Proverbele lui Solomon - Mashal

Proverbele lui Solomon - Mashal 

Ketuvim - Scrieri   

                           Capitolul 1

Strigarea înţelepciunii

1. Pildele* lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,

2. pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;

3. pentru* căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;

4. ca să dea celor* neîncercaţi agerime de minte, tînărului cunoştinţă şi chibzuinţă

5. să asculte* însă şi înţeleptul, şi îşi va mări înţelepciunea, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă

6. pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvînt adînc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tîlc*.

7. Frica de יהוה YaHWeH este începutul* înţelepciunei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.

8. Ascultă, fiule,* învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!

9. Căci ele sunt o cunună* plăcută pe capul tău şi un lanţ de aur la gîtul tău.

Ferirea de ispite

10. Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te* lăsa cîştigat de ei!

11. Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm* sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;

12. haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor, şi întregi, ca* pe cei ce se coboară în groapă;

13. vom găsi tot felul de lucruri scumpe şi ne vom umple casele cu pradă;

14. vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!”

15. Fiule, să nu porneşti la* drum cu ei, abate-ţi** piciorul de pe cărarea lor!

16. Căci* picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sînge.

17. Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;

18. căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.

19. Aceasta este soarta* tuturor celor lacomi de cîştig, lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

Cei neascultători

20. Înţelepciunea* strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:

21. strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:

22. „Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor? Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura şi vor urî nebunii înţelepciunea?

23. Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna* Duhul Meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…

24. Fiindcă* eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mîna şi nimeni nu ia seama,

25. fiindcă lepădaţi* toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările mele,

26. de aceea şi* eu voi rîde cînd veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi cînd vă va apuca groaza,

27. cînd vă va apuca groaza ca* o furtună şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej, cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.

28. Atunci* mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.

29. Pentru că au* urît înţelepciunea şi n-au ales** frica de יהוה YaHWeH,

30. pentru că n-au iubit* sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele.

31. De aceea se vor hrăni* cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor.

32. Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde;

33. dar cel ce* m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit** şi fără să se teamă de vreun rău.

                           Capitolul 2

Îndemn la căutarea înţelepciunii

1. Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra* cu tine învăţăturile mele,

2. dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;

3. dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere,

4. dacă o vei căuta* ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară,

5. atunci vei înţelege frica de יהוה YaHWeH şi vei găsi cunoştinţa lui Eylohim.

6. Căci* יהוה YaHWeH dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

7. El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut* celor ce umblă în nevinovăţie.

8. Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte* calea credincioşilor Lui.

9. Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine. Înţelepciunea ne fereşte de cei amăgitori

10. Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;

11. chibzuinţa* va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

12. ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate;

13. de cei ce părăsesc cărările adevărate ca să umble* pe drumuri întunecoase;

14. care se bucură* să facă răul şi îşi pun plăcerea** în răutate,

15. care* umblă pe cărări strîmbe şi apucă pe drumuri sucite;

16. ca să te scape şi de nevasta* altuia, de străina** care întrebuinţează vorbe ademenitoare,

17. care părăseşte* pe bărbatul tinereţii ei şi uită Legămîntul lui Eylohim al ei.

18. Căci casa* ei coboară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:

19. niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii.

20. De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine şi să ţii cărările celor neprihăniţi!

21. Căci oamenii* fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămîne în ea;

22. dar cei răi* vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.

                           Capitolul 3

Folosul temerii de Eylohim şi al înţelepciunii

1. Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima* ta sfaturile mele!

2. Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace*.

3. Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le* la gît, scrie-le** pe tăbliţa inimii tale.

4. Şi astfel vei căpăta trecere* şi minte sănătoasă, înaintea lui יהוה YaHWeH şi înaintea oamenilor.

5. Încrede-te* în יהוה YaHWeH din toată inima ta şi nu** te bizui pe înţelepciunea ta!

6. Recunoaşte-L* în toate căile tale, şi El îţi va netezi** cărările.

7. Nu te socoti singur* înţelept; teme-te** de יהוה YaHWeH şi abate-te de la rău!

8. Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor* tale.

9. Cinsteşte* pe יהוה YaHWeH cu averile tale şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău:

10. căci* atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.

Fericirea şi înţelepciunea adevărată

11. Fiule*, nu dispreţui mustrarea lui יהוה YaHWeH şi nu te mîhni de pedepsele Lui.

12. Căci יהוה YaHWeH mustră pe cine iubeşte, ca un părinte* pe copilul pe care-l iubeşte!

13. Ferice* de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere!

14. Căci cîştigul* pe care-l aduce ea este mai bun decît al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decît aurul;

15. ea este mai de preţ decît mărgăritarele, şi toate comorile* tale nu se pot asemui cu ea.

16. În dreapta ei este o viaţă lungă*; în stînga ei, bogăţie şi slavă.

17. Căile* ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice.

18. Ea este un pomul* vieţi pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.

19. Prin înţelepciune a întemeiat יהוה YaHWeH * pămîntul, şi prin pricepere a întărit El cerurile;

20. prin înţelepciunea* Lui s-au deschis adîncurile şi strecoară norii** roua.

21. Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!

22. Căci ele vor fi viaţa sufletului tău şi podoaba* gîtului tău.

23. Atunci* vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.

24. Cînd* te vei culca, vei fi fără teamă, şi cînd vei dormi, somnul îţi va fi dulce.

25. Nu te teme nici de spaimă năprasnică*, nici de o năvălire din partea celor răi;

26. căci יהוה YaHWeH va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere. 

Îndemnuri la o bună vieţuire

27. Nu opri o binefacere* celui ce are nevoie de ea, cînd poţi s-o faci.

28. Nu* zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mîine!” cînd ai de unde să dai.

29. Nu gîndi rău împotriva aproapelui tău, cînd locuieşte liniştit lîngă tine.

30. Nu te certa* fără pricină cu cineva, cînd nu ţi-a făcut niciun rău.

31. Nu pizmui pe omul asupritor* şi nu alege niciuna din căile lui!

32. Căci יהוה YaHWeH urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană*.

33. Blestemul* lui יהוה YaHWeH este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvîntă**.

34. Cînd are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc* de ei, dar celor smeriţi le dă har.

35. Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni este ruşinea.

                           Capitolul 4

1. Ascultaţi, fiilor,* învăţătura unui tată şi luaţi aminte, ca să pricepeţi;

2. căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea.

3. Căci cînd eram încă fiu la tatăl meu şi fiu gingaş* şi singur la mama mea,

4. el* mă învăţa atunci şi-mi zicea: „Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte** învăţăturile mele şi vei trăi!

5. Dobîndeşte* înţelepciune, dobîndeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele şi nu te abate de la ele.

6. N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o,* şi te va ocroti!

7. Iată* începutul înţelepciunii: dobîndeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobîndeşte priceperea.

8. Înalţă-o*, şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa.

9. Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută*, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.”

10. Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi anii* vieţii tale se vor înmulţi.

11. Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii.

12. Cînd vei umbla, pasul nu-ţi* va fi stînjenit; şi cînd vei alerga**, nu te vei poticni.

13. Ţine învăţătura, n-o lăsa din mînă; păstrează-o, căci ea este viaţa ta.

14. Nu* intra pe cărarea celor răi şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!

15. Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o şi treci înainte!

16. Căci* ei nu dorm dacă n-au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;

17. căci ei mănîncă pîine nelegiuită şi beau vin stors cu sila.

18. Dar* cărarea celor neprihăniţi este** ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescînd pînă la miezul zilei.

