Iov - Yowb

Iov - Yowb

Ketuvim - Scrieri    

                            Capitolul 1

Propăşirea lui Iov

1. Era în ţara* Uţ un om care se numea Iov.** Şi omul acesta era fără prihană♦ şi curat la suflet. El se temea♦♦ de יהוה YaHWeH şi se abătea de la rău.

2. I s-au născut şapte fii şi trei fete.

3. Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.

4. Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rînd pe rînd, cîte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănînce şi să bea împreună cu ei.

5. Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei cîte o ardere de tot*. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat** pe יהוה YaHWeH în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.

Satana cere să se atingă de Iov

6. Fiii lui יהוה YaHWeH au venit* într-o zi** de s-au înfăţişat înaintea lui יהוה YaHWeH. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.

7. יהוה YaHWeH a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns lui יהוה YaHWeH: „De la cutreierarea* pămîntului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”            

8. יהוה YaHWeH a zis Satanei: „Ai văzut* pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană** şi curat la suflet, care se teme de יהוה YaHWeH şi se abate de la rău.”

9. Şi Satana a răspuns lui יהוה YaHWeH: „Oare degeaba se teme Iov de יהוה YaHWeH?

10. Nu l-ai* ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvîntat lucrul** mîinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara.

11. Dar ia întinde-Ţi* mîna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema** în faţă.”

12. יהוה YaHWeH a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mînă tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mîna.” Şi Satana a plecat dinaintea lui יהוה YaHWeH.

Răbdarea lui Iov

13. Într-o zi, pe cînd fiii şi fiicele* lui Iov mîncau şi beau vin în casa fratelui lor cel întîi născut,

14. a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lîngă ei.

15. Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”

16. Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui יהוה YaHWeH a căzut din cer şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”

17. Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Nişte Haldei, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”

18. Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii* tăi şi fiicele tale mîncau şi beau vin în casa fratelui lor întîi născu

19. Şi deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.

20. Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfîşiat* mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se** la pămînt, s-a închinat
     
21. şi a zis: „Gol* am ieşit din pîntecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. יהוה YaHWeH a dat** şi יהוה YaHWeH a luat♦ – binecuvîntat♦♦ fie Numele lui יהוה YaHWeH!”

22. În toate* acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui יהוה YaHWeH.

                          Capitolul 2

Satana învinuieşte pe Iov

1. Fiii lui יהוה YaHWeH au venit într-o zi* de s-au înfăţişat înaintea lui יהוה YaHWeH. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea lui יהוה YaHWeH.

2. יהוה YaHWeH a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns* lui יהוה YaHWeH: „De la cutreierarea pămîntului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”

3. יהוה YaHWeH a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană* şi curat la suflet. El se teme de יהוה YaHWeH şi se abate de la rău. El se ţine tare** în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd♦ fără pricină.”

4. Şi Satana a răspuns lui יהוה YaHWeH: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.

5. Dar ia întinde-Ţi* mîna şi atinge-Te de oasele** şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”

6. יהוה YaHWeH* a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mînă: numai cruţă-i viaţa.”

7. Şi Satana a plecat dinaintea lui יהוה YaHWeH. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa* piciorului pînă în creştetul capului.

8. Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă*.

9. Nevasta sa i-a zis: „Tu rămîi* neclintit** în neprihănirea ta! Blestemă pe יהוה YaHWeH, şi mori!”

10. Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim* de la יהוה YaHWeH binele, şi să nu primim şi răul?” În toate** acestea, Iov n-a păcătuit♦ deloc cu buzele lui.

Cei trei prieteni vin la Iov

11. Trei prieteni* ai lui Iov, Elifaz din Teman**, Bildad din Şuah♦, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plîngă de milă♦♦ şi să-l mîngîie.

12. Ridicîndu-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plîns. Şi-au sfîşiat mantalele şi au aruncat* cu ţărînă în văzduh deasupra capetelor lor.

13. Şi au şezut pe pămînt lîngă el şapte zile şi şapte* nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cît de mare îi este durerea.

                        Capitolul 3

Plîngerea lui Iov

1. După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.

2. A luat cuvîntul şi a zis:

3. „Blestemată* să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.”

4. Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească יהוה YaHWeH de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5. S-o cuprindă întunericul* şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimînte !*

6. Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8. Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce* ştiu să întărîte Leviatanul a); [ a) Sau: monstrul ]

9. să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10. Căci n-a închis pîntecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11. De ce* n-am murit în pîntecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

12. De ce am găsit genunchi* care să mă primească? Şi ţîţe care să-mi dea lapte?

13. Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni

14. cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, care şi-au zidit falnice* morminte,

15. cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.

16. Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură* îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!

17. Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18. Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud* glasul asupritorului;

19. cel mic şi cel mare sunt totuna acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

20. Pentru ce dă* יהוה YaHWeH lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărîţi** la suflet,

21. care aşteaptă* moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară**,

22. care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? 

23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte* יהוה YaHWeH din toate părţile?

24. Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

25. De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!

26. N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”

                        Capitolul 4

Cuvîntarea lui Elifaz către Iov

1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3. De multe ori tu ai învăţat pe alţii şi ai întărit mîinile* slăbite.

4. Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau şi ai întărit genunchii* care se îndoiau.

5. Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica* ta de יהוה YaHWeH sprijinul tău?

6. Nădejdea* ta, nu-i neprihănirea ta?

7. Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat* a pierit? Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

8. După cîte am văzut eu, numai cei ce ară* fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!

9. Aceia pier prin suflarea lui יהוה YaHWeH, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

10. Mugetul leilor încetează, dinţii* puilor de lei sunt zdrobiţi!

11. Leul* bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.                                  

Toţi oamenii sunt vinovaţi

12. Un cuvînt s-a furişat pînă la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.

13. În clipa cînd* vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sunt cufundaţi într-un somn adînc,

14. m-a apucat groaza* şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat.

15. Un duh a trecut pe lîngă mine… tot părul mi s-a zbîrlit ca ariciul…

16. Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

17. „Fi-va omul* fără vină înaintea lui יהוה YaHWeH?Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a creat?

18. Dacă n-are încredere יהוה YaHWeH* nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

19. cu cît* mai mult la cei ce locuiesc în case** de lut, care îşi trag obîrşia din ţărînă şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

20. De dimineaţă pînă seara sunt* zdrobiţi, pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.                                                         

21. Li se* taie firul vieţii: mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea!**

                        Capitolul 5

Nelegiuitul piere

1. Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?

2. Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.

3. Am* văzut pe un nebun prinzînd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa.

4. Fiii* lui n-au noroc, sunt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni** nu-i scapă!

5. Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, care vin să-l ia chiar şi din spini, şi averile lui sunt înghiţite de oameni* însetaţi.

6. Nenorocirea nu răsare din ţărînă, şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt.

7. Omul se naşte* ca să sufere, după cum scînteia se naşte ca să zboare.

Ajutorul este la יהוה YaHWeH

8. Eu aş alerga la יהוה YaHWeH, lui יהוה YaHWeH I-aş spune necazul meu.

9. El face lucruri* mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

10. El varsă ploaia* pe pămînt şi trimite apă pe cîmpii.

11. El înalţă* pe cei smeriţi şi izbăveşte pe cei necăjiţi.

12. El nimiceşte* planurile oamenilor vicleni, şi mîinile lor nu pot să le împlinească.

13. El prinde* pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sunt răsturnate:

14. dau peste întuneric în mijlocul* zilei, bîjbîie ziua în amiaza mare ca noaptea.

15. Astfel, יהוה YaHWeH ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor şi-l scapă* din mîna celor puternici.

16. Aşa* încît nădejdea sprijină pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.

 Adăpostul lui יהוה YaHWeH

17. Ferice* de omul pe care-l ceartă יהוה YaHWeH! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.

18. El face* rana şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.

19. De şase* ori te va izbăvi din necaz şi de şapte** ori nu te va atinge răul.

20. El te va scăpa de moarte în vreme de foamete* şi de loviturile sabiei în vreme de război.

21. Vei fi la adăpost de biciul* limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea.

22. Vei rîde de pustiire ca şi de foamete şi nu vei avea să te temi de fiarele* pămîntului.

23. Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele* cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine.

24. Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi,

25. îţi vei vedea sămînţa* crescîndu-ţi şi odraslele înmulţindu-se ca iarba** de pe cîmp.

