Plîngerile lui Ieremia - Ekah

Plîngerile lui Ieremia - Ekah

Ketuvim - Scrieri

                  Capitolul 1

Nenorocirile Ierusalimului

1. Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atît de plină de popor altădată! A rămas* ca o văduvă! Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntaşă** printre ţări, a ajuns roabă astăzi!

2. Plînge amarnic noaptea* şi-i curg lacrimi** pe obraji. Niciunul♦ din toţi♦♦ cei ce o iubeau n-o mîngîie; toţi prietenii ei au părăsit-o şi i s-au făcut vrăjmaşi.

3. Iuda a plecat* în pribegie din pricina apăsării şi muncilor grele. Locuieşte** în mijlocul neamurilor şi nu găseşte odihnă! Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cînd îi era mai mare strîmtorarea.

4. Drumurile Sionului sunt triste căci nimeni nu se mai duce la Sărbători, toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează; fecioarele lui sunt mîhnite, şi el însuşi este plin de amărăciune.

5. Asupritorii* lui sar biruitori, vrăjmaşii lui sunt mulţumiţi. Căci יהוה YaHWeH, l-a smerit din pricina mulţimii** păcatelor lui; copiii♦ lui au mers în robie înaintea asupritorului.

6. S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei. Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi care nu găsesc păşune şi merg fără putere înaintea celui ce-i goneşte.

7. În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte de toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune; cînd a căzut poporul lui în mîna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor, iar vrăjmaşii se uitau la el şi rîdeau de prăbuşirea lui.

8. Greu a păcătuit* Ierusalimul! De aceea a ajuns de scîrbă. Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum văzîndu-i goliciunea**, şi el însuşi se întoarce în altă parte şi oftează.

9. Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui, şi nu se gîndea* la sfîrşitul său. A căzut greu de tot. Nimeni** nu-l mîngîie. „Vezi-mi ticăloşia, יהוה YaHWeH, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!”

10. Asupritorul a întins mîna la tot ce avea el mai* scump; ba încă a văzut cum în Locaşul lui cel Sfînt au intrat** neamurile cărora Tu le porunciseşi să nu intre în adunarea ta!

11. Tot poporul lui caută* pîine suspinînd; şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa. „Uită-Te, יהוה YaHWeH, şi priveşte cît de înjosit sunt!”

12. O! voi, care treceţi pe lîngă mine, priviţi şi vedeţi dacă* este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit יהוה YaHWeH, în ziua mîniei Lui aprinse!

13. Mi-a azvîrlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un* laţ sub picioare şi m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire şi o lîncezeală de toate zilele!

14. Mîna Lui a legat jugul* nelegiuirilor mele, care stau împletite şi legate de gîtul meu. Mi-a frînt puterea. יהוה YaHWeH, m-a dat în mîinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.

15. יהוה YaHWeH, a trîntit la pămînt pe toţi vitejii din mijlocul meu; a strîns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul; ca în teasc a călcat* יהוה YaHWeH, pe fecioara, fiica lui Iuda.

16. De aceea plîng, îmi varsă lacrimi* ochii, căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă** mîngîie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa; fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit.

17. Sionul* întinde mîinile rugător, şi nimeni** nu-l mîngîie. יהוה YaHWeH, a trimis împotriva lui Iacov de jur împrejur vrăjmaşi; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.

18. יהוה YaHWeH, este drept*, căci m-am răzvrătit** împotriva Poruncilor Lui. Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie.

19. Mi-am chemat prietenii, dar m-au înşelat*, preoţii şi bătrînii mei au murit în cetate căutînd** hrană ca să-şi ţină viaţa.

20. יהוה YaHWeH, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu* fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară sabia m-a** lăsat fără copii, în casă, moartea.

21. M-au auzit suspinînd, dar nimeni* nu m-a mîngîiat. Toţi vrăjmaşii mei, cînd au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o; dar vei aduce, vei vesti** ziua cînd şi ei vor fi ca mine.

22. Adu toată răutatea lor înaintea* Ta şi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinele mele sunt multe, şi inima îmi este** bolnavă.

                      Capitolul 2

Jalea Ierusalimului

1. Vai! În ce întunecime a aruncat יהוה YaHWeH, în mînia Lui pe fiica Sionului! A* azvîrlit din cer pe pămînt podoaba** lui Israel şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul♦ picioarelor Lui, în ziua mîniei Lui!

2. יהוה YaHWeH, a nimicit fără milă* toate locuinţele lui Iacov. În urgia Lui a dărîmat întăriturile fiicei lui Iuda şi le-a prăvălit la pămînt; a făcut de ocară** împărăţia şi căpeteniile ei.

