YaHWeH Eylohim, prin ce* voi cunoaşte că o voi stăpîni?”

9. Şi יהוה YaHWeH i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”

10. Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat* în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările** nu le-a despicat.

11. Păsările răpitoare s-au năpustit peste stîrvuri; dar Avram le-a izgonit.

12. La apusul soarelui, un somn adînc* a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.

13. Şi יהוה YaHWeH a zis lui Avram: „Să ştii hotărît că* sămînţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor** apăsa greu, timp de patru sute de ani.

14. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca* Eu: şi pe urmă va** ieşi de-acolo cu mari bogăţii.

15. Tu vei* merge în pace la părinţii** tăi; vei♦ fi îngropat după o bătrîneţe fericită.

16. În al patrulea neam*, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea amoriţilor** nu şi-a atins♦ încă vîrful.”

17. După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adînc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut* printre dobitoacele despicate.

18. În ziua aceea, יהוה YaHWeH a făcut* un Legămînt cu Avram şi i-a zis: „Seminţei** tale dau ţara aceasta, de la rîul Egiptului pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat,

19. şi anume: ţara cheniţilor, a cheniziţilor, a cadmoniţilor,

20. a hetiţilor, a fereziţilor, a refaimiţilor,

21. a amoriţilor, a canaaniţilor, a ghirgasiţilor şi a iebusiţilor.”

                                         Capitolul 16

Sarai şi Agar

1. Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse* deloc copii. Ea avea o roabă** egipteancă numită Agar♦.

2. Şi Sarai a zis* lui Avram: „Iată, יהוה YaHWeH m-a făcut** stearpă; intră♦, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat♦♦ cele spuse de Sarai.

3. Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise* ca străin zece ani în ţara Canaan.

4. El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Cînd s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ* pe stăpîna sa.

5. Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, cînd a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece* יהוה YaHWeH între mine şi tine!”

6. Avram* a răspuns Saraiei: „Iată**, roaba ta este în mîna ta; fă-i ce-ţi place!” Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit♦ de ea.

Fuga Agarei – Naşterea lui Ismael

7. Îngerul lui יהוה YaHWeH a găsit-o lîngă un izvor de apă în pustiu, şi anume lîngă izvorul* care este pe drumul ce duce la Şur**.

8. El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpîna mea, Sarai.”

9. Îngerul lui יהוה YaHWeH i-a zis: „Întoarce-te la stăpîna ta şi supune-te* sub mîna ei.”

10. Îngerul lui יהוה YaHWeH i-a zis: „Îţi voi înmulţi* foarte mult sămînţa, şi ea va fi atît de multă la număr că nu va putea fi numărată.”

11. Îngerul lui יהוה YaHWeH i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele* Ismael a); căci יהוה YaHWeH a auzit mîhnirea ta.
[ a) Ismael:din două cuvinte care înseamnă: Eylohim aude-a) Ebraică: Yisma-El ]

12. El va fi ca* un măgar sălbatic printre oameni; mîna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mîna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în** faţa tuturor fraţilor lui.”

13. Ea a numit Numele lui יהוה YaHWeH care-i vorbise: „Tu eşti יהוה YaHWeH care mă vede a) !” căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut* aici spatele Celui ce m-a văzut!” [ a) Ebraică: El-Roi ]

14. De aceea fîntîna aceea s-a numit „Fîntîna* Celui Viu care mă vede a)”; ea este între** Cades şi Bared.   [ a) Ebraică: Lahai-Roi ]

15. Agar* a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l-a născut Agar, numele Ismael**.

16. Avram era de optzeci şi şase de ani, cînd i-a născut Agar pe Ismael.

                                          Capitolul 17

Numele lui Avram schimbat în Avraam

1. Cînd a fost Avram în vîrstă de nouăzeci şi nouă de ani, יהוה YaHWeH i S-a arătat* şi i-a zis: „Eu** sunt El-Shadday [ Cel Atotputernic ]. Umblă♦ înaintea Mea şi fii fără prihană♦♦. [ Ebraică: El-Shadday - Cel Atotputernic ]

2. Voi face un Legămînt între Mine şi tine şi te voi înmulţi* nespus de mult.”

3. Avram s-a aruncat* cu faţa la pămînt; şi Eylohim i-a vorbit astfel:

4. „Iată Legămîntul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi Tatăl* multor neamuri.

5. Nu te vei mai numi Avram; ci numele* tău va fi Avraam a); căci** te fac Tatăl multor neamuri.
[ a) Avraam vine din două cuvinte care înseamnă: tată al unei mulţimi ]

6. Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri* întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi**.

7. Voi pune* Legămîntul Meu între Mine şi tine şi sămînţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un Legămînt veşnic, în puterea căruia Eu voi fi** Eylohim al tău şi al seminţei♦ tale după tine.

8. Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi* da ţara în care locuieşti** acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpînire veşnică; şi Eu voi fi♦ Eylohim al lor.”

Tăierea împrejur

9. Eylohim a zis lui Avraam: „Să păzeşti Legămîntul Meu, tu şi sămînţa ta după tine, din neam în neam.

10. Acesta este Legămîntul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi, şi sămînţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească* între voi să fie tăiat împrejur.

11. Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru: şi acesta să fie semnul* Legămîntului dintre Mine şi voi.

12. La vîrsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur*, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău.

13. Va trebui tăiat împrejur atît robul născut în casă, cît şi cel cumpărat cu bani; şi astfel Legămîntul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legămînt veşnic.

14. Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit* din mijlocul neamului său: ai călcat Legămîntul Meu.”

Sarai se numeşte Sara

15. Eylohim a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevasta ta, Sarai; ci numele ei să fie Sara.

16. Eu o voi binecuvînta, şi îţi voi da* un fiu din ea; da, o voi binecuvînta, şi ea va fi mama unor neamuri** întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.”

17. Avraam s-a aruncat cu faţa la pămînt şi* a rîs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?”

18. Şi Avraam a zis lui Eylohim: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!”

19. Eylohim a zis: „Cu adevărat, nevasta ta, Sara*, îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia Legămîntul Meu cu el, un Legămînt veşnic pentru sămînţa lui după el.

20. Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvînta, îl voi face să crească şi îl voi* înmulţi nespus de mult; doisprezece** voievozi va naşte, şi voi♦ face din el un neam mare.

21. Dar Legămîntul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care* ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.”

22. Cînd a isprăvit de vorbit cu el, Eylohim S-a înălţat de la Avraam. Avraam şi casa lui este tăiat împrejur

23. Avraam a luat pe fiul său, Ismael, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului, chiar în ziua aceea, după porunca pe care i-o dăduse Eylohim.

24. Avraam era în vîrstă de nouăzeci şi nouă de ani cînd a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.

25. Fiul său, Ismael, era în vîrstă de treisprezece ani cînd a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.

26. Avraam şi fiul său, Ismael, au fost tăiaţi împrejur chiar în ziua aceea.

27. Şi toţi oamenii* din casa lui: robi născuţi în casa lui, sau cumpăraţi cu bani de la străini, au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.

 Tora - Pericopa 4 - Vayera 18 : 1 - 22 : 24

Haftarah - 2Împărați / Melechim Bet 4 : 1 - 37

Legămîntul Innoit - Iacov / Yaacov 2 : 14 - 24 

                         Capitolul 18

Isaac este făgăduit încă o dată

יהוה . 1 YaHWeH i S-a arătat la stejarii* lui Mamre, pe cînd Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.

2. Avraam a ridicat ochii* şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lîngă el. Cînd** i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat pînă la pămînt.

3. Apoi a zis: „Stăpîne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lîngă robul Tău.

4. Îngăduie să se aducă puţină* apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta.

5. Am să mă duc să iau o bucată de pîine*, ca să prindeţi la inimă**, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta♦ treceţi pe lîngă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei.

6. Avraam s-a dus repede în cort la Sara, şi a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frămîntă şi fă turte.”

7. Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tînăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.

8. Apoi a luat* unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lîngă ei, sub copac, şi le-a slujit pînă ce au mîncat.

9. Atunci ei i-au zis: „Unde este nevasta ta, Sara?” „Uite-o în cort*”, a răspuns el. 

10. Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea* aceasta, mă voi întoarce** negreşit la tine; şi iată că Sara♦, nevasta ta, va avea un fiu.” Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.

11. Avraam* şi Sara erau bătrîni, înaintaţi în vîrstă; şi Sarei nu-i mai venea rînduiala** femeilor.

12. Sara* a rîs în sine, zicînd: „Acum**, cînd am îmbătrînit, să mai am pofte? stăpînul meu, bărbatul,♦ de asemenea, este bătrîn.”

יהוה . 13 YaHWeH a zis lui Avraam: „Pentru ce a rîs Sara, zicînd: „Cu adevărat, să mai pot avea copil, eu, care sunt bătrînă?”

14. Este* oare ceva prea greu pentru יהוה YaHWeH? La anul** pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.”

15. Sara a tăgăduit şi a zis: „N-am rîs!” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai rîs!” Avraam mijloceşte pentru Sodoma

16. Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă*. 

17. Atunci יהוה YaHWeH a zis: „Să ascund* Eu oare de Avraam ce am să fac?…

18. Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvîntate* toate neamurile pămîntului.

19. Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească* fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea lui יהוה YaHWeH, făcînd ce este drept şi bine, pentru ca astfel יהוה YaHWeH să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”…

20. Şi יהוה YaHWeH a zis: „Strigătul* împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor întradevăr este nespus de greu.

21. De aceea Mă voi coborî* acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit pînă la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti**.”

22. Bărbaţii* aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea** tot înaintea lui יהוה YaHWeH. 

23. Avraam s-a* apropiat şi a zis: „Vei** nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?

24. Poate* că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?

25. Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca* cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă** tot pămîntul nu va face oare dreptate?”

26. Şi יהוה YaHWeH a zis: „Dacă voi* găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.”

27. Avraam a luat din nou cuvîntul şi a zis: „Iată*, am îndrăznit să vorbesc lui יהוה YaHWeH, eu care nu sunt decît** praf şi cenuşă.

28. Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi יהוה YaHWeH a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.”

29. Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi יהוה YaHWeH a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.”

30. Avraam a zis: „Să nu Te mînii, Stăpîne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi יהוה YaHWeH a zis: „No voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.”

31. Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc lui יהוה YaHWeH. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi יהוה YaHWeH a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.”

32. Avraam a zis: „Să* nu Te mînii, Stăpîne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi יהוה YaHWeH ** a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”

33. După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, יהוה YaHWeH a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.

                                          Capitolul 19

Cei doi îngeri la Sodoma

1. Cei doi îngeri* au ajuns la Sodoma seara; şi Lot** şedea la poarta Sodomei. Cînd i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat pînă la pămînt.

2. Apoi a zis: „Stăpînii mei*, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămîneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă** picioarele; mîine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum.” „Nu♦”, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă.”

3. Dar Lot a stăruit de ei pînă au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit* o cină, a pus să coacă azime şi au mîncat.

4. Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.

5. Au* chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i** afară la noi, ca să♦ ne împreunăm cu ei.”

6. Lot* a ieşit afară la ei, la uşă, a încuiat uşa după el

7. şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!

8. Iată* că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă** au venit sub umbra acoperişului casei mele.”

9. Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis: „Omul acesta* a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă** pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decît lor.” Şi, împingînd pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa.

10. Dar bărbaţii aceia au întins mîna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa.

11. Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire*, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.

Nimicirea Sodomei şi Gomorei

12. Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate: scoate-i* din locul acesta.

13. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că* a ajuns mare plîngere înaintea lui יהוה YaHWeH împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis** יהוה YaHWeH, ca să-l nimicim.”

14. Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră* pe fetele lui: „Sculaţi-vă**”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci יהוה YaHWeH are să nimicească cetatea.” Dar ginerii♦ lui credeau că glumeşte.

15. Cînd s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: „Scoală-te*, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.”

16. Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mînă, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci יהוה YaHWeH* voia să-l cruţe; l-au scos** şi l-au lăsat afară din cetate.

17. După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi* viaţa; să** nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din cîmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.”

18. Lot le-a zis: „O! nu* Stăpîne!

19. Iată că am căpătat trecere înaintea Ta şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrîndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri.

20. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! aş putea să fug acolo ? este ea aşa de mică ? Şi să scap cu viaţă!”

21. Şi El i-a zis: „Iată* că-ţi fac şi hatîrul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.

22. Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu* pot face nimic pînă nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele** Ţoar a).  [ a) Adică: Mic ]

23. Răsărea soarele pe pămînt cînd a intrat Lot în Ţoar.

24. Atunci יהוה YaHWeH * a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la יהוה YaHWeH din cer.

25. A nimicit cu desăvîrşire cetăţile acelea, toată cîmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea* pe pămînt.

26. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stîlp* de sare. 

27. Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse* înaintea lui יהוה YaHWeH. 

28. Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată cîmpia; şi iată că a văzut ridicîndu-se de pe pămînt un fum*, ca fumul unui cuptor.

29. Cînd a nimicit יהוה YaHWeH cetăţile cîmpiei, Şi-a adus aminte* de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

Păcatul fetelor lui Lot

30. Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte*, cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămînă în Ţoar. A locuit într-o peşteră, cu cele două fete ale lui.

31. Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrîn; şi nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta, ca să intre* la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.

32. Vino să punem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînţa* prin tatăl nostru.”

33. Au făcut, dar, pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici cînd s-a culcat ea, nici cînd s-a sculat.

34. A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.”

35. Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tînără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici cînd s-a culcat ea, nici cînd s-a sculat.

36. Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.

37. Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el* este tatăl moabiţilor din ziua de azi.*

38. Cea mai tînără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi: el* este tatăl amoniţilor din ziua de azi.

                                          Capitolul 20

Avraam în Gherar

1. Avraam a plecat* de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades** şi Şur şi a locuit♦ ca străin în Gherar.

2. Avraam zicea despre Sara, nevasta sa: „Este* sora mea!” S-a temut să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate, din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarului, a trimis şi a luat** pe Sara.

3. Atunci Eylohim * S-a arătat noaptea în vis** lui Abimelec şi i-a zis: „Iată♦, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”

4. Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „ יהוה YaHWeH *, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat?

5. Nu mi-a spus el că este sora sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele său? Eu am lucrat cu inimă curată* şi cu mîini nevinovate.”

6. Eylohim i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am* şi ferit să păcătuieşti împotriva** Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.

7. Acum, dă omului nevasta înapoi; căci* el este proroc, se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii** că vei muri negreşit, tu şi tot♦ ce-i al tău.”

8. Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi şi le-a spus tot ce se întîmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă.

9. Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină* peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atît de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau** nicidecum făcute.”

10. Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?”

11. Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Eylohim * în ţara aceasta şi că au să mă omoare** din pricina nevestei mele.

12. De altfel, este adevărat că este* sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele; şi a ajuns să-mi fie nevastă.

13. Cînd m-a scos Eylohim* din casa tatălui meu, am zis Sarei: „Iată hatîrul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune** despre mine că sunt fratele tău.”

14. Abimelec a luat* oi şi boi, robi şi roabe şi le-a dat lui Avraam; şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevasta sa.

15. Abimelec a zis: „Iată, ţara* mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.”

16. Şi Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui* tău o mie de arginţi; aceasta** să-ţi fie o dovadă♦ de cinste faţă de toţi cei ce sunt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină.”

