Eclesiastul - Koheleth

Eclesiastul - Koheleth

Ketuvim - Scrieri   

                           Capitolul 1

Mersul tuturor lucrurilor

1. Cuvintele Eclesiastului* fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

2. O, deşertăciune* a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul** este deşertăciune.

3. Ce* folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?

4. Un neam trece, altul vine, şi* pămîntul rămîne veşnic în picioare.

5. Soarele* răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

6. Vîntul* suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.

7. Toate* rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.

8. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul* nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

9. Ce* a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.

10. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!” demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

11. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întîmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.

Deşertăciunea tuturor lucrurilor

12. Eu*, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

13. Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire* plină de trudă la care supune יהוה YaHWeH pe fiii oamenilor.

14. Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

15. Ce* este strîmb nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

16. Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut* în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi pricepere.

17. Mi-am pus* inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

18. Căci unde* este multă înţelepciune este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.

                           Capitolul 2

1. Am zis* inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea.” Dar iată că şi** aceasta este o deşertăciune.

 Am zis* rîsului: „Eşti o nebunie!” şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”

3. Am hotărît* în inima mea să-mi înveselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cîrmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, pînă voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.

4. Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,

5. mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.

6. Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii.

7. Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decît toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.

8. Mi-am strîns* argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cîntăreţi şi cîntăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.

9. Am ajuns* mare, mai mare decît toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.

10. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta* mi-a fost partea din toată osteneala mea.

11. Apoi, cînd m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mîinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune* şi goană după vînt, şi că nu este nimic trainic sub soare.

12. Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie*. Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut şi mai înainte.

13. Şi am văzut că înţelepciunea este cu atît mai de folos decît nebunia, cu cît este mai de folos lumina decît întunericul;

14. înţeleptul* îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaşi** soartă.

15. Şi am zis în inima mea: „Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?” Şi am zis în inima mea: „Şi aceasta este o deşertăciune.”

16. Căci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decît a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul!

17. Atunci am urît viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vînt.

18. Mi-am urît pînă şi toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las* omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.

19. Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuşi el va fi stăpîn pe toată munca mea pe care am agonisit-o cu trudă şi înţelepciune sub soare. Şi aceasta este o deşertăciune.

20. Am ajuns pînă acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.

21. Căci este cîte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbîndă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.

22. Căci*, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui cu care se trudeşte sub soare?

23. Toate zilele lui sunt pline de durere*, şi truda lui nu este decît necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.

24. Nu* este altă fericire pentru om decît să mănînce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mîna lui יהוה YaHWeH.

25. Cine, în adevăr, poate să mănînce şi să se bucure fără El?

26. Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, pricepere şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strîngă şi s-adune, ca să dea* celui plăcut lui יהוה YaHWeH!  Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.

                           Capitolul 3

Orice lucru îşi are vremea lui

1. Toate îşi au vremea lor, şi fiecare* lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.

2. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea* ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

3. Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărîmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;

4. plînsul îşi are vremea lui, şi rîsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;

5. aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strîngerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea* ei;

6. căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

7. ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea* ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;

8. iubitul îşi are vremea lui, şi urîtul* îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.

9. Ce* folos are cel ce munceşte din truda lui?

10. Am văzut* la ce îndeletnicire supune יהוה YaHWeH pe fiii oamenilor.

11. Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gîndul veşniciei, măcar că* omul nu poate cuprinde, de la început pînă la sfîrşit, lucrarea pe care a făcut-o יהוה YaHWeH.

12. Am ajuns* să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decît să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;

13. dar şi faptul că un om mănîncă* şi bea, şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la יהוה YaHWeH.

14. Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face יהוה YaHWeH dăinuie în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic* de adăugat şi nimic de scăzut, şi că יהוה YaHWeH face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.

15. Ce* este a mai fost, şi ce va fi a mai fost; şi יהוה YaHWeH aduce iarăşi înapoi ce a trecut.

Teme-te de יהוה YaHWeH

16. Am mai văzut* sub soare că în locul rînduit pentru judecată stăpînește nelegiuirea, şi că în locul rînduit pentru dreptate este răutate.

