Judecători - Shoftim

Judecători - Shoftim

Neviim - Profeți

                                   Capitolul 1

  Iuda bate pe canaaniţi 

1. După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebat* pe יהוה YaHWeH şi au zis: „Cine dintre noi să se suie întîi împotriva canaaniţilor ca să pornească lupta cu ei?”

2. יהוה YaHWeH a răspuns: „Iuda* să se suie; iată că am dat ţara în mîinile lui.”

3. Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună cu mine în ţara care mi-a căzut la sorţi şi să luptăm împotriva canaaniţilor; şi voi merge* şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţi.” Şi Simeon s-a dus cu el.

4. Iuda s-a suit, şi יהוה YaHWeH a dat pe canaaniţi şi pe fereziţi în mîinile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec*.

5. Au găsit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta împotriva lui şi au bătut pe canaaniţi şi fereziţi.

6. Adoni-Bezec a luat fuga; dar ei l-au urmărit şi l-au prins şi i-au tăiat degetele cele mari de la mîini şi de la picioare.

7. Adoni-Bezec a zis: „Şaptezeci de împăraţi, cu degetele cele mari de la mîini şi de la picioare tăiate, strîngeau mîncare sub masa mea; Eylohim îmi răsplăteşte şi mie* cum am făcut.” L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo.

8. Fiii* lui Iuda au pornit lupta împotriva Ierusalimului şi l-au luat; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au dat foc cetăţii.

9. Fiii* lui Iuda s-au coborît apoi ca să bată pe canaaniţi, care locuiau muntele, ţinutul de miazăzi şi cîmpia.

10. Iuda a pornit împotriva canaaniţilor care locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-Arba*; şi a bătut pe Şeşai, pe Ahiman şi Talmai.

11. De acolo* a pornit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer.

12. Caleb* a zis: „Voi da pe fiica mea, Acsa, de nevastă cui va bate Chiriat-Seferul şi-l va lua.”

13. Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai* mic al lui Caleb, a pus mîna pe cetate; şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiica sa Acsa.

14. Cînd* a intrat ea la Otniel, l-a îndemnat să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea s-a coborît de pe măgar; şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?”

15. Ea i-a răspuns: „Dă-mi un dar*, căci mi-ai dat un pămînt secetos; dă-mi şi izvoare de apă.” Şi Caleb i-a dat Izvoarele de sus şi Izvoarele de jos

16. Fiii* chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din Cetatea Finicilor**, împreună cu fiii lui Iuda, în pustiul lui Iuda, la miazăzi de Arad♦, şi s-au dus♦♦ de s-au aşezat între popor.

17. Iuda* a pornit cu fratele său Simeon şi au bătut pe canaaniţii care locuiau la Ţefat; au nimicit cetatea cu desăvîrşire şi au numit-o Horma a)**. [ a) Sau: Nimicire ]

18. Iuda a mai pus mîna pe Gaza* şi pe ţinutul ei, pe Ascalon şi pe ţinutul lui şi pe Ecron şi pe ţinutul lui.

19. יהוה YaHWeH * a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpînire pe munte, dar n-a putut să izgonească pe locuitorii din cîmpie, pentru că aveau care** de fier.

20. Au dat* Hebronul lui Caleb, cum spusese Moise; şi el a izgonit de-acolo pe cei trei fii ai lui Anac.

Cruţarea canaaniţilor

21. Fiii* lui Beniamin n-au izgonit pe iebusiţii care locuiau la Ierusalim; şi iebusiţii au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin pînă în ziua de azi.

22. Casa lui Iosif s-a suit şi ea împotriva Betelului, şi יהוה YaHWeH * a fost cu ei.

23. Cei din casa lui Iosif au iscodit* Betelul, care mai înainte se chema Luz**.

24. Străjerii au văzut pe un om ieşind din cetate şi i-au zis: „Arată-ne pe unde putem intra în cetate, şi vom avea milă* de tine.”

25. El le-a arătat pe unde ar putea să intre în cetate. Şi au trecut cetatea prin ascuţişul sabiei; dar pe omul acela l-au lăsat să plece cu toată familia lui.

26. Omul acela s-a dus în ţara hetiţilor; a zidit o cetate şi i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat pînă în ziua de azi.

27. Manase* n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Şean şi din satele dimprejurul lui, din Taanac şi satele lui, din Dor şi satele dimprejurul lui, din Iibleam şi satele dimprejurul lui, din Meghido şi satele dimprejurul lui; aşa încît canaaniţii au izbutit să rămînă în ţara aceasta.

28. Cînd Israel a fost destul de tare, a supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-a izgonit.

29. Efraim* n-a izgonit pe canaaniţii care locuiau la Ghezer, şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim la Ghezer.

30. Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol*; şi canaaniţii au locuit în mijlocul lui Zabulon, dar au fost supuşi la un bir.

31. Nici Aşer* n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob;

32. şi aşeriţii* au locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit.

33. Neftali* n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat şi a locuit** în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării; dar locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat au fost supuşi la un bir♦.

34. Amoriţii au dat înapoi pe munte pe fiii lui Dan şi nu i-au lăsat să se coboare în cîmpie.

35. Amoriţii au izbutit să rămînă la Har-Heres, la Aialon* şi la Şaalbim; dar mîna casei lui Iosif a apăsat asupra lor şi au fost supuşi la un bir.

36. Ţinutul amoriţilor se întindea de la suişul* Acrabim, de la Sela şi în sus.

                                  Capitolul 2

Îngerul lui יהוה YaHWeH mustră

1. Îngerul lui יהוה YaHWeH S-a suit din Ghilgal la Bochim* şi a zis: „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care am jurat părinţilor voştri că v-o voi da. Am zis**: „Niciodată nu voi rupe Legămîntul Meu cu voi;

2. şi voi* să nu încheiaţi legămînt cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le surpaţi** altarele.” Dar voi♦ n-aţi ascultat de glasul Meu. Pentru ce aţi făcut lucrul acesta?

3. Am zis atunci: „Nu-i voi izgoni dinaintea voastră; ci vă vor sta în coaste* şi dumnezeii** lor vă vor fi o♦ cursă.”

4. După ce a spus Îngerul lui יהוה YaHWeH aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul şi a plîns.

5. Au pus locului aceluia numele Bochim a) şi au adus jertfe lui יהוה YaHWeH acolo. [ a) Sau: Cei ce plîng ]

Poporul slujeşte lui יהוה YaHWeH în timpul lui Iosua

6. Iosua* a dat drumul poporului, şi copiii lui Israel au plecat fiecare în moştenirea lui, ca să ia ţara în stăpînire.

7. Poporul* a slujit lui יהוה YaHWeH în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrînilor care au trăit după Iosua şi care văzuseră toate lucrurile mari pe care le făcuse יהוה YaHWeH pentru Israel.

8. Iosua fiul lui Nun, robul lui יהוה YaHWeH a murit în vîrstă de o sută zece ani.                 

9. L-au îngropat* în ţinutul pe care-l avea de moştenire, la Timnat-Heres** pe muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş.

Judecătorii

10. Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui, şi s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea* pe יהוה YaHWeH nici ce făcuse El pentru Israel.

11. Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea lui יהוה YaHWeH şi au slujit Baalilor.

12. Au* părăsit pe יהוה YaHWeH Eylohim al părinţilor lor care-i scosese din ţara Egiptului şi au mers** după dumnezeii  popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat♦ înaintea lor şi au mîniat pe יהוה YaHWeH.

13. Au părăsit pe יהוה YaHWeH şi au slujit* lui Baal şi Astarteilor.                  

14. יהוה YaHWeH S-a aprins de mînie* împotriva lui Israel. El i-a dat** în mîinile unor prădători care i-au prădat, i-a vîndut♦ în mîinile vrăjmaşilor lor de jur împrejur şi nu s-au mai putut♦♦ împotrivi vrăjmaşilor lor.

15. Oriunde mergeau, mîna lui יהוה YaHWeH era împotriva lor ca să le facă rău, cum spusese יהוה YaHWeH şi cum le* jurase יהוה YaHWeH. Au ajuns astfel într-o mare strîmtorare.         

16.  יהוה  YaHWeH * a ridicat judecători, ca să-i izbăvească din mîna celor ce-i prădau.

17. Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit* cu dumnezeii şi s-au închinat înaintea lor. În curînd s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinţii lor şi n-au ascultat de Poruncile lui יהוה YaHWeH cum au ascultat părinții lor.

18. Cînd le ridica יהוה YaHWeH judecători, יהוה YaHWeH era cu judecătorul* şi-i izbăvea din mîna vrăjmaşilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci lui יהוה YaHWeH ** I se făcea milă de suspinele scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau şi-i chinuiau.

19. Dar, după moartea* judecătorului, se stricau din nou, mai mult decît părinţii lor, ducîndu-se după dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, şi stăruiau în această purtare şi împietrire.                 

20. Atunci יהוה YaHWeH S-a aprins de* mînie împotriva lui Israel şi a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat Legămîntul** Meu pe care-l poruncisem părinţilor lor şi fiindcă n-au ascultat de glasul Meu,

21. nu voi mai izgoni* dinaintea lor niciunul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua cînd a murit.

22. Astfel, prin ele*, voi pune pe Israel la încercare** ca să ştiu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea lui יהוה YaHWeH cum au căutat părinţii lor.”

23. Şi יהוה YaHWeH a lăsat în pace pe popoarele acelea pe care nu le dăduse în mîinile lui Iosua şi nu S-a grăbit să le izgonească.

                                   Capitolul 3

Slujirea israeliţilor la Idoli

1. Iată neamurile* pe care le-a lăsat יהוה YaHWeH ca să încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului.

2. El voia numai ca vîrstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte.

3. Neamurile acestea erau cei* cinci stăpînitori ai filistenilor, toţi canaaniţii, sidoniţii şi heviţii care locuiau pe muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon pînă la intrarea Hamatului.

4. Neamurile* acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentru ca יהוה YaHWeH să vadă dacă vor asculta de Poruncile pe care le dăduse părinţilor lor prin Moise.                         

5. Şi copiii* lui Israel au locuit în mijlocul canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor;                                       

6. au luat* de neveste pe fetele lor şi au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor şi au slujit dumnezeilor lor.                      

Otniel

7. Copiii* lui Israel au făcut ce nu plăcea lui יהוה YaHWeH au uitat pe יהוה YaHWeH şi au slujit** Baalilor şi idolilor♦.

8. יהוה YaHWeH S-a aprins de mînie împotriva lui Israel şi i-a vîndut* în mîinile lui Cuşan-Rişeataim** împăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim.

9. Copiii lui Israel au strigat* către יהוה YaHWeH şi יהוה YaHWeH le-a ridicat un izbăvitor**, care i-a izbăvit: pe Otniel♦ fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.

10. Duhul* lui יהוה YaHWeH a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel şi a pornit la război. יהוה YaHWeH a dat în mîinile lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei, şi mîna lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim.

11. Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

Ehud

12. Copiii* lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea lui יהוה YaHWeH; şi יהוה YaHWeH a întărit pe Eglon** împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră ce nu plăcea lui יהוה YaHWeH.

13. Eglon a strîns la el pe fiii lui Amon şi pe amaleciţi* şi a pornit. A bătut pe Israel şi a luat Cetatea Finicilor.**

14. Şi copiii lui Israel au fost supuşi* optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului.

15. Copiii lui Israel au* strigat către יהוה YaHWeH şi יהוה YaHWeH le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, beniamitul, care nu se slujea de mîna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului.

16. Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins-o pe sub haine, în partea dreaptă.

17. A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras.

18. Cînd a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l aduseseră.

19. El însuşi s-a întors* de la pietrăriile de lîngă Ghilgal şi a zis: „Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.” Împăratul a zis: „Tăcere!” Şi toţi cei ce erau lîngă el au ieşit afară.                       

20. Ehud a început vorba cu el pe cînd stătea singur în odaia lui de vară şi a zis: „Am un cuvînt din partea lui Eylohim pentru tine.” Eglon s-a sculat de pe scaun.

21. Atunci Ehud a întins mîna stîngă, a scos sabia din partea dreaptă şi i-a împlîntat-o în pîntece.

22. Chiar şi mînerul a intrat după fier, şi grăsimea s-a strîns în jurul fierului; căci n-a putut scoate sabia din pîntece, ci a lăsat-o în trup aşa cum o înfipsese.