19. Calea celor răi este ca întunericul* gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

20. Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele!

21. Să* nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le** în fundul inimii tale!

22. Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate* pentru tot trupul lor.

23. Păzeşte-ţi inima mai mult decît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.

24. Izgoneşte neadevărul din gura ta şi depărtează viclenia de pe buzele tale!

25. Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.

26. Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărîte:

27. nu te* abate nici la dreapta, nici la stînga şi fereşte-te** de rău.

                           Capitolul 5

Fereşte-te de desfrînare

1. Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea şi pleacă urechea la învăţătura mea,

2. ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă* cunoştinţă.

3. Căci* buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos** decît untdelemnul;

4. dar* la urmă este amară ca pelinul, ascuţită** ca o sabie cu două tăişuri.

5. Picioarele* ei coboară la moarte, paşii ei dau în Locuinţa morţilor.

6. Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge.

7. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele:

8. depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei,

9. ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

10. ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

11. ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

12. şi să zici: „Cum am putut eu să urăsc* certarea şi cum a dispreţuit inima** mea mustrarea?

13. Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?

14. Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!”

15. Bea apă din fîntîna ta şi din izvoarele puţului tău.

16. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

17. Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

18. Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta* tinereţii tale.

19. Cerboaică* iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

20. Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o* străină şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

21. Căci* căile omului sunt lămurite înaintea ochilor lui יהוה YaHWeH şi El vede toate cărările lui.

22. Cel rău este prins în înseşi* nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui.

23. El va muri din lipsă de înfrînare*, se va poticni din prea multa lui nebunie.

                           Capitolul 6

Asupra chezăşiei

1. Fiule, dacă* te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,

2. dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,

3. fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt şi stăruie de el.

4. Nu da* somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!

5. Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului şi ca pasărea din mîna păsărarului…

Fereşte-te de lenevie

6. Du-te* la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!                 

7. Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;

8. totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.

9. Pînă cînd* vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?

10. Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mîinile ca să dormi!…

11. Şi sărăcia* vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

Fereşte-te de răutate

12. Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

13. clipeşte* din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele.

14. Răutatea este în inima lui, urzeşte* lucruri rele întruna şi stîrneşte** certuri.

15. De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit* deodată şi fără leac**.

16. Şase lucruri urăşte יהוה YaHWeH şi chiar şapte Îi sunt urîte:

17. ochii* trufaşi, limba** mincinoasă, mîinile♦ care varsă sînge nevinovat,

18. inima* care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele** care aleargă repede la rău,

19. martorul* mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte** certuri între fraţi.

Fereşte-te de preacurvie

20. Fiule*, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

21. leagă-le* necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.

22. Ele te vor însoţi* în mersul tău, te vor** păzi în pat şi îţi vor vorbi la deşteptare!

23. Căci* sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.

24. Ele te vor feri* de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.

25. N-o* pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.

26. Căci pentru* o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîine, şi** femeia măritată întinde♦ o cursă unui suflet scump.

27. Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?

28. Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?

29. Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămîne nepedepsit.

30. Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;

31. şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit*, să dea chiar tot ce are în casă.

32. Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este* un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.

33. Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.

34. Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n-are milă în ziua răzbunării;

35. nu se uită la niciun preţ de răscumpărare şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

                           Capitolul 7

Ispita preacurviei şi urmările ei

1. Fiule, păstrează cuvintele mele şi ţine* la tine sfaturile mele.

2. Ţine* sfaturile mele şi vei trăi; păzeşte învăţăturile** mele ca lumina ochilor.

3. Leagă-le* la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.

4. Zi înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!” Şi numeşte priceperea prietena ta

5. ca* să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.

6. Stăteam la fereastra casei mele şi mă uitam prin zăbrele.

7. Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte*.

8. Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.

9. Era în* amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.

10. Şi iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.

11. Era bună* de gură şi fără astîmpăr; picioarele** nu-i puteau sta acasă:

12. cînd în uliţă, cînd în pieţe, pe la toate colţurile stătea la pîndă.

13. Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i-a zis:

14. „Eram datoare cu o jertfă de mulţumire, azi mi-am împlinit juruinţele.

15. De aceea ţi-am ieşit înainte să te caut, şi te-am şi găsit.

16. Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi* din Egipt;

17. mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.

18. Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu dezmierdări.

19. Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă,

20. a luat cu el sacul cu bani şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.”

21. Tot vorbindu-i*, ea l-a ademenit şi l-a atras cu** buzele ei ademenitoare.

22. Deodată a început să meargă după ea ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,

23. ca pasărea* care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.

24. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.

25. Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.

26. Căci ea a făcut să cadă multe jertfe şi* mulţi sunt cei pe care i-a ucis ea.

27. Casa* ei este drumul spre Locuinţa morţilor, drumul care coboară spre locaşurile morţii.

                           Capitolul 8

Strigarea înţelepciunii

1. Nu strigă înţelepciunea* şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

2. Ea se aşază sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,

3. şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:

4. „Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

5. Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!

6. Ascultaţi, căci am lucruri* mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.

7. Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!

8. Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.

9. Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit înţelepciunea.

10. Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai degrabă înţelepciunea decît aurul scump.

11. Căci* înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele, şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

12. Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

13. Frica* de יהוה YaHWeH este urîrea răului; trufia şi mîndria**, purtarea rea şi gura♦  mincinoasă, iată ce urăsc eu.

14. De la mine vine sfatul şi izbînda, eu sunt priceperea, a mea* este puterea.

15. Prin* mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte.

16. Prin mine cîrmuiesc dregătorii şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.

17. Eu* iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei** ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.

18. Cu mine este bogăţia* şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.

19. Rodul* meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

20. Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

21. ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.

Obîrşia înţelepciunii

22. יהוה YaHWeH* m-a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

23. Eu am fost aşezată din* veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.

24. Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

25. am fost născută înainte* de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

26. cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.

27. Cînd a întocmit יהוה YaHWeH cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,

28. cînd a pironit norii sus şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,

29. cînd* a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile** pămîntului,

30. eu eram* meşterul Lui, la lucru lîngă El, şi în toate zilele eram desfătarea** Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,

31. jucînd pe rotocolul pămîntului Său şi găsindu-mi plăcerea* în fiii oamenilor.

32. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice* de cei ce păzesc căile mele!

33. Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.

34. Ferice* de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porţile mele şi păzeşte pragul uşii mele.

35. Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa* lui יהוה YaHWeH.

36. Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă* sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.”

                           Capitolul 9

Strigarea  înţelepciunii

1. Înţelepciunea şi-a zidit* casa, şi-a tăiat cei şapte stîlpi.

2. Şi-a înjunghiat* vitele, şi-a amestecat** vinul, şi-a pus masa.

3. Şi-a trimis* slujnicele şi** strigă, de pe♦ vîrful înălţimilor cetăţii:

4. „Cine* este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:

5. „Veniţi* de mîncaţi din pîinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!

6. Lăsaţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”

7. Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

8. Nu* mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră** pe cel înţelept, şi el te va iubi!

9. Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi* va învăţa şi mai mult!

10. Începutul* înţelepciunii este frica de יהוה YaHWeH; şi înţelepciunea sfinţilor este priceperea.

11. Prin* mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

12. Dacă* eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

Îndemn împotriva ademenirii nebuniei 

13. Nebunia este o femeie* gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

14. Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile* cetăţii,

15. ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă:

16. „Cine* este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:

17. „Apele furate sunt dulci*, şi pîinea luată pe ascuns este plăcută!”