17. Avraam* s-a rugat lui Eylohim, şi Eylohim a însănătoşit pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască.

18. Fiindcă יהוה YaHWeH încuiase* pîntecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.

                                          Capitolul 21

Naşterea lui Isaac

יהוה . 1 YaHWeH Şi-a adus aminte* de cele ce spusese Sarei, şi יהוה YaHWeH a împlinit faţă de Sara ce** făgăduise.

2. Sara* a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrîneţe, la vremea** hotărîtă, despre care-i vorbise Eylohim.

3. Avraam a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac*.

4. Avraam a tăiat împrejur* pe fiul său Isaac, la vîrsta de opt zile, cum** îi poruncise Eylohim.

5. Avraam* era în vîrstă de o sută de ani la naşterea fiului său, Isaac.

6. Şi Sara a zis: „ Eylohim* m-a făcut de rîs: oricine va auzi va rîde de mine.”

7. Şi a adăugat: „Cine s-ar fi gîndit să spună lui Avraam că Sara va da ţîţă la copii? Şi totuşi* i-am născut un fiu la bătrîneţe!”

Izgonirea Agarei în pustie

8. Copilul s-a făcut mare şi a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua cînd a fost înţărcat Isaac.

9. Sara a văzut rîzînd* pe fiul pe care-l** născuse lui Avraam, egipteanca♦ Agar.

10. Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte* pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.”

11. Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina* fiului său.

12. Dar Eylohim a zis lui Avraam: „Să nu te mîhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac* va ieşi o sămînţă, care va purta cu adevărat numele tău.

13. Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam*, căci este sămînţa ta.”

14. A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pîine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul*. Ea a plecat şi a rătăcit prin pustiul Beer-Şeba.

15. Cînd s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş

16. şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A şezut, dar, în faţa lui, la o parte, a ridicat glasul şi a început să plîngă.

17. Eylohim * a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Eylohim a strigat din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Eylohim a auzit glasul copilului în locul unde este.

18. Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mînă; căci voi face* din el un neam mare.”

19. Şi Eylohim* i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea.

20. Eylohim * a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustiu şi** a ajuns vînător cu arcul.

21. A locuit în pustiul Paran şi mama sa i-a luat o nevastă* din ţara Egiptului.

Legămîntul lui Avraam cu Abimelec

22. În vremea aceea, Abimelec*, însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: Eylohim** este cu tine în tot ce faci.

23. Jură-mi* acum, aici, pe Numele lui Eylohim, că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin, aceeaşi bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.”

24. Avraam a zis: „Jur!”

25. Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fîntînă de apă, pe care puseseră mîna cu sila* robii lui Abimelec.

26. Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire şi nici eu nu aflu decît azi.”

27. Şi Avraam a luat oi şi boi, pe care i-a dat lui Abimelec; şi au făcut legămînt* amîndoi.

28. Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă.

29. Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce sunt* aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?”

30. El a răspuns: „Trebuie să primeşti din mîna mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie* că am săpat fîntîna aceasta.”

31. Iată de ce locul acela se numeşte* Beer-Şeba a); căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia. [ a) Adică: Fîntîna jurămîntului ]

32. Astfel au făcut ei legămînt la Beer-Şeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara filistenilor.

33. Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat* acolo Numele lui יהוה YaHWeH  El-Olam a)**.   [ a) Ebraică: El-Olam - Cel Veşnic ]

34. Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara filistenilor.

                                         Capitolul 22

Jertfirea lui Isaac

1. După aceste lucruri, Eylohim * a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el.

2. Eylohim i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul* tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara** Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.”

3. Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său, Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Eylohim.

4. A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe.

5. Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămîneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce pînă acolo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.”

6. Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, lea pus* în spinarea fiului său, Isaac, şi a luat în mînă focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amîndoi împreună.

7. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?”

8. „Fiule”, a răspuns Avraam, „ Eylohim însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi au mers amîndoi împreună înainte.

9. Cînd au ajuns la locul pe care i-l spusese Eylohim, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său, Isaac şi l-a pus pe altar,* deasupra lemnelor.

10. Apoi Avraam a întins mîna şi a luat cuţitul ca să înjunghie pe fiul său.

11. Atunci Îngerul lui יהוה YaHWeH l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el.

12. Îngerul a zis: „Să* nu pui mîna pe băiat şi să nui faci nimic; căci ştiu acum** că te temi de Eylohim, întrucît n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”

13. Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

14. Avraam a pus locului aceluia numele: „ יהוה YaHWeH va purta de grijăa”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde יהוה YaHWeH - Yireh a)  va purta de grijă”. [ a) Ebraică: Yireh-va purta de grijă ]

15. Îngerul lui יהוה YaHWeH a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam

16. şi a zis: „Pe* Mine însumi jur, zice יהוה YaHWeH: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

17. te voi binecuvînta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămînţa, şi anume: ca stelele* cerului şi ca nisipul** de pe ţărmul mării; şi sămînţa♦ ta va stăpîni♦♦ cetăţile vrăjmaşilor ei.

18. Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în* sămînţa ta, pentru că** ai ascultat de Porunca Mea!” 

19. Avraam s-a întors la slugile sale şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba*, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.

Spiţa neamului lui Nahor

20. După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: „Iată, Milca* a născut şi ea copii fratelui tău, Nahor,

21. şi anume pe Uţ,* întîiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram,

22. pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel.

23. Betuel* a născut pe Rebeca.** Aceştia sunt cei opt fii pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.

24. Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea, pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.

Tora-Pericopa 5 - Chayai Sarah 23 : 1 - 25 : 18

Haftarah - 1Împ. / Melechim Alef 1 : 1 : 31

Legămîntul Innoit - Matei / Mattitiyahu 8 : 18 - 22 

                        Capitolul 23

Moartea şi îngroparea Sarei

1. Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sunt anii vieţii Sarei.

2. Sara a murit la Chiriat-Arba,* adică Hebron,** în ţara Canaan; şi Avraam a venit să jelească pe Sara şi s-o plîngă.

3. Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale şi a vorbit astfel fiilor lui Het:

4. „Eu* sunt străin şi venetic printre voi, daţi-mi** un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s-o ridic dinaintea mea.”

5. Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam:

6. „Ascultă-ne, stăpîne! Tu eşti ca un stăpînitor*de la יהוה YaHWeH, în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormîntul lui.”

7. Avraam s-a sculat şi s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het.

8. Şi le-a vorbit astfel: „Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar,

9. să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.”

10. Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, hetitul, a răspuns lui Avraam, în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce treceau* pe poarta cetăţii:

11. „Nu* stăpînul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu: şi îngroapă-ţi moarta.”

12. Avraam s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea norodului ţării.

13. Şi a vorbit astfel lui Efron, în auzul norodului ţării: „Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului: primeşte-l de la mine; şi-mi voi îngropa moarta în el.”

14. Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam:

15. „stăpînul meu, ascultă-mă! O bucată de pămînt de patru sute de şekeli* de argint, ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi, dar, moarta!”

16. Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cîntărit* lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de şekeli de argint, care mergeau la orice negustor.

17. Ogorul* lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el şi toţi copacii care se aflau în ogor şi în toate hotarele lui de jur împrejur

18. au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.

19. După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevasta sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan.

20. Ogorul şi peştera din el au fost întărite* astfel lui Avraam ca ogor pentru înmormîntare de către fiii lui Het.

                                         Capitolul 24

Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac

1. Avraam* era bătrîn, înaintat în vîrstă; şi יהוה YaHWeH binecuvîntase** pe Avraam în orice lucru.

2. Avraam a zis celui mai bătrîn* rob din casa lui, care era îngrijitorul** tuturor averilor lui: „Pune-ţi♦, te rog, mîna sub coapsa mea;

3. şi te voi pune să juri* pe יהוה YaHWeH, Eylohim al cerului şi al pămîntului că** nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc,

4. ci* te vei duce în ţara** şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu, Isaac.”

5. Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?”

6. Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!

יהוה . 7 YaHWeH Eylohim al cerului, care* m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicînd: „Seminţei** tale voi da ţara aceasta,” va♦ trimite pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.

8. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei* fi dezlegat de jurămîntul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.”

9. Robul şi-a pus mîna sub coapsa stăpînului său, Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.

10. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său şi a plecat, avînd* cu el toate lucrurile de preţ ale stăpînului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea** lui Nahor.

11. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile* să scoată apă.

12. Şi a zis: „ יהוה YaHWeH, Eylohim al* stăpînului meu, Avraam! Te rog dă-mi izbîndă** astăzi şi îndură-Te de stăpînul meu, Avraam.

13. Iată, stau* lîngă izvorul acesta de apă şi fetele** oamenilor din cetate vin să scoată apă.

14. Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau” şi care va răspunde: „Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale” să fie aceea pe care ai rînduit-o Tu pentru robul Tău, Isaac! Şi prin aceasta* voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpînul meu.”

15. Nu sfîrşise el încă de vorbit şi a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi*, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

16. Fata era* foarte frumoasă; era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborît la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi.

17. Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.”

18. „Bea, stăpînul meu,” a răspuns* ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mînă şi i-a dat să bea.

19. După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, pînă vor bea şi se vor sătura.”

20. A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fîntînă ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.

21. Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă יהוה YaHWeH* a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.

22. Cînd s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă* de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu, şi două brăţări, grele de zece şekeli de aur.

23. Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău ca să rămînem peste noapte?”

24. Ea a răspuns: „Eu sunt* fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.”

25. Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.”

26. Atunci omul* a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui יהוה YaHWeH,

27. zicînd: „Binecuvîntat să fie יהוה YaHWeH Eylohim al* stăpînului meu, Avraam, care n-a părăsit îndurarea** şi credincioşia Lui faţă de stăpînul meu! יהוה YaHWeH m-a îndreptat♦ în casa fraţilor stăpînului meu.”

28. Fata a alergat şi a istorisit mamei sale, acasă, cele întîmplate.

29. Rebeca avea un frate, numit Laban*. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.

30. Văzuse veriga şi brăţările în mîinile surorii sale şi auzise pe sora sa, Rebeca, spunînd: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit, dar, la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor,

31. şi a zis: „Vino, binecuvîntatul* lui יהוה YaHWeH ! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.”

32. Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat* paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.

33. Apoi, i-a dat să mănînce. Dar el a zis: „Nu mănînc* pînă nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban.

34. Atunci el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam.

יהוה . 35 YaHWeH a umplut* de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.

36. Sara, nevasta stăpînului meu, a născut*, la bătrîneţe, un fiu stăpînului meu; şi lui** i-a dat el tot ce are.

37. Stăpînul* meu m-a pus să jur şi a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc;

38. ci* să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de-acolo să iei nevastă fiului meu.”

39. Eu* am zis stăpînului meu: „Poate că femeia nare să vrea să mă urmeze.”

40. Şi el mi-a răspuns*: „ יהוה YaHWeH, înaintea** căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbîndă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.

41. Vei* fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci.”

42. Eu am ajuns, azi, la izvor şi am zis: „ יהוה YaHWeH * Eylohim al stăpînului meu, Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac,

43. iată, eu* stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta”

44. şi care îmi va răspunde: „Bea tu însuţi şi voi da de băut şi cămilelor tale”, fata aceea să fie nevasta pe care a rînduit-o יהוה YaHWeH pentru fiul stăpînului meu!”

45. Înainte* de a sfîrşi de vorbit** în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a coborît la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog!”

46. Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: „Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale.” Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele.

47. Eu am întrebat-o şi am zis: „A cui fată eşti?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.” I-am pus* veriga în nas şi brăţările la mîini.

48. Apoi am plecat* capul, m-am aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui יהוה YaHWeH şi am binecuvîntat pe יהוה YaHWeH Eylohim al stăpînului meu, Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui** stăpînului meu pentru fiul lui.

49. Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă* şi credincioşie faţă de stăpînul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga.”

50. Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la יהוה YaHWeH * vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune** nici rău, nici bine.

51. Iată, Rebeca este* înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus יהוה YaHWeH.”

52. Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat* cu faţa la pămînt înaintea lui יהוה YaHWeH.

53. Şi robul a scos scule* de argint, scule de aur şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate** fratelui său şi mamei sale.

54. După aceea, au mîncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el şi s-au culcat. Dimineaţa cînd s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă* să mă întorc la stăpînul meu.”

55. Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.”

56. El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă יהוה YaHWeH mi-a dat izbîndă în călătoria mea; lăsaţimă să plec şi să mă duc la stăpînul meu.”

57. Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi so întrebăm.”

58. Au chemat, dar, pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea.

59. Şi au lăsat pe sora lor, Rebeca, să plece cu doica* ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.

60. Au binecuvîntat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama* a mii de zeci de mii, şi sămînţa** ta să stăpînească cetăţile vrăjmaşilor săi!”

61. Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat.

62. Isaac se întorsese de la fîntîna* „Lahai-Roi”, căci locuia în ţara de miazăzi.

63. Într-o seară, cînd Isaac ieşise să cugete în taină* pe cîmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.

64. Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat* jos de pe cămilă.

65. Şi a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe cîmp?” Robul a răspuns: „Este stăpînul meu!” Atunci ea şi-a luat marama şi s-a acoperit.

66. Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

67. Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mîngîiat* Isaac pentru pierderea mamei sale.

                                       Capitolul 25

Moartea lui Avraam

1. Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura.

2. Ea* i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah.

3. Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost aşuriţi, letuşiţi şi leumiţi.

4. Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sunt fiii Cheturei.

5. Avraam* a dat lui Isaac toate averile sale.

6. Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale; şi, pe cînd era încă în viaţă, i-a îndepărtat* de lîngă fiul său, Isaac, înspre** răsărit, în ţara răsăritului.

7. Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani.

8. Avraam şi-a dat duhul şi a murit*, după o bătrîneţe fericită, înaintat în vîrstă şi sătul de zile; şi a fost adăugat** la poporul său.

9. Isaac şi Ismael, fiii* săi, l-au îngropat în peştera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, hetitul, care este faţă în faţă cu Mamre.

10. Acesta este ogorul*, pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo** au fost îngropaţi
Avraam şi nevasta sa, Sara.

11. După moartea lui Avraam, Eylohim a binecuvîntat pe fiul său, Isaac. El locuia lîngă fîntîna* „Lahai-Roi.”

Urmaşii lui Ismael

12. Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l* născuse lui Avraam, egipteanca Agar, roaba Sarei. 

13. Iată* numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întîiul născut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam,

14. Mişma, Duma, Masa;

15. Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.

16. Aceştia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, după satele şi taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi,* după neamurile lor.

17. Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat* duhul şi a murit, şi a fost
adăugat la poporul său. 

18. Fiii lui au locuit* de la Havila pînă la Şur, care este în faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a aşezat în faţa** tuturor fraţilor lui.

Tora - Pericopa 6 - Toldot 25 : 19 - 28 : 9

Haftarah - Maleahi / Malachi 1 : 1 - 2 : 7

Legămîntul Innoit - Romani / Romiyah 9 : 6 - 16

Esau şi Iacov

19. Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam. Avraam* a născut pe Isaac.

20. Isaac era în vîrstă de patruzeci de ani cînd a luat de nevastă pe Rebeca, fata* lui Betuel, arameul din Padan-Aram a) şi sora** lui Laban, arameul. 
[ a ) Adică: Mesopotamia ]

21. Isaac s-a rugat lui יהוה YaHWeH pentru nevasta sa, căci era stearpă; şi יהוה YaHWeH * l-a ascultat: nevasta sa, Rebeca**, a rămas însărcinată.