3. În mînia Lui aprinsă a doborît toată puterea lui Israel; Şi-a tras înapoi* de la el dreapta înaintea vrăjmaşului şi a aprins** în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.

4. Şi-a încordat* arcul ca un vrăjmaş, Şi-a ridicat dreapta ca un asupritor şi a prăpădit tot** ce era plăcut privirilor, Şi-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.

5. Ca un vrăjmaş a ajuns* יהוה YaHWeH, a nimicit pe Israel, i-a dărîmat** toate palatele, i-a prăbuşit întăriturile şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin.

6. I-a pustiit* Cortul sfînt ca** pe o grădină, a nimicit locul Adunării sale; יהוה YaHWeH ♦ a făcut să se uite în Sion Sărbătorile şi Șabat-ul? şi în mînia Lui năprasnică a lepădat pe împărat şi pe preot?

7. יהוה YaHWeH, Şi-a dispreţuit altarul, Şi-a lepădat Locaşul Său cel Sfînt? A dat în mîinile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului; au răsunat* strigătele în Casa lui יהוה YaHWeH, ca într-o zi de Sărbătoare.

8. Şi-a pus de gînd יהוה YaHWeH, să dărîme zidurile fiicei Sionului; a întins* sfoara de măsurat, şi nu Şi-a tras mîna pînă nu le-a nimicit. A cufundat în jale întăritura şi zidurile, care nu mai sunt, toate, decît nişte dărîmături triste.

9. Porţile îi sunt cufundate în pămînt; i-a nimicit şi rupt* zăvoarele. Împăratul** şi căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege♦ nu mai au, şi chiar prorocii♦♦ nu mai primesc nicio vedenie de la יהוה YaHWeH,  .

10. Bătrînii fiicei Sionului şed* pe pămînt şi tac; şi-au presărat** ţărînă pe cap, s-au încins♦ cu saci; fecioarele Ierusalimului îşi pleacă la pămînt capul.

11. Mi s-au stors ochii* de lacrimi, îmi fierb măruntaiele**, mi se varsă ficatul♦ pe pămînt, din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor♦♦ şi pruncilor de ţîţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.

12. Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pîine şi vin?” Şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii, îşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.

13. „Cu ce să te îmbărbătez şi cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului? Cu cine* să te pun alături şi cu ce să te mîngîi, fecioară, fiica Sionului? Căci rana ta este mare ca marea: cine va putea să te vindece?

14. Prorocii tăi* ţi-au prorocit vedenii deşarte şi amăgitoare, nu ţi-au dat pe faţă** nelegiuirea, ca să abată astfel robia de la tine, ci ţi-au făcut prorocii mincinoase şi înşelătoare.

15. Toţi trecătorii* bat din palme** asupra ta, şuieră şi dau♦ din cap împotriva fiicei Ierusalimului şi zic: „Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă♦♦ şi bucuria întregului pămînt?”*

16. Toţi vrăjmaşii tăi deschid* gura împotriva ta, fluieră, scrîşnesc din dinţi şi zic: „Am** înghiţit-o! Da, aceasta este ziua pe care o aşteptam, am ajuns-o şi o♦ vedem!”

17. יהוה YaHWeH, a înfăptuit ce* hotărîse, a împlinit Cuvîntul pe care-l sorocise de multă vreme, a nimicit** fără milă; a făcut din tine♦ bucuria vrăjmaşului, a înălţat tăria asupritorilor tăi!

18. Inima lor strigă către יהוה YaHWeH, … Zid* al fiicei Sionului, varsă** zi şi noapte şiroaie de lacrimi! Nu-ţi da niciun răgaz, şi ochiul tău să n-aibă odihnă!

19. Scoală-te şi* gemi noaptea cînd încep străjile! Varsă-ţi** inima ca nişte apă  înaintea lui יהוה YaHWeH! Ridică-ţi mîinile spre El pentru viaţa copiilor tăi care♦ mor de foame la toate♦♦ colţurile uliţelor! 

20. Uită-Te, יהוה YaHWeH, şi priveşte: cui i-ai făcut Tu aşa? Să mănînce* femeile rodul pîntecelui lor, pruncii dezmierdaţi de mîinile lor? Să fie măcelăriţi** preoţii şi prorocii în Locaşul cel Sfînt al lui יהוה YaHWeH,?

21. Copiii şi bătrînii* stau culcaţi pe pămînt în uliţe; fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie; i-ai** ucis în ziua mîniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă.

