Faptele Apostolilor - Maaseh Shlichim

Faptele Apostolilor - Maaseh Shlichim

Legămîntul Înnoit - Brith Chadasha - Scrierile Nazarinenilor

                             Capitolul 1

Se citește ca Pericopa 22 dacă anul are 12 luni

Tora - Pericopa 23 - Pekudei 38 : 21 - 40 : 38

Se citește separat dacă anul are 13 luni

Haftarah - 1Împ. / Melechim Alef  7 : 51 - 8 : 21

Legămîntul Înnoit - Fapt.Ap. / Maaseh Schlichim 1 : 1 - 11

Înălţarea lui יהושע Yașua

1. Teofile,* în cea dintîi carte a mea am vorbit despre tot ce a început יהושע Yașua să facă şi să înveţe pe oameni,

2. de la început pînă* în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfînt, dăduse** Poruncile Sale prin apostolii pe care-i alesese.

3. După patima Lui, li S-a înfăţişat viu* prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui יהוה YaHWeH.

4. Pe* cînd Se afla cu ei, le-a Poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care**” le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.

5. Căci* Ioan  boteza în apă, dar voi, nu după multe zile, veţi** fi botezaţi în Duhul Sfînt.”

6. Deci apostolii, pe cînd erau strînşi laolaltă, L-au întrebat: „Stăpîne*, în vremea aceasta ai de gînd să aşezi** din nou Împărăţia lui Israel?”

7. El le-a răspuns: „Nu* este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpînirea Sa.

8. Ci* voi veţi primi Putere, cînd Se va coborî** Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi♦ fi Martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi pînă la marginile pămîntului.”

9. După* ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S-a înălţat** la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.

10. Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe cînd Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în* alb

11. şi au zis: „Bărbaţi Galileeni*, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest יהושע Yașua, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va** veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergînd la cer.”
--------------------------------

Întoarcerea apostolilor

12. Atunci* ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lîngă Ierusalim, departe cît un drum în ziua Șabat-ului.

13. Cînd au ajuns acasă, s-au suit în* odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru**, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon♦ Zelotul şi Iuda♦♦, fiul lui Iacov.

14. Toţi aceştia* stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile** şi cu Miriam, mama lui יהושע Yașua, şi cu fraţii♦ Lui.

Alegerea lui Matia

15. În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor, numărul* celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci, şi a zis:

16. „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura* spusă prin Duhul Sfînt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care** a fost călăuza celor ce au prins pe יהושע Yașua.

17. El* era din numărul nostru şi era părtaş al aceleiaşi slujbe**.

18. Omul* acesta a dobîndit un ogor cu plata** nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.”

19. Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încît ogorul acela a fost numit în limba lor: „Acheldama”, adică: „Ogorul sîngelui.”

20. În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: „Locuinţa lui să rămînă* pustie, şi nimeni să nu locuiască în ea!” şi: „Slujba** lui s-o ia altul!”

21. Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Stăpînul יהושע Yașua între noi,

22. cu începere* de la botezul lui Ioan pînă în ziua cînd S-a înălţat** El de la noi, să fie rînduit unul care să ne însoţească drept♦ Martor al învierii Lui.

23. Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba*, zis şi Iust, şi pe Matia.

24. Apoi au făcut următoarea rugăciune: „ יהוה YaHWeH, Tu care* cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales

25. ca* să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda ca să meargă la locul lui.”

26. Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.

                        Capitolul 2

Tora - Pericopa 41 - Pinchus 25 : 10 - 29 : 40

Haftarah - 1Împ. / Melechim Alef  18 : 46 - 19 : 21

Legămîntul Înnoit - Fapt.Ap. / Maaseh Schlichim 2 : 1 - 21

Pogorîrea Duhului Sfînt

1. În ziua* Săptămînilor, [cincizecimii] erau** toţi împreună în acelaşi loc.[shavout]

2. Deodată, a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic şi a* umplut toată casa unde şedeau ei.

3. Nişte limbi de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat cîte una pe fiecare din ei.

4. Şi toţi s-au* umplut de Duh Sfînt şi au început să vorbească** cu limbile, care le dădea Duhul să vorbească.

5. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate popoarele care sunt sub cer.

6. Cînd s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.

7. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt Galileeni*?

8. Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?

9. Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,

10. Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi,

11. cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui יהוה YaHWeH!”

12. Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?”

13. Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!”

14. Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!

15. Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci* nu este decît al treilea ceas din zi. [Al treilea ceas=Prima jertfă de dimineață = ceasul rugăciuni ]

16. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

17. „În* zilele de pe urmă, zice יהוה YaHWeH, voi** turna din Duhul Meu peste orice Om!; feciorii voştri şi fetele♦ voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrînii voştri vor visa vise! [ Fap 2:17.Evr.: Ba-sar : pentru . Oricine-i Om or Adam ]

18. Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, Duhul Meu şi* vor proroci.

19. Voi* face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pămînt, sînge, foc şi un vîrtej de fum;

20. soarele* se va preface în întuneric, şi luna în sînge, înainte ca să vină ziua lui יהוה YaHWeH, ziua aceea mare şi strălucită.

21. Atunci oricine* va chema Numele יהוה YaHWeH va fi Mîntuit.”                                   
---------------------------------------

Cuvîntarea lui Petru

22. Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe יהושע Yașua din Nazaret, Om adeverit de יהוה YaHWeH înaintea voastră prin* minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut  יהוה YaHWeH în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;

23. pe Omul acesta, dat* în mîinile** voastre, după sfatul hotărît şi după cunoştinţa mai dinainte a lui  יהוה YaHWeH, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorît prin mîna celor fără de Lege. 

24. Dar* יהוה YaHWeH L-a înviat, dezlegîndu-i legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.

25. Căci David zice despre El: „Eu aveam* totdeauna pe  יהוה YaHWeH înaintea mea, pentru că El este dreapta mea, ca să nu mă clatin. 

26. De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde:

27. căci nu-mi vei lăsa [sufletul] în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea.

28. Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.”

29. Cît despre* patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi.

30. Fiindcă David era proroc şi* ştia că יהוה YaHWeH îi făgăduise cu jurămînt că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de stăpînire,

31. despre învierea lui haMaşiya a prorocit şi a vorbit el, cînd a zis că* [sufletul Lui] nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul Lui nu va vedea putrezirea.

32.  יהוה YaHWeH a înviat pe* acest יהושע Yașua, şi noi** toţi suntem Martori ai Lui.

33. Şi acum, odată ce S-a înălţat* El este la dreapta lui  יהוה YaHWeH, și a primit**  de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfînt♦și a trimis tot ce vedeţi şi auziţi.

34. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „ יהוה YaHWeH a zis Stăpînului meu:  „Şezi la dreapta Mea,

35. pînă ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”

36. Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că יהוה YaHWeH a* făcut Stăpîn şi haMaşiya pe acest יהושע Yașua pe care L-aţi răstignit voi.”

Cei dintîi la credinţa in יהושע Yașua

37. După ce au auzit aceste cuvinte, ei au* rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”

38. „Pocăiţi-vă*” le-a zis Petru, „şi fiecare din voi sa se boteze în Numele lui יהושע Yașua haMaşiya, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul de la Sfîntul Duh.

39. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru* copiii voştri şi pentru** toţi cei ce sunt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema  יהוה YaHWeH Eylohim al nostru.”

40. Şi, cu multe alte cuvinte, Mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mîntuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”

41. Cei ce au primit propovăduirea lui s-au botezat; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.

42. Ei* stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pîinii şi în rugăciuni.

43. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe* minuni şi semne.

44. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau* toate de obşte.

45. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau* între toţi, după nevoile fiecăruia.

46. Toţi* împreună erau nelipsiţi de la Templu în** fiecare zi, frîngeau♦ pîinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.

47. Ei lăudau pe יהוה YaHWeH şi erau plăcuţi* înaintea întregului norod. Şi יהוה YaHWeH** adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi.

                       Capitolul 3

Vindecarea ologului din naştere

1. Petru şi Ioan se suiau împreună la* Templu, la ceasul rugăciunii: era** ceasul al nouălea.

2. Acolo era* un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să** ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.

3. Omul acesta, cînd a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.

4. Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!”

5. Şi el se uita la ei cu luare aminte şi aştepta să capete ceva de la ei.

6. Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: în* Numele lui יהושע Yașua haMaşiya din Nazaret, scoală-te şi umblă!”

7. L-a apucat de mîna dreaptă şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele;

8. dintr-o săritură* a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblînd, sărind şi lăudînd pe יהוה YaHWeH.

9. Tot norodul l-a* văzut umblînd şi lăudînd pe  יהוה YaHWeH.

10. Îl cunoşteau că era cel ce şedea* la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară mila, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întîmplaseră.

11. Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis* al lui Solomon.

Cuvîntarea lui Petru către norod

12. Petru, cînd a văzut lucrul acesta, a luat cuvîntul şi a zis norodului:„Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?

13. יהוה YaHWeH Eylohim al* lui Avraam, Isaac şi Iacov, יהוה YaHWeH, Eylohim al părinţilor noştri, a proslăvit** pe Fiul Său יהושע Yașua, pe care voi L-aţi dat♦ în mîna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.

14. Voi v-aţi* lepădat de Cel** Sfînt şi Neprihănit♦ şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.

15. Aţi omorît pe Stăpînul Vieţii, pe* care יהוה YaHWeH L-a înviat din morţi; noi** suntem Martorii Lui.

16. Prin credinţa în* Numele lui יהושע Yașua, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.

17. Şi acum, fraţilor, ştiu că din* neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.

18. Dar יהוה YaHWeH a împlinit astfel ce vestise mai înainte* prin** gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, haMaşiya va pătimi.

19. Pocăiţi-vă, dar*, şi întoarceţi-vă la יהוה YaHWeH, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la יהוה YaHWeH vremurile de înviorare

20. şi să trimită pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe יהושע Yașua haMaşiya,

21. pe* care cerul trebuie să-L primească, pînă la vremurile aşezării** din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a♦ vorbit  יהוה YaHWeH prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.

22. În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: „ יהוה YaHWeH, Eylohim al vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc* ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.

23. Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvîrşire din mijlocul norodului.”

24. De asemenea toţi prorocii, de la Samuel şi ceilalţi care au urmat după el şi au vorbit, au vestit zilele acestea.

25. Voi* sunteţi fiii prorocilor şi ai Legămîntului pe care l-a făcut יהוה YaHWeH cu părinţii noştri, cînd a zis lui Avraam: „Toate poparele pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa** ta.”

26. יהוה YaHWeH, după ce a ridicat pe Fiul Său יהושע Yașua, L-a trimis* mai întîi vouă**, ca să vă binecuvînteze, întorcînd♦ pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”

                       Capitolul 4

Petru şi Ioan la Sinedriu

1. Pe cînd vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii,

2. foarte necăjiţi* că învăţau pe norod şi vesteau în יהושע Yașua învierea din morţi.

3. Au pus mîinile pe ei şi i-au aruncat în temniţă pînă a doua zi; căci se înserase.

4. Însă mulţi din cei ce auziseră cuvîntarea au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii.

5. A doua zi, mai marii norodului, bătrînii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim,

6. cu marele preot Ana*, Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.

7. Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor şi i-au întrebat: „Cu* ce Putere sau în Numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?”

8. Atunci* Petru, plin de Duhul Sfînt, le-a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrîni ai lui Israel!

9. Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat,

10. s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în* Numele lui יהושע Yașua haMaşiya din Nazaret, pe** care voi L-aţi răstignit, dar pe care יהוה YaHWeH L-a înviat din morţi.

11. El* este „Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” 

12. În nimeni altul nu este Mîntuire: căci nu* este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim Mîntuiţi.”

13. Cînd au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucît* ştiau că erau oameni necărturari şi de rînd; şi au priceput că fuseseră cu יהושע Yașua.

14. Dar, fiindcă vedeau lîngă* ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.

15. Le-au poruncit doar să iasă afară din sobor, s-au sfătuit între ei

16. şi au zis: „Ce* vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut** de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită pe care n-o putem tăgădui.

17. Dar ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.”

18. Şi după ce i-au chemat*, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui יהושע Yașua.

19. Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă* este drept înaintea lui יהוה YaHWeH să ascultăm mai mult de voi decît de יהוה YaHWeH;

20. căci* noi nu putem să nu vorbim despre ce am** văzut şi am auzit.”

21. I-au ameninţat din nou şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina* norodului; fiindcă** toţi slăveau pe יהוה YaHWeH pentru cele întîmplate.

22. Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.

Petru şi Ioan la ai lor

23. După* ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrînii.

24. Cînd au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către יהוה YaHWeH şi au zis: „ יהוה YaHWeH, Tu eşti Eylohim, care* ai făcut cerul, pămîntul, marea şi tot ce este în ele!

25. Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: „Pentru ce* se întărîtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte?

26. Împăraţii pămîntului s-au răsculat şi stăpînitorii s-au unit împotriva lui יהוה YaHWeH şi împotriva Unsului Său.”

27. În* adevăr, împotriva Robului Tău cel Sfînt**, יהושע Yașua, pe♦ care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu păgînii şi cu noroadele lui Israel,

28. ca* să facă tot ce hotărîse mai dinainte mîna Ta şi sfatul Tău.

29. Şi acum, Stăpîne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să* vestească Cuvîntul Tău cu toată îndrăzneala

30. şi întinde-Ţi mîna, ca* să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin** Numele Fiului♦ Tău cel Sfînt, יהושע Yașua.” [script. Tradițională - Robului]

31. După ce s-au rugat ei, s-a* cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfînt şi** vesteau Cuvîntul lui  יהוה YaHWeH cu îndrăzneală.

Unirea şi dragostea credincioşilor

32. Mulţimea celor ce crezuseră era* o inimă şi un suflet. Niciunul** nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte.

33. Apostolii mărturiseau cu multă* putere despre** învierea lui יהושע Yașua haMaşiya. Şi  marele♦ har era peste toţi.

34. Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi* cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vîndute

35. şi-l* puneau la picioarele apostolilor; apoi** se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

36. Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, fiul mîngîierii, un levit, de neam din Cipru,

37. a vîndut un ogor pe care-l avea*, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

                         Capitolul 5

Anania şi Safira

1. Dar un om, numit Anania, a vîndut o moşioară, cu nevasta sa Safira,

2. şi* a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor.

3. Petru* i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a** umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfînt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?

4. Dacă n-o vindeai, nu rămînea ea a ta? Şi, după ce ai vîndut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gînd în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe יהוה YaHWeH.”

5. Anania, cînd a auzit cuvintele acestea, a căzut* jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.

6. Flăcăii s-au sculat, l-au* învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.

7. Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevasta sa, fără să ştie ce se întîmplase.

8. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atît aţi vîndut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atîta.”

9. Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să* ispitiţi pe Duhul lui יהוה YaHWeH? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.”

10. Ea* a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Cînd au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lîngă bărbatul ei.

11. O* mare frică a cuprins toată Adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.

Izbînda apostolilor

12. Prin* mîinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi** stăteau împreună în pridvorul lui Solomon

13. şi* niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei; dar** norodul îi lăuda în gura mare.

14. Numărul celor ce credeau în יהושע Yașua, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;

15. pînă acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci cînd* va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.

16. Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei* chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

Apostolii închişi şi izbăviţi

17. Însă* marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă,

18. au* pus mîinile pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa de obşte.

19. Dar un înger* al lui יהוה YaHWeH a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară şi le-a zis:

20. „Duceţi-vă, staţi în Templu şi vestiţi norodului toate* cuvintele vieţii acesteia.”

21. Cînd au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineaţă în Templu şi au început să înveţe pe norod. Marele* preot şi cei ce erau cu el au venit pe neaşteptate, au adunat soborul şi pe toată bătrînimea fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să aducă pe apostoli.

22. Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S-au întors şi au spus astfel:

23. „Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stînd în picioare la uşi; dar, cînd am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.”

24. Cînd au auzit aceste vorbe, căpitanul* Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întîmplări.

25. Cineva a venit şi le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-aţi băgat în temniţă stau în Templu şi învaţă pe norod.”

26. Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii şi i-au adus; dar nu cu sila, căci* se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod.

27. După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel:

28. „Nu* v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi** să aruncaţi asupra noastră sîngele♦ acelui Om.”

29. Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie* să ascultăm mai mult de יהוה YaHWeH decît de oameni!

30. יהוה YaHWeH Eylohim al* părinţilor noştri a înviat pe יהושע Yașua pe care voi L-aţi omorît, atîrnîndu-L** pe lemn.

31. Pe acest* יהושע Yașua, יהוה YaHWeH L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Stăpîn** şi Mîntuitor♦, ca să♦♦ dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.

32. Noi* suntem Martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfînt pe** care L-a dat יהוה YaHWeH celor ce ascultă de El.”

Apostolilor li se dă drumul

33. Cînd* au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă, şi s-au sfătuit să-i omoare.

34. Dar un fariseu, numit Gamaliel*, un învăţător al Legii preţuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli.

35. Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gînd să faceţi oamenilor acestora.

36. Căci nu demult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorît, şi toţi cei ce îl urmaseră au fost risipiţi şi nimiciţi.

37. După el s-a ivit Iuda galileeanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră au fost risipiţi.

38. Şi acum eu vă spun: „Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi-i în pace! Dacă* încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;

39. dar* dacă este de la  יהוה YaHWeH, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi** împotriva lui יהוה YaHWeH.”

40. Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat* pe apostoli, au pus să-i bată** cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui יהושע Yașua şi le-au dat drumul.

41. Ei au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat* că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.

42. Şi, în fiecare zi, în* Templu şi acasă, nu încetau** să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui יהושע Yașua haMaşiya.

                  Capitolul 6

Cei şapte diaconi

1. În zilele acelea, cînd s-a* înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte** cîrteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea♦ ajutoarelor de toate zilele.

2. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu* este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvîntul lui יהוה YaHWeH ca să slujim la mese.

3. De aceea, fraţilor, alegeţi* dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfînt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.

4. Iar noi vom* stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvîntului.”

5. Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat* plin de credinţă şi de Duhul Sfînt, pe Filip**, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae♦, un prozelit din Antiohia.

6. I-au adus înaintea apostolilor, care*, după ce s-au rugat, şi-au** pus mîinile peste ei.

Ştefan învinuit de hulă

7. Cuvîntul* lui יהוה YaHWeH se răspîndea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de** preoţi veneau la credinţă.

8. Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod.

9. Unii din sinagoga numită a izbăviţilor, a cirinenilor şi a alexandrinilor, împreună cu nişte iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan;

10. dar* nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.

11. Atunci* au pus la cale pe nişte oameni să zică: „Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui יהוה YaHWeH.”

12. Au întărîtat norodul, pe bătrîni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mîna pe el şi l-au dus în sobor.

13. Au scos nişte martori mincinoşi care au zis: „Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui Locaş Sfînt şi împotriva Legii.

14. În adevăr*, l-am auzit zicînd că acest יהושע Yașua din Nazaret va dărîma** Locaşul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.”

15. Toţi cei ce şedeau în sobor s-au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger.

                     Capitolul 7

Cuvîntarea de apărare a lui Ştefan

1. Marele preot a zis: „Aşa stau lucrurile?”

2. Ştefan a răspuns: „Fraţilor* şi părinţilor, ascultaţi!   Eylohim al slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, cînd era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran.

3. Şi i-a zis: „Ieşi* din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.”

4. El a ieşit atunci* din ţara haldeilor şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său,  יהוה YaHWeH l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.

5. Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpînire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit* că i-o va da în stăpînire lui şi seminţei lui după el, măcar că n-avea niciun copil.

6.  Eylohim i-a spus că sămînţa* lui va locui într-o ţară străină, va fi robită şi va fi chinuită patru** sute de ani.

7. „Dar neamul căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu”, a zis יהוה YaHWeH. „După aceea vor ieşi şi-Mi vor* sluji în locul acesta.”

8. Apoi i-a dat* legămîntul tăierii împrejur; şi astfel** Avraam, cînd a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac♦ a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov, şi Iacov♦♦ pe cei doisprezece patriarhi.

Tora - Pericopa 9 - Vayeshev 37 : 1 - 40 : 23

Haftarah - Amos / Ahmos 2 : 6 - 3 : 8

Legămîntul Înnoit - Fapt.Ap. / Maaseh Shlichim 7 : 9 - 16

-----------------------------------------------------------

Tora - Pericopa 10 - Mikketz 41 : 1 - 44 : 17

Haftarah - 1 Împărați / Melechim Alef 3 : 15 - 4 : 1

Legămîntul Înnoit - Fapt.Ap. / Maaseh Schlichim  7 : 9 - 16

9. Iar* patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vîndut, ca să fie dus în Egipt. Dar** יהוה YaHWeH a fost cu el

10. şi l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi trecere* înaintea lui faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui.

11. A venit* o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde.                                 

12. Iacov* a auzit că în Egipt era grîu şi a trimis pe părinţii noştri întîia dată acolo.

13. Şi*, cînd au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi faraon a aflat din ce neam era Iosif.

14. Apoi* Iosif a trimis să cheme pe tatăl său, Iacov, şi pe toată** familia lui, şaptezeci de suflete.

15. Iacov* s-a coborît în Egipt, unde a murit** el şi părinţii noştri.

16. Şi* au fost strămutaţi la Macpela şi puşi în mormîntul** pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor în Sihem.
--------------------------
17. Se apropia vremea* cînd trebuia să se împlinească făgăduinţa pe care o făcuse Eylohim a lui Avraam. Norodul a** crescut şi s-a înmulţit în Egipt,

18. pînă cînd s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif.

19. Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru şi a chinuit pe părinţii noştri, pînă acolo ca să-şi* lepede pruncii, ca să nu trăiască.

Vremea lui Moise

20. Pe* vremea aceasta s-a născut Moise, care era** frumos înaintea lui יהוה YaHWeH. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.

21. Şi, cînd a fost* lepădat, l-a luat fiica lui faraon şi l-a crescut ca pe copilul ei.

22. Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic* în cuvinte şi în fapte.

23. El* avea patruzeci de ani, cînd i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.

24. A văzut pe unul din ei suferind nedreptate; i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit şi a omorît pe egiptean.

25. Credea că fraţii lui vor pricepe că יהוה YaHWeH prin mîna lui le va da izbăvirea; dar n-au priceput.

26. A* doua zi, cînd se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor şi i-a îndemnat la pace. „Oamenilor”, a zis el, „voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?”

27. Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său, l-a îmbrîncit şi i-a zis: „Cine* te-a pus pe tine stăpînitor şi judecător peste noi?

28. Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorît ieri pe egiptean?”

29. La* auzul acestor vorbe, Moise a fugit şi s-a dus de a locuit ca străin în pămîntul Madian, unde a născut doi fii.

30. Peste* patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustiul muntelui Sinai, în para focului unui rug.

31. Moise, cînd l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta; şi, pe cînd se apropia să vadă ce este, a auzit glasul lui יהוה YaHWeH,

32. care i-a zis: „Eu* sunt Eylohim al părinţilor tăi,  Eylohim a lui Avraam, Eylohim a lui Isaac şi  Eylohim a lui Iacov.” Şi Moise, tremurînd, n-a îndrăznit să se uite.

33. יהוה YaHWeH* i-a zis: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pămînt sfînt.

34. Am* văzut suferinţa poporului Meu care este în Egipt, le-am auzit gemetele şi M-am coborît să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.”

Tora - Pericopa 48 - Shoftim 16 : 18 - 21 : 9

Haftarah - Isaia / Yeshayahu  9 : 1 - 6

Haftarah - Isaia / Yeshayahu  49 : 1 - 6

Legămîntul Înnoit - Fapt.Ap. / Maaseh Schlichim 7 : 35 - 60

35. Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, cînd au zis: „Cine te-a pus pe tine stăpînitor şi judecător?” יהוה YaHWeH l-a trimis ca stăpînitor şi izbăvitor, cu ajutorul* îngerului care i se arătase în rug.

36. El* i-a scos din Egipt şi a făcut** minuni şi semne în Egipt, la♦ Marea Roşie şi♦♦ în pustiu, patruzeci de ani.

37. Acest Moise a zis fiilor lui Israel: „ יהוה YaHWeH, Eylohim al vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc* ca mine: de El** să ascultaţi.”