22. Copiii se băteau în pîntecele ei; şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe* pe יהוה YaHWeH.

23. Şi יהוה YaHWeH i-a zis: „Două neamuri* sunt în pîntecele tău, şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pîntecele tău. Unul** din noroadele acestea va fi mai tare decît celălalt. Şi cel mai mare♦ va sluji celui mai mic.”

24. S-au împlinit zilele cînd avea să nască; şi iată că în pîntecele ei erau doi gemeni.

25. Cel dintîi a ieşit roşu de* tot, ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau a). [ a) Adică: Păros ]

26. Apoi a ieşit fratele său, care* ţinea cu mîna de călcîi pe Esau; şi de aceea i-au pus numele** Iacov a). Isaac era în vîrstă de şaizeci de ani cînd sau născut ei. [ a) Adică: Cel ce ţine de călcîi ]

Esau îşi vinde dreptul de întîi născut

27. Băieţii aceştia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vînător* îndemînatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe cîmp; dar Iacov era un om liniştit**, care stătea acasă♦ în corturi.

28. Isaac iubea pe Esau, pentru că mînca* din vînatul lui; Rebeca** însă iubea mai mult pe Iacov.

29. Odată, pe cînd fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la cîmp, rupt de oboseală.

30. Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănînc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.”   
[ Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom ... Adică: Roşu ]

31. Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întîi născut!”

32. Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întîi născut?”

33. Şi Iacov a zis: „Jură-mi întîi.” Esau i-a jurat şi astfel şi-a vîndut* dreptul de întîi născut lui Iacov.

34. Atunci Iacov a dat lui Esau pîine şi ciorbă de linte. El a mîncat şi a băut*; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întîi născut.

                                           Capitolul 26

Isaac în ţara Filistenilor – Legămîntul cu Abimelec

1. În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintîi*, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec,** împăratul filistenilor, la Gherar.

יהוה . 2 YaHWeH i S-a arătat şi i-a zis: „Nu te coborî în Egipt! Rămîi* în ţara în care îţi voi spune.

3. Locuieşte ca străin* în ţara aceasta; Eu voi** fi cu tine şi te♦ voi binecuvînta; căci♦♦ toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale şi voi ţine*♦ jurămîntul pe care l-am făcut tatălui tău, Avraam.”

4. Îţi voi* înmulţi sămînţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa** ta, ca răsplată,

5. pentru că Avraam* a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orînduirile Mele şi legile Mele.”

6. Astfel Isaac a rămas la Gherar.

7. Cînd îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el* zicea: „Este sora mea.” Căci îi era frică** să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca♦ era frumoasă la chip.

8. Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s-a întîmplat că Abimelec, împăratul filistenilor, uitînduse pe fereastră, a văzut pe Isaac jucîndu-se cu nevasta sa, Rebeca.

9. Abimelec a trimis să cheme pe Isaac şi i-a zis: „Nu mai încape îndoială că e nevasta ta. Cum ai putut zice: „E sora mea”? Isaac i-a răspuns: „Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.”

10. Şi Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevasta ta şi ne-ai fi* făcut vinovaţi.”

11. Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: „Cine se va atinge* de omul acesta sau de nevasta lui va fi omorît.”

Averea lui Isaac şi certurile

12. Isaac a făcut semănături în ţara aceea şi a strîns rod însutit* în anul acela; căci יהוה YaHWeH l-a binecuvîntat**.

13. Astfel omul acesta s-a îmbogăţit* şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, pînă ce a ajuns foarte bogat.

14. Avea cirezi de vite şi turme de oi, şi un mare număr de robi; de aceea filistenii îl pizmuiau*.

15. Toate fîntînile pe care* le săpaseră robii tatălui său, pe vremea tatălui său, Avraam, filistenii le-au astupat şi le-au umplut cu ţărînă.

16. Şi Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns* mult mai puternic decît noi.”

17. Isaac a plecat de acolo şi a tăbărît în valea Gherar, unde s-a aşezat cu locuinţa.

18. Isaac a săpat din nou fîntînile de apă pe care le săpaseră robii tatălui său, Avraam, şi pe care le astupaseră filistenii după moartea lui Avraam; şi lea pus iarăşi aceleaşi nume* pe care le pusese tatăl său.

19. Robii lui Isaac au mai săpat în vale şi au dat acolo peste o fîntînă cu apă de izvor.

20. Păstorii din Gherar s-au certat* însă cu păstorii lui Isaac, zicînd: „Apa este a noastră.” Şi a pus fîntînii numele Esec a), pentru că se certaseră cu el. 
 [ a) Adică: Ceartă ] 

21. Apoi au săpat o altă fîntînă, pentru care iar au făcut gîlceavă, de aceea a numit-o Sitna a). [ a) Adică: Gîlceavă ]

22. Pe urmă s-a mutat de acolo şi a săpat o altă fîntînă, pentru care nu s-au mai certat; şi a numit-o Rehovot a); „căci”, a zis el, „ יהוה YaHWeH ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde* în ţară.” [ a) Adică: Lărgime ]

23. De acolo s-a suit la Beer-Şeba.
  
24. יהוה YaHWeH i S-a arătat chiar în noaptea aceea şi i-a zis: „Eu* sunt Eylohim al tatălui tău, Avraam; nu te teme**, căci Eu sunt♦ cu tine; te voi binecuvînta şi îţi voi înmulţi sămînţa, din pricina robului Meu, Avraam.”

25. Isaac a zidit* acolo un altar, a chemat** Numele lui יהוה YaHWeH şi şi-a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fîntînă.

26. Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul său, Ahuzat, şi cu Picol*, căpetenia oştirii lui.

27. Isaac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine, voi* care mă urîţi şi m-aţi izgonit** de la voi?”

28. Ei au răspuns: „Vedem lămurit că יהוה YaHWeH este* cu tine. De aceea zicem: „Să fie un jurămînt între noi, între noi şi tine, şi să facem un legămînt cu tine!

29. Anume, jură că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum* eşti binecuvîntat de יהוה YaHWeH.”

30. Isaac* le-a dat un ospăţ şi au mîncat şi au băut.

31. S-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au legat unul cu altul printr-un jurămînt*. Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.

32. În aceeaşi zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fîntîna pe care o săpau şi i-au zis: „Am dat de apă!”

33. Şi el a numit-o Şevah a). De aceea s-a pus cetăţii numele Beer-Şeba* pînă în ziua de azi. [ a) Adică: Jurămînt ]

Întîia căsătorie a lui Esau

34. La vîrsta de patruzeci* de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata hetitului Elon.

35. Ele* au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

                                             Capitolul 27

Binecuvîntarea lui Esau

1. Isaac îmbătrînise, şi ochii* îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă,” i-a răspuns el.

2. Isaac a zis: „Iată, am îmbătrînit şi nu* ştiu ziua morţii mele.

3. Acum*, dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, dute la cîmp şi adu-mi vînat.

4. Fă-mi o mîncare, cum îmi place mie, şi adu-mi so mănînc, ca să te binecuvînteze sufletul* meu înainte de a muri.”

5. Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său, Esau. Şi Esau s-a dus la cîmp, ca să prindă vînatul şi să-l aducă.

6. Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău, Esau:

7. „Adu-mi vînat şi fă-mi o mîncare ca să mănînc; şi te voi binecuvînta înaintea lui יהוה YaHWeH, înainte de moartea mea.”

8. Acum, fiule, ascultă* sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc.

9. Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mîncare* gustoasă cum îi place;

10. tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănînce, ca să te binecuvînteze* înainte de moartea lui.”

11. Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu, Esau*, este păros, iar eu n-am păr deloc.

12. Poate că tatăl meu mă va pipăi* şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvîntare, voi face să vină peste mine blestemul**.”

13. Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine*! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.”

14. Iacov s-a dus de i-a luat şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mîncare* cum îi plăcea tatălui său.

15. În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune* ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr.

16. I-a acoperit cu pielea iezilor mîinile şi gîtul care erau fără păr.

17. Şi a dat în mîna fiului său Iacov mîncarea gustoasă şi pîinea pe care le pregătise.

18. El a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!” „Iată-mă” a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?”

19. Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoalăte, rogu-te, şezi de mănîncă din vînatul meu, pentru ca să mă binecuvînteze* sufletul tău!”

20. Isaac a zis fiului său: „Cum l-ai şi găsit, fiule?” Şi Iacov a răspuns: „ יהוה YaHWeH Eylohim al tău, mi l-a scos înainte.”

21. Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te, dar, să te pipăi* fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau sau nu.”

22. Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mîinile sunt mîinile lui Esau.”

23. Nu l-a cunoscut, pentru că mîinile îi erau păroase,* ca mîinile fratelui său, Esau; şi l-a binecuvîntat.

24. Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?” Şi Iacov a răspuns: „Eu sunt.”

25. Isaac a zis: „Adu-mi să mănînc din vînatul fiului meu, ca sufletul meu să te* binecuvînteze.” Iacov ia adus, şi el a mîncat; i-a adus şi vin şi a băut.

26. Atunci tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te, dar, şi sărută-mă, fiule.”

27. Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvîntat şi a zis: „Iată, mirosul* fiului meu este ca mirosul unui cîmp pe care l-a binecuvîntat יהוה YaHWeH.

28. Să-ţi dea* Eylohim rouă** din cer şi grăsimea♦ pămîntului, grîu şi vin♦♦ din belşug!

29. Să-ţi fie supuse noroade*, şi neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpînul fraţilor tăi, şi fiii** mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat♦ să fie oricine te va blestema şi binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta.”

30. Isaac sfîrşise de binecuvîntat pe Iacov şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, cînd fratele său, Esau, s-a întors de la vînătoare.

31. A făcut şi el o mîncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănîncă* din vînatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvînteze sufletul tău!”

32. Tatăl său, Isaac, i-a zis: „Cine eşti tu?” Şi el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.”

33. Isaac s-a înspăimîntat foarte tare şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vînat şi mi l-a adus? Eu am mîncat din toate, înainte de a veni tu, şi l-am binecuvîntat. De aceea va rămîne* binecuvîntat.”

34. Cînd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete* pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvîntă-mă şi pe mine, tată!”

35. Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţia luat binecuvîntarea.”

36. Esau a zis: „Da, nu degeaba* i-au pus numele Iacov; căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat** dreptul de întîi născut, şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvîntarea!” Şi a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvîntare pentru mine?”

37. Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpîn* peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grîu** şi vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?”

38. Esau a zis tatălui său: „N-ai decît această singură binecuvîntare, tată? Binecuvîntă-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plîns*.

39. Tatăl său, Isaac, a răspuns şi i-a zis: „Iată! Locuinţa* ta va fi lipsită a) de grăsimea pămîntului şi de roua cerului de sus. [ a) Sau: departe ]

40. Vei trăi din sabia ta şi vei sluji* fratelui tău; dar, cînd** te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gîtul tău!”

Esau urăşte pe Iacov

41. Esau a prins ură* pe Iacov, din pricina binecuvîntării cu care-l binecuvîntase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele** de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am♦ să ucid pe fratele meu, Iacov.”

42. Şi au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău, Esau, vrea să se răzbune* pe tine omorîndu-te.

43. Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în* Haran;

44. şi rămîi la el cîtăva vreme, pînă se va potoli mînia fratelui tău,

45. pînă va trece de la tine urgia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amîndoi într-o zi?”

46. Rebeca a zis lui Isaac: „M-am* scîrbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov** va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”

                                        Capitolul 28

Fuga lui Iacov în Mesopotamia

1. Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvîntat* şi i-a dat porunca aceasta: „Să** nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.

2. Scoală-te*, du-te la Padan-Aram**, în casa lui Betuel♦, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban♦♦, fratele mamei tale.

יהוה . 3 YaHWeH El-Shadday [ cel Atotputernic ] să te binecuvînteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade!

4. Să-ţi dea binecuvîntarea* lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpîneşti ţara în care locuieşti** ca străin şi pe care a dat-o lui Avraam.”

5. Şi Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan- Aram, la Laban, fiul lui Betuel, arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau. Esau mai ia o nevastă

6. Esau a văzut că Isaac binecuvîntase pe Iacov şi-l trimisese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvîntîndu-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.”

7. A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa şi plecase la Padan-Aram.

8. Esau a înţeles* astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.

9. Şi Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lîngă nevestele pe care le avea, pe Mahalat*, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot**.

Tora - Pericopa 7 - Vayetze 28 : 10 - 32 : 3

Haftarah - Osea / Hoshea 12 : 13 - 14 : 10

Legămîntul Înnoit - Ioan / Yochanan 1 : 43 - 51

Scara cerului

10. Iacov a plecat din Beer-Şeba* şi şi-a luat drumul spre Haran**.

11. A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătîi şi s-a culcat în locul acela.

12. Şi a visat* o scară rezemată de pămînt, al cărei vîrf ajungea pînă la cer. Îngerii** lui יהוה YaHWeH se suiau şi se coborau pe scara aceea.

13. Şi יהוה YaHWeH * stătea deasupra a) ei şi zicea: „Eu** sunt יהוה YaHWeH Eylohim al tatălui tău, Avraam, şi Eylohim al lui Isaac.” Pămîntul♦ pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. [ a) Sau: lîngă el ]

14. Sămînţa ta va fi ca pulberea* pămîntului; te vei întinde** la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine şi în sămînţa ta.

15. Iată, Eu* sunt cu tine; te voi păzi** pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce♦ înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi♦♦, pînă*♦ nu voi împlini ce-ţi spun.”

16. Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, יהוה YaHWeH este în locul* acesta, şi eu n-am ştiut.”

17. I-a fost frică şi a zis: „Cît de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui יהוה YaHWeH, aici este poarta cerurilor!”

18. Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătîi, a pus-o ca stîlp* de aducere aminte şi a turnat** untdelemn pe vîrful ei.

19. A dat locului* acestuia numele Betel a); dar mai înainte cetatea se chema Luz. [ a) Adică, Beit-Eylohim: Casa lui Eylohim ]

20. Iacov* a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă** va fi Eylohim cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pîine♦ să mănînc şi haine să mă îmbrac

21. şi dacă mă voi întoarce* în pace în casa tatălui meu, atunci** יהוה YaHWeH va fi Eylohim al meu;

22. piatra aceasta, pe care am pus-o ca stîlp de aducere aminte, va fi casa lui יהוה YaHWeH * şi Îţi voi da a zecea parte din tot** ce-mi vei da.”

                                           Capitolul 29

Iacov la Laban

1. Iacov a pornit la drum şi s-a dus în ţara* celor ce locuiesc la răsărit.

2. S-a uitat înainte şi iată că pe cîmp era o fîntînă; şi lîngă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fîntîna aceasta obişnuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fîntînii era mare.

3. Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele şi apoi puneau piatra iarăşi la loc pe gura fîntînii.

4. Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sunteţi?” „Din Haran”, au răspuns ei.

5. El le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaştem”, i-au răspuns ei.

6. El le-a zis: „Este* sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.

7. El a zis: „Iată, soarele este încă sus şi-i prea devreme ca să strîngeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăşi.”

8. Ei au răspuns: „Nu putem, pînă nu se vor strînge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fîntînii şi vom adăpa oile.”

9. Pe cînd le vorbea el încă, veni Rahela* cu oile tatălui său; căci ea le păzea.

10. Cînd a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit* piatra de pe gura fîntînii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.