23. Ehud a ieşit prin tindă, a închis uşile de la odaia de sus după el şi a tras zăvorul.

24. După ce a ieşit el, au venit slujitorii împăratului şi s-au uitat; şi iată că uşile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: „Fără îndoială, îşi acoperă picioarele în odaia de vară.”

25. Au aşteptat multă vreme; şi fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat; şi iată că stăpînul lor era mort, întins pe pămînt.

26. Pînă să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării şi a scăpat în Seira.

27. Cum a ajuns, a sunat* din trîmbiţă pe muntele** lui Efraim. Copiii lui Israel s-au coborît cu el din munte, şi el s-a pus în fruntea lor.

28. El le-a zis: „Veniţi după mine, căci יהוה YaHWeH * a dat în mîinile voastre pe vrăjmaşii voştri moabiţi.” Ei s-au coborît după el, au pus stăpînire pe vadurile** Iordanului, în faţa Moabului, şi n-au lăsat pe nimeni să treacă.

29. Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi tari şi viteji, şi n-a scăpat unul.

30. În ziua aceea Moabul a fost smerit sub mîna lui Israel. Şi ţara* a avut odihnă optzeci de ani.

Şamgar

31. După el a urmat Şamgar*, fiul lui Anat. El a ucis şase sute de oameni dintre filisteni cu un otic** de plug. Şi el a fost un izbăvitor♦ al lui Israel♦♦.

                                 Capitolul 4

Debora şi Barac

1. Copiii* lui Israel iarăşi au făcut ce nu plăcea lui יהוה YaHWeH după moartea lui Ehud.

2. Şi יהוה YaHWeH i-a vîndut* în mîinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor**. Căpetenia oştirii lui era Sisera♦, şi locuia la Haroşet-Goim♦♦.

3. Copiii lui Israel au strigat către יהוה YaHWeH căci Iabin avea nouă sute de care de fier* şi, de douăzeci de ani apăsa** cu putere pe copiii lui Israel.

Tora - Pericopa 16 - B"shallach 13 : 17 - 17 : 16

Haftarah - Judecători / Shoftim 4 : 4 - 5 : 31

Legămîntul Innoit - Apocalipsa / Gilyahna 15 : 1 - 8

4. Pe vremea aceea judecător în Israel era Debora, prorociţa, nevasta lui Lapidot.

5. Ea şedea* sub finicul Deborei, între Rama şi Betel, pe muntele lui Efraim; şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi.

6. Ea a trimis să cheme pe Barac* fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali** şi i-a zis: „Iată Porunca pe care a dat-o יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel: „Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon;

7. voi trage* spre tine, la pîrîul Chison** pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, împreună cu carele şi oştile lui, şi-l voi da în mîinile tale.”

8. Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce.”

9. Ea a răspuns: „Voi merge cu tine; dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci יהוה YaHWeH va da* pe Sisera în mîinile unei femei.” Şi Debora s-a sculat şi s-a dus cu Barac la Chedeş.

10. Barac a chemat pe Zabulon* şi Neftali la Chedeş; zece mii de oameni mergeau în** urma lui, şi Debora a plecat cu el.

11. Heber, chenitul*, se despărţise de cheniţi, fiii lui Hobab**, socrul lui Moise, şi îşi întinsese cortul pînă la stejarul Ţaanaim, lîngă♦ Chedeş.

12. Au dat de ştire lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Taborului.

13. Şi, de la Haroşet-Goim, Sisera şi-a strîns spre pîrîul Chisonului toate carele, nouă sute de care de fier, şi tot poporul care era cu el.

14. Atunci Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua cînd dă יהוה YaHWeH pe Sisera în mîinile tale. Într-adevăr, יהוה YaHWeH * merge înaintea ta.” Şi Barac s-a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni după el.

15. יהוה YaHWeH * a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul sabiei, pe Sisera, toate carele lui şi toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui şi a fugit pe jos.

16. Barac a urmărit carele şi oştirea pînă la Haroşet-Goim; şi toată oştirea lui Sisera a căzut sub ascuţişul sabiei, fără să fi rămas un singur om.

Sisera este ucis de Iael

17. Sisera a fugit pe jos în cortul Iaelei, nevasta lui Heber, chenitul; căci între Iabin, împăratul Haţorului, şi casa lui Heber, chenitul, era pace.

18. Iael a ieşit înaintea lui Sisera şi i-a zis: „Intră, stăpînul  meu, intră la mine şi nu te teme!” El a intrat la ea în cort, şi ea l-a ascuns sub o învelitoare.

19. El a zis: „Dă-mi, te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete.” Ea a deschis burduful* cu lapte, i-a dat să bea şi l-a acoperit.

20. El i-a mai zis: „Stai la uşa cortului, şi dacă vine cineva şi te întreabă: „Este cineva aici?” să răspunzi: „Nu.”

21. Iael*, nevasta lui Heber, a luat un ţăruş de-al cortului, a pus mîna pe ciocan, s-a apropiat încet de el şi i-a bătut ţăruşul în tîmplă, aşa că a răspuns pînă în pămînt. El adormise adînc şi era rupt de oboseală; şi a murit.

22. Pe cînd Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Vino, şi-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi.” El a intrat la ea, şi iată că Sisera stătea întins, mort, cu ţăruşul bătut în tîmplă.

23. În ziua aceea, יהוה YaHWeH a smerit* pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel.

24. Şi mîna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, împăratul Canaanului, pînă ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.

                                   Capitolul 5

Cîntarea de laudă a Deborei

1. În ziua aceea, Debora a cîntat* această cîntare cu Barac, fiul lui Abinoam:

2. „Nişte căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel, şi poporul* s-a arătat gata de luptă: Binecuvîntaţi pe יהוה YaHWeH!

3. Ascultaţi*, împăraţi! Luaţi aminte, puternicilor! Voi cînta, da, voi cînta lui יהוה YaHWeH, voi cînta din lăută lui יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel.

4. יהוה YaHWeH *, cînd ai ieşit din Seir, cînd ai plecat din cîmpiile Edomului, pămîntul** s-a cutremurat, cerurile au picurat, şi norii au turnat ape cu găleata;

5. munţii* s-au clătinat înaintea lui יהוה YaHWeH Sinaiul** acela s-a clătinat înaintea lui יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel.”

6. „Pe vremea lui* Şamgar, fiul lui Anat, pe vremea Iaelei** drumurile♦ erau părăsite, şi călătorii apucau pe căi strîmbe.

7. Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, pînă cînd m-am sculat eu, Debora, pînă cînd m-am ridicat eu, ca o mamă* în Israel.

8. El îşi alesese dumnezei:* atunci războiul era la porţi; dar nu vedeai** nici scut, nici suliţă la patruzeci de mii în Israel.

9. Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, spre aceia din popor care* s-au arătat gata să lupte. Binecuvîntaţi pe יהוה YaHWeH!

10. Voi, care* călăriţi pe măgăriţe albe, voi, care** şedeţi pe covoare, şi voi, care umblaţi pe drum – cîntaţi!♦

11. Arcaşii, din mijlocul adăpătoarelor să laude cu glasul lor binefacerile* lui יהוה YaHWeH binefacerile cîrmuirii Sale în Israel  Atunci poporul lui יהוה YaHWeH s-a coborît la porţi:

12  Trezeşte-te*, trezeşte-te, Debora, Trezeşte-te, trezeşte-te şi zi o cîntare  Scoală-te, Barac, şi adu-ţi robii** de război, fiul lui Abinoam!

13. Atunci o rămăşiţă din popor a biruit* pe cei puternici, יהוה YaHWeH mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.

14. Din Efraim* au venit locuitorii lui** Amalec. După tine a mers Beniamin în oştirea ta. Din Machir♦ au venit căpeteniile, şi din Zabulon cîrmuitorii.

15. Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, şi Isahar a venit după Barac*, a fost trimis pe urma lui în vale. La pîraiele lui Ruben au fost mari hotărîri!

16. Pentru ce ai rămas în mijlocul* staulelor să asculţi behăitul turmelor? La pîraiele lui Ruben mari au fost sfaturile!

17. Galaadul* de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Aşer** a stat pe malul mării şi s-a odihnit în limanurile lui.

18. Zabulon* este un popor care a înfruntat moartea, şi Neftali la fel, pe înălţimile din cîmpie.

19. Împăraţii au venit, s-au luptat; atunci au luptat împăraţii Canaanului la Tanaac, la apele Meghido; n-au luat nicio pradă, nici argint*.

20. Din ceruri* se luptau, de pe cărările lor, stelele** se luptau împotriva lui Sisera, (îngerii)

21. Pîrîul* Chison i-a luat, pîrîul din vremurile străvechi, pîrîul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji! ( Pison )

22. Atunci copitele cailor au răsunat de goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.

23. Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul lui יהוה YaHWeH blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui; căci* n-au venit în ajutorul** lui יהוה YaHWeH în ajutorul lui יהוה YaHWeH printre oamenii viteji.

24. Binecuvîntată să fie între femei Iael*, nevasta lui Heber, chenitul! Binecuvîntată** să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!

25. El a cerut* apă, şi ea i-a dat lapte; în pahar împărătesc i-a adus unt.

26. Cu o mînă* a luat ţăruşul, şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor, a lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfărîmat şi străpuns tîmpla.

27. El s-a ghemuit: a căzut şi s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit şi a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.

28. Pe fereastră, prin zăbrele, se uită mama lui Sisera şi strigă:„Pentru ce zăboveşte carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui aşa de încet?”

29. Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund şi ea îşi răspunde singură:

30. „Negreşit, au găsit pradă!* Şi-o împart: o fată, două fete de fiecare om; pradă de haine vopsite pentru Sisera; pradă de haine vopsite, cusute la gherghef, două haine vopsite şi cusute la gherghef, de pus pe grumazul biruitorului!”

31. Aşa* să piară toţi vrăjmaşii Tăi, יהוה YaHWeH! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele,** cînd se arată♦ în puterea lui.” Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.
-----------------------------------

                                  Capitolul 6

Apăsarea madianiţilor

1. Copiii* lui Israel au făcut ce nu plăcea lui יהוה YaHWeH; şi יהוה YaHWeH i-a dat în mîinile lui Madian**, timp de şapte ani.

2. Mîna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile* munţilor, în peşteri şi pe stînci întărite.

3. După ce semăna Israel, Madian se suia cu Amalec* şi fiii răsăritului** şi porneau împotriva lui.

4. Tăbărau în faţa lui, nimiceau* roadele ţării pînă spre Gaza; şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari.

5. Căci se suiau împreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste*, erau fără număr, ei şi cămilele lor, şi veneau în ţară ca s-o pustiască.                                     

6. Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat* către יהוה YaHWeH.

7. Cînd copiii lui Israel au strigat către יהוה YaHWeH din pricina lui Madian,

8. יהוה YaHWeH a trimis copiilor lui Israel un proroc. El le-a zis: „Aşa vorbeşte יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel: „Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei.

9. V-am scăpat din mîna egiptenilor şi din mîna tuturor celor ce vă apăsau; i-am* izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor.

10. V-am zis: „Eu sunt יהוה YaHWeH Eylohim al vostru; să nu vă* temeţi de dumnezeii amoriţilor, în a căror ţară locuiţi.” Dar voi n-aţi ascultat glasul Meu.”

Ghedeon

11. Apoi a venit Îngerul lui יהוה YaHWeH S-a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer*. Ghedeon**, fiul său, bătea grîu în teasc ca să-l ascundă de Madian.

12. Îngerul lui יהוה YaHWeH i S-a arătat* şi i-a zis: „יהוה YaHWeH este** cu tine, viteazule!”

13. Ghedeon I-a zis: „Rogu-te*, stăpînul meu, dacă יהוה YaHWeH este cu noi, pentru ce ni s-au întîmplat toate aceste lucruri? Şi unde** sunt toate minunile acelea♦ pe care ni le istorisesc părinţii noştri cînd spun: „Nu ne-a scos oare יהוה YaHWeH din Egipt?” Acum יהוה YaHWeH ne părăseşte şi ne dă în mîinile lui Madian!”

14. יהוה YaHWeH S-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu puterea* aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mîna lui Madian; oare** nu te trimit Eu?”

15. Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, Stăpînul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă* din Manase, şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.”

16. יהוה YaHWeH i-a zis: „Eu* voi fi cu tine, şi vei bate pe Madian ca pe un singur om.”

17. Ghedeon I-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, dă-mi un semn* ca să-mi arăţi că Tu îmi vorbeşti.

18. Nu Te depărta de aici* pînă mă voi întoarce la Tine, să-mi aduc darul şi să-l pun înaintea Ta.” Şi יהוה YaHWeH a zis: „Voi rămîne pînă te vei întoarce.”