26. Vei intra în mormînt la bătrîneţe*, ca snopul strîns la vremea lui.

27. Iată ce am cercetat* şi aşa este! Ascultă, că sunt spre folosul tău!”

                         Capitolul 6

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

3. ar fi mai grele decît nisipul* mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

4. Căci* săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groaza** lui יהוה YaHWeH bagă fiori în mine!

5. Zbiară măgarul sălbatic cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

6. Poţi mînca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

7. Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

8. O, de mi s-ar asculta dorinţa şi de mi-ar împlini יהוה YaHWeH nădejdea!

9. De* ar vrea יהוה YaHWeH să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

10. Îmi va rămîne măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte: că* niciodată n-am călcat Poruncile** Celui Sfînt.

11. La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

12. Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

13. Nu sunt eu lipsit de ajutor şi n-a fugit mîntuirea de mine? Iov se tînguieşte

14. Cel ce suferă* are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.

15. Fraţii* mei s-au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor** care trec.

16. Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

17. vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui şi li se usucă albia.

18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustiu şi pier.

19. Cetele celor din Tema* se uită ţintă la ele, călătorii din Seba** sunt plini de nădejde cînd le văd.

20. Dar rămîn înşelaţi* în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

21. Aşa sunteţi* şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi**!

22. V-am zis eu oare: „Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

23. scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi”?

24. Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

25. O, cît de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

26. Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui deznădăjduit?

27. Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi* pe prietenul vostru.

28. Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

29. Întoarceţi-vă* nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă şi mărturisiţi că sunt nevinovat!

30. Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

                          Capitolul 7

Iov deznădăjduit

1. Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş* şi zilele lui sunt ca ale unui lucrător cu ziua.

2. Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

3. aşa am eu parte de luni de durere*, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.

4. Mă culc şi zic: „Cînd mă voi scula*? Cînd se va sfîrşi noaptea?” Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

5. Trupul mi se acoperă* cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

6. Zilele mele* zboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

7. Adu-Ţi aminte, יהוה YaHWeH, că viaţa mea* este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

8. Ochiul* care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul Tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

9. Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se* coboară în Locuinţa morţilor!

10. Nu se va mai întoarce în casa lui şi nu-şi va mai cunoaşte locul* în care locuia.

11. De aceea nu-mi* voi ţine gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui** în amărăciunea sufletului meu.

12. Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

13. Cînd* zic: „Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,”

14. atunci mă înspăimînţi prin vise, mă îngrozeşti prin vedenii.

15. Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

16. Le dispreţuiesc*!… nu voi trăi în veci… Lasă-mă**, căci doar o suflare mi-e viaţa♦!

17. Ce este* omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

18. să-l cercetezi în toate dimineţile şi să-l încerci în toate clipele?

19. Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

20. Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul* oamenilor? Pentru ce m-ai pus** ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

21. Pentru ce nu-mi ierţi păcatul şi pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!”

                          Capitolul 8

Cuvîntarea lui Bildad

1. Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Pînă cînd vrei să vorbeşti astfel şi pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic?

3. Oare va răsturna* יהוה YaHWeH dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?

4. Dacă fiii tăi au păcătuit* împotriva Lui, i-a dat pe mîna păcatului.

5. Dar tu, dacă* alergi la יהוה YaHWeH, dacă rogi pe Cel Atotputernic,

6. dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.

7. Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai tîrziu.

8. Întreabă* pe cei din neamurile trecute şi ia aminte la păţania părinţilor lor. 

9. Căci noi* suntem de ieri şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pămînt nu sunt decît o umbră. 

10. Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:

11. „Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?

12. Fiind încă* verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decît toate ierburile.

13. Aşa se întîmplă tuturor celor ce uită pe יהוה YaHWeH, şi nădejdea* celui nelegiuit va pieri.

14. Încrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pînză de păianjen.

15. Se bizuie* pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine.

16. Cum dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa,

17. îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde pînă în ziduri.

18. Dar dacă-l smulgi* din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice: „Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!”

19. Iată, aşa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui; apoi din* acelaşi pămînt răsar alţii după el.

20. Nu, יהוה YaHWeH nu leapădă pe omul fără prihană şi nu ocroteşte pe cei răi.

21. Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cîntări de veselie.

22. Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi* de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.”

                         Capitolul 9

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată* dreptate înaintea lui יהוה YaHWeH?

3. Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.

4. A Lui* este înţelepciunea şi atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

5. El mută deodată munţii şi-i răstoarnă în mînia Sa.

6. Zguduie* pămîntul din temelia** lui, de i se clatină stîlpii.

7. Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele sub pecetea Lui.