11. Apoi Iacov a sărutat* pe Rahela şi a început să plîngă tare.

12. Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl* ei, că este fiul Rebecăi. Şi ea a dat fuga** de a spus tatălui său.

13. Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, ia* alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întîmplate.

14. Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat*, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.

Lea şi Rahela

15. Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?”

16. Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.

17. Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mîndră la faţă.

18. Iacov iubea pe Rahela şi a zis: „Îţi voi* sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.”

19. Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie decît s-o dau altuia. Rămîi la mine!”

20. Astfel Iacov a slujit* şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo cîteva zile, pentru că o iubea.

21. În urmă Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru* la ea.”

22. Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ*.

23. Seara, a luat pe fiica sa Lea şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.

24. Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.

25. A doua zi dimineaţa, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?”

26. Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tînără înaintea celei mai mari.

27. Isprăveşte* săptămîna cu aceasta şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.” 

28. Iacov a făcut aşa şi a isprăvit săptămîna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiica sa Rahela.

29. Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha.

30. Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea* mai mult decît pe Lea; şi a mai slujit la Laban** alţi şapte ani.

Copiii făcuţi lui Iacov de Lea

יהוה . 31 YaHWeH a văzut* că Lea nu era iubită; şi a făcut-o** să aibă copii, pe cînd Rahela era stearpă.

32. Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben a); „căci”, a zis ea, „ יהוה YaHWeH a văzut* mîhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.” [ a) Sau: Reuven - Vedeţi fiu ]

33. A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „ יהוה YaHWeH a auzit că nu eram iubită şi mi-a dat şi pe acesta.” De aceea i-a pus numele Simeon a). [ a) Sau: Ascultare ]

34. Iar a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi a). [ a) Sau: Alipire ]

35. A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „De data aceasta voi lăudab pe יהוה YaHWeH.” De aceea i-a pus numele* Iuda a). Şi a încetat să mai nască. [ a) Sau:Yahudah - b) Sau: Hallel יהוה - Lăudat fie יהוה YaHWeH ]

                                     Capitolul 30

Copiii lui Iacov

1. Cînd a văzut Rahela că nu face* copii lui Iacov, a pizmuit** pe sora sa şi a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, ori♦ mor!”

2. Iacov s-a mîniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare* în locul lui Eylohim, care te-a oprit să ai copii?”

3. Ea a zis: „Iată roaba mea, Bilha*; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei** şi să am♦ şi eu copii prin ea.”

4. Şi i-a dat de* nevastă pe roaba ei, Bilha; şi Iacov s-a culcat cu ea.

5. Bilha a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov un fiu.

6. Rahela a zis: „Mi-a făcut Eylohim dreptate*, mi-a auzit glasul şi mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan a). [ a) Sau: A judecat ] 

7. Bilha, roaba Rahelei, a rămas iar însărcinată şi a născut lui Iacov un al doilea fiu.

8. Rahela a zis: „Am luptat împotriva surorii mele şi am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali*a. [ a) Sau: Lupta mea ] 

9. Cînd a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa, Zilpa, şi a dat-o* lui Iacov de nevastă.

10. Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu.

11. „Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad a).
[ a) Sau: Binecuvăntat-Binecuvăntare ]

12. Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiul lui Iacov.

13. „Ce fericită sunt!” a zis Lea; „căci femeile mă vor numi* fericită.” De aceea i-a pus numele Aşer a). [ a) Sau: Fericit ]

14. Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grîului, şi a găsit mandragore pe cîmp. Le-a adus mamei sale, Lea. Atunci Rahela a zis Leii: „Dă-mi*, te rog, din mandragorele fiului tău.”

15. Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge* că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?” Şi Rahela a zis: „Ei bine! Poate să se culce cu tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău.”

16. Seara, pe cînd se întorcea Iacov de la cîmp, Lea i-a ieşit înainte şi a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea.

17. Eylohim a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov al cincilea fiu.

18. Lea a zis: „M-a răsplătit Eylohim, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar a). [ a) Sau: Răsplătire ]

19. Lea a rămas iarăşi însărcinată şi a născut un al şaselea fiul lui Iacov.

20. Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Eylohim! De data aceasta bărbatul meu va locui cu mine, căci iam născut şase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon* a).
 [ a) Sau: Locuinţă ]

21. În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina a). [ a) Sau: Judecată ]

22. Eylohim Şi-a adus aminte* de Rahela, a ascultat-o şi a făcut-o** să aibă copii.

23. Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi a zis: „Mi-a luat Eylohim ocara*!”

24. Şi i-a pus numele Iosifa zicînd: „ יהוה YaHWeH * să-mi mai adauge un fiu!” aSau: Adaos

Îmbogăţirea lui Iacov

25. După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă* să plec, ca să mă duc** acasă, în ţara mea.

26. Dă-mi nevestele şi copiii, pentru care ţi-am slujit*, şi voi pleca; fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.”

27. Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine* că יהוה YaHWeH m-a binecuvîntat din** pricina ta;

28. hotărăşte-mi simbria* ta şi ţi-o voi da.”

29. Iacov i-a răspuns: „Ştii* cum ţi-am slujit şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine;

30. căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea, a crescut mult, şi יהוה YaHWeH te-a binecuvîntat ori încotro am mers eu. Acum, cînd am să muncesc* şi pentru casa mea?”

31. Laban a zis: „Ce să-ţi dau?” Şi Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe şi o voi păzi.

32. Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta* să fie simbria mea.

33. Iată cum se va dovedi* cinstea mea: de acum încolo, cînd ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat.”

34. Laban a zis: „Bine! Fie aşa cum ai zis.”

35. În aceeaşi zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele şi toţi mieii care erau negri. Le-a dat în mîinile fiilor săi.

36. Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov; şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban.

37. Iacov* a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despuiat de pe ele fîşii de coajă şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele.

38. Apoi a pus nuielele pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca atunci cînd vor veni să bea, să zămislească.

39. Oile zămisleau uitîndu-se la nuiele şi făceau miei bălţaţi, seini şi pestriţi.

40. Iacov despărţea mieii aceştia şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban.

41. Ori de cîte ori se înfierbîntau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitîndu-se la nuiele.

42. Cînd oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov.

43. Omul acesta s-a îmbogăţit* astfel din ce în ce mai mult; a avut multe** turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.

                                       Capitolul 31

Plecarea lui Iacov în Canaan

1. Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia* aceasta.”

2. Iacov s-a uitat şi la faţa* lui Laban; şi iată că ea nu mai** era ca înainte.

3. Atunci יהוה YaHWeH a zis lui Iacov: „Întoarce-te* în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.”

4. Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea la cîmp, la turma lui.

5. El le-a zis: „După faţa tatălui vostru, văd* bine că el nu mai este ca înainte; dar Eylohim al tatălui meu a fost** cu mine.

6. Voi însevă ştiţi* că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.

7. Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece* ori mi-a schimbat** simbria; dar Eylohim nu i-a îngăduit♦ să mă păgubească.

8. Ci cînd zicea el: „Mieii pestriţi* să fie simbria ta”, toate oile făceau miei pestriţi. Şi cînd zicea: „Mieii bălţaţi să fie simbria ta”, toate oile făceau miei bălţaţi.

9. Eylohim a luat astfel* toată turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie.

10. Pe vremea cînd se înfierbîntau oile, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi erau bălţaţi, pestriţi şi seini.

11. Şi Îngerul* lui Eylohim mi-a zis în vis: „Iacove!” „Iată-mă”, am răspuns eu.

12. El a zis: „Ridică ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut* tot ce ţi-a făcut Laban.

13. Eu sunt Eylohim din Betel a), unde* ai uns un stîlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te**, ieşi din ţara aceasta şi întoarcete în ţara ta de naştere.” [ a) Sau: Beyth-Eyl ]

14. Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte* şi moştenire în casa tatălui nostru?

15. Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a* vîndut şi ne-a mîncat şi banii?

16. Toată bogăţia pe care a luat-o Eylohim de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Eylohim.”

17. Iacov s-a sculat şi a pus pe copiii şi nevestele sale călare pe cămile.

18. Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea: turma pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său, Isaac, în ţara Canaan.

19. Pe cînd Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii* tatălui său;

20. şi Iacov a înşelat pe Laban, arameul, căci nu la înştiinţat de fuga sa.

21. A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Rîul a)* şi s-a îndreptat spre muntele Galaad. [ a) Eufrat ]

Urmărirea lui Iacov de către Laban

22. A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov afugit.

23. Laban a luat cu el pe fraţii săi*, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaad.

24. Dar Eylohim S-a arătat noaptea în vis* lui Laban, arameul, şi i-a zis: „Fereşte-te să spui o vorbă** rea lui Iacov!”

25. Laban a ajuns, dar, pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul, cu fraţii lui, pe muntele Galaad.

26. Atunci Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat şi mi-ai luat fetele* ca pe nişte roabe luate cu sabia? 

27. Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cîntecelor, în sunet de timpane şi lăută.

28. Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut* nepoţii şi fetele! Ca un nebun** ai lucrat.

29. Mîna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Eylohim al* tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută**: „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!”

30. Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat* dumnezeii mei?”

31. Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit fiindcă-mi era frică, gîndindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.

32. Dar să piară* acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale şi ia-ţi-l.” Iacov nu ştia că Rahela îi furase.

33. Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii şi a intrat în cortul Rahelei.

34. Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic.

35. Ea a zis tatălui său: „stăpînul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula* înaintea ta; căci mi-a venit rînduiala femeilor.” A căutat peste tot, dar n-a
găsit idolii.

36. Iacov s-a mîniat şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvîntul şi i-a zis: „Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu de mă urmăreşti cu atîta înverşunare?

37. Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amîndoi!

38. Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stîrpit şi n-am mîncat berbeci din turma ta.

39. Nu ţi-am adus acasă vite sfîşiate* de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi** ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea.

40. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi.

41. Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit* paisprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat** simbria.

42. Dacă n-aş fi avut* cu mine pe Eylohim al tatălui meu, pe Eylohim al lui Avraam, pe Acela de care se teme** Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mîinile goale. Dar Eylohim♦ a văzut suferinţa mea şi osteneala mîinilor mele şi ieri noapte a rostit♦♦ judecata.”

43. Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au născut?

44. Vino să facem amîndoi un legămînt*, şi legămîntul acesta să slujească de mărturie** între mine şi tine!”

45. Iacov a luat* o piatră şi a pus-o ca stîlp de aducere aminte.

46. Iacov a zis fraţilor săi: „Strîngeţi pietre.” Ei au strîns pietre şi au făcut o movilă; şi au mîncat acolo pe movilă.

47. Laban a numit-o Iegar-Sahaduta a) şi Iacov a numit-o Galed b)
 [ a) Sau: Movila mărturiei -  b) Sau: Movila mărturiei ]

48. Laban a zis: „Movila* aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!” De aceea i-au pus numele Galed.

49. Se mai numeşte şi Miţpa a)* pentru că Laban a zis: „ יהוה YaHWeH să vegheze asupra mea şi asupra ta cînd ne vom pierde din vedere unul pe altul. [ a) Sau: Veghere ]

50. Dacă vei asupri pe fetele mele şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Eylohim va fi martor între mine şi tine.”

51. Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta şi iată stîlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.

52. Movila aceasta să fie martoră şi stîlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stîlpul acesta, ca să ne facem rău.

53. Eylohim al lui Avraam şi al lui Nahor, Eylohim al tatălui lor să judece* între noi.” Iacov a jurat** pe Acela de care se temea♦ Isaac.

54. Iacov a adus o jertfă pe munte şi a poftit pe fraţii lui să mănînce; ei au mîncat şi au rămas toată noaptea pe munte.

55. Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele şi i-a binecuvîntat*. Apoi a plecat şi s-a întors** la locuinţa lui.

                                         Capitolul 32

Frica lui Iacov

1. Iacov şi-a văzut de drum; şi l-au întîlnit îngerii* lui Eylohim.

2. Cînd i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra* lui Eylohim ” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim a). [ a) Sau: Tabără îndoită ]

Tora - Pericopa 8 - Vayishlach 32 : 3 - 36 : 43

Haftarah - Osea / Hoshea 11 : 7 - 12 : 12

Legămîntul Înnoit - 1 Corinteni / Corintiyah Alef  5 : 1 - 13

3. Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său, Esau, în ţara Seir*, în ţinutul lui** Edom.

4. El le-a dat porunca următoare: „Iată* ce să spuneţi stăpînului meu Esau: „Aşa vorbeşte robul tău Iacov: „Am locuit la Laban şi am rămas la el pînă acum;

5. am* boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimit să dea de ştire lucrul acesta stăpînului meu, ca** să capăt trecere înaintea ta.”

6. Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău, Esau; şi el vine* înaintea ta cu patru sute de oameni.”

7. Iacov s-a înspăimîntat* foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele

8. şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămîne va putea să scape.”

Rugăciunea lui Iacov

9. Iacov* a zis: „Eylohim al** tatălui meu Avraam, Eylohim al tatălui meu Isaac! Tu, Stăpîne, care♦ miai zis: „Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!”

10. Eu sunt prea mic pentru toate îndurările* şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul** meu, şi iată că acum fac două tabere.

11. Izbăveşte-mă*, Te rog, din mîna fratelui meu, din mîna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame** şi pe copii.

12. Şi Tu* ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămînţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.”

Iacov caută să înbuneze pe Esau

13. Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el şi a pus deoparte, ca dar* pentru fratele său, Esau:

14. două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,

15. treizeci de cămile alăptătoare cu mînjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.

16. Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, deosebit, şi a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.”

17. A dat celui dintîi porunca următoare: „Cînd te va întîlni fratele meu, Esau, şi te va întreba: „Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?”

18. Să răspunzi: „A robului tău Iacov; ea este un dar trimis stăpînului meu Esau; şi el însuşi vine în urma noastră.”

19. A dat aceeaşi poruncă celui de al doilea, celui de al treilea şi tuturor celor ce mînau turmele: „Aşa să vorbiţi stăpînului meu Esau cînd îl veţi întîlni.

20. Să spuneţi: „Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.” Căci îşi zicea el: „Îl voi potoli* cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă.”

21. Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

22. Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai lui şi a trecut* vadul Iabocului.

23. I-a luat, i-a trecut pîrîul şi a trecut tot ce avea.

Lupta lui Iacov: Israel

24. Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat* cu el pînă în revărsatul zorilor.  [ Isra-Yah - Isra-El ]

25. Văzînd că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura* coapsei, aşa că i s-a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov pe cînd se lupta cu el.

26. Omul acela* a zis: „Lasă-Mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te** voi lasă să pleci pînă nu mă vei binecuvînta.”

27. Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el.

28. Apoi a zis: „Numele* tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel a); căci ai luptat** cu Eylohim şi cu oameni♦ şi ai fost biruitor.” 
[ a) Sau: Cel ce luptă cu Eylohim ]

29. Iacov L-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce* Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvîntat acolo.

30. Iacov a pus locului aceluia numele Peniel a); „căci”, a zis el, „am* văzut pe Eylohim faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.”   [ a) Sau: Faţa lui Eylohim ]

31. Răsărea soarele cînd a trecut pe lîngă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.

32. Iată de ce, pînă în ziua de azi, israeliţii nu mănîncă vîna de la încheietura coapsei; căci Eylohim a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vînă.