17. Atunci am zis în inima mea: „יהוה YaHWeH * va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme** pentru orice lucru şi pentru orice faptă.”

18. Am zis în inima mea că acestea se întîmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce יהוה YaHWeH, şi ei înşişi să vadă că nu sunt decît nişte dobitoace.

19. Căci* soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amîndoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.

20. Toate merg la un loc; toate* au fost făcute din ţărînă şi toate se întorc în ţărînă.

21. Cine* ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se coboară în jos în pămînt?

22. Aşa* că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se înveselească de lucrările lui: aceasta** este partea lui. Căci♦ cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?

                           Capitolul 4

1. M-am uitat apoi la toate asupririle* care se fac sub soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrimi, şi nu este nimeni să-i mîngîie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor, şi n-are cine să-i mîngîie!

2. Şi* am găsit că morţii, care au murit mai înainte, sunt mai fericiţi decît cei vii, care sunt încă în viaţă.

3. Dar* mai fericit decît amîndoi am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.

4. Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.

5. Nebunul* îşi încrucişează mîinile şi îşi mănîncă însăşi carnea lui.

6. Mai* bine o mînă plină de odihnă decît amîndoi pumnii plini de trudă şi goană după vînt.

7. Am mai văzut o altă deşertăciune sub soare:

8. un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui n-are sfîrşit, ochii* nu i se satură niciodată de bogăţii şi** nu se gîndeşte: „Pentru cine muncesc eu şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.

9. Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună pentru munca lor.

10. Căci, dacă se întîmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice.

11. Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească 
dacă e singur?

12. Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.

13. Mai bine un copil sărac şi înţelept decît un împărat bătrîn şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat;

14. căci el poate să iasă din temniţă ca să stăpînească, măcar că poate chiar să se fi născut sărac în împărăţia celui din urmă.

15. Am văzut pe toţi cei vii, care umblă sub soare, înconjurînd pe copilul care avea să urmeze după împărat şi să stăpînească în locul lui.

16. Fără sfîrşit era tot poporul în fruntea căruia mergea el. Şi totuşi cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.

                           Capitolul 5

1. Păzeşte-ţi piciorul* cînd intri în Casa lui יהוה YaHWeH şi apropie-te mai bine să asculţi decît** să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.

2. Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui יהוה YaHWeH; căci יהוה YaHWeH este în cer, şi tu, pe pămînt, de aceea să nu spui vorbe* multe.

3. Căci, dacă visele se nasc din mulţimea grijilor, prostia* nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.

4. Dacă* ai făcut o juruinţă lui יהוה YaHWeH, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte** juruinţa pe care ai făcut-o.

5. Mai* bine să nu faci nicio juruinţă decît să faci o juruinţă, şi să n-o împlineşti.

6. Nu lăsa gura să te bage în păcat şi nu* zice înaintea trimisului lui יהוה YaHWeH: „M-am pripit.” Pentru ce să Se mînie יהוה YaHWeH din pricina cuvintelor tale şi să nimicească lucrarea mîinilor tale?

7. Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea viselor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te* de יהוה YaHWeH.

8. Cînd vezi* în ţară pe cel sărac, năpăstuit şi jefuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel** mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi, Cel Preaînalt.

9. Dar un folos pentru ţară, în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară.

10. Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!

11. Cînd se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le mănîncă; şi ce folos mai are din ele stăpînul lor decît că le vede cu ochii?

12. Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mîncat mult, fie că a mîncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă.

13. Este* un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpînului lor.

14. Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo întîmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămîne nimic în mîini.

15. Cum* a ieşit de gol din pîntecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce şi nu poate să ia nimic în mînă din toată osteneala lui.

16. Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce* folos are el că** s-a trudit în vînt?

17. Ba încă, toată viaţa lui a* mai trebuit să mănînce cu necaz şi a avut multă durere, grijă şi supărare.

18. Iată ce am văzut: este* bine şi frumos ca omul să mănînce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui pe care i le-a dat יהוה YaHWeH;  căci** aceasta este partea lui.