19. Ghedeon* a intrat în casă, a pregătit un ied şi a făcut azime dintr-o efă de făină. A pus carnea într-un coş, şi zeama a turnat-o într-o oală, le-a adus sub stejar şi I le-a pus înainte.                

20. Îngerul lui Eylohim i-a zis: „Ia carnea şi azimele, pune-le* pe stînca aceasta şi varsă** zeama.” Şi el a făcut aşa.

21. Îngerul lui יהוה YaHWeH a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă şi a atins carnea şi azimele. Atunci, s-a ridicat din stîncă un foc* care a mistuit carnea şi azimele. Şi Îngerul lui יהוה YaHWeH S-a făcut nevăzut dinaintea lui.

22. Ghedeon, văzînd* că fusese Îngerul lui יהוה YaHWeH a zis: „Vai de mine, Stăpîne יהוה YaHWeH! Am văzut** pe Îngerul lui יהוה YaHWeH faţă-n faţă.”

23. Şi יהוה YaHWeH i-a zis: „Fii pe pace*, nu te teme, căci nu vei muri.”                       

24. Ghedeon a zidit acolo un altar lui יהוה YaHWeH şi i-a pus numele „יהוה YaHWeH al păcii”: altarul aceasta este şi astăzi la Ofra*, care era a familiei lui Abiezer.                                            

Dărîmarea altarului lui Baal

25. În aceeaşi noapte, יהוה YaHWeH a zis lui Ghedeon: „Ia viţelul tatălui tău şi un alt taur de şapte ani. Dărîmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie parul închinat* Astarteii, care este deasupra.

26. Să zideşti apoi şi să întocmeşti, pe vîrful acestei stînci, un altar lui יהוה YaHWeH Eylohim al tău. Să iei taurul al doilea şi să aduci o ardere de tot, cu lemnul din stîlpul idolului pe care-l vei tăia.

27. Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui şi a făcut ce spusese יהוה YaHWeH; dar, fiindcă se temea de casa tatălui său şi de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua.

28. Cînd s-au sculat oamenii din cetate dis-de-dimineaţă, iată că altarul lui Baal era dărîmat, parul închinat idolului deasupra lui era tăiat; şi al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese zidit.

29. Ei şi-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?” Şi au întrebat şi au făcut cercetări. Li s-a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta.”

30. Atunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: „Scoate pe fiul tău, ca să moară, căci a dărîmat altarul lui Baal şi a tăiat parul sfînt care era deasupra lui.”

31. Ioas a răspuns tuturor celor ce s-au înfăţişat înaintea lui: „Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal? Voi trebuie să-i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal să moară pînă dimineaţă. Dacă Baal este un puternic, să-şi apere el pricina, fiindcă i-au dărîmat altarul.”

32. În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal a)* căci au zis ei: „Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i-a dărîmat altarul.” [ a) Sau: Apere-se Baal ]

33. Tot Madianul*, Amalec şi fiii răsăritului, s-au strîns împreună, au trecut Iordanul şi au tăbărît în valea** Izreel.

34. Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul* lui יהוה YaHWeH; a sunat** din trîmbiţă, şi Abiezer a fost chemat ca să meargă după el.

35. A trimis soli în tot Manase, care de asemenea a fost chemat să meargă după el. A trimis soli în Aşer, în Zabulon şi în Neftali, care s-au suit să le iasă înainte.

Semnul cu lîna

36. Ghedeon a zis lui יהוה YaHWeH: „Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mîna mea, cum ai spus,

37. iată*, voi pune un val de lînă în arie; dacă numai lîna va fi acoperită de rouă, şi tot pămîntul va rămîne uscat, voi cunoaşte că vei izbăvi pe Israel prin mîna mea, cum ai spus.”

38. Şi aşa s-a întîmplat. În ziua următoare, el s-a sculat dis-de-dimineaţă, a stors lîna şi a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă.

39. Ghedeon a zis lui יהוה YaHWeH: „Să nu Te aprinzi* de mînie împotriva mea, şi nu voi mai vorbi decît de data aceasta. Aş vrea numai să mai fac o încercare cu lîna: numai lîna să rămînă uscată, şi tot pămîntul să se acopere cu rouă.”

40. Şi יהוה YaHWeH a făcut aşa în noaptea aceea. Numai lîna a rămas uscată, şi tot pămîntul s-a acoperit cu rouă.

                                   Capitolul 7

Biruinţa asupra madianiţilor

1. Ierubaal* sau Ghedeon, şi tot poporul care era cu el, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au tăbărît la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale.

2. יהוה YaHWeH a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult, pentru ca să dau pe Madian în mîinile lui; el ar putea să se laude* împotriva Mea şi să zică: „Mîna mea m-a izbăvit.”

3. Vesteşte, dar, lucrul acesta în auzul poporului: „Cine este* fricos şi se teme, să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Galaadului.” Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s-au întors şi au mai rămas zece mii.                       

4. יהוה YaHWeH a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Coboară-i la apă, şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care îţi voi spune: „Acesta să meargă cu tine”, va merge cu tine; şi acela despre care îţi voi spune: „Acesta să nu meargă cu tine”, nu va merge cu tine.”

5. Ghedeon a coborît poporul la apă, şi יהוה YaHWeH a zis lui Ghedeon: „Pe toţi cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie cîinele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi.”

6. Cei ce au lipăit apa, ducînd-o la gură cu mîna, au fost în număr de trei sute de oameni; şi tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea.

7. Şi יהוה YaHWeH a zis lui Ghedeon: „Cu* cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mîntui şi voi da pe Madian în mîinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.

8. Au luat merindea poporului şi trîmbiţele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare în cortul lui, şi a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos în vale.

9. יהוה YaHWeH a zis lui Ghedeon în timpul* nopţii: „Scoală-te şi coboară-te în tabără, căci am dat-o în mîinile tale.                         

10. Dacă ţi-e frică să te cobori, coboară-te cu Pura, slujitorul tău.

11. Să asculţi* ce vor zice, şi după aceea ţi se vor întări mîinile: coboară-te, dar, în tabără.” El s-a coborît cu Pura, slujitorul lui, pînă la întîia strajă a taberei.

12. Madian, Amalec şi toţi fiii răsăritului* erau răspîndiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării.

13. Ghedeon a sosit; şi iată că un om istorisea celuilant un vis. El zicea: „Am visat un vis; şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit pînă la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărîmat.”

14. Omul a răspuns şi a zis: „Aceasta nu este altceva decît sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; יהוה YaHWeH a dat în mîinile lui pe Madian şi toată tabăra.”

15. Cînd a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tîlcuirea lui, s-a aruncat cu faţa la pămînt, s-a întors în tabăra lui Israel şi a zis: „Sculaţi-vă, căci יהוה YaHWeH a dat în mîinile voastre tabăra lui Madian.”

16. A împărţit în trei cete pe cei trei sute de oameni şi le-a dat tuturor trîmbiţe şi ulcioare goale, cu nişte făclii în ulcioare.

17. El le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceţi ce voi face eu;

18. şi cînd voi suna din trîmbiţă, eu şi toţi cei ce vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trîmbiţă de jur împrejurul taberei şi să ziceţi: „Sabia lui יהוה YaHWeH şi a lui Ghedeon!”

19. Ghedeon şi cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopţii, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au sunat din trîmbiţă şi au spart ulcioarele pe care le aveau în mînă.

20. Cele trei cete au sunat din trîmbiţă şi au spart ulcioarele; au apucat făcliile cu mîna stîngă, şi 
trîmbiţele cu mîna dreaptă ca să sune şi au strigat: „Sabia lui יהוה YaHWeH şi a lui Ghedeon!”

21. Au rămas* fiecare la locul lui în jurul taberei, şi toată** tabăra a început să alerge, să ţipe şi să fugă.

22. Cei trei sute de oameni au sunat* iarăşi din trîmbiţă; şi, în toată tabăra, יהוה YaHWeH ** i-a făcut să întoarcă sabia♦ unii împotriva altora. Tabăra a fugit pînă la Bet-Şita spre Ţerera, pînă la hotarul de la Abel-Mehola lîngă Tabat.

23. Bărbaţii lui Israel s-au strîns, cei din Neftali, din Aşer şi din tot Manase, şi au urmărit pe Madian.

24. Ghedeon a trimis soli în tot muntele* lui Efraim ca să spună: „Coborîţi-vă înaintea lui Madian şi tăiaţi-le trecerea apelor pînă la Bet-Bara şi Iordan.” Toţi bărbaţii lui Efraim s-au strîns şi au pus stăpînire pe trecerea** apelor pînă la Bet-Bara♦ şi Iordan.

25. Au pus mîna pe două* căpetenii ale lui Madian: Oreb şi Zeeb; au ucis pe Oreb la stînca** lui Oreb şi au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmărit pe Madian şi au adus capetele lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon, de cealaltă parte♦ a Iordanului.

                                        Capitolul 8

Cearta cu bărbaţii lui Efraim

1. Bărbaţii* lui Efraim au zis lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare faţă de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat, cînd ai plecat să te lupţi împotriva lui Madian?” Şi au avut o mare ceartă cu el.

2. Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe lîngă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinilor rămaşi în via lui Efraim decît culesul întregii vii a lui Abiezer?

3. În mîinile voastre* a dat Eylohim pe căpeteniile lui Madian: Oreb şi Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lîngă voi?” După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mînia**.

Urmărirea vrăjmaşului dincolo

4. Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a trecut, el şi cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar urmărind mereu pe vrăjmaş.

5. El a zis celor din* Sucot: „Daţi, vă rog, cîteva pîini poporului care mă însoţeşte, căci sunt obosiţi şi sunt în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, împăraţii Madianului.”

6. Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mîna lui Zebah* şi Ţalmuna în stăpînirea ta, ca să dăm pîine** oştirii tale?”

7. Şi Ghedeon a zis: „Ei bine! După ce יהוה YaHWeH va da în mîinile noastre pe Zebah şi pe Ţalmuna, vă voi scărpina* carnea cu spini din pustiu şi cu mărăcini.”

8. De acolo s-a suit la Penuel* şi a făcut celor din Penuel aceeaşi rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot.

9. Şi a zis şi celor din Penuel: „Cînd* mă voi întoarce în pace, voi dărîma** turnul acesta.”

10. Zebah şi Ţalmuna erau la Carcor împreună cu oştirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toţi cei ce mai rămăseseră din toată* oştirea fiilor răsăritului: o sută douăzeci de mii de oameni care scoteau sabia fuseseră ucişi.

11. Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah* şi de Iogbeha, şi a bătut oştirea care se credea la adăpost**.

12. Zebah şi Ţalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins* pe cei doi împăraţi ai Madianului, Zebah şi Ţalmuna, şi a pus pe fugă toată oştirea.

13. Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la luptă prin suişul Heres.

14. A prins dintre cei din Sucot un tînăr pe care l-a întrebat, şi care i-a dat în scris numele căpeteniilor şi bătrînilor din Sucot; erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi.

15. Apoi a venit la cei din Sucot şi a zis: „Iată pe Zebah şi Ţalmuna pentru care m-aţi batjocorit*, zicînd: „Oare mîna lui Zebah şi Ţalmuna este în stăpînirea ta, ca să dăm pîine oamenilor tăi obosiţi?”

16. Şi a luat* pe bătrînii cetăţii şi a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustiu şi cu mărăcini.

17. A dărîmat* şi turnul** din Penuel şi a ucis pe oamenii cetăţii.

18. El a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: „Cum erau oamenii pe care i-aţi ucis la Tabor*?” Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfăţişarea unui fiu de împărat.”

19. El a zis: „Erau fraţii mei, fiii mamei mele. Viu este יהוה YaHWeH că, dacă i-aţi fi lăsat cu viaţă, nu v-aş ucide.”

20. Şi a zis lui Ieter, întîiul lui născut: „Scoală-te şi ucide-i!” Dar tînărul nu şi-a scos sabia, pentru că-i era teamă, căci era încă un copil.

21. Zebah şi Ţalmuna au zis: „Scoală-te tu însuţi şi ucide-ne. Căci cum e omul, aşa e şi puterea lui.” Şi Ghedeon s-a sculat şi a ucis* pe Zebah şi Ţalmuna. A luat apoi lunişoarele de la gîtul cămilelor lor.

Moartea lui Ghedeon

22. Bărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: „Stăpîneşte peste noi, tu şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mîna lui Madian.”

23. Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi stăpînni peste voi, nici fiii mei nu vor stăpînni  peste voi, ci יהוה YaHWeH * va stăpîni peste voi.”

24. Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: daţi-mi fiecare verigile de nas pe care le-aţi luat ca pradă.” – Vrăjmaşii aveau verigi de aur, căci* erau ismaeliţi. 

25. Ei au zis: „Ţi le vom da cu plăcere.” Şi au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase.

26. Greutatea verigilor de aur, pe care le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie şapte sute de sicli de aur, afară de lunişoare, de cerceii de aur şi hainele de purpură, pe care le purtau împăraţii Madianului, şi afară de lănţişoarele de la gîtul cămilelor lor.

27. Ghedeon a făcut* din ele un efod şi l-a pus în cetatea lui, la** Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie♦ pentru tot Israelul; şi a fost o cursă♦♦ pentru Ghedeon şi pentru casa lui.

28. Madianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel şi n-a mai ridicat capul. Şi ţara* a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieţii lui Ghedeon.

29. Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a întors şi a locuit în casa lui.

30. Ghedeon a avut şaptezeci* de fii, ieşiţi din el, căci a avut mai multe neveste.

31. Ţiitoarea* lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec.

32. Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrîneţe* fericită; şi a fost îngropat în mormîntul tatălui său, Ioas, la Ofra**, care era a familiei lui Abiezer.

Israeliţii se închină iarăşi la idoli

33. După moartea lui Ghedeon*, copiii lui Israel au început iarăşi să curvească** cu Baalii şi au luat♦ pe Baal-Berit dumnezeu al lor.

34. Copiii lui Israel nu* şi-au adus aminte de יהוה YaHWeH Eylohim al lor care-i izbăvise din mîna tuturor vrăjmaşilor care-i înconjurau.

35. Şi* n-au ţinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.  

                                  Capitolul 9

Uneltirea lui Abimelec

1. Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sihem la fraţii* mamei lui şi iată cum le-a vorbit, atît lor, cît şi la toată familia casei tatălui mamei sale:

2. „Spuneţi, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: „Este mai bine pentru voi ca şaptezeci de oameni, toţi fii ai lui Ierubaal, să stăpînească peste* voi sau un singur om să stăpînească peste voi?” Şi aduceţi-vă aminte că eu sunt os** din oasele voastre şi carne din carnea voastră.”

3. Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, şi inima lor s-a plecat spre Abimelec; căci îşi ziceau: „El este frate* cu noi.”                     

4. I-au dat şaptezeci de sicli de argint, pe care i-au ridicat din casa lui Baal-Berit*. Abimelec a cumpărat cu ei pe nişte oameni fără căpătîi** şi neastîmpăraţi, care au mers după el.

5. A venit în casa tatălui său la Ofra* şi a ucis** pe fraţii săi, fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni, pe aceeaşi piatră. N-a scăpat decît Iotam, cel mai tînăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese.

6. Toţi locuitorii din Sihem şi toată casa lui Milo s-au strîns laolaltă şi au venit de au făcut împărat pe Abimelec, lîngă stejarul sădit în Sihem.

Pilda lui Iotam

7. Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus şi s-a aşezat pe vîrful muntelui Garizim* şi iată ce le-a strigat el cu glas tare: „Ascultaţi-mă, locuitorii Sihemului, şi יהוה YaHWeH să vă asculte!

8. Copacii* au plecat să ungă un împărat şi să-l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului: „Împărăţeşte** peste noi!”

9. Dar măslinul le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care* îmi aduce laude din partea lui Eylohim şi a oamenilor, ca să mă duc să stapînesc peste copaci?”

10. Şi copacii au zis smochinului: „Vino, tu, de împărăţeşte peste noi!”

11. Dar smochinul le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel minunat, ca să mă duc să stapînesc peste copaci?”

12. Şi copacii au zis viţei: „Vino, tu, şi stapîneşte peste noi!”

13. Dar viţa le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu vinul, care înveseleşte* pe יהוה YaHWeH şi pe oameni, ca să mă duc să stapînesc peste copaci?”

14. Atunci toţi copacii au zis spinului: „Vino, tu, şi împărăţeşte peste noi.”

15. Şi spinul a răspuns copacilor: „Dacă, în adevăr, vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă sub* umbra mea; altfel, să iasă un foc** din spin şi să mistuie♦ cedrii Libanului.”

16. Acum, oare cu adevărat şi cu toată curăţia aţi lucrat voi, făcînd împărat pe Abimelec? Aţi arătat voi bunăvoinţă faţă de Ierubaal şi de casa lui? V-aţi purtat voi oare cu el potrivit cu slujba* pe care v-a făcut-o? –

17. Căci tatăl meu s-a luptat pentru voi; şi-a pus viaţa în primejdie şi v-a izbăvit din mîna lui Madian;

18. şi voi v-aţi* ridicat împotriva casei tatălui meu, i-aţi ucis fiii, şaptezeci de oameni, pe aceeaşi piatră, şi aţi făcut împărat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentru că este fratele vostru.

19. Dacă, în adevăr şi cu toată curăţia, v-aţi purtat voi astăzi faţă de Ierubaal şi casa lui, bine! Abimelec să fie bucuria* voastră, şi voi să fiţi bucuria lui!

20. Dacă nu, să iasă un foc* din Abimelec şi să mistuie pe locuitorii din Sihem şi casa lui Milo; şi un foc să iasă din locuitorii Sihemului şi din casa lui Milo şi să mistuie pe Abimelec!”

21. Iotam s-a dat în lături şi a luat-o la fugă; s-a dus la Beer*, unde a locuit departe de fratele său Abimelec.

Sfîrşitul ruşinos al lui Abimelec

22. Abimelec stăpînise trei ani peste Israel.

23. Atunci יהוה YaHWeH Eylohim* a trimis un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului, şi locuitorii Sihemului au fost necredincioşi** lui Abimelec,

24. pentru ca* şi cruzimea săvîrşită cu cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal să-şi ia pedeapsa, şi sîngele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, şi asupra locuitorilor Sihemului, care-l ajutaseră să ucidă pe fraţii săi.

25. Locuitorii Sihemului au pus la pîndă împotriva lui, pe vîrfurile munţilor, nişte oameni care jefuiau pe toţi cei ce treceau pe lîngă ei pe drum. Şi lucrul acesta a fost adus la cunoştinţa lui Abimelec.

26. Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii săi şi au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut încredere în el!

27. Au ieşit la cîmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii şi au început să se înveselească; au intrat în casa* dumnezeului lor, au mîncat şi au băut şi au blestemat pe Abimelec.

28. Şi Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine* este Abimelec şi cine este Sihem, ca să slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal şi nu este Zebul îngrijitorul lui? Slujiţi bărbaţilor lui Hamor**, tatăl lui Sihem; de ce să slujim lui Abimelec?

29. Oh! Dacă* aş fi eu stăpînul acestui popor, aş răsturna pe Abimelec.” Şi despre Abimelec zicea: „Strînge-ţi oştirea şi ieşi!”

30. Zebul, cîrmuitorul cetăţii, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, şi s-a aprins de mînie.

31. A trimis pe ascuns nişte soli la Abimelec, ca să-i spună: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii lui, au venit la Sihem şi au răsculat cetatea împotriva ta.

32. Acum, pleacă noaptea, tu şi poporul care este cu tine, şi stai la pîndă în cîmp.

33. Dimineaţa, la răsăritul soarelui, să te arunci cu năvală asupra cetăţii. Şi cînd Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta, să-i faci ce-ţi vor îngădui puterile.

34. Abimelec şi tot poporul care era cu el au plecat noaptea şi s-au pus la pîndă lîngă Sihem, împărţiţi în patru cete.

35. Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii cetăţii. Abimelec şi tot poporul care era cu el s-au sculat atunci de la pîndă.

36. Gaal a zărit poporul şi a zis lui Zebul: „Iată un popor care se coboară din vîrful munţilor.” Zebul i-a răspuns: „Este umbra munţilor pe care-i iei drept oameni.”

37. Gaal, luînd iarăşi cuvîntul, a zis: „Este chiar un popor care se coboară de pe înălţimile ţării, şi o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.”

38. Zebul i-a răspuns: „Unde îţi este acum gura cu care* ziceai: „Cine este Abimelec, ca să-i slujim? Nu este oare acesta poporul pe care-l dispreţuiai tu? Mergi acum şi luptă-te cu el!”

39. Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor Sihemului şi s-a luptat cu Abimelec.

40. Urmărit de Abimelec, a luat-o la fugă dinaintea lui, şi mulţi oameni au căzut morţi pînă la intrarea porţii.

41. Abimelec s-a oprit la Aruma. Şi Zebul a izgonit pe Gaal şi pe fraţii lui, care n-au putut să rămînă la Sihem.

42. A doua zi, poporul a ieşit la cîmp. Abimelec, căruia i s-a dat de ştire,

43. şi-a luat ceata, a împărţit-o în trei părţi şi s-a pus la pîndă în cîmp. Văzînd că poporul ieşea din cetate, s-a sculat împotriva lor şi i-a bătut.

44. Abimelec şi cetele care erau cu el au pornit înainte şi s-au aşezat la intrarea porţii cetăţii: două din aceste cete s-au aruncat asupra tuturor celor ce erau în cîmp şi i-au bătut.

45. Abimelec a bătut cetatea toată ziua; a luat-o* şi a ucis poporul care se afla în ea. Apoi a dărîmat** cetatea pînă în temelie şi a presărat sare peste ea.

46. La auzul acestui lucru, toţi locuitorii turnului Sihemului s-au dus în cetăţuia casei dumnezeului* Berit.

47. S-a dat de ştire lui Abimelec că toţi locuitorii turnului Sihemului s-au strîns acolo.

48. Atunci Abimelec s-a suit pe muntele Ţalmon,* el şi tot poporul care era cu el. A luat o secure în mînă, a tăiat o ramură de copac, a luat-o şi a pus-o pe umăr. Apoi a zis poporului care era cu el: „Aţi văzut ce am făcut? Grăbiţi-vă şi faceţi şi voi ca mine.”

49. Şi au tăiat fiecare cîte o ramură şi au mers după Abimelec; au aşezat ramurile lîngă cetăţuie şi i-au dat foc ei şi celor ce se aflau în ea. Aşa au pierit toţi oamenii din turnul Sihemului, în număr de aproape o mie, bărbaţi şi femei.

50. Abimelec a pornit împotriva Tebeţului. A împresurat Tebeţul şi l-a luat.

51. În mijlocul cetăţii era un turn tare, unde au fugit toţi locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei; au încuiat uşile după ei şi s-au suit pe acoperişul turnului.

52. Abimelec a ajuns pînă la turn; l-a bătut şi s-a apropiat de uşa turnului ca să-i pună foc.

53. Atunci o femeie a aruncat* o piatră de rîşniţă pe capul lui Abimelec şi i-a sfărîmat ţeasta capului.

54. Îndată el* a chemat pe tînărul care-i purta armele şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi omoară-mă, ca să nu se zică de mine: „L-a omorît o femeie.” Tînărul l-a străpuns cu sabia şi a murit.

55. Cînd au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă.

56. Astfel* a făcut Eylohim să cadă asupra lui Abimelec răul pe care-l făcuse tatălui său, ucigînd pe cei şaptezeci de fraţi ai lui;

57. şi יהוה YaHWeH a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel s-a împlinit faţă de ei blestemul* lui Iotam, fiul lui Ierubaal.

                                  Capitolul 10

Tola şi Iair, judecători în Israel

1. După Abimelec, s-a sculat* Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să izbăvească pe Israel; el locuia la Şamir, pe muntele lui Efraim.

2. Tola a fost judecător în Israel douăzeci şi trei de ani; apoi a murit şi a fost îngropat la Şamir.

3. După el, s-a sculat Iair, galaaditul, care a fost judecător în Israel douăzeci şi doi de ani.

4. El avea treizeci de fii, care călăreau pe treizeci* de mînji de măgari şi stăpîneau treizeci de cetăţi, numite** şi azi cetăţile lui Iair şi aşezate în ţara Galaadului.

5. Şi Iair a murit şi a fost îngropat la Camon.

Filistenii şi amoniţii apasă pe Israel

6. Copiii* lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea lui יהוה YaHWeH; au** slujit Baalilor şi Astarteilor, dumnezeilor♦ Siriei, dumnezeilor Sidonului♦♦, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon şi dumnezeilor filistenilor, şi au părăsit pe יהוה YaHWeH şi nu I-au mai slujit.