                                         Capitolul 33

Împăcarea lui Iacov cu Esau

1. Iacov a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată ca Esau* venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două roabe.

2. A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, şi la urmă pe Rahela cu Iosif.

3. El însuşi a trecut înaintea lor; şi s-a aruncat* cu faţa la pămînt de şapte ori, pînă ce s-a apropiat de tot de fratele său.

4. Esau* a alergat înaintea lui; l-a îmbrăţişat, i s-a aruncat** pe grumaz şi l-a sărutat. Şi au plîns.

5. Esau, ridicînd ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis: „Cine sunt aceia?” Şi Iacov a răspuns: „Sunt copiii*, pe care i-a dat Eylohim robului tău.”

6. Roabele s-au apropiat, cu copiii lor, şi s-au aruncat cu faţa la pămînt;

7. Lea şi copiii ei, de asemenea, s-au apropiat şi sau aruncat cu faţa la pămînt; în urmă s-au apropiat Iosif şi Rahela şi s-au aruncat cu faţa la pămînt.

8. Esau a zis: „Ce ai de gînd să faci cu toată* tabăra aceea pe care am întîlnit-o?” Şi Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt** trecere cu ea înaintea stăpînului meu.”

9. Esau a zis: „Eu am din belşug, păstrează, frate, ce este al tău.”

10. Şi Iacov a răspuns: „Nu; te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mîna mea; căci* m-am uitat la faţa ta cum se uită cineva la faţa lui Eylohim, şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă.

11. Primeşte deci darul* meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Eylohim m-a umplut de bunătăţi şi am de toate.” Astfel a stăruit** de el, şi Esau a primit.

12. Esau a zis: „Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.”

13. Iacov i-a răspuns: „stăpînul meu vede că copiii sunt mici şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri.

14. stăpînul meu s-o ia înaintea robului său; şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, pînă voi ajunge la stăpînul meu, în Seir*.”

15. Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.” Şi Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere* înaintea ta, stăpînul meu!”

16. În aceeaşi zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.

Iacov se aşează la Sihem

17. Iacov a plecat mai departe la Sucot*. Şi-a zidit o casă şi a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot** a).
 [ a) Sau: Sukkot-Colibe-Corturi ]

18. La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem*, în ţara Canaan, şi a tăbărît înaintea cetăţii.

19. Partea de ogor, pe care îşi întinsese cortul, a cumpărat-o* de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita  a).  [ a) Chesita, o măsură de bani ]

20. Şi acolo a ridicat un altar pe care l-a numit* El- Elohe-Israyah a).
[ a) יהוה YaHWeH este Eylohim al lui Israel ]

                                         Capitolul 34

Dina şi Sihem

1. Dina*, fata pe care o născuse lui Iacov, Lea, a ieşit** să vadă pe fetele ţării.

2. Ea a fost zărită* de Sihem, fiul hevitului Hamor, stăpînitorul ţării. El a pus** mîna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o.

3. S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata şi a căutat s-o liniştească.

4. După aceea Sihem a zis* tatălui său, Hamor: „Iami de nevastă pe fata aceasta!”

5. Iacov a aflat că-i necinstise pe fiica sa, Dina; şi fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut* pînă la întoarcerea lor.

6. Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească.

7. Dar cînd s-au întors fiii lui Iacov de la păşune şi au auzit lucrul acesta, s-au supărat şi s-au mîniat foarte tare*; pentru că Sihem săvîrşise** o mişelie în Israel culcîndu-se cu fata lui Iacov: aşa ceva♦ n-ar fi trebuit să se facă niciodată.

8. Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu, Sihem, s-a lipit cu toată inima de fata voastră; vă rog,  daţi-i-o de nevastă

9. şi încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre şi luaţi pentru voi pe ale noastre.

10. Locuiţi cu noi; ţara* vă stă înainte, rămîneţi în ea, faceţi negoţ** şi cumpăraţi♦ pămînturi în ea.”

11. Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră şi vă voi da ce-mi veţi cere.

12. Cereţi-mi o zestre* cît de mare şi cît de multe daruri, şi voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.”

13. Fiii lui Iacov au răspuns şi au vorbit cu vicleşug* lui Sihem şi tatălui său, Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor, Dina.

14. Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face, să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur; căci* ar fi o ocară pentru noi.

15. Nu ne vom învoi la aşa ceva decît dacă vă faceţi şi voi ca noi şi dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur.

16. Atunci vă vom da pe fetele noastre şi vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi şi vom face împreună un singur norod.

17. Dar dacă nu voiţi să ne ascultaţi şi să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata şi vom pleca.”

18. Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor.

19. Tînărul n-a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov şi era* cel mai bine văzut în casa tatălui său.

20. Hamor şi fiul său, Sihem, s-au dus la poarta cetăţii şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor:

21. „Oamenii aceştia au gînduri de pace faţă de noi; să rămînă, dar, în ţară şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor şi le vom da de neveste pe fetele noastre.

22. Dar oamenii aceştia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decît dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum şi ei înşişi sunt tăiaţi împrejur.

23. Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămînă la noi.”

24. Toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii* au ascultat pe Hamor şi pe fiul său, Sihem; şi toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii.

25. A treia zi, pe cînd sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon* şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetăţii, care se credea în linişte, şi au ucis pe toţi bărbaţii.

26. Au trecut, de asemenea, prin ascuţişul sabiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem şi au ieşit afară.

27. Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morţi şi au jefuit cetatea pentru că necinstiseră pe sora lor.

28. Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe cîmp;

29. le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele, şi tot ce se găsea în case.

30. Atunci Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: „Voi maţi nenorocit, făcîndu-mă* urît locuitorilor ţării, canaaniţilor şi feresiţilor. N-am sub porunca mea decît un mic număr** de oameni; ei se vor strînge împotriva mea, mă vor bate şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.”

31. Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?”

                                            Capitolul 35

Iacov la Betel

1. Eylohim a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel*, locuieşte acolo şi ridică acolo un altar lui Eylohim, care** ţi S-a arătat cînd♦ fugeai de fratele tău, Esau.”

2. Iacov a zis casei* lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii ** care sunt în mijlocul vostru, curăţaţi-vă♦ şi schimbaţi-vă hainele,

3. ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar lui Eylohim, care* m-a ascultat în ziua necazului meu şi** care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.”

4. Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii care erau în mîinile lor şi cerceii* pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pămînt sub stejarul** de lîngă Sihem.

5. Apoi au plecat. Groaza* lui יהוה YaHWeH s-a răspîndit peste cetăţile care-i înconjurau, aşa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov.

6. Iacov şi toţi cei ce erau cu el au ajuns la Luz*, adică Betel, în ţara Canaan.

7. A zidit* acolo un altar şi a numit locul acela: „El-Betel” a) căci acolo** i Se descoperise Eylohim, cînd fugea de fratele său. [ a) Eylohim al Betelului ]

8. Debora*, doica Rebecăi, a murit; şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: „Stejarul jalei.”

9. Eylohim * S-a arătat iarăşi lui Iacov, după întoarcerea lui din Padan-Aram, şi l-a binecuvîntat.

10. Eylohim i-a zis: „Numele tău* este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău** va fi Israel.” Şi i-a pus numele Israel.

11. Eylohim i-a zis: „Eu sunt* El-Shaday - Eylohim Cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam** şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale.

12. Ţie îţi voi da ţara pe* care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.”

13. Eylohim S-a înălţat* de la el, în locul unde îi vorbise.

14. Şi Iacov a ridicat* un stîlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Eylohim, un stîlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură şi a turnat untdelemn.

15. Iacov a numit locul unde îi vorbise Eylohim, Betel*.

Moartea Rahelei

16. Apoi au plecat din Betel; şi mai era o depărtare bunicică pînă la Efrata, cînd Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea;

17. şi, în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci* mai ai un fiu!”

18. Şi, pe cînd îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni a); dar tatăl său l-a numit Beniamin b).
 [ a) Sau: Fiul durerii mele - b) Sau: Fiul dreptei ]

19. Rahela* a murit şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata**, sau Bet-Lechem.

20. Iacov a ridicat un stîlp pe mormîntul ei: acesta este stîlpul de pe mormîntul Rahelei, care este* şi azi.*

Fiii lui Iacov

21. Israel a plecat mai departe; şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder*.

22. Pe cînd locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben sa dus şi s-a culcat* cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece.

23. Fiii Leii: Ruben*, întîiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon.

24. Fiii Rahelei: Iosif şi Beniamin.

25. Fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan şi Neftali.

26. Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad şi Aşer. Aceştia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în  Padan-Aram.

Moartea lui Isaac

27. Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, la Mamre*, la Chiriat-Arba**, care este totuna cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac.

28. Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani.

29. Isaac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost* adăugat la poporul său, bătrîn şi sătul de zile. Fiii** săi, Esau şi Iacov, l-au îngropat.

                                          Capitolul 36

Esau se aşează în Seir

1. Iată spiţa neamului lui Esau, adică Edom*.

2. Esau şi-a luat* neveste dintre fetele Canaanului pe: Ada, fata hetitului Elon, pe Oholibama**, fata Anei, fata hevitului Ţibeon,

3. şi pe Basmat*, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot.

4. Ada* a născut lui Esau pe Elifaz; Basmat a născut pe Reuel;

5. şi Oholibama a născut pe Ieuş, Iaelam şi Core. Aceştia sunt fiii lui Esau, care i s-au născut în ţara Canaan.

6. Esau şi-a luat nevestele, fiii şi fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele şi toată averea pe care şi-o agonisise în ţara Canaan şi s-a dus într-o altă ţară, departe de fratele său Iacov.

7. Căci* bogăţiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună, şi ţinutul** în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor.

8. Esau s-a aşezat pe muntele* Seir. Esau** înseamnă Edom.

Urmaşii lui Esau

9. Iată spiţa neamului lui Esau, tatăl edomiţilor, pe muntele Seir.

10. Iată numele fiilor lui Esau: Elifaz*, fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau.

11. Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo, Gaetam şi Chenaz.

12. Şi Timna era ţiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a născut lui Elifaz pe Amalec*. Aceştia sunt fiii Adei, nevasta lui Esau.

13. Iată fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza. Aceştia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau.

14. Iată fiii Oholibamei, fata Anei, fata lui Ţibeon, nevasta lui Esau: ea a născut lui Esau pe Ieuş, Iaelam şi Core.

15. Iată căpeteniile seminţiilor ieşite din fiii lui Esau. Iată fiii lui Elifaz, întîiul născut al lui Esau: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Ţefo, căpetenia Chenaz,

16. căpetenia Core, căpetenia Gaetam, căpetenia Amalec. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Elifaz, în ţara Edom. Aceştia sunt fiii Adei.

17. Iată fiii lui Reuel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Şama, căpetenia Miza. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Reuel, în ţara Edom. Aceştia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau.

18. Iată fiii Oholibamei, nevasta lui Esau: căpetenia Ieuş, căpetenia Iaelam, căpetenia Core. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Oholibama, fata Anei, nevasta lui Esau.

19. Aceştia sunt fiii lui Esau şi aceştia sunt căpeteniile seminţiilor lor. Esau înseamnă Edom.

Urmaşii lui Seir

20. Iată fiii lui Seir*, horitul**, vechii locuitori ai ţării: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana,

21. Dişon, Eţer şi Dişan. Aceştia sunt căpeteniile horiţilor, fiii lui Seir, în ţara Edom.

22. Fiii lui Lotan au fost: Hori şi Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna.

23. Iată fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam.

24. Iată fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. Ana acesta a găsit izvoarele calde în pustiu, cînd păştea măgarii tatălui său Ţibeon.

25. Iată fiii lui Ana: Dişon şi Oholibama, fata lui Ana.

26. Iată fiii lui Dişon: Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran.

27. Iată fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan.

28. Iată fiii lui Dişan: Uţ şi Aran.

29. Iată căpeteniile horiţilor: căpetenia Lotan, căpetenia Şobal, căpetenia Ţibeon, căpetenia Ana,

30. căpetenia Dişon, căpetenia Eţer, căpetenia Dişan. Aceştia sunt căpeteniile horiţilor, căpeteniile pe care le-au avut în ţara lui Seir. Împăraţii Edomului

31. Iată împăraţii* care au împărăţit în ţara Edom, înainte de a împărăţi un împărat peste copiii lui Israel.

32. Bela, fiul lui Beor, a împărăţit peste Edom; şi numele cetăţii lui era Dinhaba.

33. Bela a murit; şi în locul lui a împărăţit Iobab, fiul lui Zerah din Boţra.

34. Iobab a murit; şi în locul lui a împărăţit Huşam, din ţara temaniţilor.

35. Huşam a murit; şi în locul lui a împărăţit Hadad, fiul lui Bedad. El a bătut pe Madian în cîmpia Moabului. Numele cetăţii lui era Avit.

36. Hadad a murit; şi în locul lui a împărăţit Samla din Masreca.

37. Samla a murit; şi în locul lui a împărăţit Saul din Rehovot pe Rîu.

38. Saul a murit; şi în locul lui a împărăţit Baal- Hanan, fiul lui Acbor.

39. Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit; şi în locul lui a împărăţit Hadar*. Numele cetăţii lui era Pau; şi numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab.

40. Iată numele căpeteniilor* ieşite din Esau, după seminţiile lor, după ţinuturile lor şi după numele lor: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet,

41. căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,

42. căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar,

43. căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Aceştia sunt căpeteniile lui Edom, după locuinţele lor, în ţara pe care o aveau. Acesta este Esau, tatăl edomiţilor.

Tora - Pericopa 9 - Vayeshev 37 : 1 - 40 : 23

Haftarah - Amos / Ahmos 2 : 6 - 3 : 8

Legămîntul Înnoit - Fapt.Ap. / Maaseh Shlichim 7 : 9 - 16

                              Capitolul 37

Iosif vîndut de fraţii săi

1. Iacov a locuit în ţara Canaan, unde* locuise ca străin tatăl său.

2. Iată istoria lui Iacov: Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele*.

3. Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse* la bătrîneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă   a).  
  [ a) Sau: O haină lungă cu mîneci ]

4. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toţi şi au început să-l* urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.

5. Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care lau urît şi mai mult.

6. El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!

7. Noi* eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.”

8. Fraţii lui i-au zis: „Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cîrmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urît şi mai mult, din pricina viselor lui şi din pricina cuvintelor lui.

9. Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele*, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.”

10. L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său la mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta şi fraţii* tăi să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?”

11. Fraţii* săi au început să-l pizmuiască; dar tatăl** său a ţinut minte lucrurile acestea.

12. Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.

13. Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el.

14. Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine; şi adu-mi veşti.” L-a trimis astfel din valea Hebronului* şi Iosif a ajuns la Sihem.

15. Pe cînd rătăcea pe cîmp, l-a întîlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?”

16. „Caut pe fraţii mei”, a răspuns Iosif; „spune-mi*, te rog, unde pasc ei oile?”

17. Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: „Haidem la Dotan*.” Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan.

18. Ei l-au zărit de departe şi, pînă să se apropie de ei, s-au sfătuit* să-l omoare.

19. Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise!

20. Veniţi acum să-l* omorîm şi să-l aruncăm întruna din aceste gropi; vom spune că l-a mîncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui.”

21. Ruben* a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mîinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!”

22. Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sînge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustiu şi nu puneţi mîna pe el.” Căci avea de gînd să-l scape din mîinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său.