22. Ai chemat groaza* din toate părţile peste mine, ca la o zi de Sărbătoare. În ziua mîniei lui יהוה YaHWeH, n-a scăpat unul şi n-a rămas cu viaţă. Pe** cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!

                           Capitolul 3

Suferinţe şi mîngîieri

1. Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.

2. El m-a dus, m-a mînat în întuneric, şi nu în lumină.

3. Numai împotriva mea Îşi întinde şi Îşi întoarce mîna, toată ziua.

4. Mi-a prăpădit* carnea şi pielea şi mi-a zdrobit** oasele.

5. A făcut zid împrejurul meu şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.

6. Mă aşază* în întuneric ca pe cei morţi pentru totdeauna.

7. M-a înconjurat* cu un zid, ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.

8. Să tot strig* şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

9. Mi-a astupat calea cu pietre cioplite şi mi-a strîmbat cărările.

10. Mă pîndeşte* ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns.

11. Mi-a abătut căile, şi apoi S-a* aruncat pe mine şi m-a pustiit.

12. Şi-a încordat arcul şi m-a pus* ţintă săgeţii Lui.

13. În rărunchi mi-a înfipt săgeţile* din tolba Lui.

14. Am ajuns de rîsul* poporului meu şi toată ziua sunt pus în cîntece** de batjocură de ei.

15. M-a săturat* de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.

16. Mi-a sfărîmat dinţii cu pietre*, m-a acoperit cu cenuşă.

17. Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

18. Şi am* zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în יהוה YaHWeH.”

19. Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin* şi la otravă!

20. Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

21. Iată ce mai gîndesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

22. bunătăţile* lui יהוה YaHWeH, nu s-au sfîrşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

23. ci se înnoiesc în fiecare* dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

24. „יהוה YaHWeH, este partea mea* de moştenire,” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

25. יהוה YaHWeH, este bun cu cine nădăjduieşte* în El, cu sufletul care-L caută.

26. Bine este să aştepţi* în tăcere ajutorul lui יהוה YaHWeH.

27. Este bine* pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.

28. Să -l ducă* singur şi să tacă, pentru că יהוה YaHWeH, i l-a pus pe grumaz;

29. să-şi umple gura* cu ţărînă şi să nu-şi piardă nădejdea;

30. să dea* obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de ocări.

31. Căci* יהוה YaHWeH, nu leapădă pentru totdeauna.

32. Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare:

33. căci El nu necăjeşte* cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

34. Cînd se calcă în picioare toţi prinşii de război ai unei ţări,

35. cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,

36. cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede* יהוה YaHWeH,  ?

37. Cine a spus*, şi s-a întîmplat ceva fără Porunca lui יהוה YaHWeH?

38. Nu iese din gura Celui Preaînalt răul* şi binele?

39. De ce* să se plîngă omul cît trăieşte? Fiecare** să se plîngă mai bine de păcatele lui!

40. Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la יהוה YaHWeH,.

41. Să ne înălţăm* inimile cu mîinile spre יהוה YaHWeH, din cer, zicînd:

42. „Am păcătuit*, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!

43. În mînia Ta, Te-ai ascuns şi ne-ai urmărit, ai ucis* fără milă.

44. Te-ai învăluit într-un nor, ca* să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

45. Ne-ai făcut de batjocură* şi de ocară printre popoare.

46. Toţi vrăjmaşii* noştri deschid gura împotriva noastră.

47. De groază* şi de groapă am avut parte, de prăpăd** şi pustiire.”

48. Şuvoaie* de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

49. Mi se topeşte ochiul* în lacrimi, necurmat şi fără răgaz,

50. pînă ce יהוה YaHWeH, va privi din cer* şi va vedea.

51. Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

52. Cei ce mă urăsc fără temei* m-au gonit ca pe o pasăre.

53. Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă* şi au aruncat** cu pietre în mine.

54. Mi-au năvălit* apele peste cap, şi** ziceam: „Sunt pierdut!”

55. Dar am chemat* Numele Tău, יהוה YaHWeH, din fundul gropii.

56. Tu mi-ai auzit* glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.”

57. În ziua cînd Te-am chemat* Te-ai apropiat şi ai zis: „Nu te teme!”

58. יהוה YaHWeH, Tu ai apărat* pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat** viaţa!

59. יהוה YaHWeH, ai văzut apăsarea mea: fă-mi* dreptate.

60. Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile* lor împotriva mea.