19. Dar, dacă* a dat יהוה YaHWeH cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănînce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la יהוה YaHWeH.

20. Căci nu se mai gîndeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce יהוה YaHWeH îi umple inima de bucurie.

                           Capitolul 6

Averea şi cinstea sunt tot deşertăciuni

1. Este* un rău pe care l-am văzut sub soare şi care se întîlneşte des între oameni.

2. Este, de pildă, un om căruia i-a dat יהוה YaHWeH avere, bogăţii şi slavă, aşa* că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul, dar** יהוה YaHWeH nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.

3. Chiar dacă un om ar avea o sută de copii şi ar trăi mulţi ani – oricît de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui – dar, dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el şi dacă* nici de înmormîntare n-are parte, eu zic că o stîrpitură este mai** fericită decît el.

4. Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric, şi numele îi rămîne acoperit cu întuneric;

5. n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele; şi de aceea este mai bine de ea decît de omul acela.

6. Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?

7. Toată* truda omului este pentru gura lui, şi totuşi poftele nu i se împlinesc niciodată.

8. Căci ce are înţeleptul mai mult decît nebunul? Ce folos are nenorocitul care ştie să se poarte înaintea celor vii?

9. Mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.

10. Ce este omul se cunoaşte după numele care i s-a dat demult: se ştie că este din pămînt, şi nu* poate să se judece cu Cel ce este mai tare decît el.

11. Căci, chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţeşte deşertăciunea, ce folos are omul din ea?

12. Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe care le petrece ca o* umbră? Şi cine** poate să spună omului ce va fi după el sub soare?

                           Capitolul 7

1. Mai mult face un nume* bun decît untdelemnul mirositor, şi ziua morţii, decît ziua naşterii.

2. Mai bine să te duci într-o casă de jale decît să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta.

3. Mai* bună este întristarea decît rîsul; căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.

4. Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.

5. Mai* bine să asculţi mustrarea înţeleptului decît să asculţi la cîntecul celor fără minte.

6. Căci* rîsul celor fără minte este ca pîrîitul spinilor sub căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.

7. Averea luată prin silă înnebuneşte pe cel înţelept, şi* mita strică inima.

8. Mai bun este sfîrşitul unui lucru decît începutul lui; mai bine cel* bun la suflet decît cel îngîmfat.

9. Nu* te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor.

10. Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decît acestea?”, căci nu din înţelepciune întrebi aşa.

11. Înţelepciunea preţuieşte cît o moştenire, şi chiar mai mult, pentru cei* ce văd soarele.

12. Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.

13. Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui יהוה YaHWeH: cine* poate să îndrepte ce a făcut El strîmb?

14. În* ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gîndeşte-te că יהוה YaHWeH a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.

15. Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană* care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui.

16. Nu* fi prea neprihănit şi** nu te arăta prea înţelept: pentru♦ ce să te pierzi singur?

17. Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?

18. Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mînă; căci cine se teme de יהוה YaHWeH scapă din toate acestea.

19. Înţelepciunea* face pe cel înţelept mai tare decît zece viteji care sunt într-o cetate.

20. Fiindcă pe pămînt nu este niciun* om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

21. Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!

22. Căci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.

23. Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am* zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.

24. Cu mult mai departe* decît era mai înainte, şi ce adîncă**! Cine o va putea găsi?

25. M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile* cu gînd să înţeleg, să adîncesc şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.

26. Şi* am găsit că mai amară decît moartea este femeia a cărei inimă este o cursă şi un laţ şi ale cărei mîini sunt nişte lanţuri; cel plăcut lui יהוה YaHWeH scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.

27. Iată ce am găsit, zice Eclesiastul*, cercetînd lucrurile unul cîte unul ca să le pătrund rostul;

28. iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n-am găsit. Din o mie am găsit un* om: dar o femeie n-am găsit în toate acestea.