23. Cînd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.

24. L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

25. Apoi* au şezut să mănînce. Ridicîndu-şi ochii, au văzut o ceată** de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător♦ şi smirnă, pe care le duceau în Egipt.

26. Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem* sîngele?

27. Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor şi să nu punem mîna* pe el, căci este fratele** nostru, carne♦ din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat.

28. La trecerea negustorilor madianiţi*, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vîndut**, cu douăzeci♦ de şekeli de argint, ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.

Jalea lui Iacov

29. Ruben s-a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt* hainele,

30. s-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este*! Ce mă voi face eu?”

31. Ei au luat atunci haina* lui Iosif; şi înjunghiind un ţap, i-au înmuiat haina în sînge.

32. Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punînd să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”

33. Iacov a cunoscut-o şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară* sălbatică l-a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!”

34. Şi şi-a rupt* hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său.

35. Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit* ca să-l mîngîie; dar el nu voia să primească nicio mîngîiere, ci zicea: „Plîngînd** mă voi coborî la fiul meu în Locuinţa morţilor.” Şi plîngea astfel pe fiul său.

36. Madianiţii* l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui faraon, şi anume căpetenia străjerilor.

                                             Capitolul 38

Iuda şi Tamar

1. În vremea aceea, Iuda a părăsit pe fraţii săi şi a tras* la un om din Adulam, numit Hira.

2. Acolo, Iuda a văzut* pe fata unui Canaanit, numit Şua**; a luat-o de nevastă şi s-a culcat cu ea.

3. Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, pe care l-a numit Er*.

4. A rămas iarăşi însărcinată şi a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan*.

5. A mai născut iarăşi un fiu, căruia i-a pus numele Şela*; Iuda era la Czib cînd a născut ea.

6. Iuda a luat* întîiului său născut Er, o nevastă numită Tamar.

7. Er*, întîiul născut al lui Iuda, era rău înaintea lui יהוה YaHWeH; şi** יהוה YaHWeH l-a omorît.

8. Atunci Iuda a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui* tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămînţă fratelui tău.”

9. Onan, ştiind că sămînţa aceasta n-are să fie a* lui, vărsa sămînţa pe pămînt ori de cîte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămînţă fratelui său.

10. Ce făcea el n-a plăcut lui יהוה YaHWeH, care la omorît şi* pe el.

11. Atunci Iuda a zis nurorii sale Tamar: „Rămîi* văduvă în** casa tatălui tău pînă va creşte fiul meu Şela.” Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s-a dus şi a locuit în casa tatălui ei.

Păcătuirea lui Iuda cu Tamar

12. Au trecut multe zile, şi fata lui Şua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut* zilele de jale, Iuda s-a suit** la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, adulamitul.

13. Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta şi i-au zis: „Iată că socrul tău se suie la Timna, ca săşi tundă oile.”

14. Atunci ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine şi a şezut* jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare**, şi ea nu-i fusese dată de nevastă.

15. Iuda a văzut-o şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa.

16. S-a abătut la ea din drum şi a zis: „Lasă-mă să mă culc cu tine!” Căci n-a cunoscut-o că era nora sa. Ea a zis: „Ce-mi dai ca să te culci cu mine?”

17. El a răspuns: „Am* să-ţi trimit un ied din turma mea.” Ea a zis: „Îmi dai un** zălog pînă îl vei trimite?”

18. El a răspuns: „Ce zălog să-ţi dau?” Ea a zis: „Inelul* tău, lanţul tău şi toiagul pe care-l ai în mînă.” El i le-a dat. Apoi s-a culcat cu ea; şi ea a rămas însărcinată de la el.

19. Ea s-a sculat şi a plecat; şi-a scos marama* şi s-a îmbrăcat iarăşi în hainele de văduvă.

20. Iuda a trimis iedul, prin prietenul său adulamitul, ca să scoată zălogul din mîinile femeii. Dar acesta n-a găsit-o.

21. A întrebat pe oamenii locului şi a zis: „Unde este curva aceea care stătea aici la Enaim, pe drum?” Ei au răspuns: „N-a fost nicio curvă aici.”

22. Adulamitul s-a întors la Iuda şi i-a spus: „N-am găsit-o; şi chiar oamenii de acolo au zis: „N-a fost nicio curvă aici.”

23. Iuda a zis: „Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de rîs. Iată, am trimis iedul acesta şi n-ai găsit-o.”

24. Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: „Tamar, nora ta, a curvit* şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei.” Şi Iuda a zis: „Scoateţi-o afară, ca să fie** arsă.”

25. După ce au scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: „De la omul acela, ale cui sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi*, te rog, al cui este inelul** acesta, lanţurile acestea şi toiagul acesta.”

26. Iuda le-a recunoscut* şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată** decît mine, fiindcă n-am dat-o♦ de nevastă fiului meu Şela.” Şi nu s-a mai împreunat♦♦ cu ea de atunci.

27. Cînd i-a venit vremea să nască, iată că în pîntecele ei erau doi gemeni.

28. Şi în timpul naşterii, unul a scos mîna înainte; moaşa i-a apucat mîna şi a legat-o cu un fir roşu, zicînd: „Acesta a ieşit cel dintîi.”

29. Dar el a tras mîna înapoi şi a ieşit fratele său. Atunci moaşa a zis: „Ce spărtură ai făcut!” De aceea i-a pus numele Pereţ* a).  
[ a) Sau: Spărtură ]

30. În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roşu la mînă; de aceea i-au pus numele Zerah  a). [ a) Sau: Cărămiziu ]

                                            Capitolul 39

Iosif în Egipt

1. Iosif a fost dus în Egipt; şi Potifar,* dregătorul lui faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat** de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo.

יהוה . 2 YaHWeH * a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpînului său, egipteanul.

3. Stăpînul lui a văzut că יהוה YaHWeH era cu el şi că יהוה YaHWeH făcea* să-i meargă bine ori de ce se apuca.

4. Iosif* a căpătat mare trecere înaintea stăpînului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste** casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea.

5. De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, יהוה YaHWeH a binecuvîntat* casa egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvîntarea lui יהוה YaHWeH a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la cîmp.

6. Egipteanul a lăsat pe mîinile lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decît să mănînce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură* şi plăcut la chip.

Fecioria lui Iosif

7. După cîtăva vreme, s-a întîmplat că nevasta stăpînului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcăte* cu mine!”

8. El n-a voit şi a zis nevestei stăpînului său: „Vezi că stăpînul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mînă tot ce are.

9. El nu este mai mare decît mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum* aş putea să fac eu un rău atît de mare şi să păcătuiesc** împotriva lui יהוה YaHWeH?”

10. Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el na voit să se culce şi să se împreuneze cu ea.

11. Într-o zi, cînd intrase în casă ca să-şi facă lucrul şi cînd nu era acolo niciunul din oamenii casei,

12. ea* l-a apucat de haină, zicînd: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mînă şi a fugit afară din casă.

13. Cînd a văzut ea că-i lăsase haina în mînă şi fugise afară,

14. a chemat oamenii din casă şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.

15. Şi, cînd a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lîngă mine şi a fugit afară.”

16. Şi a pus haina lui Iosif lîngă ea pînă s-a întors acasă stăpînul lui.

17. Atunci i-a vorbit* astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.

18. Şi, cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lîngă mine şi a fugit afară.”

19. După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpînul lui Iosif s-a mîniat* foarte tare.

20. A luat pe Iosif şi l-a aruncat* în temniţă** în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel, Iosif a stat acolo, în temniţă.

Iosif în temniţă

יהוה . 21 YaHWeH a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut* să capete trecere înaintea mai marelui temniţei.

22. Şi mai marele temniţei a pus* sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decît prin el.

23. Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mînă, pentru că יהוה YaHWeH * era cu el. Şi יהוה YaHWeH îi dădea izbîndă în tot ce făcea.

                                           Capitolul 40

Iosif tîlcuieşte visurile în temniţă

1. După cîtăva vreme, s-a întîmplat că paharnicul* şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpînul lor, împăratul Egiptului.

2. Faraon s-a mîniat* pe cei doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor.

3. Şi* i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif.

4. Căpetenia străjerilor i-a pus sub privegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lîngă ei; şi au stat mai multă vreme în temniţă.

5. Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat într-o noapte amîndoi cîte un vis, şi anume fiecare cîte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită.

6. Iosif, cînd a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei; şi i-a văzut trişti.

7. Atunci a întrebat pe dregătorii lui faraon, care erau cu el în temniţa stăpînului său, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorîtă azi?”

8. Ei i-au răspuns: „Am* visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirea** nu este a lui Eylohim?. Istorisiţi-mi, dar, visul vostru.”

9. Mai marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul şi i-a zis: „În visul meu se făcea că înaintea mea era o viţă.

10. Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Cînd a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, şi ciorchinii au făcut struguri copţi.

11. Paharul lui faraon era în mîna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui faraon şi am pus paharul în mîna lui faraon.”

12. Iosif i-a zis: „Iată* tălmăcirea visului: Cele trei mlădiţe** sunt trei zile.

13. Peste trei zile faraon te* va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta şi vei pune iarăşi paharul în mîna lui faraon, cum obişnuiai mai înainte, cînd erai paharnicul lui.

14. Dar adu-ţi aminte* şi de mine cînd vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate** faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la faraon şi scoate-mă din casa aceasta.

15. Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici* n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.”

16. Mai marele pitarilor, văzînd că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu se făcea că port trei coşuri cu pîine albă pe capul meu.

17. În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru faraon: prăjituri coapte în cuptor; şi păsările mîncau din coşul care era deasupra de tot pe capul meu.”

18. Iosif a răspuns şi a zis: „Iată-i* tălmăcirea: Cele trei coşuri sunt trei zile.

19. Peste trei zile*, faraon îţi va lua capul, te va spînzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mînca păsările.”

20. A treia zi era ziua naşterii* lui faraon. El a dat un ospăţ** tuturor slujitorilor săi; şi a scos♦ afară din temniţă pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi:

21. pe mai marele paharnicilor l-a pus* iarăşi în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul** în mîna lui faraon;

22. iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat*, după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif.

23. Mai marele paharnicilor nu* s-a mai gîndit însă la Iosif. L-a uitat.

Tora - Pericopa 10 - Mikketz 41 : 1 - 44 : 17

Haftarah - 1 Împărați / Melechim Alef 3 : 15 - 4 : 1

Legămîntul Înnoit - Fapt.Ap. / Maaseh Schlichim  7 : 9 - 16

                                          Capitolul 41

Iosif tîlcuieşte visurile lui Faraon

1. După doi ani, faraon a visat un vis. I se părea că stătea lîngă rîu a). [ a) Nil ]

2. Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s-au suit din rîu şi au început să pască prin mlaştini.

3. După ele s-au mai suit din rîu alte şapte vaci, urîte la vedere şi slabe la trup, şi s-au aşezat lîngă ele pe marginea rîului.

4. Vacile urîte la vedere şi slabe la trup au mîncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi faraon s-a trezit.

5. A adormit din nou şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grîu grase şi frumoase au crescut pe acelaşi pai.

6. Şi după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vîntul de răsărit.

7. Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi faraon s-a trezit. Iată visul.

8. Dimineaţa, faraon s-a tulburat* şi a trimis să cheme pe toţi magii** şi pe toţi înţelepţii♦ Egiptului. Le-a istorisit visele lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui faraon.

9. Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvîntul şi a zis lui faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea.

10. Faraon se mîniase* pe slujitorii lui; şi mă aruncase** în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai marele pitarilor.

11. Amîndoi am* visat cîte un vis în aceeaşi noapte; şi anume, fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită.

12. Era acolo cu noi un tînăr evreu, rob* al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre, şi el ni le-a tălmăcit** şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.

13. Lucrurile s-au întîmplat întocmai după* tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine faraon m-a pus iarăşi în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spînzurat.”

14. Faraon* a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos** în grabă din temniţă.♦,Iosif a fost ras şi şi-a schimbat hainele şi s-a dus la faraon.

15. Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; şi am* aflat că tu tălmăceşti un vis îndată după ce l-ai auzit.”

16. Iosif a răspuns lui faraon: „Nu eu*! Eylohim** este Acela care va da un răspuns prielnic lui faraon!”

17. Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: „În visul meu* se făcea că stăteam pe malul rîului.

18. Şi deodată şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s-au suit din rîu şi au început să pască prin mlaştini.

19. După ele s-au suit alte şapte vaci, slabe, foarte urîte la chip şi sfrijite: n-am mai văzut altele aşa de urîte în toată ţara Egiptului.

20. Vacile cele sfrijite şi slabe au mîncat pe cele şapte vaci dintîi, care erau grase.

21. Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră în pîntecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot aşa de urîtă ca mai înainte. Şi m-am deşteptat.

22. Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase, care creşteau pe acelaşi pai.

23. Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vîntul de răsărit.

24. Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor*, dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci.”

25. Iosif a zis lui faraon: „Ce a visat faraon însemnă un singur lucru: Eylohim* a arătat mai dinainte lui faraon ce are să facă.

26. Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis.

27. Cele şapte vaci sfrijite şi urîte, care se suiau după cele dintîi, înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vîntul de răsărit, vor fi şapte ani* de foamete.

28. Astfel, după cum am spus lui faraon, Eylohim a arătat lui faraon ce are* să facă.

29. Iată, vor fi şapte* ani de mare belşug în toată ţara Egiptului.

30. După ei vor veni* şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea** va topi ţara.

31. Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară.

32. Cît priveşte faptul că faraon a visat visul de două ori înseamnă că lucrul este hotărît* din partea lui Eylohim şi că Eylohim se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.

33. Acum, faraon să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului.

34. Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice* o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.

35. Să se strîngă* toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemîna lui faraon, grămezi de grîu, provizii în cetăţi şi să le păzească.

36. Bucatele acestea vor fi provizia ţării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită* de foamete.”

Înălţarea lui Iosif

37. Cuvintele* acestea au plăcut lui faraon şi tuturor slujitorilor lui.

38. Şi faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care* să aibă în el Duhul lui Eylohim?”

39. Şi faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Eylohim ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atît de priceput şi atît de înţelept ca tine.

40. Te pun* mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de stăpînire mă va ridica mai presus de tine.”

41. Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau* stăpînire peste toată ţara Egiptului.”

42. Faraon şi-a scos* inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat** cu haine de in subţire şi i-a pus♦ un lanţ de aur la gît.

43. L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau* înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat faraon stăpînire peste toată ţara Egiptului.

44. Şi a mai zis lui Iosif: „Eu sunt faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mîna, nici piciorul în toată ţara Egiptului.”

45. Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah a) şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului. [ a) Sau: Descoperitor de taine ]

46. Iosif era în vîrstă de treizeci de ani cînd s-a înfăţişat* înaintea lui faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.

47. În timpul celor şapte ani de rod, pămîntul a dat bucate din belşug.

48. Iosif a strîns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punînd în fiecare cetate bucatele de pe cîmpul dimprejur.

49. Iosif a strîns grîu, ca nisipul* mării, atît de mult că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

Iosif strînge bucate în Egipt

50. Înaintea anilor de foamete i s-au născut lui Iosif* doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.