7. יהוה YaHWeH S-a aprins de mînie împotriva lui Israel şi i-a vîndut* în mîinile filistenilor şi în mîinile fiilor lui Amon.     

8. Ei au apăsat şi au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, şi anume: pe toţi copiii lui Israel care erau de cealaltă parte a Iordanului, în ţara amoriţilor, în Galaad.

9. Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se bată şi împotriva lui Iuda, împotriva lui Beniamin şi împotriva casei lui Efraim. Şi Israel era într-o mare strîmtorare.

10. Copiii* lui Israel au strigat către יהוה YaHWeH şi au zis: „Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Eylohim al nostru şi am slujit Baalilor.”

11. יהוה YaHWeH a zis copiilor lui Israel: „Nu v-am izbăvit* Eu de egipteni, de amoriţi** de fiii lui Amon♦ şi de filisteni♦♦?

12. Şi cînd v-au apăsat* sidoniţii**, Amalec♦ şi Maon, şi aţi strigat către Mine, nu v-am izbăvit Eu din mîinile lor?

13. Dar voi M-aţi părăsit* şi aţi slujit dumnezeilor. De aceea, nu vă voi mai izbăvi.

14. Duceţi-vă şi chemaţi* pe dumnezeii pe care i-aţi ales; ei să vă izbăvească în vremea strîmtorării voastre!”

15. Copiii lui Israel au zis lui יהוה YaHWeH: „Am păcătuit, fă-ne* ce-Ţi va plăcea. Numai izbăveşte-ne astăzi!”

16. Şi au* scos dumnezeii din mijlocul lor şi au slujit lui יהוה YaHWeH. El S-a îndurat** de suferinţele lui Israel.

17. Fiii lui Amon s-au strîns şi au tăbărît în Galaad, şi copiii lui Israel s-au strîns şi au tăbărît la* Miţpa.

18. Poporul şi căpeteniile Galaadului şi-au zis unul altuia: „Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va* fi căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”                       

                                 Capitolul 11

Se citește ca Pericopa 40 dacă anul are 12 luni

Tora - Pericopa 39 - Chukkat 19 : 1 - 22 : 1

Se citește separat dacă anul are 13 luni

Haftarah - Judecători / Shoftim 11 : 1 - 33

Legămîntul Innoit - Ioan / Yochanan 3 : 9 - 21

Iefta, judecător în Israel

1. Iefta*, galaaditul, era un om viteaz.** El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.

2. Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcîndu-se mari, au izgonit pe Iefta şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.”

3. Şi Iefta a fugit de la fraţii lui şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni* fără căpătîi s-au strîns la Iefta şi făceau plimbări cu el.

4. După cîtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.

5. Şi pe cînd fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrînii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din ţara Tob.

6. Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră, şi să batem pe fiii lui Amon.”

7. Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: „Nu m-aţi* urît voi şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum cînd sunteţi în strîmtorare?”

8. Bătrînii* Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem** la tine acum, ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon şi să fii căpetenia♦ noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”

9. Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon şi dacă יהוה YaHWeH îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?”

10. Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta: „יהוה YaHWeH* să ne audă şi să judece dacă nu vom face ce spui.”

11. Şi Iefta a pornit cu bătrînii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui şi l-a aşezat căpetenie*, şi Iefta a spus din nou înaintea** lui יהוה YaHWeH la Miţpa, toate cuvintele pe care le rostise.

Înfrîngerea amoniţilor

12. Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?”

13. Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că* Israel, cînd s-a suit din Egipt, a pus mîna pe ţara mea, de la Arnon pînă la Iaboc** şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie.”

14. Iefta a trimis iarăşi soli împăratului fiilor lui Amon,

15. ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefta: „Israel* n-a pus mîna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon.

16. Căci, cînd s-a suit Israel din Egipt, a mers* în pustiu pînă la Marea Roşie şi a ajuns la Cades**.

17. Atunci Israel a trimis* soli împăratului Edomului, ca să-i spună: „Lasă-mă să trec prin ţara ta.” Dar** împăratul Edomului n-a voit. A trimis şi la împăratul Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la♦ Cades.

18. Apoi a mers prin pustiu, a ocolit* ţara Edomului şi ţara Moabului şi a venit** la răsăritul ţării Moabului; au tăbărît♦ dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.

19. Israel a trimis* soli lui Sihon, împăratul amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i-a zis: „Lasă-mă să trec prin** ţara ta pînă la locul spre care mergem.”

20. Dar Sihon* n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui; şi-a strîns tot poporul, a tăbărît la Iahaţ şi a luptat împotriva lui Israel.

21. יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mîinile lui Israel care i-a bătut*. Israel a pus mîna pe toată ţara amoriţilor care erau aşezaţi în ţara aceasta.

22. Au pus mîna pe tot ţinutul amoriţilor,* de la Arnon pînă la Iaboc, şi de la pustiu pînă la Iordan.

23. Şi acum, cînd יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său, Israel, tu să le stăpîneşti ţara?

24. Oare ce-ţi dă în stăpînire dumnezeul tău, Chemoş*, nu vei stăpîni? Şi tot ce ne-a dat în stăpînire יהוה YaHWeH ** Eylohim al nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpînim?!

25. Eşti tu mai bun decît Balac*, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?

26. Iată că sunt trei sute de ani de cînd locuieşte Israel la Hesbon* şi în satele din jurul lui, la Aroer** şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malul Arnonului: pentru ce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta?

27. Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcîndu-mi război. יהוה YaHWeH să judece* lucrul acesta. El să fie astăzi judecător** între fiii lui Israel şi fiii lui Amon.”

28. Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.

Fiica lui Iefta

29. Duhul* lui יהוה YaHWeH a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe, în Galaad; şi din Miţpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.               

30. Iefta a făcut o juruinţă* lui יהוה YaHWeH şi a zis: „Dacă vei da în mîinile mele pe fiii lui Amon,

31. oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va* fi închinat lui יהוה YaHWeH şi-l voi** aduce ca ardere de tot.”

32. Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, şi יהוה YaHWeH i-a dat în mîinile lui.

33. Le-a pricinuit o foarte mare înfrîngere, de la Aroer pînă spre* Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi pînă la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel.

34. Iefta s-a întors acasă la Miţpa*. Şi iată că fiica sa** i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată.

35. Cum a văzut-o, el şi-a rupt* hainele şi a zis: „Ah! fata mea! Adînc mă loveşti şi mă tulburi! Am făcut o** juruinţă lui יהוה YaHWeH şi n-o pot♦ întoarce.”

36. Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă lui יהוה YaHWeH fă-mi* potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum cînd** יהוה YaHWeH te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.”

37. Şi ea a zis tatălui său: „Atît îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munţi şi să-mi plîng fecioria cu însoţitoarele mele.”
-------------------------------------
38. El a răspuns: „Du-te!” Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu   însoţitoarele ei şi şi-a plîns fecioria pe munţi.

39. După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, şi el a împlinit* cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul

40. ca, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.

                                 Capitolul 12

Războiul dintre efraimiţi şi galaadiţi

1. Bărbaţii* lui Efraim s-au strîns, au pornit spre miazănoapte şi au zis lui Iefta: „Pentru ce te-ai dus să baţi pe fiii lui Amon, fără să ne fi chemat şi pe noi să mergem cu tine? Vrem să-ţi dăm foc casei şi să te ardem împreună cu ea.”

2. Iefta le-a răspuns: „Eu şi poporul meu am avut mari certuri cu fiii lui Amon; şi cînd v-am chemat, nu m-aţi scăpat din mîinile lor.

3. Văzînd că nu-mi vii în ajutor, mi-am pus viaţa* în joc şi am pornit împotriva fiilor lui Amon. יהוה YaHWeH i-a dat în mîinile mele. Pentru ce vă suiţi, dar, azi împotriva mea ca să-mi faceţi război?”

4. Iefta a strîns pe toţi bărbaţii Galaadului şi a început lupta cu Efraim. Bărbaţii Galaadului au bătut pe Efraim, pentru că efraimiţii ziceau: „Sunteţi nişte fugari* ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!”

5. Galaadiţii au pus mîna pe vadurile* Iordanului dinspre Efraim. Şi cînd unul din fugarii lui Efraim zicea: „Lasă-mă să trec!”, bărbaţii Galaadului îl întrebau: „Eşti efraimit?” Dacă răspundea: „Nu”,

6. atunci îi ziceau: „Ei bine, zi: Şibolet.” Şi el zicea: „Sibolet” căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbaţii Galaadului îl apucau şi-l înjunghiau lîngă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim.

7. Iefta a fost judecător în Israel zece ani; apoi Iefta, galaaditul, a murit şi a fost îngropat într-una din cetăţile Galaadului.

Ibţan, Elon, Abdon

8. După el, a fost judecător în Israel Ibţan din Betleem.

9. El a avut treizeci de fii, a măritat treizeci de fete în afară şi a adus pentru fiii lui treizeci de fete de afară. El a fost judecător în Israel şapte ani;

10. apoi Ibţan a murit şi a fost îngropat în Betleem.

11. După el a fost judecător în Israel Elon din Zabulon. El a fost judecător în Israel zece ani;

12. apoi Elon din Zabulon a murit şi a fost îngropat la Aialon, în ţara lui Zabulon.

13. După el, a fost judecător în Israel Abdon, fiul lui Hilel, piratonitul.

14. El a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi, care călăreau* pe şaptezeci de mînji de măgari. El a fost judecător în Israel opt ani;

15. apoi Abdon, fiul lui Hilel, piratonitul, a murit şi a fost îngropat la Piraton, în ţara lui Efraim, pe muntele* amaleciţilor.               

                                  Capitolul 13

Vestirea naşterii lui Samson

1. Copiii lui Israel au făcut iarăşi* ce nu plăcea lui יהוה YaHWeH; şi יהוה YaHWeH i-a dat în mîinile** filistenilor, timp de patruzeci de ani.

Tora - Pericopa 35 - Naso 4 : 21 - 7 : 89

Haftarah - Judecători / Shoftim  13 : 2 - 25

Legămîntul Innoit - Fapt.Ap./ Maaseh Schlichim 21 : 17 - 32

2. Era un om în Ţorea*, din familia daniţilor, care se chema Manoah. Nevasta sa era stearpă şi nu năştea.                                   

3. Îngerul* lui יהוה YaHWeH S-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată că tu eşti stearpă şi n-ai copii; dar vei rămîne însărcinată şi vei naşte un fiu.

4. Acum ia bine seama să nu bei* nici vin, nici băutură tare şi să nu mănînci nimic necurat.

5. Căci vei rămîne însărcinată şi vei naşte un fiu. Briciul* nu va trece peste capul lui, pentru că acest copil va fi închinat** lui יהוה YaHWeH din pîntecele mamei lui; şi el va începe să♦ izbăvească pe Israel din mîna filistenilor.”             

6. Femeia s-a dus şi a spus bărbatului ei: „Un om* al lui יהוה YaHWeH a venit la mine şi avea înfăţişarea** unui Înger al lui Eylohim, o înfăţişare înfricoşată. Nu L-am întrebat♦ de unde este şi nici nu mi-a spus care-I este numele.

7. Dar mi-a zis: „Tu vei rămîne însărcinată şi vei naşte un fiu; şi acum să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănînci nimic necurat, pentru că acest copil va fi închinat lui יהוה YaHWeH din pîntecele maicii lui, pînă în ziua morţii lui.”

Îngerul se arată din nou

8. Manoah a făcut lui יהוה YaHWeH următoarea rugăciune: „יהוה YaHWeH Te rog, să mai vină o dată la noi omul lui Eylohim pe care L-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte!”

9.  יהוה YaHWeH a ascultat rugăciunea lui Manoah, şi Îngerul lui יהוה YaHWeH a venit iarăşi la femeie. Ea şedea într-un ogor, şi Manoah, bărbatul ei, nu era cu ea.

10. Ea a alergat repede să dea de veste bărbatului ei şi i-a zis: „Iată că omul care venise în cealaltă zi la mine, mi S-a arătat iarăşi.”

11. Manoah s-a sculat, a mers după nevasta sa, s-a dus la omul acela şi I-a zis: „Tu ai vorbit femeii acesteia?” El a răspuns: „Eu.”

12. Manoah a zis: „Acum, dacă se va împlini cuvîntul Tău, ce va trebui să păzim cu privire la copil şi ce va fi de făcut?”

13. Îngerul lui יהוה YaHWeH a răspuns lui Manoah: „Femeia să se ferească de tot ce i-am spus.