29. Numai iată ce am găsit: că* יהוה YaHWeH a făcut pe oameni fără prihană, dar ei** umblă cu multe şiretenii.

                           Capitolul 8

1. Cine este ca cel înţelept şi cine pricepe rostul lucrurilor? Înţelepciunea* omului îi luminează faţa şi asprimea** feţei i se schimbă.

2. Eu îţi spun: „Păzeşte poruncile împăratului, din pricina* jurămîntului făcut înaintea lui יהוה YaHWeH.

3. Nu* te grăbi să pleci dinaintea lui şi nu stărui într-un lucru rău: căci el poate face tot ce vrea,

4. pentru că vorba împăratului are putere. Cine* poate zice: „Ce faci?”

5. Pe cine păzeşte porunca, nu-l atinge nicio nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea şi judecata.

6. Căci pentru* orice lucru este o vreme şi o judecată, şi nenorocirea paşte pe om.

7. Dar* el nu ştie ce şi cum se va întîmpla, căci n-are nici cine-i spune.

8. Omul* nu este stăpîn pe suflarea lui, ca s-o poată opri, şi n-are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.

9. Toate acestea le-am văzut, şi mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme cînd un om stăpîneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit.

10. Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducîndu-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtîndu-se de locul sfînt şi uitaţi în* cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!

11. Pentru că* nu se aduce repede la îndeplinire hotărîrea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.

12. Totuşi, măcar că păcătosul face* de o sută de ori răul şi stăruie multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei** ce se tem de יהוה YaHWeH şi au frică de El.

13. Dar cel rău nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de יהוה YaHWeH.

14. Este o deşertăciune care se petrece pe pămînt: şi anume, sunt oameni neprihăniţi cărora le* merge ca şi celor răi, care fac fapte rele, şi sunt răi cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, care fac fapte bune. Eu zic că şi aceasta este o deşertăciune.

15. Am lăudat*, dar, petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decît să mănînce şi să bea, şi să se înveselească; iată ce trebuie să-l însoţească în mijlocul muncii lui, în zilele vieţii pe care i le dă יהוה YaHWeH sub soare.

16. Cînd mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care şi-o dă omul pe pămînt – căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte –

17. am văzut atunci toată lucrarea lui יהוה YaHWeH,  am văzut că omul* nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oricît s-ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla; şi chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot** nu poate să găsească.

                           Capitolul 9

1. Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi* şi înţelepţi, şi faptele lor sunt în mîna lui יהוה YaHWeH, atît dragostea, cît şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.

2. Tuturor* li se întîmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!

3. Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate şi de aceea este atîta nebunie în inima lor tot timpul cît trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.

4. Căci cine este scutit? Oricine trăieşte tot mai trage nădejde; căci un cîine viu face mai mult decît un leu mort.

5. Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei* morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă pînă şi pomenirea** li se uită.

6. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor demult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.

7. Du-te, dar, de mănîncă-ţi* pîinea cu bucurie şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci demult a găsit יהוה YaHWeH plăcere în ce faci tu acum.

8. Hainele să-ţi fie albe în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.

9. Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţii tale deşarte pe care ţi-a dat-o יהוה YaHWeH sub soare, în această vreme trecătoare; căci* aceasta îţi este partea în viaţă în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare.

10. Tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!

11. Am mai văzut* apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji cîştigă războiul, că nu cei înţelepţi cîştigă pîinea, nici cei pricepuţi, bogăţia, nici cei învăţaţi, bunăvoinţa, ci toate atîrnă de vreme şi de împrejurări.

12. Căci omul nu-şi* cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi** şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, cînd vine fără veste nenorocirea peste ei.

13. Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare şi mi s-a părut mare.

14. Era* o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.

15. În ea se afla un om sărac, dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gîndise la omul acela sărac.

16. Atunci am zis*: „Mai bună este înţelepciunea decît tăria!” Totuşi înţelepciunea** săracului este dispreţuită, şi nimeni nu-l ascultă.

17. Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sunt mai de preţ decît strigătele unuia care stăpîneşte între nebuni.