38. El* este acela care, în adunarea israeliţilor din pustiu, cu Îngerul** care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a♦ primit cuvinte♦♦ vii, ca să ni le dea nouă.

39. Părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit: şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt;

40. şi* au zis lui Aaron: „Fă-ne nişte dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.”

41. Şi*, în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului şi s-au bucurat de lucrul mîinilor lor.

42. Atunci Eylohim S-a* întors de la ei şi i-a dat să se închine oştirii** cerului, după cum este scris în cartea Prorocilor: „Mi-aţi adus voi vite înjunghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustiu, casă♦ a lui Israel?…

43. Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei dumnezeului Remfan, chipurile acelea pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.”

44. Părinţii noştri aveau în pustiu Cortul întîlnirii, aşa cum îl rînduise Cel ce a spus lui Moise să-l* facă după chipul pe care-l văzuse.

45. Şi* părinţii noştri l-au adus, la rîndul lor, sub povăţuirea lui Iosua, cînd au intrat în ţara stăpînită de neamurile pe** care יהוה YaHWeH le-a izgonit dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo pînă în zilele lui David.

46. David* a căpătat milă înaintea lui יהוה YaHWeH şi a** cerut să ridice o locuinţă pentru יהוה YaHWeH al lui Iacov.

47. Şi* Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.

48. Dar* Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mîini omeneşti, cum zice prorocul:

49. „Cerul* este scaunul Meu de Stăpînire, şi pămîntul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de Casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice יהוה YaHWeH Eylohim, sau care va fi locul Meu de odihnă?

50. N-a făcut mîna Mea toate aceste lucruri?…”

Uciderea lui Ştefan cu pietre

51. …Oameni tari* la cerbice, netăiaţi împrejur** cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfînt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.

52. Pe* care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorît pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui** Neprihănit, pe care L-aţi vîndut acum şi L-aţi omorît.

53. Voi, care* aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…”

54. Cînd* au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă şi scrîşneau din dinţi împotriva lui.

55. Dar Ştefan, plin* de Duhul Sfînt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui יהוה YaHWeH, şi pe יהושע Yașua la dreapta lui  El-Elyon;

56. şi a zis: „Iată, văd* cerurile deschise, şi pe Fiul** Omului la dreapta lui  יהוה YaHWeH.”

57. Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gînd asupra lui.
58. L-au tîrît* afară din cetate şi l-au** ucis cu pietre. Martorii♦ şi-au pus hainele la picioarele unui tînăr, numit Şaul.

59. Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care* se ruga lui Eylohim şi zicea: „Stăpîne יהושע Yașua, primeşte** Duhul meu!”

60. Apoi a îngenuncheat* şi a strigat cu glas tare:
 „ Stăpîne יהושע Yașua ** nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi, după aceste vorbe, a adormit.
-----------------------------------

                        Capitolul 8

Prigonirea credincioşilor

1. Şaul* se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Adunări din Ierusalim. Şi toţi** afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.

2. Nişte oameni temători de יהוה YaHWeH au îngropat pe Ştefan şi l-au* jelit cu mare tînguire.

3. Şaul, de partea lui, făcea prăpăd* în Adunare; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă.

4. Cei ce se împrăştiaseră* mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvîntul.

5. Filip* s-a coborît în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe haMaşiya.

6. Noroadele luau aminte cu un gînd la cele spuse de Filip, cînd au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.

7. Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri* necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.

8. Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.

9. În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea* şi punea în uimire** pe poporul Samariei.

10. Toţi, de la mic pînă la mare, îl ascultau cu luare aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui יהוה YaHWeH, cea care se numeşte „mare”.”

11. Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.

12. Dar cînd au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia* Împărăţiei lui יהוה YaHWeH şi a Numelui יהושע Yașua haMaşiya, s-au botezat, atît bărbaţi cît şi femei.

13. Chiar Simon a crezut; şi după ce sa botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.

Petru şi Ioan în Samaria

14. Apostolii care erau în Ierusalim, cînd au auzit că Samaria a primit Cuvîntul lui יהוה YaHWeH, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.

15. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să* primească Duhul Sfînt.

16. Căci nu Se coborîse încă* peste niciunul din ei, ci se** botezase numai, în Numele♦ lui יהושע Yașua haMaşiya.

17. Atunci Petru şi Ioan au pus* mîinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfînt.

18. Cînd a văzut Simon că Duhul Sfînt era dat prin punerea mîinilor apostolilor, le-a dat bani

19. şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mîinile să primească Duhul Sfînt.”

20. Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai* crezut că darul** lui יהוה YaHWeH s-ar putea căpăta cu bani!

21. Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui  יהוה YaHWeH.

22. Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te lui יהוה YaHWeH să* ţi se ierte gîndul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;

23. căci văd că eşti plin de fiere amară* şi în lanţurile fără de Legii.”

24. Simon a răspuns: „Rugaţi-vă* voi lui יהוה YaHWeH pentru mine, ca să nu mi se întîmple nimic din ce aţi zis.”

25. După ce au mărturisit despre Cuvîntul lui  יהוה YaHWeH şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale samaritenilor.

Filip şi famenul Etiopian

26. Un înger al lui יהוה YaHWeH a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară dinspre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.”

27. Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un* etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit** la Ierusalim ca să se închine

28. se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia.

29. Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!”

30. Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?”

31. Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el.

32. Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El* a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;

33. în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pămînt.”

34. Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”

35. Atunci Filip a luat cuvîntul, a început* de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe יהושע Yașua.

36. Pe cînd îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce* mă împiedică a fi botezat?”

37. Filip a zis: „Dacă* crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred** că יהושע Yașua haMaşiya este Fiul lui יהוה YaHWeH.”

38.A poruncit să stea carul, s-au coborît amîndoi în apă, şi Famenul s-a botezat. [ Script.tradiţionale au forma - Filip a botezat pe famen ]

39. Cînd au ieşit afară din apă, Duhul* lui יהוה YaHWeH a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce Famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,

40. Filip se afla la Ashdod, de unde s-a dus pînă la Cezareea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.

                 Capitolul 9

Întoarcerea lui Şaul

1. Dar Şaul* sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor lui יהושע Yașua. S-a dus la marele preot

2. şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblînd pe Calea credinţei, atît bărbaţi, cît şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.

3. Pe drum, cînd* s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o Lumină din cer în jurul lui.

4. El a căzut la pămînt şi a auzit un glas care-i zicea: „Şaul, Şaul, pentru ce* Mă prigoneşti?”

5. „Cine eşti Tu, Stăpîne?” a răspuns el. Şi יהושע Yașua a zis: „Eu sunt יהושע Yașua pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu* să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”

6. Tremurînd şi plin de frică, el a zis: „Stăpîne, ce* vrei să fac?” „Scoală-te” i-a zis יהושע Yașua „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”

7. Oamenii* care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

8. Şaul s-a sculat de la pămînt; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mîini şi l-au dus în Damasc.

9. Trei zile n-a văzut şi n-a mîncat, nici n-a băut nimic.

10. În Damasc era un ucenic, numit* Anania. יהושע Yașua i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Stăpîne” a răspuns el.

11. Şi יהושע Yașua i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Şaul, un om din Tars*. Căci iată, el se roagă;

12. şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrînd la el şi punîndu-şi mîinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.”

13. „Stăpîne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate* relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;

14. ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care* cheamă Numele Tău.”

15. Dar יהושע Yașua i-a zis: „Du-te, căci el* este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea păgînilor**, înaintea împăraţilor♦ şi înaintea fiilor lui Israel;

16. şi îi* voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

17. Anania* a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus** mîinile peste Şaul şi a zis: „Frate Şaul, יהושע Yașua haMaşiya care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să♦ te umpli de Duhul Sfînt.”


18. Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi sa botezat.

19. După ce a mîncat, a prins iarăşi putere. Şaul* a rămas cîteva zile cu ucenicii care erau în Damasc.

20. Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că* יהושע Yașua este Fiul lui יהוה YaHWeH.

21. Toţi cei ce-l ascultau rămîneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el* acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?”

22. Totuşi Şaul se întărea din ce în ce mai mult şi făcea de ruşine* pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că יהושע Yașua este haMaşiya.

Iudeii caută să omoare pe Şaul

23. După cîtva timp, iudeii s-au* sfătuit să-l omoare;

24. şi uneltirea* lor a ajuns la cunoştinţa lui Şaul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.

25. Dar, într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au* coborît prin zid, dîndu-l jos într-o coşniţă.

26. Cînd a ajuns* în Ierusalim, Şaul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.

27. Atunci* Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Şaul văzuse pe יהושע Yașua, care i-a vorbit, şi cum** în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui יהושע Yașua.

28. De atunci se ducea* şi venea împreună cu ei în Ierusalim  

29. şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele lui יהושע Yașua. Vorbea şi se întreba şi cu evreii care vorbeau greceşte* dar** ei căutau să-l omoare.

30. Cînd au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au pornit la Tars.

Vindecarea lui Enea

31. Adunarea* se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica lui יהוה YaHWeH; şi, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulţea.

32. Pe cînd cerceta Petru pe* toţi sfinţii, s-a coborît şi la cei ce locuiau în Lida.

33. Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.

34. „Enea”, i-a zis Petru, „יהושע Yașua haMaşiya te* vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul.” Şi Enea s-a sculat îndată.

35. Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona* l-au văzut şi s-au** întors la יהושע Yașua haMaşiya .

Învierea Tabitei

36. În Iope, era o ucenică numită Tabita, nume care în tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de* fapte bune şi milostenii.

37. În vremea aceea, s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus*.

38. Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii pînă la noi.”

39. Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe cînd era cu ele.

40. Petru a scos* pe toată lumea afară, a îngenuncheat** şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a♦ zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, cînd a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.

41. El i-a dat mîna şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie.

42. Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi* mulţi au crezut în יהושע Yașua haMaşiya .

43. Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon*.

                         Capitolul 10

Sutaşul Corneliu

1. În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”.

2. Omul acesta era cucernic* şi temător** de יהוה YaHWeH, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Eylohim.

3. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut* lămurit într-o vedenie pe un înger al lui יהוה YaHWeH că a intrat la el şi i-a zis: „Cornelie!”

4. Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Stăpîne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Eylohim, şi El Şi-a adus aminte de ele.

5. Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru.

6. El găzduieşte la un om numit Simon* tăbăcarul, a cărui casă este lîngă mare: acela** îţi va spune ce trebuie să faci.”

7. Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul;
8. şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

Corneliu întors la יהוה YaHWeH

9. A doua zi, cînd erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a* suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.

10. L-a ajuns foamea şi a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într-o răpire sufletească.

11. A* văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborîndu-se şi slobozindu-se în jos pe pămînt.

12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare de pe pămînt şi păsările cerului.

13. Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănîncă.”

14. „Nicidecum, Stăpîne” a răspuns Petru. „Căci* niciodată n-am mîncat ceva spurcat sau necurat.”

15. Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce* a curăţat יהוה YaHWeH, să nu numeşti spurcat.”

16. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.

17. Pe cînd Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că, oamenii trimişi de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stat la poartă

18. şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.

19. Şi, pe cînd se gîndea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a* zis: „Iată că te caută trei oameni;

20. scoală-te* coboară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis.”

21. Petru deci s-a coborît şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?”

22. Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu* om drept şi temător de יהוה YaHWeH şi vorbit de bine** de tot neamul iudeilor, a fost înstruit de Eylohim, printr-un înger sfînt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune.”

23. Petru deci i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit.

24. A doua zi, s-a sculat şi a plecat cu ei. L-au* însoţit şi cîţiva fraţi din Iope.
În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i  chemase.

25. Cînd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat.

26. Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te* şi eu sunt om!”

27. Şi, vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi pe mulţi.

28. „Ştiţi”, le-a zis el, „că* nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu un păgîn sau să vină la el; dar  יהוה YaHWeH** mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.

29. De aceea am venit fără cîrtire cînd m-aţi chemat; vă întreb, dar, cu ce gînd aţi trimis după mine?”

30. Corneliu a răspuns: „De patru zile, am fost în post, pînă în această oră, şi la ceasul al nouălea, mă rugam în casa mea; şi iată că a apărut înaintea mea un* om cu** o haină strălucitoare,

31. şi a zis: „Cornelie, rugăciunea* ta a fost ascultată, şi** Eylohim Şi-a adus aminte de milosteniile tale.