51. Iosif a pus întîiului născut numele Manase a); „căci”, a zis el, „ Eylohim m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.”  [ a) Sau: Uitare ]

52. Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim a); „căci”, a zis el, „ Eylohim m-a făcut* roditor în ţara întristării mele.” [ a) Sau: Rodire ]

53. Cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului au trecut.

54. Şi au început* să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum** vestise Iosif. În toate ţările era foamete; dar în toată ţara Egiptului era pîine.

55. Cînd a flămînzit, în sfîrşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la faraon să-i dea pîine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif şi faceţi ce vă va spune el.”

56. Foametea bîntuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi a vîndut* grîu egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului.

57. Şi din toate ţările* venea lumea în Egipt ca să cumpere grîu de la Iosif; căci în toate ţările era foamete mare.

                                           Capitolul 42

Fraţii lui Iosif

1. Cînd a auzit Iacov* că este grîu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?”

2. Şi a zis: „Iată, aud că este grîu în Egipt; coborîţivă şi cumpăraţi-ne grîu de acolo, ca să trăim* şi să nu murim.”

3. Zece fraţi ai lui Iosif s-au coborît în Egipt ca să cumpere grîu.

4. Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să* nu i se întîmple vreo nenorocire.

5. Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grîu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaşi lucru; căci în Canaan* era foamete.

Întîia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

6. Iosif era mai mare în ţară; el vindea grîu la tot poporul din ţară*. Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat** cu faţa la pămînt înaintea lui.

7. Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan ca să cumpărăm merinde.”

8. Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut.

9. Iosif şi-a adus aminte* de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.”

10. Ei i-au răspuns: „ Nu stăpînul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană. 

11. Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.”

12. El le-a zis: „Ba nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.”

13. Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este* în viaţă.”

14. Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteţi iscoade.

 15. Iată cum veţi fi încercaţi: Pe viaţa* lui faraon că nu veţi ieşi de aici pînă nu va veni fratele vostru cel tînăr!

16. Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămîneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui faraon că sunteţi nişte iscoade.”

17. Şi i-a aruncat pe toţi, trei zile, în temniţă.

18. A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta şi veţi trăi. Eu* mă tem de Eylohim!

19. Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămînă unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi luaţi grîu ca să vă hrăniţi familiile

20. şi aduceţi-mi* pe fratele vostru cel tînăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.” Şi aşa au făcut.

21. Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovaţi* faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui cînd ne ruga şi nu l-am ascultat! Pentru aceea** vine peste noi necazul acesta.”

22. Ruben a luat cuvîntul şi le-a zis: „Nu vă spuneam* eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere** socoteală pentru sîngele lui.”

23. Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci.

24. Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plîngă. În urmă s-a întors şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor. Întoarcerea fraţilor lui Iosif

25. Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grîu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa* s-a făcut.

26. Ei şi-au încărcat grîul pe măgari şi au plecat.

27. Unul* din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au mas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului

28. şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi şi iată-l în sacul meu.” Atunci li s-a tăiat inima; şi au zis unul altuia tremurînd: „Ce ne-a făcut Eylohim?”

29. S-au întors la tatăl lor, Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întîmplase. Ei au zis:

30. „Omul acela, care este stăpînul ţării, ne-a vorbit* aspru şi ne-a luat drept iscoade.

31. Noi i-am spus: „Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade.

32. Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.”

33. Şi omul acela, care este stăpînul ţării, ne-a zis: „Iată cum* voi cunoaşte dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi

34. şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tînăr. Voi şti astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să străbateţi* ţara în voie.”

35. Cînd şi-au golit sacii, iată că legătura* cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul şi s-au temut.

36. Tatăl lor, Iacov, le-a zis: „Voi mă lipsiţi* de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!”

37. Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amîndoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mîna mea şi ţi-l voi aduce înapoi.”

38. Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele* lui a murit, şi el a rămas singur; dacă i s-ar întîmpla vreo nenorocire** în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî perii mei cei albi♦ în Locuinţa morţilor.”

                                           Capitolul 43

A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

1. Foametea bîntuia* greu în ţară.

2. Cînd au isprăvit de mîncat grîul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţivă iarăşi şi cumpăraţi-ne ceva merinde.”

3. Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: „Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru* nu va fi cu voi.”

4. Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî şi-ţi vom cumpăra merinde.

5. Dar dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom coborî, căci omul acela ne-a spus: „Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!”

6. Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?”

7. Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră şi a zis: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: „Aduceţi pe fratele vostru”?”

8. Iuda a zis tatălui său, Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.

9. Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mîna mea. Dacă* nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.

10. Căci dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori neam fi întors pînă acum.”

11. Israel, tatăl lor*, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi** un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fistic şi migdale.

12. Luaţi cu voi argint îndoit şi duceţi înapoi argintul pe* care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.

13. Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.

14. El-Shadday [ Eylohim-Cel Atotputernic ] să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă* trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”

Venirea fraţilor lui Iosif în Egipt

15. Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au coborît în Egipt şi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif.

16. Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului* său: „Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănînce cu mine la amiază.”

17. Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.

18. Ei s-au temut cînd au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi şi să pună mîna pe măgarii noştri.”

19. S-au apropiat de economul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei;

20. şi au zis: „stăpîne*, noi ne-am mai coborît o dată aici, ca să cumpărăm merinde.

21. Apoi, cînd am ajuns* la locul unde trebuia să rămînem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: şi l-am adus înapoi cu noi.

22. Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.”

23. Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Eylohim al vostru, Eylohim al tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mîinile mele.” Şi le-a adus şi pe Simeon.

24. Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă* de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.

25. Ei şi-au pregătit darul pînă la venirea lui Iosif, la amiază; căci aflaseră că au să mănînce la el.

26. Cînd a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră şi s-au aruncat cu faţa la pămînt* înaintea lui.

27. El i-a întrebat de sănătate; şi a zis: „Bătrînul vostru tată, de care aţi vorbit*, este sănătos? Mai trăieşte?”

28. Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă.” Şi s-au plecat* şi s-au aruncat cu faţa la pămînt.

29. Iosif a ridicat ochii; şi, aruncînd o privire spre fratele său Beniamin, fiul mamei* sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tînăr despre care miaţi vorbit**?” Şi a adăugat: „ Eylohim să aibă milă de tine, fiule!”

30. Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima* pentru fratele său şi simţea nevoia să plîngă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plîns** acolo.

31. După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie; şi, silindu-se să se stăpînească a zis: „Aduceţi* de mîncare!”

32. Au adus de mîncare lui Iosif deoparte, şi fraţilor lui deoparte; egiptenilor, care mîncau cu el, le-au adus, de asemenea, mîncare deoparte; căci egiptenii nu puteau să mănînce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urîciune*.

33. Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întîiul născut, după dreptul lui de întîi născut, şi pînă la cel mai tînăr, aşezaţi după vîrstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.

34. Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori* mai mult decît ceilalţi. Şi au băut şi s-au înveselit împreună cu el.

                                           Capitolul 44

Spaima fraţilor lui Iosif

1. Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cît vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.

2. Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grîului lui.” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.

3. Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.

4. Dar abia ieşiseră din cetate şi nu se depărtaseră deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, cînd îi vei ajunge, să le spui: „Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău?

5. De ce aţi furat paharul din care bea stăpînul meu şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel.”

6. Economul i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte.

7. Ei i-au răspuns: „,Stăpîne pentru ce vorbeşti astfel? Să ferească Eylohim pe robii tăi să fi săvîrşit o asemenea faptă!

8. Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul* pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa stăpînului tău?

9. Să moară acela* dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi înşine să fim robi ai stăpînului nostru!”

10. El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.”

11. Îndată şi-a coborît fiecare sacul la pămînt. Fiecare şi-a deschis sacul.

12. Economul i-a scotocit, începînd cu cel mai în vîrstă şi sfîrşind cu cel mai tînăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.

13. Ei şi-au rupt* hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate.

14. Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el încă acolo, şi s-au aruncat* cu faţa la pămînt înaintea lui.

15. Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?”

16. Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem stăpînului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Eylohim a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi* ai stăpînului nostru: noi şi acela la care s-a găsit paharul.”

17. Dar Iosif a zis: „Să mă* ferească Eylohim să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu; dar voi suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.”

Tora - Pericopa 11 - Vayigash 44 : 18 - 47 : 27

Haftarah - Ezechiel / Yehchezkel 37 : 15 - 28

Legămîntul Înnoit - Ioan / Yochanan 10 : 11 - 19

Iuda mijloceşte pentru Beniamin

18. Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif şi a zis: „Te rog, stăpînul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă stăpînului meu şi să nu te mînii* pe robul tău! Căci tu eşti ca faraon.

19. stăpînul meu a întrebat pe robii săi, zicînd: „Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?”

20. Noi am răspuns stăpînului meu: „Avem un tată bătrîn şi un frate tînăr, copil* făcut la bătrîneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit şi care era de la aceeaşi mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui îl iubeşte.”

21. Tu ai spus robilor tăi: „Aduceţi-l la mine* ca să-l văd cu ochii mei.”

22. Noi am răspuns stăpînului meu: „Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.”

23. Tu ai spus robilor tăi: „Dacă* nu se va coborî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.”

24. Cînd ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele stăpînului meu.

25. Tatăl nostru* a zis: „Duceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde.”

26. Noi am răspuns: „Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia decît dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi.”

27. Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: „Voi ştiţi că nevasta mea* mi-a născut doi fii.

28. Unul a ieşit de la mine şi cred că a fost sfîşiat negreşit* de fiare, căci nu l-am mai văzut pînă astăzi.

29. Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta* şi i se va întîmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi coborî bătrîneţile în Locuinţa morţilor.”

30. Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit* sufletul lui,

31. el are să moară cînd va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor coborî cu durere în Locuinţa morţilor bătrîneţile robului tău, tatăl nostru.

32. Căci robul tău s-a pus chezaş pentru copil şi a zis tatălui meu: „Dacă* nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.”

33. Îngăduie*, dar, te rog, robului tău să rămînă în locul băiatului, ca rob al stăpînului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.

34. Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mîhnirea tatălui meu!”

                                           Capitolul 45

Iosif se face cunoscut fraţilor săi

1. Iosif nu s-a mai putut stăpîni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, cînd s-a făcut cunoscut fraţilor săi.

2. A izbucnit într-un plîns aşa de tare că l-au auzit egiptenii şi casa lui faraon.

3. Iosif a zis fraţilor săi: „Eu* sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.

4. Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care* l-aţi vîndut ca să fie dus în Egipt.

5. Acum, nu vă întristaţi* şi nu fiţi mîhniţi că m-aţi vîndut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Eylohim** înaintea voastră.

6. Iată sunt doi ani de cînd bîntuie foametea în ţară; şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş.

7. Eylohim m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămînă sămînţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.

8. Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Eylohim; El m-a făcut ca un tată* al lui faraon, stăpîn peste toată casa lui şi cîrmuitorul întregii ţări a Egiptului.

9. Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: „Aşa a vorbit fiul tău Iosif: „ Eylohim m-a pus stăpîn peste tot Egiptul; coboară-te la mine şi nu zăbovi!

10. Vei locui* în ţinutul Gosen şi vei fi lîngă mine tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău.

11. Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri tu, casa ta şi tot ce este al tău.

12. Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc*.

13. Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi* aici cît mai curînd pe tatăl meu.”

14. El s-a aruncat pe gîtul fratelui său Beniamin şi a plîns; şi Beniamin a plîns şi el pe gîtul lui.

15. A îmbrăţişat, de asemenea, pe toţi fraţii lui, plîngînd. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.

Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor

16. S-a răspîndit vestea în casa lui faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui faraon şi slujitorilor lui.

17. Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: „Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă dobitoacele şi plecaţi în ţara Canaanului;

18. luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mînca grăsimea* ţării.

19. Ai poruncă să le spui: „Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi.

20. Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi.”

21. Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.

22. Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de şekeli de argint şi cinci haine de schimb*.

23. Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grîu, pîine şi merinde, pentru ca să aibă pe drum.

24. Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.”

25. Ei au ieşit din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor, Iacov.

26. Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte şi chiar el cîrmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima* lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.

27. Cînd i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat.

28. Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.”

                                            Capitolul 46

Sosirea şi aşezarea familiei lui Iacov în Egipt

1. Israel a plecat cu tot ce avea. A ajuns la BeerŞeba* şi a adus jertfe lui Eylohim al tatălui său, Isaac.

2. Eylohim a vorbit lui Israel într-o vedenie*, noaptea, şi a zis: „Iacove! Iacove!” Israel a răspuns: „Iată-mă!”

3. Şi Eylohim a zis: „Eu sunt Eylohim, Eylohim al* tatălui tău. Nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo te voi face** să ajungi un neam mare.

4. Eu însumi* Mă voi coborî cu tine în Egipt şi Eu însumi te voi scoate** iarăşi de acolo; iar Iosif♦ îţi va închide ochii.”

5. Iacov* a părăsit Beer-Şeba; şi fiii lui Israel au pus pe tatăl lor, Iacov, cu copilaşii şi nevestele lor, în carele** pe care le trimisese faraon ca să-l ducă.

6. Şi-au luat şi turmele şi averile pe care le agonisiseră în ţara Canaanului. Şi Iacov s-a dus în Egipt* cu toată familia lui.

7. A luat cu el în Egipt pe fiii lui şi pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui şi pe fiicele fiilor lui şi pe toată familia lui.

Copiii lui Israel

8. Iată* numele fiilor lui Israel, care au venit în Egipt.

Iacov şi fiii lui.

Întîiul născut al lui Iacov: Ruben**.

9. Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.

10. Fiii* lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu dintr-o femeie canaanită.

11. Fiii lui Levi*: Gherşon, Chehat şi Merari.

12. Fiii lui Iuda*: Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zarah; dar Er** şi Onan au murit în ţara Canaanului. Fiii lui Pereţ♦ au fost: Heţron şi Hamul.

13. Fiii lui* Isahar: Tola, Puva, Iov şi Şimron.

14. Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel.

15. Aceştia sunt fiii pe care i-a născut lui Iacov, Lea, în Padan-Aram, împreună cu fiica, sa Dina. Fiii şi fiicele lui alcătuiau în totul treizeci şi trei de inşi.

16. Fiii lui Gad: Ţifion*, Haggi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areeli.

17. Fiii lui Aşer*: Imna, Işva, Işvi şi Beria; şi Serah, sora lor. Şi fiii lui Beria: Heber şi Malchiel.

18. Aceştia sunt fiii Zilpei*, pe care o dăduse** Laban fetei sale Lea; pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În totul şaisprezece inşi.

19. Fiii Rahelei, nevasta* lui Iacov: Iosif şi Beniamin.

20. Lui Iosif* i s-au născut, în ţara Egiptului: Manase şi Efraim, pe care i i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.

21. Fiii* lui Beniamin: Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi**, Roş, Mupim♦, Hupim şi Ard.

22. Aceştia sunt fiii Rahelei, pe care i-a născut lui Iacov. În totul paisprezece inşi.

23. Fiul* lui Dan: Huşim.

24. Fiii* lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem.

25. Aceştia* sunt fiii Bilhei, pe care** o dăduse Laban fetei sale Rahela; şi pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În totul şapte inşi.

26. Sufletele* care au venit cu Iacov în Egipt şi care ieşiseră din el, erau în totul şaizeci şi şase, fără să numărăm nevestele fiilor lui Iacov.

27. Şi Iosif avea doi fii, care i se născuseră în Egipt. Toate sufletele* din familia lui Iacov, care au venit în Egipt, erau în număr de şaptezeci.