8. Numai El* întinde cerurile şi umblă pe înălţimile mării.

9. El a creat* Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

10. El face* lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

11. Iată*, El trece pe lîngă mine, şi nu-L văd, Se duce şi nu-L zăresc.

12. Dacă* apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: „Ce faci?”

13. יהוה YaHWeH nu-Şi întoarce mînia; sub El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei*.

14. Şi eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?

15. Chiar dacă aş* avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog Judecătorului.

16. Şi chiar dacă m-ar asculta cînd Îl chem, tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul;

17. El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină* rănile,

18. care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

19. Să alerg la putere? El este Atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

20. Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

21. Nevinovat! Sunt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

22. Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat* ca şi pe cel vinovat.

23. Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!… Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

24. Pămîntul este dat pe mîinile celui nelegiuit; El acoperă* ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

25. Zilele* mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

26. trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul* care se repede asupra prăzii.

27. Dacă* zic: „Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea şi să fiu voios”,

28. sunt îngrozit* de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat**.

29. Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

30. Chiar dacă* m-aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţa mîinile cu leşie,

31. Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

32. Căci El nu* este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să mergem împreună la judecată.

33. Nici nu* este vreun Mjlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

34. Să-Şi tragă* însă varga deasupra mea şi să nu mă mai tulbure spaima Lui.

35. Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpîn pe mine.

                          Capitolul 10

1. M-am dezgustat* de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi** în amărăciunea sufletului meu.

2. Eu zic lui יהוה YaHWeH: „Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

3. Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mîinilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

4. Oare ai ochi de carne, sau vezi* cum vede un om?

5. Zilele Tale sunt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

6. ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

7. cînd* ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

8. Mîinile* Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime…Şi Tu să mă nimiceşti!

9. Adu-Ţi aminte* că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

10. Nu m-ai* muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brînza?

11. M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine;

12. mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

13. Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

14. că, dacă păcătuiesc, să mă* pîndeşti şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

15. Dacă sunt vinovat, vai* de mine! Dacă sunt nevinovat** nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia♦ mea.

16. Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti* ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

17. îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

18. Pentru ce* m-ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

19. Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!”

20. Nu sunt* zilele mele destul de puţine? Să mă lase** dar, să plece♦ de la mine, şi să răsuflu puţin,

21. înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

22. în ţara* întunericului şi a umbrei** morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala şi unde lumina este ca întunericul!”

                         Capitolul 11

Cuvîntarea lui Ţofar

1. Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns şi să creadă limbutul că are dreptate?

3. Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

4. Tu zici*: „Felul meu de a vedea este drept, şi sunt curat în ochii Tăi.”

5. Ah! de ar vrea יהוה YaHWeH să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă

6. şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi* răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta.

7. Poţi spune tu că poţi pătrunde* adîncimile lui יהוה YaHWeH, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atotputernic?

8. Cît cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

9. Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul şi mai lată decît marea.

10. Dacă* apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?

11. Căci El* cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

12. Omul* dimpotrivă, are minte de nebun şi s-a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!

13. Tu, îndreaptă-ţi* inima** spre יהוה YaHWeH, întinde-ţi♦ mîinile spre El.

14. Depărtează-te de fără de Lege şi nu lăsa nedreptatea* să locuiască în cortul tău.

15. Şi atunci*, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

16. îţi vei uita* suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.

17. Zilele tale vor străluci mai tare* decît soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.

18. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău şi vei vedea că te poţi odihni* liniştit.

19. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

20. Dar ochii* celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea** lor!”

                         Capitolul 12

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. „S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteţi voi şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!

3. Am* şi eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe care le spuneţi voi?

4. Eu sunt de batjocura* prietenilor mei, cînd** cer ajutorul lui יהוה YaHWeH: dreptul, nevinovatul, de batjocură!

5. Dispreţ în nenorocire! – iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!

6. Jefuitorilor li se lasă corturile în pace*, celor ce mînie pe יהוה YaHWeH le merge bine, măcar că au dumnezeul lor pumnul.

7. Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;

8. vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.

9. Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna lui יהוה YaHWeH a făcut asemenea lucruri?