32. Trimite, dar, la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lîngă mare; cînd va veni el, îţi va vorbi.”

33. Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum, dar, toţi suntem aici înaintea lui Eylohim, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Eylohim să ne spui.”

34. Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În* adevăr, văd că יהוה YaHWeH nu este părtinitor,

35. ci că, în* orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.

36. El a trimis Cuvîntul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit* Evanghelia păcii, prin יהושע Yașua haMaşiya, care este** Stăpînul tuturor.

37. Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începînd* din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; 

38. cum  יהוה YaHWeH* a Uns cu Duhul Sfînt şi cu putere pe יהושע Yașua din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci** יהוה YaHWeH era cu El.

39. Noi* suntem Martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au** omorît atîrnîndu-L pe lemn.

40. Dar יהוה YaHWeH L-a înviat* după trei zile şi a îngăduit să Se arate,

41. nu* la tot norodul, ci nouă, Martorilor aleşi mai dinainte de  יהוה YaHWeH, nouă, care** am mîncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi.

42. יהושע Yașua ne-a* Poruncit să propovăduim norodului şi să Mărturisim că** El a fost rînduit de  יהוה YaHWeH Judecătorul celor vii♦ şi al celor morţi.

43. Toţi prorocii Mărturisesc despre El* că oricine** îl crede. Prin Numele Lui,capătă iertarea păcatelor.”

44. Pe cînd rostea Petru cuvintele acestea, S-a* coborît Duhul Sfînt peste toţi cei ce ascultau Cuvîntul.

45. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi* cînd au văzut că** darul Duhului Sfînt s-a vărsat şi peste păgîni.

46. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe  יהוה YaHWeH. Atunci Petru a zis:

47. „Se poate opri apa ca să nu se boteze aceştia care au primit Duhul Sfînt ca* şi noi?”

48. Şi a* poruncit: fiţi botezaţi în** Numele lui יהושע Yașua haMaşiya. Atunci l-au rugat să mai rămînă cîteva zile la ei.

                   Capitolul  11

Petru îşi îndreptăţeşte purtarea

1. Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi păgînii au primit Cuvîntul lui יהוה YaHWeH.

2. Şi, cînd s-a suit Petru la Ierusalim, îl* mustrau cei tăiaţi împrejur

3. şi ziceau: „Ai* intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur şi** ai mîncat cu ei.”

4. Petru a început să le spună pe* rînd cele întîmplate. El a zis:

5. „Eram* în cetatea Iope; şi, pe cînd mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit pînă la mine.

6. Cînd m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămînt, fiarele, tîrîtoarele şi păsările cerului.

7. Şi am auzit un glas care mi-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănîncă.”

8. Dar eu am răspuns: „Nicidecum, Stăpîne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.”

9. Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: „Ce a curăţat יהוה YaHWeH, să nu numeşti spurcat.”

10. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer.

11. Şi iată că îndată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine, au stat la poarta casei în care eram.

12. Duhul mi-a* spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti** şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului.

13. El* ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stînd înaintea lui şi zicîndu-i: „Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,

14. care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mîntuit tu şi toată casa ta.”

15. Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfînt S-a coborît peste ei ca* şi peste noi la început.

16. Şi mi-am adus aminte de vorba lui יהושע Yașua, cum a zis: „Ioan* a botezat în apă, dar voi** veţi fi botezaţi în Duhul Sfînt.”

17. Deci* dacă יהוה YaHWeH le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Stăpînul יהושע Yașua haMaşiya, cine** eram eu să mă împotrivesc lui  יהוה YaHWeH?”

18. După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe יהוה YaHWeH şi au zis: „ יהוה YaHWeH a dat deci* şi păgînilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”

Barnaba şi Şaul la Antiohia

19. Cei ce* se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvîntul numai iudeilor.  

20. Totuşi printre ei au fost cîţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor* şi le-au propovăduit Evanghelia lui יהושע Yașua haMaşiya. 

21. Mîna* lui יהוה YaHWeH era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au** întors la יהוה YaHWeH.

22. Vestea despre ei a ajuns la urechile Adunări din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba* pînă la Antiohia. 

23. Cînd a ajuns el şi a văzut harul lui יהוה YaHWeH, s-a bucurat şi i-a îndemnat* pe toţi să rămînă cu inimă hotărîtă alipiţi de יהוה YaHWeH.

24. Căci Barnaba era un om de bine, plin* de Duhul Sfînt şi de credinţă. Şi** destul de mult norod s-a adăugat la יהוה YaHWeH.

25. Barnaba s-a dus apoi la Tars*, ca să caute pe Şaul; 

26. şi, cînd l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările sfinţilor şi au învăţat pe mulţi oameni.     [Text adaugat in Script.Traditionale, numiti Primii Crestini]

O foamete proorocită de Agab

27. În vremea aceea, s-au coborît nişte proroci* din Ierusalim la Antiohia.

28. Unul din ei, numit Agab*, s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a şi fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.

29. Ucenicii au hotărît să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor* fraţilor care locuiau în Iudeea,

30. ceea ce* au şi făcut; şi au trimis acest ajutor la prezbiteri a), prin mîna lui Barnaba şi a lui Şaul. [ a) Sau: bătrîni ]

                    Capitolul 12

Petru izbăvit din temniţă

1. Cam în aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mîinile pe unii din Adunare, pentru ca să-i chinuiască;

2. şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele* lui Ioan.

3. Cînd a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mîna şi pe Petru. Erau zilele* praznicului Azimelor.

4. După ce l-a prins* şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de cîte patru ostaşi, cu gînd ca după Praznic să-l scoată înaintea norodului.

5. Deci Petru era păzit în temniţă, şi Adunarea nu înceta să înalţe rugăciuni către יהוה YaHWeH pentru el.

6. În noaptea zilei cînd avea de gînd Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mîini cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.

7. Şi iată, Îngerul lui יהוה YaHWeH a stat lîngă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul* a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mîini.

8. Apoi Îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintea.” Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină şi vino după mine.”

9. Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără* să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are** o vedenie.

10. După ce au trecut de straja întîi şi a doua, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, şi ea* li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lîngă el. 

11. Cînd şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că יהוה YaHWeH a* trimis pe Îngerul Său şi m-a** scăpat din mîna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu.”

12. După ce şi-a dat bine seama de cele întîmplate, s-a* îndreptat spre casa Mariei, mama lui** Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau♦.

13. A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.

14. A cunoscut glasul lui Petru; şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.

15. „Eşti nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este* îngerul lui.”

16. Petru însă bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi cînd l-au văzut.

17. Petru le-a făcut* semn cu mîna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese יהוה YaHWeH din temniţă şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.” Apoi a ieşit şi s-a dus în alt loc.

18. Cînd s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru.

19. Irod, după ce l-a căutat în toate părţile, şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori şi a poruncit să-i omoare. În urmă s-a coborît din Iudeea la Cezareea, ca să rămînă acolo.

Moartea lui Irod

20. Irod era foarte mîniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gînd la el; şi, după ce au cîştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara* lor se hrănea din ţara împăratului.

21. Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc şi le vorbea.

22. Norodul a strigat: „Glas de Puternic, nu de om!” [ Script.traditionale au forma: glas de dumnezeu ]

23. Îndată l-a* lovit un înger al lui יהוה YaHWeH, pentru că nu** dăduse slavă lui יהוה YaHWeH. Şi a murit mîncat de viermi.

24. Însă Cuvîntul* lui יהוה YaHWeH se răspîndea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea.

25. Barnaba şi Şaul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luînd* cu ei pe Ioan** zis şi Marcu.

                           Capitolul 13

Barnaba şi Şaul – Elima

1. În* Adunarea din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba,**Simon, numit Niger, Luciu♦ din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cîrmuitorul Irod, şi Şaul.

2. Pe cînd slujeau lui יהוה YaHWeH şi posteau, Duhul Sfînt a zis: „Puneţi-Mi deoparte* pe Barnaba şi pe Şaul, pentru lucrarea la** care i-am chemat.”

3. Atunci, după ce au postit* şi s-au rugat, şi-au pus mîinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

4. Barnaba şi Şaul, trimişi de Duhul Sfînt, s-au coborît la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru*.

5. Ajunşi la Salamina, au vestit* Cuvîntul lui יהוה YaHWeH în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan**.

6. După ce au străbătut toată insula pînă la Pafos, au întîlnit pe un* vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu cu numele Elima,

7. care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Şaul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvîntul lui  יהוה YaHWeH.

8. Dar Elima,* vrăjitorul –[ căci aşa se tîlcuieşte numele lui] – le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă.

9. Atunci Şaul,[ care se mai numeşte şi Pavel ], fiind plin* de Duhul Sfînt, s-a uitat ţintă la el

10. şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul* dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale lui  יהוה YaHWeH?

11. Acum, iată că mîna* lui יהוה YaHWeH este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele pînă la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bîjbîind nişte oameni care să-l ducă de mînă.

12. Atunci dregătorul, cînd a văzut ce se întîmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura lui יהוה YaHWeH.

Pavel în Perga şi în Antiohia Pisidiei

13. Pavel şi însoţitorii  lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan* s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim.

14. Din Perga şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Șabat-ului, au intrat* în sinagogă şi au şezut jos.

15. După* citirea Legii şi a Prorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvînt** de îndemn pentru norod, vorbiţi.”

16. Pavel s-a sculat, le- a făcut* semn cu mîna şi a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi care** vă temeţi de יהוה YaHWeH, ascultaţi!

17. יהוה YaHWeH Eylohim al acestui popor, Israel, a* ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta**, în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi♦ l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.

18. Timp* de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustiu.

19. Şi, după ce a nimicit* şapte popoare în ţara Canaanului, le-a** dat de moştenire pămîntul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.

20. După aceste lucruri, le-a* dat judecători, pînă** la prorocul Samuel.

21. Ei au cerut atunci* un împărat. Şi, יהוה YaHWeH le-a dat pe Şaul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin; pentru un timp de patruzeci de ani.

22. Apoi l-a înlăturat* şi le-a** ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am♦ găsit pe David, fiul lui Yishai, om♦♦ după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.”

23. Din* sămînţa lui David, יהוה YaHWeH, după făgăduinţa** Sa, a ridicat lui Israel un Mîntuitor♦, care este יהושע Yașua.

24. Înainte* de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.

25. Şi Ioan, cînd era la sfîrşitul însărcinării lui, zicea: „Cine* credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor.”

26. Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de יהוה YaHWeH, vouă* v-a fost trimis Cuvîntul acestei Mîntuiri.

27. Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor nu l-au primit* pe יהושע Yașua; şi prin faptul că L-au osîndit, au împlinit** cuvintele Prorocilor, care♦ se citesc în fiecare Șabat.

28. Măcar că* n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi** ei au cerut lui Pilat să-L omoare.

29. Şi*, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos** de pe lemn şi L-au pus într-un mormînt.

30. Dar* יהוה YaHWeH L-a înviat din morţi.

31. El* S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din** Galileea la Ierusalim şi care♦ acum sunt martorii Lui înaintea norodului.

32. Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa* făcută părinţilor noştri,

33.  יהוה YaHWeH a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe יהושע Yașua; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu* eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”

34. Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o cînd a zis: „Vă voi* împlini, cu toată credincioşia, făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David.”

35. De aceea mai zice şi în alt Psalm: „Nu* vei îngădui ca sfîntul Tău să vadă putrezirea.”

36. Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui  יהוה YaHWeH, a murit*, a fost îngropat lîngă părinţii săi şi a văzut putrezirea.

37. Dar Acela, pe care L-a înviat יהוה YaHWeH, n-a văzut putrezirea.

38. Să ştiţi, dar, fraţilor, că în El* vi se vesteşte iertarea păcatelor;

39. şi oricine crede este iertat prin El* de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea dată prin Moise.

40. Astfel, luaţi seama să nu vi se întîmple ce se spune în Proroci*:

41. „Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare pe care n-o veţi crede nicidecum dacă v-ar istorisi-o cineva.”