18. El nu ştie că acolo sunt morţii* şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.

                           Capitolul 10

Binecuvîntarea dreptăţii, blestemul păcatului

1. Pildele lui Solomon.
Un fiu* înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mîhnirea mamei sale.

2. Comorile cîştigate pe nedrept nu* folosesc, dar** neprihănirea izbăveşte de la moarte.

3. יהוה YaHWeH * nu lasă pe cel neprihănit să sufere de foame, dar îndepărtează pofta celor răi.

4. Cine lucrează cu o mînă* leneşă sărăceşte, dar mîna** celor harnici îmbogăţeşte.

5. Cine strînge vara este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om* care face ruşine.

6. Pe capul celui neprihănit sunt binecuvîntări, dar gura* celor răi ascunde silnicie.

7. Pomenirea* celui neprihănit este binecuvîntată, dar numele celor răi putrezeşte.

8. Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile, dar* cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur.

9. Cine* umblă fără prihană, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strîmbe se dă singur de gol.

10. Cine* clipeşte din ochi este o pricină de întristare, şi** cine are o gură nesocotită se prăpădeşte singur.

11. Gura* celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura** celor răi ascunde silnicie.

12. Ura stîrneşte certuri, dar dragostea* acoperă toate greşelile.

13. Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua* este pentru spatele celui fără minte.

14. Înţelepţii păstrează înţelepciunea, dar gura* nebunului este o pieire apropiată.

15. Averea* este o cetate întărită pentru cel bogat; dar prăpădirea celor nenorociţi este sărăcia lor.

16. Cel neprihănit îşi întrebuinţează cîştigul pentru viaţă, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat.

17. Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite.

18. Cine ascunde ura, are buze mincinoase, şi cine* răspîndeşte bîrfele este un nebun.

19. Cine vorbeşte* mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel** ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit.

20. Limba celui neprihănit este argint ales; inima celor răi este puţin lucru.

21. Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni, dar nebunii mor fiindcă n-au judecată.

22. Binecuvîntarea* lui יהוה YaHWeH îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz.

23. Pentru cel nebun este* o plăcere să facă răul, dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere.                       

24. Celui rău de* ce se teme aceea i se întîmplă, dar celor neprihăniţi** li se împlineşte dorinţa.

25. Cum trece vîrtejul, aşa* piere cel rău; dar cel** neprihănit are temelii veşnice.

26. Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce-l trimite.

27. Frica* de יהוה YaHWeH lungeşte zilele, dar anii** celui rău sunt scurtaţi.

28. Aşteptarea* celor neprihăniţi nu va fi decît bucurie, dar** nădejdea celor răi va pieri.

29. Calea lui יהוה YaHWeH este un zid de apărare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac răul.

30. Cel neprihănit* nu se va clătina niciodată, dar cei răi nu vor locui în ţară.

31. Gura* celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită.

32. Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi.

                          Capitolul 11

1. Cumpăna* înşelătoare este urîtă lui יהוה YaHWeH,dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută.

2. Cînd* vine mîndria, vine şi ruşinea, dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.

3. Neprihănirea* oamenilor cinstiţi îi cîrmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.

4. În ziua mîniei, bogăţia nu* slujeşte la nimic; dar neprihănirea** izbăveşte de la moarte.

5. Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău* cade prin însăşi răutatea lui.

6. Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor.

7. La* moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.

8. Cel neprihănit* este scăpat din strîmtorare, şi cel rău îi ia locul.

9. Cu gura lui, omul nelegiuit* pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin  
înţelepciune.

10. Cînd le merge bine* celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi cînd pier cei răi, toţi strigă de veselie.

11. Cetatea* se înalţă prin binecuvîntarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi.

12. Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.

13. Cine umblă cu bîrfe* dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.

14. Cînd* nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.

15. Cui se pune chezaş pentru altul îi merge rău*, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit.

16. O femeie* plăcută capătă cinste, şi cei asupritori adună bogăţie.

17. Omul* milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui.

18. Cel rău dobîndeşte un cîştig înşelător, dar cel* ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată.

19. Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea.

20. Cei cu inima stricată sunt o scîrbă înaintea lui יהוה YaHWeH, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.

21. Hotărît: cel rău nu va rămîne* nepedepsit, dar sămînţa** celor neprihăniţi va fi scăpată.

22. Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în rîtul unui porc.

23. Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mînie*.

24. Unul care dă cu mîna largă*, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească.

25. Sufletul* binefăcător va fi săturat, şi** cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.

26. Cine* opreşte grîul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvîntarea**.

27. Cine urmăreşte binele îşi cîştigă bunăvoinţă, dar* cine urmăreşte răul este atins de el.

28. Cine* se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca** frunzişul.

29. Cine îşi tulbură casa va moşteni vînt*, şi nebunul va fi robul omului înţelept!

30. Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel* înţelept cîştigă suflete.

31. Iată*, cel neprihănit este răsplătit pe pămînt; cu cît mai mult cel rău şi păcătos!

                           Capitolul 12

1. Cine iubeşte certarea, iubeşte înţelepciunea; dar cine urăşte mustrarea este prost.

2. Omul de bine* capătă bunăvoinţa lui יהוה YaHWeH, dar יהוה YaHWeH osîndeşte pe cel plin de răutate.

3. Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina* celor neprihăniţi nu se va clătina.

4. O femeie* cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca** putregaiul în oasele lui.

5. Gîndurile celor neprihăniţi nu sunt decît dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decît înşelăciune.

6. Cuvintele* celor răi sunt nişte curse ca să verse sînge, dar** gura celor fără prihană îi izbăveşte.

7. Cei răi* sunt răsturnaţi şi nu mai sunt, dar casa celor neprihăniţi rămîne în picioare!

8. Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar* cel cu inima stricată este dispreţuit.

9. Mai* bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă, decît** să faci pe fudulul şi să n-ai ce mînca.

10. Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.

11. Cine-şi* lucrează ogorul va avea belşug de pîine, dar cine umblă după lucruri de nimic este** fără minte.

12. Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte.

13. În păcătuirea cu buzele este* o cursă primejdioasă, dar** cel neprihănit scapă din bucluc.

14. Prin rodul* gurii te saturi de bunătăţi, şi** fiecare primeşte după lucrul mîinilor lui.

15. Calea nebunului este fără prihană în* ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.

16. Nebunul* îndată îşi dă pe faţă mînia, dar înţeleptul ascunde ocara.

17. Cine* spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. 

18. Cine vorbeşte* în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar** limba înţelepţilor aduce vindecare.

19. Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decît o clipă.

20. Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.

21. Nicio nenorocire nu se întîmplă celui neprihănit, dar cei răi sunt năpădiţi de rele.

22. Buzele mincinoase sunt urîte* lui יהוה YaHWeH, dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuţi.

23. Omul* înţelept îşi ascunde înţelepciunea, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.

24. Mîna* celor harnici va stăpîni, dar mîna leneşă va plăti bir.

25. Neliniştea* din inima omului îl doboară, dar o vorbă** bună îl înveseleşte.

26. Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună dar calea celor răi îi duce în rătăcire.

27. Leneşul nu-şi frige vînatul, dar comoara de preţ a unui om este munca.

28. Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.

                           Capitolul 13

1. Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar* batjocoritorul n-ascultă mustrarea.

2. Prin rodul gurii* ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie.

3. Cine-şi* păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.

4. Leneşul* doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură.

5. Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine.

6. Neprihănirea* păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului.

7. Unul* face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii.

8. Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n-ascultă mustrarea.

9. Lumina* celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge.

10. Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.