14. Să nu guste niciun rod din viţă, să nu bea nici vin* nici băutură tare şi să nu mănînce nimic necurat; să păzească tot ce i-am poruncit.”

15. Manoah a zis Îngerului lui יהוה YaHWeH: „Îngăduie-mi să Te opresc* şi să-Ţi pregătesc un ied.”                                           

16. Îngerul lui יהוה YaHWeH a răspuns lui Manoah: „Chiar dacă M-ai opri, n-aş mînca din bucatele tale; dar dacă vrei să aduci o ardere de tot, s-o aduci lui יהוה YaHWeH.” Manoah nu ştia că este Îngerul lui יהוה YaHWeH.

17. Şi Manoah a zis Îngerului lui יהוה YaHWeH: „Care-Ţi este numele, ca să-Ţi aducem slavă, cînd se va împlini cuvîntul Tău?”

18. Îngerul lui יהוה YaHWeH i-a răspuns: „Pentru ce* Îmi ceri Numele? El este Minunat.”

19. Manoah a luat iedul şi darul de mîncare şi a adus* jertfă lui יהוה YaHWeH pe stîncă. S-a făcut o minune, în timp ce Manoah şi nevasta sa priveau.

20. Pe cînd flacăra se suia de pe altar spre cer, Îngerul lui יהוה YaHWeH S-a suit în flacăra altarului. Văzînd lucrul acesta, Manoah şi nevasta sa au căzut* cu faţa la pămînt.

21. Îngerul lui יהוה YaHWeH nu S-a mai arătat lui Manoah şi nevestei lui. Atunci* Manoah a înţeles că este Îngerul lui יהוה YaHWeH                   

22. şi a zis nevestei sale: „Vom muri*, căci am văzut pe יהוה YaHWeH.”

23. Nevasta sa i-a răspuns: „Dacă ar fi vrut יהוה YaHWeH să ne omoare, n-ar fi primit din mîinile noastre arderea de tot şi darul de mîncare, nu ne-ar fi arătat toate acestea şi nu ne-ar fi făcut să auzim acum asemenea lucruri.”

Naşterea lui Samson

24. Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson*. Copilul** a crescut, şi יהוה YaHWeH l-a binecuvîntat. 

25. Şi Duhul* lui יהוה YaHWeH a început să-l mişte la Mahane-Dan, între** Ţorea şi Eştaol.
----------------------------------

                             Capitolul 14

Lupta lui Samson cu leul

1. Samson s-a coborît la Timna* şi a văzut** acolo o femeie din fetele filistenilor.

2. Cînd s-a suit înapoi, a spus lucrul acesta tatălui său şi mamei sale şi a zis: „Am văzut la Timna o femeie din fetele filistenilor; luaţi-mi-o acum* de nevastă.”                     

3. Tatăl său şi mama sa i-au zis: „Nu este nicio femeie între fetele fraţilor* tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă de la filisteni, care sunt netăiaţi** împrejur?” Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.”

4. Tatăl său şi mama sa nu ştiau că lucrul acesta venea de la* יהוה YaHWeH: căci Samson căuta un prilej de ceartă din partea filistenilor. În vremea aceea filistenii stăpîneau** peste Israel.

5. Samson s-a coborît împreună cu tatăl său şi cu mama sa la Timna. Cînd au ajuns la viile din Timna, iată că i-a ieşit înainte un leu tînăr mugind.

6. Duhul* lui יהוה YaHWeH a venit peste Samson; şi, fără să aibă ceva în mînă, Samson a sfîşiat pe leu cum se sfîşie un ied. N-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse.

7. S-a coborît şi a vorbit cu femeia aceea, şi ea i-a plăcut.

8. După cîtva timp, s-a dus iarăşi la Timna ca s-o ia şi s-a abătut să vadă hoitul leului. Şi iată că în trupul leului era un roi de albine şi miere.

9. A luat mierea în mînă şi a mîncat-o pe drum; şi cînd a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le-a dat şi au mîncat şi ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului.

Căsătoria lui Samson şi ghicitorile

10. Tatăl lui Samson s-a coborît la femeia aceea. Şi acolo Samson a făcut un ospăţ, căci aşa făceau tinerii.

11. Cum l-au văzut, au poftit treizeci de însoţitori care au stat împreună cu el.

12. Samson le-a zis: „Am să vă spun o ghicitoare*. Dacă mi-o veţi ghici în cele şapte** zile ale ospăţului şi dacă o veţi dezlega, vă voi da treizeci de cămăşi şi treizeci de haine♦ de schimb.

13. Dar dacă n-o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb.” Ei i-au zis: „Spune-ne ghicitoarea ta s-o auzim.”

14. Şi el le-a zis: „Din cel ce mănîncă a ieşit ce se mănîncă,şi din cel tare a ieşit dulceaţă.”

15. Trei zile, n-au putut dezlega ghicitoarea. În ziua a şaptea, au zis nevestei lui Samson: „Înduplecă* pe bărbatul tău să ne dezlege ghicitoarea; altfel, te vom arde**, pe tine şi casa tatălui tău. Ne-aţi adunat aici ca să ne jefuiţi, nu-i aşa?”

16. Nevasta lui Samson plîngea lîngă el şi zicea: „Tu n-ai* decît ură pentru mine şi nu mă iubeşti; ai spus o ghicitoare copiilor poporului meu, şi nu mi-ai dezlegat-o!” Şi el i-a răspuns: „N-am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele: să ţi-o dezleg ţie?”

17. Ea a plîns lîngă el tot timpul celor şapte zile cît a ţinut ospăţul; şi în ziua a şaptea, i-a dezlegat-o, căci îl necăjea. Şi ea a dat copiilor poporului ei dezlegarea ghicitorii.

18. Oamenii din cetate au zis lui Samson în ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui: „Ce este mai dulce decît mierea şi ce este mai tare decît leul?”
Şi el le-a zis:„Dacă n-aţi fi arat cu juncana mea, nu mi-aţi fi dezlegat ghicitoarea.”

19. Duhul lui יהוה YaHWeH a venit* peste el, şi s-a coborît la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor ce dezlegaseră ghicitoarea. Era aprins de mînie şi s-a suit la casa tatălui său.

20. Nevasta sa a* fost dată unuia din însoţitori lui, cu care era prieten** el.

                                  Capitolul 15

Stricăciunea făcută holdelor Filistenilor cu vulpile

1. După cîtva timp, pe vremea seceratului grîului, Samson s-a dus să-şi vadă nevasta şi i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la nevasta mea în odaia ei.”

2. Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. „Am crezut că o* urăşti”, a zis el, „şi am dat-o    însoţitorului tău. Nu este sora sa cea tînără mai frumoasă ca ea? Ia-o, dar, în locul ei.”

3. Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de filisteni, dacă le voi face rău.”

4. Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi şi a luat nişte făclii; apoi a legat vulpile coadă de coadă şi a pus cîte o făclie între cele două cozi, la mijloc.

5. A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grînele filistenilor şi a aprins astfel atît stogurile de snopi, cît şi grîul care era în picioare, ba încă şi grădinile de măslini.

6. Filistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?” Li s-a răspuns: „Samson, ginerele timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta şi a dat-o  însoţitorului lui.” Şi* filistenii s-au suit şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.

7. Samson le-a zis: „Aşa faceţi? Nu voi înceta decît după ce mă voi răzbuna pe voi.”

8. I-a bătut aspru, pe spate şi pe pîntece; apoi s-a coborît şi a locuit în crăpătura stîncii Etam.
Samson ucide o mie de Filisteni

9. Atunci filistenii au pornit, au tăbărît în Iuda şi s-au întins pînă la* Lehi.

10. Bărbaţii din Iuda au zis: „Pentru ce v-aţi suit împotriva noastră?” Ei au răspuns: „Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem aşa cum ne-a făcut el nouă.”

11. Atunci trei mii de bărbaţi din Iuda s-au coborît la crăpătura stîncii Etam şi au zis lui Samson: „Nu ştii că filistenii stăpînesc* peste noi? Ce ne-ai făcut deci?” El le-a răspuns: „Le-am făcut aşa cum mi-au făcut şi ei mie.”                                   

12. Ei i-au zis: „Noi ne-am coborît să te legăm, ca să te dăm în mîinile filistenilor.” Samson le-a zis: „Juraţi-mi că nu mă veţi omorî.”

13. Ei i-au răspuns: „Nu; vrem numai să te legăm şi să te dăm în mîinile lor, dar nu te vom omorî.” Şi l-au legat cu două funii noi şi l-au scos din stîncă.

14. Cînd a ajuns la Lehi, filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul* lui יהוה YaHWeH a venit peste el. Funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire de in ars în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mîini.

15. El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mîna şi a luat-o şi a ucis* cu ea o mie de oameni.

16. Şi Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi; cu o falcă de măgar am ucis o mie de oameni.”

17. După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mînă. Şi locul acela s-a numit Ramat-Lehi a). [ a) Sau: Aruncarea fălcii ]

Samson bea apă din stîncă

18. Fiindu-i foarte sete, a strigat către יהוה YaHWeH şi a zis: „Tu ai îngăduit*, prin mîna robului Tău, această mare izbăvire; şi acum să mor de sete şi să cad în mîinile celor netăiaţi împrejur?”

19. Eylohim a despicat crăpătura stîncii din Lehi, şi a ieşit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a* întremat şi s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore a); el este şi astăzi la Lehi. [ a) Sau: Izvorul celui ce strigă ]

20. Samson a fost douăzeci de ani judecător în Israel, pe vremea filistenilor*.                 

                                  Capitolul 16

Dalila

1. Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă şi a intrat la ea.
2. S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici.” Şi l-au înconjurat* şi au pîndit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea şi au zis: „Cînd se va lumina de ziuă, îl vom omorî.”

3. Samson a rămas culcat pînă la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii, s-a sculat şi a apucat porţile cetăţii cu amîndoi stîlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vîrful muntelui din faţa Hebronului.

4. După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila.

5. Stăpînitorii filistenilor s-au suit la ea şi i-au zis: „Înduplecă-l* şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare cîte o mie o sută de sicli de argint.”                               
    
6. Dalila a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit.”

7. Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”

8. Domnitorii filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă. Şi ea l-a legat cu funiile acestea.

9. Iar nişte oameni stăteau la pîndă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de cîlţi cînd se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea.

10. Dalila a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat.”

11. El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”

12. Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Iar nişte oameni stăteau la pîndă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă.

13. Dalila a zis lui Samson: „Pînă acum ţi-ai bătut joc de mine şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat.” El i-a zis: „N-ai decît să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii.”

14. Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pămînt. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a smuls cuiul de lemn din pămînt cu urzeală cu tot.

15. Ea i-a zis: „Cum poţi* spune: „Te iubesc!” cînd inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.”                     
    
16. Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte,

17. şi-a deschis* toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul** n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat lui יהוה YaHWeH din pîntecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”

18. Dalila, văzînd că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui.” Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mîini.

19. Ea* l-a adormit pe genunchii ei. Şi, chemînd un om, a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.                       
   
20. Atunci ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că יהוה YaHWeH Se* depărtase de el.

21. Filistenii l-au apucat şi i-au scos ochii; l-au coborît la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învîrtea la rîşniţă în temniţă.

Răzbunarea şi moartea lui Samson

22. Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras.

23. Şi domnitorii filistenilor s-au strîns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, şi ca să se înveselească. Ei ziceau: „dumnezeul al nostru a dat în mîinile noastre pe Samson, vrăjmaşul nostru.”

24. Şi cînd l-a văzut poporul, au lăudat* pe dumnezeul lor, zicînd: „dumnezeul nostru a dat în mîinile noastre pe vrăjmaşul nostru, pe acela care ne pustia ţara şi ne înmulţea morţii.”

25. În bucuria* inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfete!” Au scos pe Samson din temniţă, şi el a jucat înaintea lor. L-au aşezat între stîlpi.

26. Şi Samson a zis tînărului care-l ţinea de mînă: „Lasă-mă, ca să mă pot atinge de stîlpii pe care se reazemă casa şi să mă reazem de ei.”

27. Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii filistenilor erau acolo, şi pe* acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, care priveau la Samson cum juca.

28. Atunci Samson a strigat către יהוה YaHWeH şi a zis: „יהוה YaHWeH Eylohim! Adu-Ţi* aminte de mine, Te rog; יהוה YaHWeH dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!”

29. Şi Samson a îmbrăţişat amîndoi stîlpii de la mijloc, pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, şi altul la stînga.

30. Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!” S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decît cei pe care-i omorîse în timpul vieţii.