61. יהוה YaHWeH, , le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

62. cuvîntările potrivnicilor mei şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

63. Uită-Te cînd stau* ei jos sau cînd se scoală. Eu** sunt cîntecul lor de batjocură.

64. Răsplăteşte-le,* יהוה YaHWeH, , după faptele mîinilor lor!

65. Împietreşte-le inima şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

66. Urmăreşte-i în mînia Ta şi şterge-i de sub* ceruri** יהוה YaHWeH!”

                      Capitolul 4

Plîngere asupra sorţii poporului

1. Vai! cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele Sfîntului Locaş pe la toate colţurile* uliţelor!

2. Cum sunt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altădată, cum sunt priviţi acum, vai! Ca nişte vase* de pămînt şi ca o lucrare făcută de mîinile olarului!

3. Chiar şi şacalii îşi apleacă ţîţa şi dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă ca struţii* din pustiu.

4. Limba* sugarului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer** pîine, dar nimeni nu le-o dă.

5. Cei ce se hrăneau cu bucate alese leşină pe uliţe. Cei ce fuseseră crescuţi în purpură se bucură* acum de o grămadă de gunoi!

6. Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei, care a fost nimicită* într-o clipă fără să fi pus cineva mîna pe ea.

7. Voievozii ei erau mai strălucitori decît zăpada, mai albi decît laptele; trupul le era mai roşu decît mărgeanul; faţa le era ca safirul.

8. Dar acum, înfăţişarea le este mai negricioasă* decît funinginea; aşa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este** lipită de oase, uscată ca lemnul.

9. Cei ce pier ucişi de sabie sunt mai fericiţi decît cei ce pier de foame, care cad sleiţi de puteri din lipsa roadelor cîmpului!

10. Femeile*, cu toată mila** lor, îşi fierb copiii, care le slujesc ca♦ hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.

11. יהוה YaHWeH, Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat* mînia aprinsă; a aprins** în Sion un foc care-i mistuie temeliile.

12. Împăraţii pămîntului n-ar fi crezut şi niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porţile Ierusalimului.

13. Iată roada păcatelor* prorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi care** au vărsat în mijlocul lui sîngele celor neprihăniţi!

14. Rătăceau ca orbii pe uliţe, mînjiţi* de sînge, aşa că nimeni nu putea** să se atingă de hainele lor.

15. „Depărtaţi-vă, necuraţilor*!” li se striga, „La o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!” Cînd fugeau pribegind încoace şi încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”

16. În mînia Lui, יהוה YaHWeH, i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n-a căutat* la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrîni.

17. Şi acolo ni se sfîrşeau ochii* şi aşteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuşi nu ne-a izbăvit.

18. Ne pîndeau paşii* ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sfîrşitul** ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfîrşitul!

19. Prigonitorii noştri erau mai iuţi* decît vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi şi ne-au pîndit în pustiu.

20. Suflarea* vieţii noastre, unsul lui יהוה YaHWeH, a fost prins** în gropile lor, el, despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri.”

21. Bucură-te* şi saltă de bucurie, fiica Edomului care locuieşti în ţara Uţ! Dar şi la tine va trece potirul** şi tu te vei îmbăta şi te vei dezgoli!

22. Fiica Sionului, nelegiuirea* îţi este ispăşită: El nu te va mai trimite în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va** pedepsi nelegiuirea şi îţi va da pe faţă păcatele.

                        Capitolul 5

Rele de acum şi aducerile aminte

1. Adu-ţi* aminte, יהוה YaHWeH, de ce ni s-a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara**!

2. Moştenirea* noastră a trecut la nişte străini, casele noastre, la cei din alte ţări!

3. Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte văduve.

4. Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

5. Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire* şi, cînd obosim, nu ne dau odihnă.

6. Am întins* mîna spre** Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîine.

7. Părinţii noştri care au păcătuit* nu mai** sunt, iar noi le purtăm păcatele.

8. Robii ne* stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mîinile lor.

9. Ne căutăm pîinea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustiu.

10. Ne arde pielea* ca un cuptor de frigurile foamei.

11. Au necinstit* pe femei în Sion, pe fecioare, în cetăţile lui Iuda.

12. Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mîinile lor; bătrînilor nu le-a dat nicio cinste*.

13. Tinerii au fost puşi să rîşnească*, şi copiii cădeau sub poverile de lemn.

14. Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

15. S-a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

16. A căzut cununa* de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

17. Dacă ne doare* inima, dacă ni s-au întunecat** ochii,

18. este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

19. Dar Tu, יהוה YaHWeH, împărăţeşti* pe vecie; scaunul Tău de  stăpînire** dăinuie din neam în neam!

20. Pentru ce* să ne uiţi pe vecie şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

21. Întoarce-ne* la Tine, יהוה YaHWeH, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară!

22. Să ne fi lepădat Tu de tot oare şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult?

           ----------- HalleluYah -----------