10. El ţine în mînă* sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.

11. Nu deosebeşte* urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncărurile?

12. La bătrîni* se găseşte înţelepciunea, şi într-o viaţă lungă e priceperea.

13. La יהוה YaHWeH* este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt.

14. Ce dărîmă* El, nu va fi zidit din nou; pe cine-l închide** El, nimeni nu-l va scăpa.

15. El opreşte* apele şi totul se usucă; El le dă** drumul, şi pustiesc pămîntul.

16. El* are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe cel ce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.

17. El ia robi pe sfetnici şi tulbură* mintea judecătorilor.

18. El dezleagă legătura împăraţilor şi le pune o frînghie în jurul coapselor.

19. El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici.

20. El taie* vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.

21. El varsă* dispreţul asupra celor mari; El dezleagă brîul celor tari.

22. El descoperă* ce este ascuns în întuneric, El aduce la lumină umbra morţii.

23. El face* pe neamuri să crească şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe şi El le aduce înapoi în hotarele lor.

24. El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face* să rătăcească în pustiuri fără drum,

25. unde* bîjbîie prin întuneric şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine** ca nişte oameni beţi.

                          Capitolul 13

1. Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.

2. Ce* ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sunt mai prejos decît voi.

3. Dar* vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui יהוה YaHWeH.

4. Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori* de nimic.

5. O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune* aţi fi arătat!

6. Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

7. Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru יהוה YaHWeH? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi?

8. Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui יהוה YaHWeH?

9. Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?

10. Nu, nu; ci El vă va osîndi, dacă în ascuns nu lucraţi decît părtinindu-L pe El.

11. Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?

12. Părerile voastre sunt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut.

13. Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întîmplă-mi-se ce mi s-ar întîmpla.

14. Îmi voi lua carnea* în dinţi şi îmi voi pune viaţa** în joc.

15. Da, mă va ucide*: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi** voi apăra purtarea în faţa Lui.

16. Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.

17. Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.

18. Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.

19. Are cineva* ceva de spus împotriva mea? Atunci tac şi vreau să mor.

20. Numai* două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:

21. Trage-Ţi* mîna de pe mine şi nu mă mai tulbura cu groaza Ta.

22. Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu şi răspunde-mi Tu!

23. Cîte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de Lege şi păcatele mele.

24. Pentru ce Îţi* ascunzi Faţa şi mă iei drept** vrăjmaş?

25. Vrei să* loveşti o frunză suflată de vînt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?

26. Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare şi să mă pedepseşti* pentru greşeli din tinereţe?

27. Pentru ce să-mi pui* picioarele în butuci, să-mi pîndeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,

28. cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii?

                            Capitolul 14

1. Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină* de necazuri.

2. Se naşte* şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

3. Şi asupra lui* ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi** la judecată cu Tine!

4. Cum ar putea* să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

5. Dacă* zilele lui sunt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

6. întoarce-Ţi* măcar privirile de la el şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul** la sfîrşitul zilei.

7. Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat* odrăsleşte din nou şi iar dă lăstari.

8. Cînd i-a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,

9. înverzeşte iarăşi de mirosul apei şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

10. Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?

11. Cum pier apele din lacuri şi cum seacă şi se usucă rîurile,

12. aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît* vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.

13. Ah! de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor, de m-ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!

14. Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aş* mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă** mi se va schimba starea în care mă găsesc.

15. Atunci m-ai* chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mîinilor Tale.

16. Dar astăzi îmi numeri* paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

17. călcările mele de Lege* sunt pecetluite într-un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.

18. Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei,

19. cum este mîncată piatra de ape şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

20. Îl urmăreşti întruna, şi se duce; îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.

21. De ajung fiii lui la cinste, el* nu ştie nimic; de sunt înjosiţi, habar n-are.

22. Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

                          Capitolul 15

A doua cuvîntare a lui Elifaz

1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

3. Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic şi prin cuvîntări care nu slujesc la nimic?

4. Tu nimiceşti chiar şi frica de יהוה YaHWeH, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de יהוה YaHWeH.

5. Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

6. Nu eu, ci gura* ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7. Tu eşti omul care s-a născut întîi? Te-ai născut* tu înaintea dealurilor?