31. Fraţii lui şi toată casa tatălui său s-au coborît şi l-au luat. Cînd s-au suit înapoi, l-au îngropat* între Ţorea şi Eştaol, în mormîntul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.

                                 Capitolul 17

Mica

1. Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica.

2. El a zis mamei sale: „Cei o mie o sută de sicli de argint, care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, argintul acesta este în mîinile mele, eu îl luasem.” Şi mama sa a zis: „Binecuvîntat* să fie fiul meu de יהוה YaHWeH!”

3. El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de sicli de argint; şi mama sa a zis: „Închin cu mîna mea argintul acesta lui יהוה YaHWeH ca să fac* cu el fiului meu un chip cioplit şi un chip turnat; şi astfel ţi-l voi da înapoi.”

4. El a dat argintul înapoi mamei sale. Mama sa a luat* două sute de sicli de argint şi a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip cioplit şi un chip turnat. Chipurile au fost aduse în casa lui Mica.

5. Mica acesta avea o casă a lui Eylohim; a făcut un efod* şi terafimi** şi a sfinţit pe unul din fiii lui ca preot.             

6. În vremea aceea*, nu era împărat în Israel. Fiecare** făcea ce-i plăcea.

7. Era un tînăr în Betleemul lui Iuda, locuiea  in familia lui Iuda; era Levit şi locuia pentru o vreme acolo.

8. Omul acesta a plecat din cetatea* Betleemul lui Iuda, să-şi caute o locuinţă potrivită. Urmîndu-şi drumul, a ajuns pe muntele lui Efraim la casa lui Mica.

9. Mica i-a zis: „De unde vii?” El i-a răspuns: „Eu sunt Levit, din Betleemul lui Iuda, şi merg să-mi caut o locuinţă potrivită.”

10. Mica i-a zis: „Rămîi la mine, tu să-mi* fii tată** şi preot, şi eu îţi voi da zece sicli de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie şi mijloace de trai.”

11. Şi Levitul a intrat la el. S-a hotărît astfel să rămînă la omul acesta, care a privit pe tînăr ca pe unul din fiii lui.

12. Mica a sfinţit* peLevit, şi tînărul acesta i-a slujit ca** preot şi a locuit în casa lui.

13. Şi Mica a zis: „Acum, ştiu că יהוה YaHWeH îmi va face bine, fiindcă am ca preot pe Levitul acesta.”

                                  Capitolul 18

Fiii lui Dan ridică lucruri pentru slujbă din casa lui Mica

1. În vremea* aceea, nu era împărat în Israel; şi seminţia** daniţilor îşi căuta o moşie ca să se aşeze în ea, căci pînă în ziua aceea nu-i căzuse la sorţi nicio moştenire în mijlocul seminţiilor lui Israel.

2. Fiii lui Dan au luat dintre ei toţi, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Ţorea* şi din Eştaol să iscodească** ţara şi s-o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi cercetaţi ţara.” Ei au ajuns pe muntele lui Efraim, la casa♦ lui Mica, şi au rămas peste noapte acolo.

3. Cînd erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tînărului Levit, s-au apropiat şi i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Şi ce ai aici?”

4. El le-a răspuns: „Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, îmi* dă o simbrie, şi eu îi sunt preot.”

5. Ei i-au zis: „Întrebă* pe יהוה YaHWeH ** ca să ştim dacă vom avea noroc în călătoria noastră.”

6. Şi preotul le-a răspuns: „Duceţi-vă* în pace; călătoria pe care o faceţi este sub privirea lui יהוה YaHWeH.”

7. Cei cinci oameni au plecat şi au ajuns în Lais*. Au văzut poporul de acolo trăind** la adăpost, în felul sidoniţilor, liniştit şi fără grijă; în ţară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns, stăpînind peste ei; erau departe de sidoniţi şi n-aveau nicio legătură cu alţi oameni.

8. S-au întors la fraţii lor în Ţorea* şi Eştaol, şi fraţii lor le-au zis: „Ce veste ne aduceţi?”

9. „Haidem”*, au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor; căci am văzut ţara şi iată că era foarte bună. Ce! Staţi** şi nu ziceţi nimic? Nu fiţi leneşi şi porniţi să puneţi stăpînire pe ţara aceasta.

10. Cînd veţi intra în ea, veţi da peste un popor care stă fără* frică. Ţara este mare, şi Eylohim a dat-o în mîinile voastre; este un loc** unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe pămînt.”

11. Şase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Ţorea şi Eştaol, încinşi cu armele lor de război.

12. S-au suit şi au tăbărît la Chiriat-Iearim*, în Iuda; de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pînă în ziua de azi** Mahane-Dan a). [ a) Sau: Tabăra lui Dan ]

13. Au trecut de acolo pe muntele lui Efraim şi au ajuns pînă la casa lui* Mica.

14. Atunci* cei cinci oameni, care se duseseră să iscodească ţara Lais, au luat cuvîntul şi au zis fraţilor lor: „Ştiţi că în** casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit şi un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut.”

15. Ei s-au abătut pe acolo, au intrat în casa tînărului Levit, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate.

16. Cei şase* sute de oameni din fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de război, stăteau la intrarea porţii.

17. Şi cei cinci* oameni, care se duseseră să iscodească ţara, s-au suit şi au intrat în casă; au luat chipul** cioplit, efodul, terafimii şi chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei şase sute de oameni, încinşi cu armele lor de război.

18. Cînd au intrat în casa lui Mica şi au luat chipul cioplit, efodul, terafimii şi chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?”

19. Ei au răspuns: „Taci, pune-ţi* mîna la gură şi vino cu noi; să ne fii părinte** şi preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om sau să fii preotul unei seminţii şi unei familii din Israel?”

 20. Preotul s-a bucurat în inima lui; a luat efodul, terafimii şi chipul cioplit şi s-a unit cu ceata poporului.

21. Au pornit iarăşi la drum şi au plecat, punînd înaintea lor copiii, vitele şi calabalîcurile.

22. După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau în casele vecine cu a lui Mica s-au strîns şi au urmărit pe fiii lui Dan.

23. Au strigat după fiii lui Dan, care s-au întors şi au zis lui Mica: „Ce ai, şi ce înseamnă gloata aceasta de oameni?”

24. El a răspuns: „dumnezeii mei, pe care mi-i am făcut mi i-aţi luat împreună cu preotul şi aţi plecat: ce-mi mai rămîne? Cum puteţi dar să-mi spuneţi: „Ce ai?”

25. Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ţi auzim glasul; căci altfel nişte oameni amărîţi se vor arunca asupra voastră, şi te vei pierde şi pe tine şi pe cei din casa ta.”

26. Şi fiii lui Dan şi-au văzut mai departe de drum. Mica, văzînd că sunt mai tari decît el, s-a întors şi a venit acasă.

Cucerirea cetăţii Lais

27. Au ridicat, dar, ce făcuse Mica şi au luat pe preotul care era în slujba lui şi s-au năpustit* asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în pace; l-au trecut** prin ascuţişul sabiei şi au ars cetatea.

28. Nimeni n-a izbăvit-o, căci era departe* de Sidon, şi locuitorii ei n-aveau nicio legătură cu alţi oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob**. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea şi au locuit în ea;

29. au numit-o* Dan,** după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar cetatea se chema mai înainte Lais.

30. Au înălţat pentru ei chipul cioplit; şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, el şi fiii lui au fost preoţii seminţiei daniţilor pînă* pe vremea robirii ţării.

31. Au aşezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot* timpul cît a fost casa lui יהוה YaHWeH la Silo.

                                   Capitolul 19

Răutatea oamenilor din Ghibea din Beniamin

1. Pe vremea cînd* nu era împărat în Israel, un Levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, şi-a luat ca ţiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda.

2. Ţiitoarea nu i-a fost credincioasă şi l-a părăsit, ca să se ducă în casa tatălui ei în Betleemul* lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.

3. Bărbatul ei s-a sculat şi s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii şi s-o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui şi doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei; şi cînd l-a văzut tatăl femeii aceleia tinere, l-a primit cu bucurie.

4. Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ţinut la el trei zile. Au mîncat şi au băut, şi au rămas noaptea acolo.

5. A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă, şi levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pîine, ca să prinzi la inimă*; şi apoi veţi pleca.”

6. Şi au şezut de au mîncat şi au băut amîndoi. Apoi tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Hotărăşte-te, dar, să rămîi aici la noapte, şi să ţi se înveselească inima.”

7. Bărbatul se scula să plece; dar, în urma stăruinţelor socrului său, a rămas acolo şi noaptea aceea.

8. În ziua a cincea, s-a sculat dis-de-dimineaţă să plece. Atunci tatăl tinerei femei a zis: „Întăreşte-ţi mai întîi inima, te rog; şi rămîi pînă ce se va pleca ziua spre seară.” Şi au mîncat amîndoi.

9. Bărbatul se scula să plece cu ţiitoarea şi sluga lui, dar socrul său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e tîrziu, rămîi, dar, peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămîi aici peste noapte, şi să ţi se înveselească inima; mîine vă veţi scula dis-de-dimineaţă ca să porniţi la drum, şi te vei duce la cortul tău.”

10. Bărbatul n-a vrut să mai rămînă şi în noaptea aceea, ci s-a sculat şi a plecat. A ajuns pînă în faţa Iebusului*, adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu ţiitoarea lui.

11. Cînd s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpînului său: „Haidem să ne îndreptăm spre cetatea* aceasta a iebusiţilor şi să rămînem în ea peste noapte.”

12. Stăpînul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de ai lui Israel, ci să mergem pînă la* Ghibeea.”

13. A mai zis slugii sale: „Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibeea sau Rama*, şi să rămînem acolo peste noapte.”

14. Au mers mai departe, şi apunea soarele cînd s-au apropiat de Ghibeea, care este a lui Beniamin.

15. S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămînă peste noapte în Ghibeea.
Levitul a intrat şi s-a oprit în piaţa cetăţii. Nu s-a găsit nimeni care să-i* primească în casă să rămînă peste noapte.                         

16. Şi iată că un bătrîn se întorcea seara de la munca* cîmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibeea, şi oamenii din locul acela erau beniamiţi.

17. El a ridicat ochii şi a văzut pe călător în piaţa cetăţii. Şi bătrînul i-a zis: „Încotro mergi şi de unde vii?”

18. El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem pînă la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda, şi acum mă duc la* Casa lui יהוה YaHWeH. Dar nu se găseşte nimeni să mă primească în casă.

19. Avem însă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pîine şi vin pentru mine, pentru roaba ta şi pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.”

20. Bătrînul a zis: „Pacea să fie* cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai** să nu rămîi în piaţă peste noapte.”

21. L-a* dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. Călătorii** şi-au spălat picioarele; apoi au mîncat şi au băut.

22. Pe cînd se înveseleau ei, iată că oamenii* din cetate, nişte fii ai lui Belial**, oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă şi au zis bătrînului, stăpînul casei: „Scoate♦ pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.”

23. Stăpînul* casei a ieşit la ei şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvîrşiţi** mişelia aceasta.

24. Iată* că am o fată fecioară, şi omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le** şi faceţi-le ce vă va plăcea. Dar nu săvîrşiţi cu omul acesta o faptă aşa de nelegiuită.”

25. Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul şi-a luat ţiitoarea şi le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat* cu ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea pînă dimineaţa; şi i-au dat drumul cînd se lumina de ziuă.

26. Către ziuă, femeia aceasta a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era bărbatul ei şi a rămas acolo pînă la ziuă.

27. Şi dimineaţa, bărbatul ei s-a sculat, a deschis uşa casei şi a ieşit ca să-şi urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, ţiitoarea lui, era întinsă la uşa casei, cu mîinile pe prag.

28. El i-a zis: „Scoală-te şi haidem să mergem!” Ea n-a* răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar şi a plecat acasă.

29. Cînd a ajuns acasă, a luat un cuţit, a apucat pe ţiitoarea lui şi a* tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în tot ţinutul lui Israel.

30. Toţi cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s-a întîmplat şi nu s-a văzut aşa ceva, de cînd s-au suit copiii lui Israel din Egipt pînă în ziua de azi; luaţi aminte, dar, la lucrul acesta, sfătuiţi-vă* şi vorbiţi!”

                                  Capitolul 20

Poporul la Miţpa

1. Toţi copiii* lui Israel au ieşit de la Dan** pînă la Beer-Şeba şi ţara Galaadului, şi adunarea s-a strîns ca un singur om înaintea lui יהוה YaHWeH la Miţpa♦.