11. Bogăţia* cîştigată fără trudă scade, dar ce se strînge încetul cu încetul, creşte.

12. O nădejde amînată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă* împlinită este un pom de viaţă.

13. Cine nesocoteşte* Cuvîntul lui יהוה YaHWeH se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit.

14. Învăţătura* înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele** morţii.

15. O minte sănătoasă cîştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă.

16. Orice* om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia.

17. Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios* aduce tămăduire.

18. Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel* ce ia seama la mustrare este pus în cinste.

19. Împlinirea unei dorinţe* este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urît să se lase de rău.

20. Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.

21. Nenorocirea urmăreşte pe cei* ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire. –

22. Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile* păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit.

23. Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană* îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.                             

24. Cine* cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.

25. Cel* neprihănit mănîncă pînă se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă.

                           Capitolul 14

1. Femeia* înţeleaptă îşi zideşte** casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mîinile ei.

2. Cine umblă cu neprihănire, se teme de יהוה YaHWeH,dar* cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte.                                           

3. În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar* pe înţelepţi îi păzesc buzele lor.

4. Unde nu sunt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade.

5. Un martor* credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.

6. Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte, dar pentru omul priceput* înţelepciunea este lucru uşor.

7. Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi înţelepciunea.

8. Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.

9. Cei* nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă.

10. Inima îşi cunoaşte necazurile şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.

11. Casa* celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori.                         

12. Multe căi pot* părea bune omului, dar la** urmă se văd că duc la moarte.

13. De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi* prin necaz.

14. Cel cu inima rătăcită se satură* de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.

15. Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.

16. Înţeleptul* se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică.

17. Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît.

18. Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu  înţelepciune.

19. Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit.

20. Săracul* este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni.

21. Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar* ferice de cine are milă de cei nenorociţi.

22. În adevăr, cei ce gîndesc rău se rătăcesc, dar cei ce gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.

23. Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă.

24. Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva decît nebunie.

25. Martorul* care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni.

26. Cine se teme de יהוה YaHWeH are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El.

27. Frica* de יהוה YaHWeH este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.

28. Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului.

29. Cine* este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.

30. O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma* este putrezirea** oaselor.

31. Cine* asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul** său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său.

32. Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit* chiar şi la moarte trage nădejde.

33. Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută,dar în* mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol.

34. Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.

35. Un împărat are plăcere* de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară îl atinge mînia lui.

                           Capitolul 15

1. Un răspuns* blînd potoleşte mînia, dar o vorbă** aspră aţîţă mînia.

2. Limba înţelepţilor dă  înţelepciune plăcută, dar gura* nesocotiţilor împroaşcă nebunie.

3. Ochii lui יהוה YaHWeH sunt în* orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni.

4. Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul.

5. Nesocotitul* dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar** cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.

6. În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este tulburare.

7. Buzele înţelepţilor seamănă înţelepciunea, dar inima celor nesocotiţi este stricată.

8. Jertfa* celor răi este o scîrbă înaintea lui יהוה YaHWeH, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.

9. Calea celui rău este urîtă lui יהוה YaHWeH, dar El iubeşte pe cel ce umblă* după neprihănire.

10. Cine părăseşte cărarea este aspru* pedepsit, şi cine** urăşte mustrarea va muri.

11. Locuinţa morţilor* şi Adîncul sunt cunoscute lui יהוה YaHWeH, cu cît mai mult inimile** oamenilor!

12. Batjocoritorului* nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi.

13. O inimă* veselă înseninează faţa; dar cînd** inima este tristă, duhul este mîhnit.

14. Inima celor pricepuţi caută înţelepciunea, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie.

15. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar* cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.

16. Mai* bine puţin, cu frică de יהוה YaHWeH, decît o mare bogăţie, cu tulburare!

17. Mai* bine un prînz de verdeţuri şi dragoste, decît un bou îngrăşat şi ură.

18. Un om* iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile.

19. Drumul* leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită.

20. Un fiu* înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa.

21. Nebunia* este o bucurie pentru cel fără minte, dar** un om priceput merge pe drumul cel drept.

22. Planurile nu izbutesc, cînd* lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sunt mulţi sfetnici.”

23. Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui,şi ce bună este o* vorbă spusă la vreme potrivită!

24. Pentru cel înţelept, cărarea* vieţii duce în sus, ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos.

25. יהוה YaHWeH surpă casa* celor mîndri, dar întăreşte hotarele** văduvei.

26. Gîndurile* rele sunt urîte lui יהוה YaHWeH, dar** cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.

27. Cel* lacom de cîştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi.

28. Inima celui neprihănit se gîndeşte* ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.

29. יהוה YaHWeH Se depărtează* de cei răi, dar ascultă rugăciunea** celor neprihăniţi.

30. O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele.

31. Urechea* care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor.

32. Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.

33. Frica* de יהוה YaHWeH este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea** slavei.

                           Capitolul 16

1. Planurile* pe care le face inima atîrnă de om, dar** răspunsul pe care-l dă gura vine de la יהוה YaHWeH .

2. Toate căile omului sunt curate în* ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile este יהוה YaHWeH**.

3. Încredinţează-ţi lucrările* în mîna lui יהוה YaHWeH şi îţi vor izbuti planurile.

4. יהוה YaHWeH * a făcut toate pentru o ţintă, chiar** şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.

5. Orice inimă trufaşă este o scîrbă* înaintea lui יהוה YaHWeH; hotărît**, ea nu va rămîne nepedepsită.

6. Prin* dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica** de יהוה YaHWeH se abate de la rău.

7. Cînd sunt plăcute lui יהוה YaHWeH căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui.

8. Mai* bine puţin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strîmbătate.

9. Inima* omului se gîndeşte pe ce cale să meargă, dar** יהוה YaHWeH îi îndreaptă paşii.

10. Hotărîri înţelepte sunt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli cînd judecă.

11. Cîntarul* şi cumpăna dreaptă vin de la יהוה YaHWeH; toate greutăţile de cîntărit sunt lucrarea Lui.

12. Împăraţilor le este scîrbă să facă rău, căci prin* neprihănire se întăreşte un scaun de stăpînire.

13. Buzele* neprihănite sunt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire.

14. Mînia* împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească.

15. Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa* lui este ca** o ploaie de primăvară.

16. Cu cît mai mult face cîştigarea* înţelepciunii decît a aurului! Cu cît este mai de dorit cîştigarea priceperii decît a argintului!

17. Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.

18. Mîndria* merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii.

19. Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decît să împarţi prada cu cei mîndri.

20. Cine cugetă la Cuvîntul lui יהוה YaHWeH găseşte fericirea, şi cine se încrede* în יהוה YaHWeH este fericit.

21. Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte înţelepciunea.

22. Înţelepciunea* este un izvor de viaţă pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.

23. Cine are o inimă* înţeleaptă îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.

24. Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.

25. Multe căi* i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.

26. Cine* munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru.

27. Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins.

28. Omul* neastîmpărat stîrneşte certuri, şi pîrîtorul** dezbină pe cei mai buni prieteni.

29. Omul asupritor amăgeşte* pe aproapele său şi-l duce pe o cale care nu este bună.

30. Cine închide ochii ca să se dedea la gînduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvîrşit răul.

31. Perii* albi sunt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii.

32. Cel* încet la mînie preţuieşte mai mult decît un viteaz, şi cine este stăpîn pe sine preţuieşte mai mult decît cine cucereşte cetăţi.

33. Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărîre vine de la יהוה YaHWeH .

                           Capitolul 17

1. Mai bine o bucată* de pîine uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă!

2. Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul* care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

3. Tigaia* lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este יהוהYaHWeH.

4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.