Prigonirile Iudeilor

42. Cînd au ieşit afară, Păgînii i-au rugat să le vorbească şi în Șabat-ul viitor despre aceleaşi lucruri.

43. Şi, după ce s-a împrăştiat Adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i* îndemnau să stăruie în harul** lui  יהוה YaHWeH.

44. În Șabat-ul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvîntul lui יהוה YaHWeH.

45. Iudeii, cînd au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse* de Pavel şi-l batjocoreau.

46. Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvîntul lui יהוה YaHWeH trebuia* vestit mai întîi vouă; dar** fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem♦ propovăduirea spre păgîni.

47. Căci aşa ne-a poruncit יהוה YaHWeH: „Te-am* pus ca să fii Lumina Păgînilor, ca să duci Mîntuirea pînă la marginile pămîntului.”

48. Păgînii se bucurau cînd au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvîntul lui יהוה YaHWeH. Şi* toţi cei ce erau rînduiţi să capete viaţa veşnică au crezut.

49. Cuvîntul lui יהוה YaHWeH se răspîndea în toată ţara.

50. Dar iudeii au întărîtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stîrnit* o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor.

51. Pavel* şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia,

52. în timp ce ucenicii erau plini* de bucurie şi de Duhul Sfînt.

                        Capitolul 14

Pavel în Iconia

1. În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel, că o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut.

2. Dar iudeii care n-au crezut au întărîtat şi au răzvrătit sufletele Păgînilor împotriva fraţilor.

3. Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în יהושע Yașua haMaşiya, care* adeverea Cuvîntul privitor la harul Său şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mîinile lor.

4. Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alţii cu apostolii*.

5. Păgînii şi iudeii, în învoire cu mai marii lor, s-au pus în mişcare, ca să-i* batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.

6. Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit* în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe şi în ţinutul dimprejur.

7. Şi au propovăduit Evanghelia acolo.

Vindecarea unui olog

8. În* Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată.

9. El şedea jos şi asculta pe Pavel cînd vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, fiindcă a văzut* că are credinţă ca să fie tămăduit,

10. a zis cu glas tare: „Scoală-te* drept în picioare.” Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble.

11. La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoneană: „Zeii* s-au coborît la noi în chip omenesc.”

12. Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Pavel, Hermes, pentru că mînuia Cuvîntul.

13. Preotul lui Zeus, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor şi voia* să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.

14. Apostolii Barnaba şi Pavel, cînd au auzit lucrul acesta, şi-au* rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului şi au strigat:

15. „Oamenilor, de* ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem** oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte♦ la♦♦ יהוה YaHWeH cel, care*♦ a creat cerul, pămîntul şi marea şi tot ce este în ele.

16.  יהוה YaHWeH* în veacurile trecute, a lăsat pe toate popoarele să umble pe căile lor,

17. măcar că* drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucît v-a făcut bine, v-a trimis** ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.”

18. Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.

Pavel în Derbe şi Antiohia

19. Atunci au venit pe neaşteptate din* Antiohia şi Iconia nişte iudei care au aţîţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat** pe Pavel cu pietre, l-au tîrît afară din cetate, crezînd că a murit.

20. Cînd l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.

21. După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi* au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,

22. întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna* să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui  יהוה YaHWeH trebuie** să intrăm prin multe necazuri.

23. Au* rînduit prezbiteri în fiecare Adunare şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mîna lui יהושע Yașua, în care crezuseră.

24. Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia,

25. au vestit Cuvîntul în Perga şi s-au coborît la Atalia.

26. De* acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi** în grija lui יהוה YaHWeH, pentru lucrarea pe care o săvîrşiseră.

27. După venirea lor, au adunat Adunarea şi au* istorisit tot ce făcuse יהוה YaHWeH prin ei şi cum deschisese** păgînilor uşa credinţei.

28. Şi au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii.

                    Capitolul 15

Se citește ca Pericopa 29 in an cu 12 luni

Tora - Pericopa 30 - Kedoshim 19 : 1 - 20 : 27

Se citește separat in an cu 13 luni

Haftarah - Amos / Ahmos 9 : 7 - 15

Legămîntul Înnoit - Fapt.Ap. - Maaseh Schlichim - 15 : 1 - 21

Strîngerea Adunări din Ierusalim

1. Cîţiva* oameni, veniţi din Iudeea, învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă** nu sunteţi tăiaţi împrejur după♦ obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mîntuiţi.”

2. Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărît ca Pavel şi Barnaba şi cîţiva dintre ei, să* se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.

3. După ce au fost petrecuţi* de Adunare pînă afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind** întoarcerea păgînilor la יהוה YaHWeH; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.

4. Cînd au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Adunare, de apostoli şi de prezbiteri, şi au* istorisit tot ce făcuse יהוה YaHWeH prin ei.

5. Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că* păgînii trebuie să fie tăiați împrejur şi să li se ceară să păzească legea lui Moise.

6. Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.

7. După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor*, ştiţi că  יהוה YaHWeH, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, păgînii să audă cuvîntul Evangheliei şi să creadă.

8. Şi יהוה YaHWeH, care cunoaşte* inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat** Duhul Sfînt ca şi nouă.

9. N-a făcut nicio* deosebire între noi şi ei, întrucît le-a curăţat** inimile prin credinţă.

10. Acum, dar, de ce ispitiţi pe יהוה YaHWeH şi* puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?

11. Ci credem* că noi, ca şi ei suntem mîntuiţi prin harul lui יהושע Yașua haMaşiya.”

12. Toată Adunarea a tăcut* şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse  יהוה YaHWeH prin ei în mijlocul păgînilor.

Hotărîrea Adunări

13. Cînd au încetat ei de vorbit, Iacov a* luat cuvîntul şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!

14. Simon* a spus cum mai întîi יהוה YaHWeH Şi-a aruncat privirile peste păgîni, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.

15. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris:

16. „După* aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărîmăturile şi-l voi înălţa din nou:

17. pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe  יהוה YaHWeH, împreună cu păgînii, peste care este chemat Numele Meu,

18. zice יהוה YaHWeH, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.”

19. De aceea, eu* sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre păgîni, care se** întorc la  יהוה YaHWeH;

20. ci să li se scrie doar să se ferească de* pîngăririle idolilor, de** curvie, de dobitoace sugrumate şi♦ de sînge.
-------------------------------
21. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit* în sinagogi în toate zilele de Șabat.”

22. Atunci apostolii şi prezbiterii şi întreaga Adunare au găsit cu cale să aleagă vreo cîţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba* şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.

23. Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii a) şi fraţii: către fraţii ieșiți dintre păgîni, care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!                                [ a) Sau: bătrîni ]

24. Fiindcă am auzit că unii* plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, [zicînd să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi legea];

25. noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gînd, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,

26. oamenii* aceştia care şi-au pus viaţa în primejdie pentru Numele lui יהושע Yașua haMaşiya, Mîntuitorul nostru.

27. Am trimis, dar, pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.

28. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfînt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decît ceea ce trebuie,

29. adică: să* vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de singe,** de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi!”

Hotărîrea adusă în Antiohia

30. Ei deci şi-au luat rămas bun de la Adunare şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.

31. După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.

32. Iuda şi Sila, care şi ei erau proroci, au* îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte.

33. După cîtăva vreme, fraţii i-au* lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimişi.

34. Totuşi Sila a găsit cu cale să rămînă acolo.

35. Pavel* şi Barnaba au rămas în Antiohia şi învăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvîntul lui יהוה YaHWeH.

Pavel cercetează Adunările

36. După cîteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din* toate cetăţile în care am vestit Cuvîntul lui יהוה YaHWeH, ca să vedem ce mai fac.”

37. Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan* numit Marcu;

38. dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi* părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor.

39. Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru.

40. Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat, după ce a fost încredinţat* de fraţi în grija harului lui  יהוה YaHWeH.

41. El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind* Adunările.

                 Capitolul 16

Timotei – Vedenia lui Pavel

1. În urmă, Pavel s-a dus la Derbe* şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit** Timotei, fiul♦ unei iudeice credincioase şi al unui tată grec.

2. Fraţii* din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.

3. Pavel a vrut să-l ia cu el; şi, după ce l-a luat* l-a tăiat împrejur, silit de iudeii care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era grec.

4. Pe cînd trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărîrile* apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim. 

5. Adunările* se întăreau în credinţă şi sporeau la număr din zi în zi.

6. Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.

7. Ajunşi lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui יהושע Yașua nu le-a dat voie.

8. Au trecut atunci prin Misia şi s-au* coborît la Troa.

9. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om* din** Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”

10. După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că יהוה YaHWeH ne cheamă să le vestim Evanghelia.

Pavel la Filipi – Lydyah

11. După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.

12. De acolo ne-am dus la Filipi* care este cea dintîi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat cîteva zile.

13. În ziua Șabat-ului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lîngă un rîu, unde se afla un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă.

14. Una din ele, numită Lydyah, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de יהוה YaHWeH şi asculta.   יהוה YaHWeH i-a* deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

15. După aceia ea sa botezat; ea şi casa ei, ne-a rugat zicîndu-ne: „Dacă mă socotiţi credincioasă lui  יהוה YaHWeH, intraţi şi rămîneţi în casa mea.” Şi ne-a* silit să intrăm.

O slujnică ghicitoare – Temnicerul din Filipi

16. Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă care* avea un duh de ghicire a). Prin ghicire, ea aducea mult cîştig** stăpînilor ei. [ a) Greacă: Un duh al lui Piton ]

17. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii lui יהוה YaHWeH cel Preaînalt şi ei vă vestesc calea Mîntuirii.”

18. Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit*, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui יהושע Yașua haMaşiya îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi** a ieşit chiar în ceasul acela.

19. Cînd au văzut* stăpînii roabei că s-a dus nădejdea cîştigului lor, au pus mîna** pe Pavel şi pe Sila şi i-au♦ tîrît în piaţă înaintea fruntaşilor.

20. I-au dat pe mîna dregătorilor şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură* cetatea; sunt nişte iudei,

21. care vestesc nişte obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.”

22. Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au* poruncit să-i bată cu nuiele.

23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.

24. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci.

25. Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cîntau cîntări de laudă lui יהוה YaHWeH; iar cei închişi îi ascultau.

26. Deodată*, s-a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au** dezlegat legăturile fiecăruia.

27. Temnicerul s-a deşteptat; şi, cînd a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.

28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.”

29. Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurînd de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;

30. i-a scos afară şi le-a zis: „fraţilor* ce trebuie să fac ca să fiu Mîntuit?”

31. Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede* în יהושע Yașua haMaşiya şi vei fi mîntuit tu şi casa ta.”

32. Şi i-au vestit Cuvîntul lui יהוה YaHWeH, atît lui cît şi tuturor celor din casa lui.

33. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi sa botezat îndată, el şi toţi ai lui.

34. După ce i-a dus în casă, le-a* pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în יהוה YaHWeH.

Pavel şi Sila eliberați

35. Cînd s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele a) să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.” [ a) Greacă: lictori ]

36. Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum, dar, ieşiţi afară şi duceţi-vă în pace.”

37. Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri* să ne scoată afară!”

38. Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut, cînd au auzit că sunt romani.

39. Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă şi i-au* rugat să părăsească cetatea.

40. Ei au ieşit din temniţă şi au* intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mîngîiat pe fraţi, au plecat.

                       Capitolul 17

Pavel la Tesalonic

1. Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor.

2. Pavel, după obiceiul său, a* intrat în sinagogă. şi în trei Șabat-ului a vorbit cu ei din Scripturi,

3. dovedind şi lămurind că* haMaşiya trebuia să pătimească şi să învie din morţi. „Şi acest יהושע Yașua pe care vi-L vestesc eu” zicea el, „este haMaşiya al nostru.”

4. Unii* din ei şi o mare mulţime de greci temători de יהוה YaHWeH şi multe femei de frunte au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila**.

5. Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătîi din mulţime, au făcut gloată şi au întărîtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.

6. Fiindcă nu i-au găsit, au tîrît pe Iason* şi pe vreo cîţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia** care au răscolit lumea, au venit şi aici,

7. şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului şi spun* că este un alt Împărat: יהושע Yașua.”

8. Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,

9. care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat de la ei un zălog.