2. Căpeteniile întregului popor, toate seminţiile lui Israel, au venit în adunarea poporului lui Eylohim: erau patru sute de mii de oameni pedeştri, care scoteau* sabia.                                   

3. Şi fiii lui Beniamin au auzit că se suiseră copiii lui Israel la Miţpa. Copiii lui Israel au zis: „Spuneţi cum s-a întîmplat această nelegiuire?”

4. Atunci Levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvîntul şi a zis: „Ajunsesem, împreună cu ţiitoarea mea, la Ghibeea* lui Beniamin, ca să rămînem peste noapte acolo.

5. Locuitorii* din Ghibeea s-au sculat împotriva mea şi au înconjurat noaptea casa în care eram. Aveau de gînd să mă omoare; au siluit pe ţiitoarea** mea pînă cînd a murit.

6. Mi-am luat* ţiitoarea şi am tăiat-o în bucăţi, pe care le-am trimis în tot ţinutul moştenirii lui Israel; căci au săvîrşit o nelegiuire** şi o mişelie în Israel.

7. Iată-vă pe toţi, copii ai lui Israel; sfătuiţi-vă* şi luaţi o hotărîre aici!”

8. Tot poporul s-a sculat ca un singur om şi a zis: „Niciunul din noi să nu se ducă în cortul lui şi nimeni să nu se întoarcă acasă.

9. Iată acum ce vom face cetăţii Ghibeea: să mergem împotriva ei după cum vom ieşi la sorţi.

10. Să luăm din toate seminţiile lui Israel zece oameni din o sută, o sută dintr-o mie şi o mie din zece mii; ei să se ducă să caute merinde pentru popor pentru ca, la întoarcerea lor, să facem cetăţii Ghibeea din Beniamin, potrivit cu toată mişelia pe care a făcut-o ea în Israel.”

11. Astfel toţi bărbaţii lui Israel s-au strîns împotriva cetăţii, uniţi ca un singur om.

12. Seminţiile* lui Israel au trimis nişte oameni în toate familiile lui Beniamin, ca să-i spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care s-a făcut între voi?

13. Scoateţi afară acum pe oamenii aceia stricaţi* din Ghibeea ca să-i omorîm şi să curăţăm răul** din mijlocul lui Israel.” Dar beniamiţii n-au vrut să asculte glasul fraţilor lor, copiii lui Israel.

14. Beniamiţii au ieşit din cetăţile lor şi s-au strîns la Ghibeea ca să lupte împotriva copiilor lui Israel.

15. Numărul beniamiţilor ieşiţi în ziua aceea din cetăţi a fost de douăzeci şi şase de mii de oameni care scoteau sabia, fără să se mai socotească şi locuitorii din Ghibeea, care alcătuiau şapte sute de oameni aleşi.

16. În tot poporul acesta, erau şapte sute de oameni aleşi care nu* se slujeau de mîna dreaptă; toţi aceştia, aruncînd o piatră cu praştia, puteau să ochească un fir de păr şi nu dădeau greş.

17. S-a făcut şi numărătoarea bărbaţilor lui Israel, afară de ai lui Beniamin, şi s-au găsit patru sute de mii care scoteau sabia, toţi bărbaţi de război.

18. Şi copiii lui Israel s-au sculat, s-au suit* la Betel şi au întrebat** pe Eylohim, zicînd: „Cine din noi să se suie întîi ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamin?” יהוה YaHWeH a răspuns: „Iuda să se suie întîi.”

Seminţia lui Beniamin este aproape nimicită

19. Copiii lui Israel au pornit dis-de-dimineaţă şi au tăbărît la Ghibeea.

20. Şi bărbaţii lui Israel au înaintat ca să înceapă lupta împotriva bărbaţilor lui Beniamin şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, înaintea cetăţii Ghibeea.

21. Fiii* lui Beniamin au ieşit din Ghibeea şi în ziua aceea au culcat la pămînt douăzeci şi două de mii de oameni din Israel.

22. Poporul, bărbaţii lui Israel, s-au îmbărbătat şi s-au aşezat din nou în linie de bătaie în locul unde se aşezaseră în ziua întîi.

23. Şi* copiii lui Israel s-au suit şi au plîns înaintea lui יהוה YaHWeH pînă seara; au întrebat pe יהוה YaHWeH şi au zis: „Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin?” יהוה YaHWeH a răspuns: „Suiţi-vă împotriva lui.”

24. Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin, în ziua a doua.

25. Şi în aceeaşi zi* beniamiţii le-au ieşit înainte din Ghibeea şi iarăşi au culcat la pămînt optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toţi în stare să poarte armele.

26. Toţi copiii lui Israel şi tot poporul s-au suit* şi au venit la Betel; au plîns şi au rămas acolo înaintea lui יהוה YaHWeH au postit în ziua aceea pînă seara şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire înaintea lui יהוה YaHWeH.

27. Şi copiii lui Israel au întrebat pe יהוה YaHWeH – acolo se găsea atunci chivotul* Legămîntului lui יהוה YaHWeH

28. şi Fineas*, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea** pe vremea aceea înaintea lui יהוה YaHWeH – şi au zis: „Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin sau să mă las?” יהוה YaHWeH a răspuns: „Suiţi-vă, căci mîine îi voi da în mîinile voastre.”

29. Atunci Israel a pus nişte oameni la* pîndă în jurul cetăţii Ghibeea.

30. Copiii lui Israel s-au suit împotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, şi s-au aşezat în linie de bătaie înaintea cetăţii Ghibeea, ca şi în celelalte dăţi.

31. Şi fiii lui Beniamin au ieşit înaintea poporului şi au fost traşi departe de cetate. Au început să lovească de moarte în popor, ca şi în celelalte dăţi, pe drumurile cele mari, care suie: unul la Betel şi altul la Ghibeea prin cîmpie, şi au ucis aproape treizeci de bărbaţi din Israel.

32. Fiii lui Beniamin ziceau: „Iată-i bătuţi înaintea noastră ca şi mai înainte!” Dar copiii lui Israel ziceau: „Să fugim şi să-i tragem departe de cetate, la drumul mare.”

33. Toţi bărbaţii lui Israel şi-au părăsit locurile şi s-au înşiruit de bătaie la Baal-Tamar; şi oamenii lui Israel, care stăteau la pîndă, s-au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibeea.

34. Zece mii de oameni aleşi din tot Israelul au ajuns înaintea cetăţii Ghibeea. Lupta a fost aprigă, şi beniamiţii* nu-şi închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă.

35. יהוה YaHWeH a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, şi copiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci şi cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toţi în stare să poarte armele.

36. Fiii lui Beniamin credeau că bărbaţii* lui Israel sunt bătuţi, căci aceştia făceau loc beniamiţilor şi se bizuiau pe oamenii pe care-i puseseră la pîndă împotriva cetăţii Ghibeea.

37. Oamenii de la pîndă* s-au aruncat repede asupra cetăţii Ghibeea, au pornit înainte şi au trecut toată cetatea prin ascuţişul sabiei.

38. După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbaţii lui Israel, cei de la pîndă aveau să facă să se înalţe din cetate un fum gros.

39. Atunci bărbaţii lui Israel s-au întors în luptă. Beniamiţii le omorîseră aproape treizeci de oameni şi ziceau: „Negreşit, iată-i bătuţi înaintea noastră ca în cea dintîi luptă!”

40. Dar un fum gros începea să se înalţe atunci din cetate. Beniamiţii s-au uitat* înapoi; şi iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer.

41. Bărbaţii lui Israel se întorseseră; şi bărbaţii lui Beniamin s-au înspăimîntat, văzînd prăpădul care avea să-i ajungă.

42. Au dat dosul înaintea bărbaţilor lui Israel şi au fugit pe calea care duce în pustiu. Dar năvălitorii s-au luat după ei, iar pe cei ce ieşiseră din cetate i-au culcat la pămînt, căci îi prinseseră la mijloc.

43. Au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit şi l-au zdrobit de îndată ce voia să se odihnească, pînă în faţa cetăţii Ghibeea înspre soare-răsare.

44. Optsprezece mii de bărbaţi au căzut din Beniamin, toţi voinici.

45. Din cei ce au dat dosul ca să fugă spre pustiu, la stînca Rimon*, bărbaţii lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmărit pînă la Ghideom şi au ucis din ei două mii.

46. Întreg numărul beniamiţilor care au pierit în ziua aceea a fost de douăzeci şi cinci de mii de oameni în stare să poarte armele, toţi voinici.

47. Şase sute de oameni erau cei ce dăduseră* dosul şi fugiseră spre pustiu, la stînca Rimon; acolo au rămas patru luni.

48. Bărbaţii lui Israel s-au întors la fiii lui Beniamin şi i-au trecut prin ascuţişul sabiei, de la oamenii din cetăţi pînă la dobitoace şi tot ce au găsit. Au pus de asemenea foc tuturor cetăţilor pe care le-a găsit în cale.   

                                 Capitolul 21

Înmulţirea din nou a seminţiei lui Beniamin

1. Bărbaţii* lui Israel juraseră la Miţpa, zicînd: „Niciunul din noi să nu-şi dea fata după un beniamit.”

2. Poporul a venit la Betel* şi a stat înaintea lui יהוה YaHWeH pînă seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrimi

3. şi au zis: „יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel, pentru ce s-a întîmplat aşa ceva în Israel: să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?”

4. A doua zi, poporul s-a sculat dis-de-dimineaţă; au zidit* acolo un altar şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire.

5. Copiii lui Israel au zis: „Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s-a suit la adunare înaintea lui יהוה YaHWeH?” Căci făcuseră* un jurămînt mare împotriva oricui nu s-ar sui la יהוה YaHWeH la Miţpa, şi ziseseră: „Să fie pedepsit cu moartea.”

6. Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin şi ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel.

7. Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viaţă, fiindcă am jurat pe יהוה YaHWeH să nu le dăm fetele noastre de neveste?”

8. Ei au zis deci: „Este cineva dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi suit la יהוה YaHWeH la Miţpa?” Şi nimeni din Iabes*, din Galaad, nu venise în tabără, la adunare.

9. Au făcut numărătoarea poporului, şi nu era acolo niciunul din locuitorii din Iabes, din Galaad.

10. Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, dîndu-le porunca aceasta: „Duceţi-vă* şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabes, din Galaad, cu femeile şi copiii.

11. Iată ce să faceţi: să nimiciţi cu desăvîrşire orice bărbat* şi orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat.”

12. Au găsit între locuitorii din Iabes, din Galaad, patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus în tabără la Silo*; care este în ţara Canaanului.”

13. Toată adunarea a trimis soli să vorbească fiilor lui Beniamin care erau* la stînca Rimon şi să le vestească pacea.

14. În timpul acela beniamiţii s-au întors şi li s-au dat de neveste acelea pe care le lăsaseră cu viaţă din femeile din Iabes, din Galaad. Dar nu erau destule.

15. Poporului îi* părea rău de Beniamin, căci יהוה YaHWeH făcuse o spărtură în seminţiile lui Israel.

16. Bătrînii Adunării au zis: „Cum să facem rost de neveste pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?”

17. Şi au zis: „Cei ce au mai rămas din Beniamin să-şi păstreze moştenirea, ca să nu se şteargă o seminţie din Israel.

18. Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel* au jurat, zicînd: „Blestemat să fie cine va da o nevastă unui beniamit!”

19. Şi au zis: „Iată, în fiecare an este o sărbătoare a lui יהוה YaHWeH la Silo, care este la miazănoapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, şi la miazăzi de Lebona.”

20. Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: „Duceţi-vă şi staţi la pîndă în vii.

21. Uitaţi-vă, şi cînd veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să joace*, să ieşiţi din vii, să vă luaţi fiecare cîte o nevastă din fetele din Silo şi să vă duceţi în ţara lui Beniamin.

22. Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plîngă la noi, le vom spune: „Daţi-ni-le nouă, căci n-am luat cîte o nevastă de fiecare în război. Nu voi li le-aţi dat: numai atunci aţi fi vinovaţi.”

23. Fiii lui Beniamin au făcut aşa: şi-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe care le-au răpit; apoi au plecat şi s-au întors în moştenirea lor; au zidit* iarăşi cetăţile şi au locuit acolo.

24. Şi, în acelaşi timp, copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminţia lui şi în familia lui şi s-a  întors fiecare în moştenirea lui.

25. Pe vremea aceea*, nu era împărat în Israel, fiecare** făcea ce-i plăcea.

                  ---------- HallelYah ----------