5. Cine* îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură** de o nenorocire, nu va rămîne nepedepsit.

6. Copiii copiilor sunt cununa* bătrînilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor.

7. Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă!

8. Darurile par o* piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbîndesc.

9. Cine* acoperă o greşeală, caută dragostea, dar** cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni.

10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun.

11. Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

12. Mai* bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui.

13. Celui ce întoarce* rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa.

14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă* cearta înainte de a se înteţi.

15. Cel* ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sunt amîndoi o scîrbă înaintea lui יהוה YaHWeH .

16. La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar* n-are minte.

17. Prietenul* adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate.

18. Omul* fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său.

19. Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi* zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea.

20. Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba* stricată cade în nenorocire.

21. Cine* dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

22. O inimă* veselă este un bun leac, dar un** duh mîhnit usucă oasele.

23. Cel rău primeşte daruri pe ascuns ca să sucească* şi căile dreptăţii.

24. Înţelepciunea* este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului.

25. Un fiu nebun aduce necaz* tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut.

26. Nu este bine să osîndeşti* pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.

27. Cine* îşi înfrînează vorbele, cunoaşte înţelepciunea, şi cine are duhul potolit este un om priceput.

28. Chiar* şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.

                           Capitolul 18

1. Cel ursuz caută ce-i place lui, se supără de orice lucru bun.

2. Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el.

3. Cînd vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara.

4. Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape* adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi** care curge întruna.

5. Nu* este bine să ai încredere în faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată.

6. Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri.

7. Gura* nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet.

8. Cuvintele* bîrfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor.

9. Cine se leneveşte în lucrul lui este frate* cu cel ce nimiceşte.

10. Numele, יהוה YaHWeH este un turn* tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.

11. Averea* este o cetate întărită, pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt.

12. Înainte* de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.

13. Cine răspunde fără* să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea.

14. Duhul omului îl sprijină la boală; dar duhul doborît de întristare, cine-l va ridica?

15. O inimă pricepută dobîndeşte înţelepciunea, şi urechea celor înţelepţi caută înţelepciunea.

16. Darurile* unui om îi fac loc şi-i deschid intrarea înaintea celor mari.

17. Cel care vorbeşte întîi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celălalt şi-l ia la cercetare.

18. Sorţul pune capăt neînţelegerilor şi hotărăşte între cei puternici.

19. Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită, şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti.

20. Din* rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.

21. Moartea* şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele.

22. Cine* găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la יהוה YaHWeH.

23. Săracul vorbeşte rugîndu-se, dar bogatul răspunde cu* asprime.

24. Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar* este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate.

                           Capitolul 19

1. Mai mult preţuieşte* săracul care umblă în neprihănirea lui, decît un bogat cu buze stricate şi nebun.

2. Lipsa de  înţelepciune este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău.

3. Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cîrteşte împotriva lui יהוה YaHWeH cu inima* lui.

4. Bogăţia* aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui.

5. Martorul* mincinos nu rămîne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.

6. Omul darnic are mulţi* linguşitori şi toţi** sunt prieteni cu cel ce dă daruri.

7. Toţi* fraţii săracului îl urăsc; cu cît mai mult se** depărtează prietenii lui de el!
El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi.

8. Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte* fericirea.

9. Martorul* mincinos nu rămîne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni va pieri.

10. Unui nebun nu-i şade bine să trăiască în desfătări, cu atît mai puţin unui rob* să stăpînească peste voievozi.

11. Înţelepciunea* face pe om răbdător şi** este o cinste pentru el să uite greşelile.

12. Mînia împăratului este ca* răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua** pe iarbă.

13. Un fiu* nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi** o nevastă gîlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna.

14. Casa* şi averea le moştenim de la părinţi, dar o** nevastă pricepută este un dar de la יהוה YaHWeH .

15. Lenea* te cufundă într-un somn adînc, şi sufletul molatic suferă** de foame.”

16. Cine* păzeşte Porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri.

17. Cine* are milă de sărac, împrumută pe יהוה YaHWeH, şi El îi va răsplăti binefacerea.

18. Pedepseşte-ţi* fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori.

19. Cel pe care-l apucă mînia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci, dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta.

20. Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura ca să* fii înţelept pe viitor!

21. Omul face multe* planuri în inima lui, dar hotărîrea lui יהוה YaHWeH, aceea se împlineşte.

22. Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decît un mincinos.

23. Frica* de יהוה YaHWeH duce la viaţă, şi cel ce o are petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire.

24. Leneşul* îşi vîră mîna în strachină şi n-o duce înapoi la gură.

25. Loveşte* pe batjocoritor, şi prostul se** va face înţelept; mustră♦ pe omul priceput, şi va înţelege înţelepciunea.

26. Cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mama sa, este un fiu* care aduce ruşine şi ocară.

27. Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte.

28. Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura* celor răi înghite nelegiuirea.

29. Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile* pentru spinările nebunilor.

                           Capitolul 20

1. Vinul este* batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.

2. Frica pe care o insuflă împăratul este ca* răcnetul unui leu, cine îl supără, păcătuieşte** împotriva sa însuşi.

3. Este o cinste* pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpînit de aprindere.

4. Toamna*, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strîngă roade, dar** nu este nimic!

5. Sfaturile în inima omului sunt ca* nişte ape adînci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.

6. Mulţi* oameni îşi trîmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om** credincios?

7. Cel neprihănit umblă în* neprihănirea lui; ferice** de copiii lui după el!

8. Împăratul*, care şade pe scaunul de stăpînire al dreptăţii, risipeşte orice rău cu privirea lui.

9. Cine* poate zice: „Mi-am curăţat inima, sunt curat de păcatul meu”?

10. Două feluri de greutăţi* şi două feluri de măsuri sunt o scîrbă înaintea lui יהוה YaHWeH .

11. Copilul lasă să se vadă* încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană.

12. Urechea care aude* şi ochiul care vede, şi pe una şi pe celălalt, יהוה YaHWeH le-a făcut.

13. Nu* iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii şi te vei sătura de pîine.

14. „Rău! Rău!” zice cumpărătorul, şi plecînd, se fericeşte.

15. Este aur şi sunt multe mărgăritare; dar buzele înţelepte sunt un lucru* scump.

16. Ia-i* haina, căci s-a pus chezaş pentru altul; şi ţine-l zălog pentru alţii.

17. Pîinea minciunii este dulce* omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.

18. Planurile se pun la cale prin* sfat! Fă** războiul cu chibzuinţă.

19. Cine* umblă cu bîrfe dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura** să nu te amesteci.

20. Dacă cineva* blestemă pe tatăl său şi pe mama sa, i se va stinge lumina** în mijlocul întunericului.

21. O moştenire* repede cîştigată de la început, nu va fi binecuvîntată la** sfîrşit.

22. Nu* zice: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduieşte** în יהוה YaHWeH, şi El te va ajuta.

23. יהוה YaHWeH urăşte* două feluri de greutăţi, şi cîntarul mincinos nu este un lucru bun.

24. יהוה YaHWeH * îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa?

25. Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfîntă, şi abia după* ce a făcut juruinţa să se gîndească.

26. Un împărat* înţelept vîntură pe cei răi şi trece cu roata peste ei.

27. Suflarea omului este o Lumină* a lui יהוה YaHWeH, care pătrunde pînă în fundul măruntaielor.

28. Bunătatea* şi credincioşia păzesc pe împărat, şi el îşi întăreşte scaunul de stăpînire prin bunătate.

29. Slava tinerilor este tăria, dar podoaba* bătrînilor sunt perii albi.

30. Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile şi vînătăile pînă la rană.