Pavel la Bereea

10. Fraţii* au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Cînd au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor.

11. Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decît cei din Tesalonic. Au primit Cuvîntul cu toată rîvna şi cercetau* Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.

12. Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut.

13. Dar iudeii din Tesalonic, cînd au auzit că Pavel vestea Cuvîntul lui יהוה YaHWeH şi în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţîţe noroadele.

14. Atunci fraţii au pornit îndată* pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Bereea.

Pavel la Atena – Cuvîntarea

15. Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus pînă la Atena. Apoi s-au întors, cu însărcinarea* să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cît mai curînd la el.

16. Pe cînd îi aştepta Pavel în Atena, i se* întărîta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.

17. În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de יהוה YaHWeH, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întîlnea.

18. Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, cînd l-au auzit că vesteşte pe יהושע Yașua şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei necunoscuţi.”

19. Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu?

20. Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, să ştim ce vrea să zică aceasta.”

21. Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decît să spună sau să asculte ceva nou.

22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.

23. Căci, pe cînd străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui PUTERNIC necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.[: original: Un ALTAR necunoscut ]

24.  יהוה YaHWeH* care a creat lumea şi tot ce este în ea, este Eylohim** al cerului şi al pămîntului şi nu♦ locuieşte în temple făcute de mîini.

25. El nu este slujit de mîini omeneşti, ca* şi cînd ar avea trebuinţă de ceva, El** care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.

26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pămîntului; le-a aşezat anumite Sărbători şi a pus anumite hotare* locuinţei lor,[ Sarbatori: vremuri: în script.tradiționale ]

27. ca* ei să caute pe יהוה YaHWeH şi să se silească să-L găsească bîjbîind, măcar** că nu este departe de fiecare din noi.

28. Căci în* El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum** au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…”

29. Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din יהוה YaHWeH, nu* trebuie să credem că יהוה YaHWeH este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.

30.  יהוה YaHWeH nu ţine seama de vremurile* de neştiinţă şi vesteşte acum** tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;

31. pentru că a rînduit o zi în care va* judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rînduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin** faptul că L-a înviat din morţi…”

32. Cînd au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.”

33. Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.

34. Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia era Dionisie areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.

                     Capitolul 18

Pavel la Corint

1. După aceea Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.

2. Acolo a găsit pe un iudeu, numit Acuila*, de neam din Pont, venit de curînd din Italia, cu nevasta sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei.

3. Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi* lucrau: meseria lor era facerea corturilor.

4. Pavel* vorbea în sinagogă în fiecare zi de Șabat-ul-ului şi îndupleca pe iudei şi pe greci.

5. Dar cînd au venit* Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a** dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că יהושע Yașua este haMaşiya.

6. Fiindcă iudeii i se împotriveau* şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat** hainele şi le-a zis: „Sîngele♦ vostru să cadă asupra capului vostru; eu♦♦ sunt curat. De acum*♦ încolo, mă voi duce să propovăduesc Păgînilor.”

7. Şi, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de יהוה YaHWeH, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.

8. Dar* Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în haMaşiya împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi s-au botezat.

9. Noaptea, יהוה YaHWeH* a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,

10. căci* Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mîna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.”

11. Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvîntul lui יהוה YaHWeH.

Răscoala Iudeilor

12. Pe cînd era Galion cîrmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gînd împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată

13. şi au zis: „Omul acesta aţîţă pe oameni să se închine lui יהוה YaHWeH într-un fel care este împotriva Legii.”

14. Pavel voia să înceapă vorba, cînd Galion a zis iudeilor: „Dacă* ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, iudeilor! 

15. Dar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvînt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.”

16. Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.

17. Atunci au pus toţi mîna pe Sosten*, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.

Pavel la Ierusalim şi Antiohia

18. Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns* capul în Chencrea** căci făcuse o juruinţă.

19. Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii,

20. care l-au rugat să rămînă la ei mai multă vreme. El însă n-a voit,

21. ci şi-a luat rămas bun de la ei şi a zis: „Trebuie* numaidecît ca Sărbătoarea care vine, s-o fac în Ierusalim. Dacă** va voi יהוה YaHWeH, mă voi întoarce iarăşi la voi.” Şi a plecat din Efes.

22. S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi, după ce a urat de bine Adunari, s-a coborît în Antiohia.

A treia călătorie – Apolo

23. După ce a petrecut cîtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei* şi Frigiei, întărind** pe toţi ucenicii.

24. La Efes, a venit un* iudeu, numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.

25. El era învăţat în ce priveşte Calea lui יהוה YaHWeH, avea un duh înfocat* şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre יהושע Yașua, măcar că nu cunoştea** decît botezul lui Ioan.

26. A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, cînd l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui יהוה YaHWeH.

27. Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Cînd a ajuns, a* ajutat mult, pe cei ce crezuseră;

28. căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea* din Scripturi că יהושע Yașua este haMaşiya.

                          Capitolul 19

Ucenicii lui Ioan vin la credință

1. Pe cînd era Apolo* în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întîlnit pe cîţiva ucenici

2. şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfînt cînd aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am* auzit măcar că a fost dat Duh Sfînt.”

3. „Dar în ce botez va-ţi botezat?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „ în*botezul lui Ioan.”

4. Atunci Pavel a zis: „Ioan* boteza cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în יהושע Yașua.”

5. Cînd au auzit ei aceste vorbe, s-au botezat în* Numele lui יהושע Yașua haMaşiya.[ Script traditionale = Au fost botezati ] 

6. Cînd* şi-a pus Pavel mîinile peste ei, Duhul Sfînt S-a coborît peste ei, şi vorbeau** cu alte limbi şi proroceau.

7. Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

Pavel învaţă pe norod la Efes

8. În urmă*, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la** Împărăţia lui יהוה YaHWeH şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.

9. Dar, fiindcă* unii rămîneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău** Calea lui יהוה YaHWeH înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.

10. Lucrul acesta* a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvîntul lui  יהוה YaHWeH. 

11. Şi יהוה YaHWeH făcea* minuni nemaipomenite prin mîinile lui Pavel;

12. pînă acolo* că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau afară din ei duhurile rele.  

Exorciştii Iudei

13. Nişte* exorcişti iudei care umblau din loc în loc au** încercat să cheme Numele lui יהושע Yașua haMaşiya peste cei ce aveau duhuri rele, zicînd: „Vă jur pe יהושע Yașua, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!”

14. Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă.

15. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe יהושע Yașua Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine sunteţi?”

16. Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amîndoi şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

17. Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi* i-a apucat frica pe toţi: şi Numele lui יהושע Yașua haMaşiya era proslăvit.

18. Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească* şi să spună ce făcuseră.

19. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.

20. Cu atîta* putere se răspîndea şi se întărea Cuvîntul lui יהוה YaHWeH.

Răscoala argintarului Dimitrie

21. După ce* s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a** pus de gînd să se ducă la Ierusalim, trecînd prin Macedonia şi Ahayah. „După ce voi merge acolo” îşi zicea el, „trebuie♦ să văd şi Roma.”

22. A trimis în Macedonia pe doi din* ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast** iar el a mai rămas cîtăva vreme în Asia.

23. Pe vremea aceea*, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Cale**.

24. Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin* cîştig cu ele.                       

25. I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atîrnă de meseria aceasta;

26. şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mîini sunt doar dumnezei.

27. Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.”

28. Cuvintele acestea i-au umplut de mînie şi au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!”

29. Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gînd în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaiu* şi Aristarh** însoţitori lui Pavel.

30. Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.

31. Chiar şi unii din mai marii Asiei care-i erau prieteni au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.

32. Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.

33. Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru* a făcut** semn cu mîna şi voia să se apere înaintea norodului.

34. Dar cînd l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!”

35. Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer?

36. Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.

37. Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.

38. Deci dacă, în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plîngă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt dregători; să se pîrască unii pe alţii.

39. Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită.

40. Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întîmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.”

41. După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.

                     Capitolul 20

Pavel în Macedonia

1. Cînd a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei şi a* plecat în Macedonia.

2. A străbătut ţinutul acesta şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,

3. unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar* iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărît să se întoarcă prin Macedonia.

4. Avea ca însoţitori  pînă în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh* şi Secund din Tesalonic, Gaiu** din Derbe, Timotei,♦ precum şi Tihic♦♦ şi Trofim*♦ care erau din Asia.

5. Aceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat la Troa.

6. Iar noi, după zilele* Praznicului Azimelor, am plecat cu corabia din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în** Troa, unde am stat şapte zile.

Învierea lui Eutih

7. După terminarea slujbei de Șabat*, eram adunaţi laolaltă ca să** frîngem pîinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea pînă la miezul nopţii.

8. În* odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.

9. Şi un tînăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea şi a fost ridicat mort.

10. Dar Pavel s-a coborît, s-a* repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu** vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.”

11. După ce s-a suit iarăşi, a frînt pîinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme pînă la ziuă. Apoi a plecat.

12. Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri.

Pavel la Milet

13. Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întîlnim din nou; pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.

14. Cînd s-a întîlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie şi ne-am dus la Mitilene.

15. De aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de-abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.

16. Pavel se hotărîse să treacă pe lîngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia; căci* se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să** fie în Ierusalim de ziua♦  de Șavout. [Cincizecimii]

Cuvîntarea de rămas bun

17. Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe prezbiterii Adunări.

18. Cînd au venit la el, le-a zis: „Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din* ziua dintîi în care am pus piciorul pe pămîntul Asiei.

19. Am slujit lui יהוה YaHWeH cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi în mijlocul încercărilor pe* care mi le ridicau uneltirile iudeilor.

20. Ştiţi că n-am* ascuns nimic din ce vă era de folos şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case

21. şi să vestesc* iudeilor şi grecilor pocăinţa** faţă de יהוה YaHWeH şi credinţa în Stăpînul nostru יהושע Yașua haMaşiya.

22. Şi acum, iată că, împins* de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întîmpla acolo.

23. Numai Duhul Sfînt* mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

24. Dar eu nu* ţin numaidecît la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci** vreau numai să-mi sfîrşesc cu bucurie calea şi♦ slujba pe♦♦ care am primit-o de la יהושע Yașua haMaşiya ca să vestesc Evanghelia harului lui יהוה YaHWeH.

25. Şi acum, ştiu* că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui יהוה YaHWeH.

26. De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sîngele* tuturor.

27. Căci* nu m-am ferit să vă vestesc tot planul** lui  יהוה YaHWeH.

28. Luaţi seama*, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a** pus Duhul Sfînt episcopi a, ca să păstoriţi Adunarea lui יהוה YaHWeH, pe care♦ a cîştigat-o cu♦♦ însuşi sîngele Fiului Său, יהושע Yașua haMașiya.                                                  [ a) Sau: priveghetori ]

29. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor* vîrî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;

30. şi se vor scula din* mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 

31. De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei* ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.

32. Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mîna lui  יהוה YaHWeH şi a Cuvîntului* harului Său care vă** poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea♦ împreună cu toţi cei sfinţiţi.

33. N-am rîvnit nici la argintul* nici la aurul, nici la hainele cuiva.

34. Singuri ştiţi că* mîinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.

35. În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că*, lucrînd astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele lui יהושע Yașua haMaşiya, pe care El însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decît să primeşti.”

36. După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat* şi s-a rugat împreună cu ei toţi.

37. Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut* pe grumazul lui Pavel şi l-au sărutat.

38. Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care* le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut pînă la corabie.

                      Capitolul 21

Pavel îşi ia rămas bun de la ucenicii din Tir

1. După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi de-acolo la Patara.

2. Am găsit o corabie, care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea şi am plecat.

3. Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stînga şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.

4. Acolo am găsit pe ucenici şi am rămas şapte zile. Ucenicii*, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.

5. Dar cînd s-au împlinit zilele, am plecat şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, pînă afară din cetate. Am îngenuncheat* pe mal şi ne-am rugat.

6. Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii, şi noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă*.

Pavel la Ptolemaida şi la Cezareea – Prorocia lui Agab

7. După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor şi am stat la ei o zi.

8. A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul*, care** era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.

9. El avea patru fete fecioare care* proroceau.

10. Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc, numit Agab* s-a coborît din Iudeea

11. şi a venit la noi. A luat brîul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mîinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfînt: „Aşa* vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brîul acesta şi-l vor da în mîinile păgînilor.”