8. Ai fost tu* la sfaturile lui יהוה YaHWeH; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

9. Ce* ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?

10. Între* noi sunt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

11. Puţin lucru sunt mîngîierile lui יהוה YaHWeH pentru tine şi cuvintele care-ţi vorbesc atît de blînd?

12. Încotro te trage inima şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

13. Ce! împotriva lui יהוה YaHWeH îţi îndrepţi tu mînia şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea:

14. „Ce* este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

15. Dacă n-are încredere יהוה YaHWeH nici în sfinţii* Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,

16. cu cît* mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată omul, care** bea nelegiuirea ca apa!”?

17. Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

18. ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind de la părinţii* lor,

19. cărora singuri li se dăduse ţara şi printre care niciun străin* nu venise încă.

20. „Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi* anii de care are parte cel nelegiuit.

21. Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii* lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

22. El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l ameninţă; 

23. aleargă* încoace şi încolo să caute pîine, ştie că-l aşteaptă ziua întunericului**.

24. Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

25. Căci a ridicat mîna împotriva lui יהוה YaHWeH, s-a împotrivit Celui Atotputernic

26. şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

27. Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză

28. şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

29. Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

30. Nu va putea ieşi din întuneric, flacăra îi va arde mlădiţele, şi יהוה YaHWeH îl va pierde* cu suflarea gurii Lui.

31. Dacă se încrede* în rău, se înşală, căci răul îi va fi răsplata.

32. Ea va veni înainte* de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

33. Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34. Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

35. El zămisleşte* răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade care-l înşală.”

                           Capitolul 16

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte* mîngîietori supărăcioşi.

3. Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentru ce atîta supărare în răspunsurile tale?

4. Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da* din cap la voi,

5. v-aş mîngîia cu gura şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

6. Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

7. Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa!

8. M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuieşte în faţă.

9. Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia* Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte** şi mă străpunge cu privirea Lui.

10. Ei deschid* gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat** peste obraji, se înverşunează♦ cu toţii după mine.

11. יהוה YaHWeH ma lasă* la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mîinile celor răi.

12. Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca* într-o ţintă.

13. Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

14. mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

15. Mi-am cusut un sac pe piele şi mi-am prăvălit capul* în ţărînă.

16. Plînsul mi-a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

17. Totuşi n-am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

18. Pămîntule, nu-mi acoperii sîngele, şi vaietele* mele să n-aibă margine!

19. Chiar acum, martorul* meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

20. Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui יהוה YaHWeH cu lacrimi,

21. să facă dreptate* omului înaintea lui יהוה YaHWeH, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

22. Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare* de unde nu mă voi mai întoarce.

                        Capitolul 17

1. Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul*.

2. Sunt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările* lor.

3. Pune-Te singur zălog* pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

4. Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.

5. Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

6. M-a făcut de basmul* oamenilor şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!

7. Ochiul* mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.

8. Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

9. Cel fără prihană rămîne totuşi tare pe calea lui, cel cu mîinile* curate se întăreşte tot mai mult.

10. Dar voi toţi, întoarceţi-vă*, veniţi iarăşi cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

11. Ce! Mi s-au dus* zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea…

12. Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunericul a şi venit!

13. Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;

14. cînd strig gropii: „Tu eşti tatăl meu!” Şi viermilor: „Voi sunteţi mama şi sora mea!”

15. Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

16. Ea se va coborî cu mine* la porţile Locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună a) să ne odihnim** în ţărînă.” [ a) Nădejdea mea şi eu ]

                           Capitolul 18

A doua cuvîntare a lui Bildad

1. Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări? Vino-ţi în minte, şi apoi vom vorbi.

3. Pentru ce ne socoteşti atît de* dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?

4. Oare pentru tine, care te sfîşii* în mînia ta, s-ajungă pustiu pămîntul şi să se strămute stîncile din locul lor?

5. Da, lumina celui rău se va* stinge, şi flacăra din focul lui nu va mai străluci.

6. Se va întuneca lumina în cortul lui şi se va stinge candela* deasupra lui.

7. Paşii lui cei puternici se vor strîmta, şi, cu toate opintirile* lui, va cădea.

8. Căci calcă cu picioarele* pe laţ şi umblă prin ochiuri de reţea;

9. este prins în cursă de călcîi, şi laţul* pune stăpînire pe el;

10. capcana în care se prinde este ascunsă în pămînt, şi prinzătoarea îi stă pe cărare.