                           Capitolul 21

1. Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna lui יהוה YaHWeH, pe care îl îndreaptă încotro vrea.

2. Omul* socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar** Cel ce cercetează inimile este יהוה YaHWeH .

3. A* face dreptate şi judecată, este mai plăcut lui יהוה YaHWeH decît jertfele.

4. Privirile* trufaşe şi inima îngîmfată, această candelă a celor răi, nu este decît păcat.

5. Planurile* omului harnic nu duc decît la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decît la lipsă.                             

6. Comorile cîştigate* cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte.

7. Silnicia celor răi îi mătură, pentru că nu vor să facă ce este drept.

8. Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.

9. Mai* bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într-o casă mare.

10. Sufletul* celui rău doreşte răul, semenul lui n-are nicio trecere înaintea lui.

11. Cînd* este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept, şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă înţelepciunea.         

12. Cel neprihănit* se uită la casa celui rău şi vede ce repede sunt aruncaţi cei răi în nenorocire.

13. Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns cînd va striga.

14. Un dar* făcut în taină potoleşte mînia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mînie.

15. Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar* pentru cei ce fac răul este o groază.

16. Omul care se abate de la calea înţelepciunii se va odihni în adunarea celor morţi.

17. Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte.

18. Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare* pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană.

19. Mai* bine să locuieşti într-un pămînt pustiu, decît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă.

20. Comori* de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.

21. Cine* urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă.

22. Înţeleptul cucereşte cetatea* vitejilor şi doboară puterea în care se încredeau.

23. Cine* îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.

24. Cel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngîmfării.

25. Poftele leneşului* îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mîinile.

26. Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel* neprihănit dă fără zgîrcenie.

27. Jertfa* celor răi este o scîrbă înaintea lui יהוה YaHWeH, cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite.

28. Martorul* mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă.

29. Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea.

30. Nici* înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva lui יהוה YaHWeH .

31. Calul* este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa** este a lui יהוה YaHWeH .

                           Capitolul 22

1. Un nume* bun este mai de dorit decît o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decît argintul şi aurul.

2. Bogatul* şi săracul se întîlnesc: יהוה YaHWeH ** i-a făcut şi pe unul şi pe altul.

3. Omul* chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi.

4. Răsplata* smereniei, a fricii de יהוה YaHWeH, este bogăţia, slava şi viaţa.

5. Spini* şi curse sunt pe calea omului stricat: cel** ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele.

6. Învaţă* pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate de la ea.    

7. Bogatul* stăpîneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut.

8. Cine* seamănă nelegiuire, nelegiuire va secera, şi nuiaua nelegiuirii lui este gata.

9. Omul milostiv* va fi binecuvîntat, pentru că dă săracului din pîinea lui.

10. Izgoneşte* pe batjocoritor, şi cearta se va sfîrşi, neînţelegerile şi ocările vor înceta.

11. Cine* iubeşte curăţia inimii şi are bunăvoinţa pe buze, este prieten cu împăratul.

12. Ochii lui יהוה YaHWeH păzesc pe cel ce  are înţelepciune, dar înfruntă cuvintele celui stricat.

13. Leneşul* zice: „Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliţă!”

14. Gura* curvelor este o groapă adîncă; pe cine vrea să-l pedepsească יהוה YaHWeH, acela** cade în ea.

15. Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua* certării o va dezlipi de el.

16. Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă.

17. Pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele înţelepţilor, şi ia învăţătura mea în inimă.

18. Căci este bine să le păstrezi înăuntrul tău şi să-ţi fie toate deodată pe buze.

19. Pentru ca să-ţi pui încrederea în יהוה YaHWeH, vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine.

20. N-am aşternut eu oare în scris pentru tine sfaturi* şi cugetări,

21. ca* să te învăţ lucruri temeinice, cuvinte adevărate, ca** să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimite?

22. Nu* despuia pe sărac, pentru că este sărac, şi nu asupri** pe nenorocitul care stă la poartă!

23. Căci* יהוה YaHWeH le va apăra pricina lor şi va despuia viaţa celor ce-i despoaie.

24. Nu te împrieteni cu omul mînios şi nu te însoţi cu omul iute la mînie,

25. ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.

26. Nu* fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog pentru datorii.

27. Căci dacă n-ai cu ce să plăteşti, pentru ce ai voi să ţi* se ia patul de sub tine?

28. Nu* muta hotarul cel vechi, pe care l-au aşezat părinţii tăi.

29. Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lîngă împăraţi, nu lîngă oamenii de rînd.

                           Capitolul 23

1. Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai înainte:

2. pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom.

3. Nu pofti mîncărurile lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.

4. Nu* te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune** priceperea în aceasta.

5. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.

6. Nu* mînca pîinea celui** pizmaş şi nu pofti mîncărurile lui alese,

7. căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănîncă şi bea,” îţi* va zice el; dar inima lui nu este cu tine.

8. Bucata pe care ai mîncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute.

9. Nu vorbi la* urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.

10. Nu* muta hotarul văduvei şi nu intra în ogorul orfanilor,

11. căci* răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.

12. Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele înţelepciunei.

13. Nu* cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri.

14. Lovindu-l cu nuiaua, îi* scoţi sufletul din Locuinţa morţilor.

15. Fiule, dacă-ţi* va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura,

16. şi lăuntrul meu se va înveseli, cînd buzele tale vor spune ce este bine.

17. Să nu-ţi pizmuiască inima* pe cei păcătoşi, ci** să aibă totdeauna frică de יהוה YaHWeH ;

18. căci* este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.

19. Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi* inima pe calea cea dreaptă.

20. Nu* fi printre cei ce le place cînd beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.

21. Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi* zdrenţe.

22. Ascultă* pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mama ta, cînd a îmbătrînit.

23. Cumpără* Adevărul şi nu vinde înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.

24. Tatăl* celui neprihănit se înveseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.

25. Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut.

26. Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în Legile mele.

27. Căci* curva este o groapă adîncă, şi străina o fîntînă strîmtă.

28. Ea* pîndeşte ca un hoţ şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.

29. Ale* cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plîngerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii** roşii?

30. Ale celor ce* întîrzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.

31. Nu te uita la vin* cînd curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,

32. dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilic.

33. Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.

34. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vîrful unui catarg.

35. „M-a lovit*… dar nu mă doare!… M-a bătut… dar nu** simt nimic! Cînd♦ mă voi trezi? Mai vreau vin!”

                           Capitolul 24

1. Nu pizmui* pe oamenii cei răi şi nu** dori să fii cu ei;

2. căci* inima lor se gîndeşte la prăpăd, şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.

3. Prin înţelepciune se înalţă o casă, şi prin pricepere se întăreşte;

4. prin  înţelepciune se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.

5. Un om* înţelept este plin de putere, şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.

6. Căci* prin măsuri chibzuite cîştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.

7. Înţelepciunea este prea* înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată.

8. Cine se* gîndeşte să facă rău se cheamă un om plin de răutate.

9. Gîndul celui nebun nu este decît păcat, şi batjocoritorul este o scîrbă pentru oameni.

10. Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea.

11. Izbăveşte* pe cei tîrîţi la moarte şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi.

12. Dacă zici: „Ah! N-am ştiut!”… Crezi că nu vede Cel ce* cîntăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după** faptele lui?