12. Cînd am auzit lucrul acesta, atît noi, cît şi cei de acolo, am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.

13. Atunci Pavel a răspuns: „Ce* faceţi de plîngeţi aşa şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele lui יהושע Yașua haMaşiya.”

14. Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis: „Facă-se voia* lui יהוה YaHWeH!”

15. După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare şi ne-am suit la Ierusalim.

16. Cîţiva ucenici din Cezareea au venit şi ei cu noi şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.

Tora - Pericopa 35 - Naso 4 : 21 - 7 : 89

Haftarah - Judecători / Shoftim  13 : 2 - 25

Legămîntul Înnoit - Fapt.Ap./ Maaseh Schlichim 21 : 17 - 32

Pavel la Ierusalim în Templu

17. Cînd* am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. 

18. A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov* şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo.

19. După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit* cu de-amănuntul ce făcuse יהוה YaHWeH în mijlocul păgînilor prin** slujba lui.

20. Cînd l-au auzit, au proslăvit pe יהוה YaHWeH. Apoi i-au zis: „Vezi, frate, cîte mii de iudei au crezut, şi toţi sunt plini de rîvnă* pentru Lege.

21. Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre păgîni, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.

22. Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.

23. Deci fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi care au făcut o juruinţă.

24. Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei şi cheltuie tu pentru ei, ca să-şi radă* capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rînduială şi păzeşti Legea.

25. Cu privire la cei dintre păgînii care au crezut, noi* am hotărît şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.”

26. Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţat şi a* intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească** sfîrşitul zilelor curăţării cînd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

Prinderea lui Pavel

27. Către sfîrşitul celor şapte zile, iudeii* din Asia, cînd au văzut pe Pavel în Templu, au întărîtat tot norodul, au** pus mîinile pe el

28. şi au început să strige: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care* propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva Locaşului acestuia; ba încă a vîrît şi pe nişte greci în Templu şi a spurcat acest Locaş sfînt.”                                 

29. În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim*, efeseanul, împreună cu el în cetate şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.

30. Toată cetatea s-a pus în mişcare* şi s-a strîns norodul din toate părţile. Au pus mîna pe Pavel şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.

31. Pe cînd încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oştii că tot Ierusalimul s-a tulburat.

32. Acesta* a luat îndată ostaşi şi sutaşi şi a alergat la ei. Cînd au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.

33. Atunci căpitanul s-a apropiat, a* pus mîna pe el şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.

34. Dar unii strigau într-un fel, alţii în alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.

35. Cînd a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina îmbulzelii norodului întărîtat;

36. căci mulţimea norodului se ţinea după el şi striga: „La moarte* cu el!”

Pavel cere voie să vorbească

37. Tocmai cînd era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte?

38. Nu cumva* eşti egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă şi a dus în pustiu pe cei patru mii de tîlhari?”

39. „Eu* sunt iudeu” a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.”

40. După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a* făcut semn norodului cu mîna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:

                     Capitolul 22

Cuvîntarea lui Pavel

1. „Fraţilor* şi părinţilor, ascultaţi acum cuvîntul meu de apărare faţă de voi!”

2. Cînd au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:

3. „Eu* sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la** picioarele lui Gamaliel♦ să cunosc cu♦♦ de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost*♦ tot atît de plin de rîvnă pentru יהוה YaHWeH, cum♦* sunteţi şi voi toţi azi.

4. Am* prigonit pînă la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei;

5. marele preot şi tot* soborul bătrînilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la** ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.

6. Cînd eram* pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.

7. Am căzut la pămînt şi am auzit un glas care-mi zicea: „Şaul, Şaul, pentru ce Mă prigoneşti?”

8. „Cine eşti, Stăpîne?” am răspuns eu. Şi El mi-a zis: „Eu sunt יהושע Yașua din Nazaret pe care-L prigoneşti.”

9. Cei* ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.

10. Atunci am zis: „Ce să fac, Stăpîne?” „Scoală-te”, mi-a răspuns, יהושע Yașua „du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.”

11. „Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mînă şi aşa am ajuns în Damasc.

12. Şi a venit la mine un* om, numit Anania, bărbat temător de  יהוה YaHWeH după Lege, şi pe care toţi iudeii** care locuiesc în Damasc îl vorbeau♦ de bine.

13. El mi-a zis: „Frate Şaul, capătă-ţi din nou vederea!” Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el.

14. El mi-a zis: „ יהוה YaHWeH Eylohim al* părinţilor noştri te-a** ales să cunoşti voia Lui, să♦ vezi pe♦♦ Cel Neprihănit şi să*♦ auzi cuvinte din gura Lui;

15. căci* Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care** le-ai văzut şi auzit.

16. Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, botează-te şi fii spălat* de păcatele tale, chemînd** Numele lui  יהוה YaHWeH.”

17. Şi mi s-a* întîmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe cînd mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească;

18. şi am* văzut pe Acel care-mi zicea: „Grăbeşte-te**, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.”

19. Şi am zis: „ Stăpîne, ei* ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam** prin sinagogi pe cei ce cred în Tine

20. şi că*, atunci cînd se vărsa sîngele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam** încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau.”

21. Atunci El mi-a zis: „Du-te, căci* te voi trimite departe la Păgîni…”

Pavel: cetăţean roman

22. Ei l-au ascultat pînă la cuvîntul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: „Ia* de pe pămînt pe un astfel de om! Nu este vrednic să** trăiască!”

23. Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele şi azvîrleau cu ţărînă în văzduh.

24. Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătîndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.

25. Pe cînd îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului care era de faţă: „Vă* este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osîndit?”

26. La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului şi a zis: „Ce ai de gînd să faci? Omul acesta este cetăţean roman.”

27. Şi, cînd a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?” „Da”, i-a răspuns el.

28. Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobîndit cetăţenia aceasta.” „Şi eu” a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.”

29. Numaidecît, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească; ba căpitanul, cînd a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase.

Pavel înaintea Sinedriului

30. A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pîrît de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot soborul; apoi, a adus pe Pavel jos şi l-a pus înaintea lor.

                     Capitolul 23

1. Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis: „Fraţilor, eu* am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui יהוה YaHWeH, pînă în ziua aceasta…”

2. Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lîngă el să-l* lovească peste gură.

3. Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate יהוה YaHWeH, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti* să mă lovească, împotriva Legii!”

4. Cei ce stăteau lîngă el, i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Eylohim?”

5. Şi Pavel a zis: „N-am* ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: „Pe** mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.”

6. Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraţilor, eu* sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii** în învierea morţilor sunt dat în judecată.”

7. Cînd a zis vorbele acestea, s-a stîrnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat.

8. Căci* saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe cînd fariseii le mărturisesc pe amîndouă.

9. S-a făcut o mare zarvă; şi cîţiva cărturari din partida fariseilor, s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă şi au zis: „Noi nu găsim nicio* vină în omul acesta; dar dacă** i-a vorbit un duh sau un înger♦…?”

10. Fiindcă gîlceava creştea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în cetăţuie.

11. În* noaptea următoare, יהושע Yașua S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma.”                         

Pavel este dus la Cezareea

12. La ziuă, iudeii au* uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mînca, nici nu vor bea, pînă nu vor omorî pe Pavel.

13. Cei ce făcuseră legămîntul acesta erau mai mulţi de patruzeci.

14. Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrîni şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic pînă nu vom omorî pe Pavel.

15. Acum, dar, voi, împreună cu soborul, daţi de ştire căpitanului şi rugaţi-l să-l aducă mîine jos, înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul; şi, pînă să ajungă el, noi suntem gata să-l omorîm.”

16. Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie şi a spus lui Pavel.

17. Pavel a chemat pe unul din sutaşi şi a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.”

18. Sutaşul a luat pe tînăr cu el, l-a dus la căpitan şi a zis: „Pavel cel întemniţat m-a chemat şi m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva.”

19. Căpitanul l-a apucat de mînă, l-a luat deoparte şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?”

20. El a răspuns: „Iudeii* s-au sfătuit să te roage să aduci mîine pe Pavel înaintea soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul.

21. Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pîndesc şi s-au legat cu blestem să nu mănînce şi să nu bea nimic pînă nu-l vor omorî; acum stau gata şi n-aşteaptă decît făgăduinţa ta.”

22. Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.

23. În urmă, a chemat pe doi sutaşi şi le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă pînă la Cezareea.”

24. Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix.

25. Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:

26. „Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: Plecăciune!

27. Acest* om pe care l-au prins iudeii era să fie omorît de ei; şi eu m-am dus repede cu ostaşi şi l-am scos din mîna lor, căci am aflat că este roman.

28. Am* vrut să aflu pricina pentru care-l pîrau, şi l-am adus înaintea soborului lor.

29. Am găsit că era pîrît pentru* lucruri privitoare la Legea lor, dar** că nu săvîrşise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri.

30. Mi s-a dat* însă de ştire că iudeii îl pîndesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine şi am făcut cunoscut** şi celor ce-l învinuiesc să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.”

31. Ostaşii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel şi l-au dus noaptea pînă la Antipatrida.

32. A doua zi, au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetăţuie.

33. Ajunşi în Cezareea, călăreţii au dat scrisoarea în mîna dregătorului şi au adus pe Pavel înaintea lui.

34. Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Cînd a aflat că este din Cilicia*,

35. „Te* voi asculta”, a zis el, „cînd vor veni pîrîşii tăi.” Şi a poruncit să fie păzit în palatul** lui Irod.

                         Capitolul 24

Pavel la Cezareea

1. După cinci* zile, a venit marele preot** Anania cu unii din bătrîni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plîngere împotriva lui Pavel.

2. Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pîrască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale.

3. Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea şi în tot locul.

4. Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, cîteva cuvinte.

5. Am* găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pămîntul, este mai marele Partidei Nazarinenilor

6. şi* a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mîna pe el. Am vrut să-l judecăm** după Legea noastră,                             

7. dar* a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mîinile noastre cu mare silă             

8. şi a poruncit* pîrîşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pîrîm noi.”

9. Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta şi au spus că aşa stau lucrurile.

Apărarea lui Pavel

10. După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.

11. Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, te poţi încredinţa de lucrul acesta, de cînd m-am suit să* mă închin la Ierusalim.

12. Nu* m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stînd de vorbă cu cineva sau făcînd răscoală de norod.

13. Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pîrăsc acum.

14. Îţi mărturisesc că slujesc lui Eylohim al* părinţilor mei, după Calea** pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege♦ şi în Proroci

15. şi am* în Eylohim nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că** va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

16. De aceea mă* silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Eylohim şi înaintea oamenilor.

17. După o lipsă de mai mulţi ani, am* venit să aduc milostenii neamului meu şi să aduc daruri la Templu.

18. Tocmai atunci* nişte iudei din Asia m-au găsit curăţat în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.

19. Ei înşişi* ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta şi să mă pîrască, dacă au ceva împotriva mea.

20. Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, cînd am stat înaintea soborului,

21. afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: „Pentru* învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.”

22. Felix, care ştia destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amînat zicînd: „Am să cercetez pricina voastră cînd va veni căpitanul* Lisias.”

23. Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod şi să nu oprească pe* nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

Pavel stă de vorbă cu Felix

24. După cîteva zile, a venit Felix cu nevasta sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în haMaşiya יהושע Yașua.

25. Dar, pe cînd vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrînare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; cînd voi mai avea prilej, te voi chema.”

26. Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i* dea bani; de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

Pavel înaintea lui Festus

27. Doi ani au trecut astfel; şi, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut* să facă pe placul iudeilor, şi a lăsat pe Pavel în temniţă.

                     Capitolul 25

1. Festus, cînd a venit în ţinutul său, după trei zile, s-a suit de la Cezareea în Ierusalim.

2. Preoţii cei mai de seamă* şi fruntaşii iudeilor i-au adus plîngere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă

3. şi i-au cerut, ca un hatîr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau* o cursă, ca să-l omoare pe drum 

4. Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi că el însuşi are să plece în curînd acolo.

5. „Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine şi, dacă* este ceva vinovat în omul acesta, să-l pîrască.”

6. Festus n-a zăbovit între ei decît opt sau zece zile; apoi s-a coborît la Cezareea. A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel.