18. Înţelepciunea este mai* de preţ decît sculele de război; dar un** singur păcătos nimiceşte mult 
bine.

                           Capitolul 10

1. Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.

2. Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui.

3. Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea şi* spune tuturor că este un nebun!

4. Cînd izbucneşte împotriva ta mînia celui ce stăpîneşte, nu-ţi* părăsi locul, căci** sîngele rece te păzeşte de mari păcate.

5. Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine de la cel ce cîrmuieşte;

6. nebunia* este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.                                      

7. Am văzut robi călare*, şi voievozi mergînd pe jos ca nişte robi.

8. Cine* sapă groapa altuia cade el în ea, şi cine surpă un zid va fi muşcat de un şarpe.

9. Cine sfărîmă pietre este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.

10. Cînd se toceşte fierul şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.

11. Cînd muşcă şarpele, fiindcă n-a* fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun cîştig din meşteşugul lui.

12. Cuvintele* unui înţelept sunt plăcute, dar** buzele nebunului îi aduc pieirea.

13. Cel dintîi cuvînt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.

14. Nebunul* spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu ştie ce se va întîmpla; şi cine-i va spune ce** va fi după el?

15. Truda nebunului oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre cetate.

16. Vai* de tine, ţară al cărei împărat este un copil şi ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă!

17. Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam mare şi ai cărei voievozi* mănîncă la vremea potrivită ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!

18. Cînd mîinile sunt leneşe, se lasă grinda, şi, cînd se lenevesc mîinile, plouă în casă.

19. Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul* înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.

20. Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, şi nu* blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s-ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.

                           Capitolul 11

1. Aruncă-ţi pîinea pe* ape, şi** după multă vreme o vei găsi iarăşi!

2. Împarte-o* în** şapte, şi chiar în opt, căci♦ nu ştii ce nenorocire poate da peste pămînt.

3. Cînd se umplu norii de ploaie, o varsă pe pămînt. Ori încotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămîne.

4. Cine se uită după vînt nu va semăna, şi cine se uită după nori nu va secera.

5. Cum nu* ştii care este calea vîntului, nici** cum se fac oasele în pîntecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui יהוה YaHWeH,  care le face pe toate.

6. Dimineaţa seamănă-ţi sămînţa, şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amîndouă sunt deopotrivă de bune.

7. Dulce este lumina; şi o plăcere, pentru ochi să* vadă soarele.

8. Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure în toţi anii aceştia şi să se gîndească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deşertăciune.

9. Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă* pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema יהוה YaHWeH ** la judecată.

10. Goneşte* orice necaz din inima ta şi depărtează răul din trupul tău; căci** tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare.

                           Capitolul 12

1. Dar adu-ţi* aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii cînd** vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”;

2. pînă nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele, şi pînă nu se întorc norii îndată după ploaie;

3. pînă nu încep să tremure paznicii casei (a) şi să se încovoaie cele tari (b) pînă nu se opresc cei ce macină (c) căci s-au împuţinat; pînă nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (d) [ a) mîinile, b) picioarele, c) dinţii, d) ochii ]

4. pînă nu se închid cele două uşi dinspre uliţăa cînd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cîntăreţelor* se aude înăbuşit, abuzele                                   

5. te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; pînă nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se tîrăşte lăcusta; pînă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa* lui cea veşnică, şi bocitorii** cutreieră uliţele;

6. pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfărîmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor şi pînă nu se strică roata de la fîntînă;

7. pînă nu se* întoarce ţărîna în pămînt, cum a fost, şi** pînă nu se întoarce duhul la יהוה YaHWeH,  care♦ l-a dat.

8. O, deşertăciune* a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.

9. Pe lîngă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi pe popor înţelepciunea , a cercetat, a adîncit şi a întocmit* un mare număr de zicători.

10. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.

11. Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, strînse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpîn.

12. Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă* învăţătură oboseşte trupul.

13. Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te* de יהוה YaHWeH şi păzeşte Poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.

14. Căci יהוה YaHWeH va aduce orice* faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

                  -------------HalleluYah------------