13. Fiule, mănîncă* miere, căci este bună, şi fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale.

14. Tot* aşa, şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor** şi nu ţi se va tăia nădejdea.

15. Nu* întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit şi nu-i tulbura odihna.

16. Căci* cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar** cei răi se prăbuşesc în nenorocire.

17. Nu* te bucura de căderea vrăjmaşului tău şi să nu ţi se înveselească inima cînd se poticneşte el,

18. ca nu cumva יהוה YaHWeH să vadă, să nu-I placa şi să-Şi întoarcă mînia de la el.

19. Nu* te mînia din pricina celor ce fac rău şi nu pizmui pe cei răi!

20. Căci* cel ce face răul n-are niciun viitor, şi lumina** celor răi se stinge.

21. Fiule, teme-te* de יהוה YaHWeH şi de împăratul; şi să nu te amesteci cu cei neastîmpăraţi!

22. Căci deodată le va veni pieirea, şi cine poate şti sfîrşitul amîndurora!

23. Iată ce mai spun înţelepţii: „Nu* este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.”

24. Pe cine* zice celui rău: „Tu eşti bun!” îl blestemă popoarele şi-l urăsc neamurile.

25. Dar celor ce judecă drept le merge bine, şi o mare binecuvîntare vine peste ei.

26. Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.

27. Vezi-ţi* întîi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul cîmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa.

28. Nu* vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale?

29. Nu* zice: „Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu, îi voi răsplăti după faptele lui!”

30. Am trecut pe lîngă ogorul unui leneş şi pe lîngă via unui om fără minte.

31. Şi era* numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit.

32. M-am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut.

33. „Să mai dorm puţin*, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mîinile puţin ca să mă odihnesc!”…

34. Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

                           Capitolul 25

1. Iată încă* vreo cîteva din Pildele lui Solomon, strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

2. Slava* lui יהוה YaHWeH stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea** lucrurilor.

3. Înălţimea cerurilor, adîncimea pămîntului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse.

4. Scoate* zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.

5. Scoate* şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de stăpînire** se va întări prin neprihănire.

6. Nu te făli înaintea împăratului şi nu lua locul celor mari;

7. căci* este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!” decît să fii coborît înaintea voievodului
pe care ţi-l văd ochii.

8. Nu* te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, cînd te va lua la ocări aproapele tău.

9. Apără-ţi* pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,

10. ca nu cumva, aflînd-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă.

11. Un cuvînt spus la vremea potrivită este ca nişte mere* de aur într-un coşuleţ de argint.

12. Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare.

13. Ca* răcoarea zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite:
el înviorează sufletul stăpînului său.

14. Ca norii* şi vîntul fără ploaie, aşa este un om care** se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.

15. Prin* răbdare se înduplecă un voievod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase.

16. Dacă* dai peste miere, nu mînca decît atît cît îţi ajunge, ca să nu ţi se scîrbească şi s-o verşi din gură.

17. Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască.

18. Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care* face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.

19. Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătă, aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.

20. Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cîntă cîntece unei inimi în nenorocire.

21. Dacă* este flămînd vrăjmaşul tău, dă-i pîine să mănînce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.

22. Căci*, făcînd aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi** יהוה YaHWeH îţi va răsplăti.

23. Vîntul* de miazănoapte aduce ploaia, şi limba** clevetitoare aduce o faţă mîhnită.

24. Mai* bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decît să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gîlcevitoare.

25. Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.

26. Ca o fîntînă tulbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.

27. Nu* este bine să mănînci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să** alergi după slava ta însuţi.

28. Omul care* nu este stăpîn pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.

                           Capitolul 26

1. Cum nu se potrivesc zăpada vara şi* ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

2. Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rîndunica, aşa nu nimereşte blestemul* neîntemeiat.

3. Biciul* este pentru cal, frîul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor.

4. Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el.

5. Răspunde* însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.

6. Cel ce trimite o solie printr-un nebun îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea.

7. Cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni.

8. Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este cînd dai mărire unui nebun.

9. Ca un spin care vine în mîna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor.

10. Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întîii veniţi.

11. Cum* se întoarce cîinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul** la nebunia lui.

12. Dacă vezi* un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el.

13. Leneşul* zice: „Afară este un leu, pe uliţe este un leu!”

14. Cum se învîrteşte uşa pe ţîţînile ei, aşa se învîrteşte leneşul* în patul lui.

15. Leneşul îşi vîră mîna în blid, şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură.

16. Leneşul se crede mai înţelept decît şapte oameni care răspund cu judecată.

17. Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte este ca unul care apucă un cîine de urechi.

18. Ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare,

19. aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: „Am* vrut doar să glumesc!”

20. Cînd nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi cînd nu* mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.

21. După cum* cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.

22. Cuvintele* clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă pînă în fundul măruntaielor.

23. Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt, aşa sunt buzele aprinse şi o inimă rea.

24. Cel ce urăşte se preface cu buzele lui, şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.

25. Cînd* îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede, căci şapte urîciuni sunt în inima lui.

26. Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare.

27. Cine* sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

28. Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.

                           Capitolul 27

1. Nu* te făli cu ziua de mîine, căci nu ştii ce poate aduce o zi.

2. Să te laude altul*, nu gura ta, un străin, nu buzele tale.

3. Piatra este grea şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o pricinuieşte nebunul este mai grea decît amîndouă.

4. Furia este fără milă şi mînia năvalnică, dar cine* poate sta împotriva geloziei?

5. Mai bine o mustrare* pe faţă, decît o prietenie ascunsă.

6. Rănile* făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.

7. Sătulul calcă în picioare fagurele de miere, dar pentru cel* flămînd toate amărăciunile sunt dulci.

8. Ca pasărea plecată din cuibul ei, aşa este omul plecat din locul său.

9. Cum înveseleşte untdelemnul şi tămîia inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.

10. Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău, dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău: mai* bine un vecin aproape decît un frate departe.

11. Fiule*, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima, şi** atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte.

12. Omul chibzuit* vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi.

13. Ia-i* haina, căci s-a pus chezaş pentru altul, ia-l zălog în locul unei străine.

14. Binecuvîntarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineaţă este privită ca un blestem.

15. O* streaşină care picură necurmat într-o zi de ploaie, şi o nevastă gîlcevitoare sunt totuna.

16. Cine o opreşte, parcă opreşte vîntul şi parcă ţine untdelemnul în mîna dreaptă.

17. După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul aţîţă mînia altui om.

18. Cine* îngrijeşte de un smochin va mînca din rodul lui, şi cine-şi păzeşte stăpînul va fi preţuit.

19. Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului.

20. După cum Locuinţa morţilor* şi adîncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii** omului nu se pot sătura.

21. Ce este tigaia* pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om.

22. Pe nebun chiar* dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul grăunţelor, nebunia tot n-ar ieşi din el.

23. Îngrijeşte bine de oile tale şi ia seama la turmele tale.

24. Căci nicio bogăţie nu ţine veşnic şi nici cununa nu rămîne pe vecie.

25. După ce se ridică fînul*, se arată verdeaţa nouă, şi ierburile de pe munţi sunt strînse.

26. Mieii sunt pentru îmbrăcăminte, şi ţapii pentru plata ogorului;

27. laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale, şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.

                           Capitolul 28

1. Cel rău* fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tînăr.

2. Cînd este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuie.

3. Un om* sărac care apasă pe cei obijduiţi este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîine.

4. Cei ce* părăsesc Legea laudă pe cel rău, dar** cei ce păzesc Legea se mînie pe el.

5. Oamenii* dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce** caută pe יהוה YaHWeH înţeleg totul.

6. Mai* mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite.

7. Cel ce* păzeşte Legea este un fiu priceput, dar cel ce** umblă cu cei desfrînaţi face ruşine tatălui său.

8. Cine* îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă le strînge pentru cel ce are milă de săraci.

9. Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar* şi rugăciunea lui este o scîrbă.