7. Cînd a sosit Pavel, iudeii care veniseră de la Ierusalim l-au înconjurat şi au adus împotriva lui multe* şi grele învinuiri pe care nu le puteau dovedi.

8. Pavel a început să se apere şi a zis: „N-am păcătuit cu nimic, nici* împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului.”

9. Festus, care voia* să capete bunăvoinţa iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: „Vrei** să te sui la Ierusalim şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” 

10. Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.

11. Dacă* am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pîrăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mîinile lor. Cer** să fiu judecat de cezar.”

12. Atunci Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce.”

Împăratul Agripa la Cezareea

13. După cîteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus.

14. Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel; şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un* om,

15. împotriva* căruia, cînd eram eu în Ierusalim, mi s-au plîns preoţii cei mai de seamă şi bătrînii iudeilor şi i-au cerut osîndirea.

16. Le-am* răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pîrît să fi fost pus faţă cu pîrîşii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pîrît.

17. Ei au venit deci aici; şi, fără întîrziere*, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător şi am poruncit să aducă pe omul acesta.

18. Pîrîşii, cînd s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu.

19. Aveau împotriva lui numai* nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare יהושע Yașua care a murit şi despre care Pavel spunea că este viu.

20. Fiindcă nu ştiam ce hotărîre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.

21. Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărîrii împăratului, şi am poruncit să fie păzit pînă ce-l voi trimite la cezar.”

22. Agripa* a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela.” „Mîine” a răspuns Festus, „îl vei auzi.                                             

23. A doua zi deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.

24. Atunci Festus a zis: „Împărate Agripa şi voi toţi care sunteţi de faţă cu noi; uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată* mulţimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim şi aici, strigînd că nu trebuie să** mai trăiască.

25. Fiindcă am înţeles că n-a făcut* nimic vrednic de moarte, şi fiindcă singur** a cerut să fie judecat de cezar, am hotărît să-l trimit.

26. Eu n-am nimic temeinic de scris stăpînului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.

27. Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pîrît.”

                   Capitolul 26

Pavel înaintea lui Agripa

1. Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!” Pavel a întins mîna şi a început să se apere astfel:

2. „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pîrît de iudei;

3. căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă.

4. Viaţa mea, din cele dintîi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu.

5. Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă* a religiei noastre.

6. Şi* acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinţei** pe care a făcut-o יהוה YaHWeH părinţilor noştri

7. şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece* seminţii ale noastre care slujesc necurmat lui  יהוה YaHWeH, zi** şi noapte. Pentru această nădejde♦, împărate, sunt pîrît eu de iudei!

8. Ce? Vi se pare de necrezut că יהוה YaHWeH învie morţii?

9. Şi* eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui יהושע Yașua din Nazaret, 

10. şi aşa* am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la** preoţii cei mai de seamă; şi, cînd erau osîndiţi la moarte, îmi dădeam şi eu încuvințarea împotriva lor.

11. I-am pedepsit adesea în toate sinagogile* şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam pînă şi în cetăţile străine.         

12. În* acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă.

13. Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul însoţitorilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.

14. Am căzut cu toţii la pămînt; şi eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: „Şaul, Şaul, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vîrful unui ţepuş.”

15. „Cine eşti, Stăpîne?” am răspuns eu. Şi יהושע Yașua a zis: „Eu sunt יהושע Yașua pe care-L prigoneşti.

16. Dar scoală-te şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca* să te pun slujitor şi Martor atît al lucrurilor pe care le-ai văzut, cît şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcîndu-le.           

17. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul păgînilor la* care te trimit,

18. ca să* le deschizi ochii, să** se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea satanei la  יהוה YaHWeH; şi să♦ primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea♦♦ împreună cu cei*♦ sfinţiţi.”

19. De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.

20. Ci am* propovăduit întîi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la păgîni, să se pocăiască şi să se întoarcă la יהוה YaHWeH şi să facă fapte** vrednice de pocăinţa lor.

21. Iată de ce au pus iudeii* mîna pe mine în Templu şi au căutat să mă omoare.

22. Dar, mulţumită ajutorului lui יהוה YaHWeH, am rămas în viaţă pînă în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce* au spus Prorocii şi Moise** că are să se întîmple;

23. şi anume, că* haMaşiya trebuie să pătimească şi că**, după ce va fi Cel dintîi din învierea morţilor, va♦ vesti Lumină norodului şi păgînilor.”

24. Pe cînd vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, eşti* nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”

25. „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.

26. Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!

27. Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.”

28. Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curînd mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac ucenic!”

29. „Fie curînd*, fie tîrziu”, a răspuns Pavel, „să dea  Eylohim ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”                                 

Nevinovăţia lui Pavel recunoscută

30. Împăratul, dregătorul, Berenice şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei s-au sculat.

31. Şi cînd au plecat, ziceau* unii către alţii: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.”

32. Şi Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă* n-ar fi cerut să fie judecat de cezar.” 

                      Capitolul 27

Plecarea lui Pavel la Roma

1. După ce s-a hotărît* să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi cîţiva întemniţaţi i-au dat pe mîna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu. 

2. Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh* macedoneanul din Tesalonic.

3. A doua zi, am ajuns la Sidon; şi Iuliu, care se purta* omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi şi să fie îngrijit de ei.

4. După ce am plecat de acolo, am plutit pe lîngă Cipru, pentru că vînturile erau potrivnice.

5. După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia.

6. Acolo sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-a suit în ea.

7. Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia, şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vîntul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona.

8. De abia am mers cu corabia pe marginea insulei şi am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, de care era aproape cetatea Lasea.

9. Cu toate acestea, am rămas acolo în continuare, o lungă perioadă de timp, pînă cănd* a trecut postul de Yom Kippur, și odată ce călătoria pe mare se făcea primejdioasă, Pavel ia înştiinţat pe ceilalţi,

10. şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.”

11. Sutaşul a ascultat mai mult de cîrmaci şi de stăpînul corăbiei decît de vorbele lui Pavel.

12. Şi, fiindcă portul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenicia, un port din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo.

13. Începuse să sufle un vînt uşor de miazăzi; şi, ca unii care se credeau stăpîni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei.

14. Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vînt furtunos, numit Euroclydon.

15. Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vîntului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui.

16. Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mîna pe luntre.

17. După ce au ridicat-o în sus, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frînghii; şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pînzele în jos. Astfel s-au lăsat mînaţi de vînt.

18. Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie,

19. şi a treia zi, noi, cu mîinile noastre, am* lepădat uneltele corăbiei.

20. Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încît la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.

21. Oamenii nu mîncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă.

22. Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună; pentru că niciunul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decît a corăbiei.

23. Un înger* al lui יהוה YaHWeH al, al cărui**slujitor sunt eu şi căruia mă închin, mi s-a arătat azi-noapte

24. şi mi-a zis: „Nu te teme, Șaul; tu trebuie să stai înaintea cezarului; şi iată că יהוה YaHWeH ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.”

25. De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci* am încredere în יהוה YaHWeH că se va întîmpla aşa cum mi s-a spus.

26. Dar trebuie să dăm peste* un ostrov.”

27. În noaptea a paisprezecea, pe cînd eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pămînt.

28. Au măsurat adîncimea apei şi au găsit douăzeci de stînjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou şi au găsit cincisprezece stînjeni.

29. De teamă să nu se lovească de stînci, au aruncat patru ancore înspre cîrma corăbiei şi doreau să se facă ziuă.

30. Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie şi slobozeau luntrea în mare, sub cuvînt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corăbiei,

31. Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămîne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.”

32. Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă jos.

33. Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănînce şi a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de cînd staţi mereu de veghe şi n-aţi luat nimic de mîncare în gură.

34. De aceea vă rog să mîncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră; şi nu vi se va pierde niciun* păr din cap.”

35. După ce a spus aceste vorbe, a luat pîine, a* mulţumit lui יהוה YaHWeH înaintea tuturor, a frînt-o şi a început să mănînce.

36. Toţi s-au îmbărbătat atunci şi au luat şi ei de au mîncat.

37. În corabie eram de toţi două sute şaptezeci şi şase de suflete*.

38. După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncînd grîul în mare.

39. Cînd s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pămîntul; dar au văzut de departe un golf care avea maluri nisipoase şi au hotărît să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putinţă.

40. Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, şi au slăbit în acelaşi timp funiile cîrmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vîntului şi s-au îndreptat spre mal.

41. Dar au dat peste o limbă de pămînt, unde s-a* înfipt corabia; şi partea dinainte a corăbiei s-a împlîntat şi stătea neclintită, pe cînd partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.

42. Ostaşii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot.

43. Sutaşul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gîndul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota să se arunce de pe corabie în apă şi să iasă cei dintîi la pămînt;

44. iar ceilalţi să se aşeze unii pe scînduri, iar alţii pe frînturi de corabie, şi aşa s-a făcut că au* ajuns toţi teferi la uscat.

                          Capitolul 28

Trei luni în insula Malta

1. După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul* se chema Malta. 

2. Păgînii* ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua şi se lăsase un frig mare.

3. Pavel strînsese o grămadă de mărăcini şi-i pusese pe foc; o năpîrcă a ieşit afară din pricina căldurii şi s-a lipit de mîna lui.

4. Păgînii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci „Dreptatea” nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.”

5. Pavel a scuturat năpîrca în foc şi n-a simţit niciun rău.

6. Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflîndu-se sau căzînd deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întîmplă niciun* rău, şi-au schimbat părerea şi ziceau** că este un zeu.

Vindecarea tatălui lui Publius

7. În împrejurimi erau moşiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.

8. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat,* a pus** mîinile peste el şi l-a vindecat.

9. Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela şi au fost vindecaţi.

10. Ni s-a dat mare cinste*; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.

Sosirea la Roma

11. După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.

12. Am ajuns la Siracusa şi am rămas acolo trei zile.

13. De acolo, am mers înainte pe lîngă coastă şi am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla vîntul de miazăzi, după două zile am venit la Puzole,

14. unde am dat peste nişte fraţi care ne-au rugat să mai rămînem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.

15. Din Roma ne-au ieşit înainte, pînă în „Forul lui Apiu” şi pînă la „Cele trei cîrciumi”, fraţii care auziseră despre noi. Cînd i-a văzut Pavel, a mulţumit lui יהוה YaHWeH şi s-a îmbărbătat.

16. Cînd am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui* Pavel i s-a îngăduit să rămînă într-un loc deosebit, cu un ostaş care-l păzea.

Pavel propovăduieşte la Roma

17. După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii iudeilor; şi, cînd s-au adunat, le-a zis: „Fraţilor, fără să fi făcut* ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am** fost băgat la închisoare în Ierusalim, şi de acolo am fost dat în mîinile romanilor.

18. După ce m-au supus la cercetare*, ei aveau de gînd să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte.

19. Dar iudeii s-au împotrivit, şi am* fost silit să cer să fiu judecat de cezar, fără să am de altfel niciun gînd să pîrăsc neamul meu.           

20. De aceea, v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi; căci din pricina* nădejdii lui Israel port eu acest** lanţ.”

21. Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine şi n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.

22. Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni stîrneşte* împotrivire.”

23. I-au hotărît o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit* Împărăţia lui יהוה YaHWeH, le-a adus dovezi şi a căutat să-i încredinţeze, prin** Legea dată prin Moise şi prin Proroci, despre lucrurile privitoare la יהושע Yașua. Vorbirea ţinea de dimineaţa pînă seara.

24. Unii* au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut.

25. Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decît aceste vorbe „Bine a spus Duhul Sfînt prin prorocul Isaia către părinţii voştri,

26. cînd a zis: „Du-te* la poporul acesta şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.

27. Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la יהוה YaHWeH, şi să-i vindec.”

28. Să ştiţi, dar, că Mîntuirea aceasta a lui יהוה YaHWeH a fost trimisă păgînilor*, şi o vor asculta.”

29. Cînd a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.

Pavel stă şi propovăduieşte doi ani la Roma

30. Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă,

31. propovăduia* Împărăţia lui  יהוה YaHWeH şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio piedică, cele privitoare la Stăpînul יהושע Yașua haMaşiya.

               ----------- HalleluYah ------------