Primirea lui Iacov de către Iosif

28. Iacov a trimis pe Iuda înainte la Iosif ca să-i dea de ştire să-i iasă înainte în Gosen*.

29. Şi au venit în ţinutul* Gosen. Iosif şi-a pregătit carul şi s-a suit ca să se ducă în Gosen, în întîmpinarea tatălui său, Israel. Cum l-a văzut, s-a aruncat** pe gîtul lui şi a plîns multă vreme pe gîtul lui.

30. Israel a zis lui Iosif: „Acum* pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa, şi tu tot mai trăieşti.”

31. Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: „Mă duc* să înştiinţez pe faraon şi să-i spun: „Fraţii mei şi familia tatălui meu, care erau în ţara Canaan, au venit la mine.

32. Oamenii aceştia sunt păstori, căci cresc vite; ei şi-au adus oile şi boii şi tot ce este al lor.”

33. Şi, cînd vă va chema faraon şi vă va întreba: „Cu ce vă îndeletniciţi*?”,

34. voi să răspundeţi: „Robii* tăi au crescut vite, din tinereţea** noastră pînă acum, atît noi, cît şi părinţii noştri.” În felul acesta veţi locui în ţinutul Gosen, căci toţi păstorii sunt o urîciune♦ pentru egipteni.”

                                       Capitolul 47

Gosen – Iacov înaintea lui Faraon

1. Iosif s-a dus* să înştiinţeze pe faraon şi i-a spus: „Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii şi cu tot avutul lor; şi sunt în ţinutul Gosen**.”

2. A luat pe cinci din fraţii lui şi i-a adus înaintea* lui faraon.

3. Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: „Cu ce* vă îndeletniciţi?” Ei au răspuns lui faraon: „Robii** tăi sunt păstori, cum erau şi părinţii noştri.”

4. Şi au mai zis lui faraon: „Noi am venit ca să locuim* o vreme aici în ţară, pentru că nu mai este păşune pentru oile robilor tăi şi este o mare foamete** în ţara Canaanului; îngăduie, dar, robilor tăi să locuiască în ţinutul♦ Gosen.”

5. Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.

6. Ţara Egiptului* este deschisă înaintea ta; aşază pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul** Gosen; şi dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele.”

7. Iosif a adus pe tatăl său, Iacov, şi l-a înfăţişat înaintea lui faraon. Şi Iacov a binecuvîntat pe faraon.

8. Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?”

9. Iacov a răspuns lui faraon: „Zilele* anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine** la număr şi rele şi n-au♦ atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, în timpul călătoriei lor.”

10. Iacov a binecuvîntat* iarăşi pe faraon şi a plecat dinaintea lui faraon.

11. Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses*, cum** poruncise faraon.

12. Iosif a hrănit cu pîine pe tatăl său, pe fraţii săi şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.

Scumpetea în Egipt

13. Nu mai era pîine în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului* şi ţara Canaanului tînjeau din pricina foametei.

14. Iosif* a strîns tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, în schimbul grîului pe care-l cumpărau oamenii, şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui faraon.

15. Cînd s-a sfîrşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi egiptenii au venit la Iosif şi au zis: „Dă-ne pîine! Pentru ce* să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.”

16. Iosif a zis: „Daţi vitele voastre şi vă voi da pîine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.”

17. Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat pîine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi şi în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pîine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor.

18. După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor şi i-au zis: „Nu putem să ascundem Stăpînului nostru faptul că argintul s-a sfîrşit, şi turmele de vite au trecut în stăpînirea Stăpînului nostru; nu mai rămîn înaintea Stăpînului nostru decît trupurile şi pămînturile noastre.

19. Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi şi pămînturile noastre? Cumpără-ne, împreună cu pămînturile noastre, în schimbul pîinii şi vom fi ai Stăpînului nostru, noi şi pămînturile noastre. Dă-ne sămînţă să semănăm, ca să trăim şi să nu murim şi să nu ne rămînă pămînturile pustii.”

20. Iosif a cumpărat pentru faraon toate pămînturile Egiptului; căci egiptenii şi-au vîndut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpînirea lui faraon.

21. Cît despre popor, l-a mutat în cetăţi, de la o margine a hotarelor Egiptului pînă la cealaltă.

22. Numai* pămînturile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui faraon, dată în folosul preoţilor, care trăiau din venitul pe care li-l dădea faraon: de aceea ei nu şi-au vîndut pămînturile.

23. Iosif a zis poporului: „V-am cumpărat azi cu pămînturile voastre, pentru faraon; iată, vă dau sămînţă ca să puteţi semăna pămîntul.

24. La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui faraon; iar celelalte patru părţi vă vor rămîne vouă, ca să semănaţi ogoarele şi să vă hrăniţi împreună cu copiii voştri şi cu cei ce sunt în casele voastre.” 

25. Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm* trecere înaintea Stăpînului nostru şi vom fi robi ai lui faraon.”

26. Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare pînă în ziua de azi, şi după care, a cincea parte din venitul pămînturilor Egiptului este a lui faraon; numai* pămînturile preoţilor nu sunt ale lui faraon.

Sfîrşitul lui Iacov se apropie

27. Israel a locuit* în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut** şi s-au înmulţit foarte mult.

Tora - Pericopa 12 - Vayechi 47 : 28 - 50 : 26

Haftarah - 1Împărați / Melechim Alef : 2 - 1 : 12

Legămîntul Înnoit - Evrei / Ivrim 2 : 11 - 17

28. Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.

29. Cînd s-a apropiat* Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune**, rogu-te, mîna sub coapsa mea şi poartă-te♦ cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi♦♦ în Egipt.

30. Ci cînd mă voi* culca lîngă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt şi să mă îngropi** în mormîntul lor.” Iosif a răspuns: „Voi face după cuvîntul tău.”

31. Iacov a zis: „Jură-mi.” şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel* s-a plecat cu faţa pe căpătîiul patului.

                                        Capitolul 48

Iacov înfiază pe fiii lui Iosif

1. După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.

2. Au dat de ştire lui Iacov şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Şi Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat.

3. Iacov a zis lui Iosif: „ El-Shadday [Eylohim Cel Atotputernic] mi S-a arătat la Luz,* în ţara Canaan, şi m-a binecuvîntat.

4. El mi-a zis: „Te voi face să creşti, te voi înmulţi şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpînească pentru totdeauna*.”

5. Acum, cei doi fii, care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei*; Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.

6. Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire.

7. La întoarcerea mea din Padan, Rahela* a murit pe drum lîngă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.”

Binecuvîntarea celor doi fii ai lui Iosif
8. Israel s-a uitat la fiii lui Iosif şi a zis: „Cine sunt aceştia?”

9. Iosif a răspuns tatălui său: „Sunt* fiii mei, pe care mi i-a dat Eylohim aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine ca să-i binecuvîntez**.”

10. Ochii* lui Israel erau îngreuiaţi de bătrîneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el; şi Israel i-a sărutat** şi i-a îmbrăţişat.

11. Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam* că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Eylohim m-a făcut să-ţi văd şi sămînţa.”

12. Iosif i-a dat la o parte de lîngă genunchii tatălui său şi s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.

13. Apoi Iosif i-a luat pe amîndoi, pe Efraim cu mîna dreaptă, la stînga lui Israel, şi pe Manase cu mîna stîngă, la dreapta lui Israel, şi i-a adus aproape de el.

14. Israel şi-a întins mîna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tînăr, iar mîna stîngă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat* mîinile astfel, căci Manase era cel dintîi născut.

15. A binecuvîntat* pe Iosif şi a zis: „ Eylohim înaintea** căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Eylohim care m-a călăuzit de cînd m-am născut pînă în ziua aceasta,

16. Îngerul* care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvînteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele** meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!”

17. Lui Iosif nu i-a venit bine cînd a văzut că tatăl său îşi pune* mîna dreaptă pe capul lui Efraim; de aceea a apucat mîna tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase.

18. Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întîi născut; pune-ţi mîna dreaptă pe capul lui.”

19. Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Ştiu*, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic** va fi mai mare decît el; şi sămînţa lui va ajunge o ceată de neamuri.”

20. El i-a binecuvîntat în ziua aceea şi a zis: „Numele tău îl vor întrebuinţa Israeliţii cînd vor binecuvînta*, zicînd: „ Eylohim să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim şi cu Manase!” Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.

21. Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curînd am să mor! Dar Eylohim* va fi cu voi şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri.

22. Îţi* dau mai mult decît fraţilor tăi, o parte pe care am luat-o din mîna amoriţilor** cu sabia mea şi cu arcul meu.”

                                         Capitolul 49                                               

Binecuvîntarea dată de Iacov fiilor săi

1. Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis: „Strîngeţi-vă şi vă voi vesti* ce vi se va întîmpla în vremurile** care vor veni.

2. Strîngeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov! Ascultaţi* pe tatăl vostru, Israel!

3. Ruben, tu, întîiul* meu născut, puterea mea şi pîrga** tăriei mele, întîiul în vrednicie şi întîiul în putere,

4. năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întîietatea*! Căci te-ai suit** în patul tatălui tău, mi-ai spurcat patul, suindu-te în el.

5. Simeon* şi Levi sunt fraţi**; săbiile lor sunt nişte unelte♦ de silnicie.

6. Nu vreau* să intre sufletul meu la sfaturile lor, nu vreau să se unească duhul** meu cu adunarea♦ lor! Căci, în mînia♦♦ lor, au ucis oameni, şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.

7. Blestemată să fie mînia lor, pentru că a fost prea turbată, şi furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi* în Iacov şi-i voi risipi în Israel.

8. Iudo*, tu vei primi laudele fraţilor tăi; mîna** ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi. Fiii tatălui tău se vor închina♦ pînă la pămînt înaintea ta.

9. Iuda este un pui* de leu. Tu te-ai întors de la măcel, fiule! Iuda îşi pleacă** genunchii, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică: cine-l va scula?

10. Toiagul* de stăpînire nu se va depărta din Iuda, nici toiagul** de cîrmuire dintre♦ picioarele lui, pînă♦♦ va veni Şilo a), şi de El*♦ vor asculta popoarele.  [ a) Adică: Mașiyah ]

11. El* îşi leagă măgarul de viţă şi, de cel mai bun butuc de viţă, mînzul măgăriţei lui; îşi spală haina în vin, şi mantaua în sîngele strugurilor.

12. Are ochii* roşii de vin şi dinţii albi de lapte.

13. Zabulon* va locui pe ţărmul mărilor, lîngă limanul corăbiilor, şi hotarul lui se va întinde înspre Sidon.

14. Isahar este un măgar osos care se culcă în grajduri.

15. Vede că locul unde se odihneşte este plăcut şi că ţinutul lui este măreţ; îşi pleacă umărul* sub povară şi se supune birului.

16. Dan* va judeca pe poporul său, ca una din seminţiile lui Israel.

17. Dan va fi* un şarpe pe drum, o năpîrcă pe cărare, muşcînd călcîiele calului, făcînd să cadă călăreţul pe spate.

18. În ajutorul* Tău nădăjduiesc, יהוה YaHWeH!

19. Peste Gad* vor da iureş cete înarmate, dar şi el va da iureş peste ele şi le va urmări.

20. Aşer* dă o hrană minunată; el va da bucate alese împăraţilor.

21. Neftali* este o cerboaică slobodă: rosteşte cuvinte frumoase.

22. Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lîngă un izvor; ramurile lui se înalţă deasupra zidului.

23. Arcaşii l-au aţîţat*, au aruncat săgeţi şi l-au urmărit cu ura lor.

24. Dar arcul* lui a rămas tare, şi mîinile lui au fost întărite de mîinile Puternicului** lui Iacov: şi a ajuns astfel♦ păstorul♦♦, stînca*♦ lui Israel.

25. Aceasta este lucrarea* lui Eylohim al tatălui tău, care te va ajuta; aceasta este lucrarea** Celui Atotputernic, care♦ te va binecuvînta cu binecuvîntările cerurilor de sus, cu binecuvîntările apelor de jos, cu binecuvîntările ţîţelor şi ale pîntecelui mamei.

26. Binecuvîntările tatălui tău întrec binecuvîntările părinţilor mei şi se înalţă pînă în creştetul dealurilor veşnice*: ele** să vină peste capul lui Iosif, peste creştetul capului stăpînului fraţilor săi!

27. Beniamin* este un lup care sfîşie; dimineaţa mănîncă prada, iar seara** împarte prada răpită.”

28. Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor cînd i-a binecuvîntat. I-a binecuvîntat pe fiecare cu o binecuvîntare deosebită.

Moartea lui Iacov

29. Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat* la poporul meu; deci să mă îngropaţi** împreună cu părinţii mei, în peştera♦ care este în ogorul hetitului Efron,

30. în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul pe care* l-a cumpărat Avraam de la hetitul Efron, ca moşie de înmormîntare.

31. Acolo* au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat** pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui; şi acolo am îngropat eu pe Lea.

32. Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate de la fiii lui Het.”

33. Cînd a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şia tras picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat* la poporul său.

                                         Capitolul 50

Îngroparea lui Iacov

1. Iosif s-a aruncat* pe faţa tatălui său, l-a plîns** şi l-a sărutat.

2. A poruncit doctorilor, care erau în slujba lui, să îmbălsămeze* pe tatăl său; şi doctorii au îmbălsămat pe Israel.

3. Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi egiptenii l-au plîns* şaptezeci de zile.

4. După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa* lui faraon şi le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui faraon ce vă spun eu.

5. Tatăl meu* m-a pus să jur, zicînd: „Iată, în curînd eu am să mor! Să mă îngropi în mormîntul pe care** mi l-am săpat în ţara Canaan.” Aş vrea, dar, să mă sui acolo ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce.”

6. Faraon a răspuns: „Suie-te şi îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te-a pus să-l faci.”

7. Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui faraon, bătrînii casei lui, toţi bătrînii ţării Egiptului,

8. toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; nau lăsat în ţinutul Gosen decît pruncii, oile şi boii.

9. Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.

10. Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere* mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet** de şapte zile.

11. Locuitorii ţării, canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad şi au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim a); ea este dincolo de Iordan.                                     [ a) Sau: Jalea Egiptenilor ]

12. Astfel au împlinit fiii* lui Iacov poruncile tatălui lor.

13. L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l* cumpărase Avraam de la hetitul Efron ca moşie de înmormîntare şi care este faţă în faţă cu Mamre.

14. Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său. Bunătatea lui Iosif

15. Cînd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au* zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?”

16. Şi au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:

17. „Aşa să vorbiţi lui Iosif: „Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut* rău!” Iartă acum păcatul robilor lui Eylohim, al tatălui tău!” Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.

18. Fraţii lui au venit şi s-au aruncat* ei înşişi cu faţa la pămînt înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.”

19. Iosif le-a zis: „Fiţi fără* teamă; căci sunt** eu oare în locul lui Eylohim?

20. Voi*, negreşit, v-aţi gîndit să-mi faceţi rău: dar Eylohim** a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.

21. Fiţi, dar, fără teamă, căci eu vă voi hrăni*, pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mîngîiat şi le-a îmbărbătat inimile.

Moartea lui Iosif

22. Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.

23. Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea* neam; şi fiii** lui Machir, fiul lui Manase,  s-au născut♦ pe genunchii lui.

24. Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Eylohim * vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat** că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.”

25. Iosif* a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Eylohim, să luaţi şi oasele mele de aici.”

26. Iosif a murit în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat* şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.

                  Chazak ! Chazak ! VeNitchazak !