10. Cine* rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea cade în groapa pe care a săpat-o, dar** oamenii fără prihană moştenesc fericirea.

11. Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează.

12. Cînd* biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde.

13. Cine* îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.

14. Ferice de omul care* se teme necontenit, dar** cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.

15. Ca un leu* care răcneşte şi ca un urs flămînd, aşa este** cel rău care stăpîneşte peste un popor sărac.

16. Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele.

17. Un om* al cărui cuget este încărcat cu sîngele altuia, fuge pînă la groapă: nimeni să nu-l oprească.

18. Cine* umblă în neprihănire găseşte mîntuirea, dar cine** umblă pe două căi strîmbe cade într-o groapă.

19. Cine* îşi lucrează cîmpul are belşug de pîine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie.

20. Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar* cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit.

21. Nu este bine să* cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru** o bucată de pîine poate un om să se dedea la păcat.

22. Un om* pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el.

23. Cine* mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decît cel cu limba linguşitoare.

24. Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat, este totuna* cu nimicitorul.

25. Cel lacom* stîrneşte certuri, dar** cel ce se încrede în יהוה YaHWeH este săturat din belşug.

26. Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mîntuit.

27. Cine* dă săracului nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme.

28. Cînd* se înalţă cei răi, fiecare** se ascunde, dar cînd pier ei, cei buni se înmulţesc.

                           Capitolul 29

1. Un* om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac.

2. Cînd* se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul** geme.

3. Cine* iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar** cine umblă cu curvele risipeşte averea.

4. Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte.

5. Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui.

6. În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură.

7. Cel* bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă.

8. Cei* uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc** mînia.

9. Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau* să tot rîdă, căci pace nu se face.

10. Oamenii* setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa.

11. Nebunul* îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte.

12. Cînd cel ce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi.

13. Săracul şi asupritorul se* întîlnesc, dar יהוה YaHWeH ** le luminează ochii la amîndoi.

14. Un împărat* care judecă pe săraci după** adevăr, îşi va avea scaunul de stăpînire întărit pe vecie.

15. Nuiaua* şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul** lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.

16. Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar* cei buni le vor vedea căderea.

17. Pedepseşte-ţi* fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului.

18. Cînd* nu este nicio descoperire cerească, poporul este fără frîu; dar** ferice de poporul care păzeşte Legea!

19. Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n-ascultă.

20. Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai* mult de la un nebun decît de la el.

21. Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu.

22. Un om* mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate.

23. Mîndria* unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.

24. Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude* blestemul şi nu spune nimic.

25. Frica* de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în יהוה YaHWeH n-are de ce să se teamă.

26. Mulţi* umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar יהוה YaHWeH este acela care face dreptate fiecăruia.

27. Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.

                           Capitolul 30

1. Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele* înţelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal.

2. Negreşit*, sunt mai prost decît oricine şi n-am pricepere de om.

3. N-am învăţat înţelepciunea şi nu cunosc înţelepciunea sfinţilor.

4. Cine* s-a suit la ceruri şi cine s-a coborît din ele? Cine** a adunat vîntul în pumnii lui? Cine a strîns apele în haina lui? Cine a hotărît toate marginile pămîntului? Cum se numeşte El şi cum cheamă pe Fiul său? Ştii tu lucrul acesta?

5. Orice cuvînt al lui יהוה YaHWeH este încercat*. El este un scut** pentru cei ce se încred în El.

6. N-adăuga* nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos.

7. Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri înainte de moarte!

8. Depărtează de la mine neadevărul şi cuvîntul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi* pîinea care-mi trebuie.

9. Ca* nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este יהוה YaHWeH?”
Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele lui יהוה YaHWeH Eylohim al meu.

10. Nu cleveti pe un slujitor la stăpînul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat.

11. Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său şi nu binecuvîntă pe mama sa.

12. Este un neam de oameni care* se crede curat şi totuşi nu este spălat de întinăciunea lui.

13. Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi* şi care îşi ţin pleoapele sus.

14. Este* un neam de oameni ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţite, ca** să mănînce pe cel nenorocit de pe pămînt şi pe cei lipsiţi dintre oameni.

15. Lipitoarea are două fete: „Dă! Dă!” Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!”

16. şi anume: Locuinţa morţilor*, femeia stearpă, pămîntul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!”

17. Pe ochiul* care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pîrîu şi îl vor mînca puii de vultur.

18. Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele şi chiar patru pe care nu le pot pricepe:

19. urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stîncă, urma corăbiei în mijlocul mării şi urma omului la o fată.

20. Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănîncă şi se şterge la gură, şi apoi zice: „N-am făcut nimic rău.”

21. Trei lucruri fac să se răscoale o ţară şi patru lucruri nu le poate suferi:

22. un rob* care a început să împărăţească, un nebun care are pîine din belşug,

23. o femeie dispreţuită care se mărită şi o roabă care moşteneşte pe stăpîna sa.

24. Patru vietăţi sunt mai mici pe pămînt, şi totuşi din cele mai înţelepte:

25. furnicile*, care nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara,

26. şoarecii* de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşază locuinţa în stînci;

27. lăcustele n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete;

28. păianjenul îl poţi prinde cu mîinile, şi se găseşte totuşi în casele împăraţilor.

29. Trei fiinţe au o ţinută frumoasă şi patru au mers măreţ:

30. leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui;

31. calul gata închingat şi ţapul; şi împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă.

32. Dacă mîndria te împinge la fapte de nebunie şi dacă ai gînduri rele, pune* mîna la gură:

33. căci baterea laptelui dă smîntînă, scărpinarea nasului dă sînge, şi stoarcerea mîniei dă certuri.

                           Capitolul 31

1. Cuvintele împăratului Lemuel.
Învăţătura* pe care i-o dădea mama sa.

2. Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu? Ce să-ţi spun, fiule, rodul* juruinţelor mele?

3. Nu-ţi* da femeilor vlaga, şi dezmierdările tale celor** ce pierd pe împăraţi.

4. Nu* se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari; [ *Să nu se îmbete de vin ]

5. ca* nu cumva, bînd, să uite Legea şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi.

6. Daţi* băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărît;

7. ca să bea să-şi uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui.

8. Deschide-ţi* gura pentru cel mut, pentru** pricina tuturor celor părăsiţi!

9. Deschide-ţi gura, judecă* cu dreptate şi apără** pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.

10. Cine poate găsi o femeie* cinstită? Ea este mai de preţ decît mărgăritarele.

11. Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri.

12. Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.

13. Ea face rost de lînă şi de in şi lucrează cu mîini harnice.

14. Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pîinea.

15. Ea se* scoală cînd este încă noapte şi dă** hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.

16. Se gîndeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie.

17. Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele.

18. Vede că munca îi merge bine lumina ei nu se stinge noaptea.

19. Ea pune mîna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul.

20. Ea* îşi întinde mîna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.

22. Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură.

23. Bărbatul* ei este bine văzut la porţi, cînd şade cu bătrînii ţării.

24. Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului.

25. Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi rîde de ziua de mîine.

26. Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă.

27. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănîncă pîinea lenevirii.

28. Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicînd:

29. „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.”

30. Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de יהוה YaHWeH va fi lăudată.

31. Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii.

              ---------------HalleluYah-------------