11. De jur împrejur* îl apucă spaima şi-l urmăreşte pas cu pas.

12. Foamea îi mănîncă puterile, nenorocirea* este alături de el.

13. Mădularele îi sunt mistuite unul după altul, mădularele îi sunt mîncate de întîiul născut al morţii.

14. Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost* şi este tîrît spre împăratul spaimelor.

15. Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

16. Jos*, i se usucă rădăcinile; sus îi sunt ramurile tăiate.

17. Îi piere pomenirea* de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliţă.

18. Este împins din lumină în întuneric şi este izgonit din lume.

19. Nu* lasă nici moştenitori, nici sămînţă în poporul său, nicio rămăşiţă vie în locurile în care locuia.

20. Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea* lui, şi neamul de acum va fi cuprins de groază.

21. Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu* cunoaşte pe יהוה YaHWeH”

                          Capitolul 19

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

3. Iată că de zece ori m-aţi batjocorit* nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

4. Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta.

5. Credeţi că mă puteţi lua* de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?

6. Atunci să ştiţi că יהוה YaHWeH mă urmăreşte şi mă înveleşte cu laţul Lui.

7. Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

8. Mi-a tăiat orice ieşire*, şi nu pot trece; a răspîndit întuneric pe cărările mele.

9. M-a despuiat de slava* mea, mi-a luat cununa de pe cap,

10. m-a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.

11. S-a aprins de mînie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş*.

12. Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum* pînă la mine şi au tăbărît în jurul cortului meu.

13. A depărtat pe fraţii mei* de la mine, şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine.

14. Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat.

15. Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut.

16. Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18. Pînă şi copiii* mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19. Aceia* în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.

20. Oasele mi se ţin de piele* şi de carne; nu mi-a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

21. Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna* lui יהוה YaHWeH m-a lovit.

22. De ce mă urmăriţi* ca יהוה YaHWeH? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

23. Oh! Aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte;

24. aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie…

25. Dar ştiu că Răscumpărătorul a) meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pămînt. [ a) Ebraică: Goel )

26. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne*, voi vedea totuşi pe יהוה YaHWeH.

27. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.

28. Atunci veţi zice: „Pentru ce-l* urmăream noi?” Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

29. Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Şi să* ştiţi că este o judecată.”

                        Capitolul 20

A doua cuvîntare a lui Ţofar

1. Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.

3. Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.

4. Nu ştii tu că, demult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,

5. biruinţa celor răi a fost scurtă*, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

6. Chiar dacă s-ar înălţa* pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,

7. va pieri pentru totdeauna, ca* murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: „Unde este?”

8. Va zbura ca* un vis, şi nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

9. Ochiul* care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări.

10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mîinile lui* vor da înapoi ce a răpit cu sila.

11. Oasele lui, pline de* vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul** cu el în ţărînă.

12. Dulce era răul în gura lui, îl ascundea sub limbă,

13. îl mesteca întruna şi nu-l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:

14. dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

15. Bogăţiile înghiţite le va vărsa, יהוה YaHWeH le va scoate din pîntecele lui.

16. Otravă de aspidă a supt şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.

17. Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele* şi rîurile de miere şi de lapte,

18. va da înapoi* ce a cîştigat şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat şi nu se va mai bucura de el,

19. căci a asuprit pe săraci şi i-a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le-a zidit la loc.

20. Lăcomia lui n-a cunoscut* margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.

21. Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bunăstarea lui nu va ţine.

22. În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

23. Şi iată, ca să-i umple pîntecele, יהוה YaHWeH va trimite peste el focul mîniei Lui şi-l va sătura* cu o ploaie de săgeţi.

24. Dacă va scăpa* de armele de fier, îl va străpunge arcul de aramă.

25. Îşi smulge din trup săgeata, care scînteie* la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele** morţii.

26. Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc* pe care nu-l va aprinde omul, şi ce va mai rămîne în cortul lui va fi ars de foc.

27. Cerurile îi vor dezveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.

28. Veniturile casei lui se vor pierde, vor pieri în ziua mîniei lui יהוה YaHWeH.

29. Aceasta* este soarta pe care o păstrează יהוה YaHWeH celui rău, aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte יהוה YaHWeH.”

                            Capitolul 21

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

3. Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi* joc.

4. Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?

5. Priviţi-mă, miraţi-vă şi puneţi mîna* la gură.

6. Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

7. Pentru ce trăiesc* cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

8. Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc sub ochii lor.

9. În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua* lui יהוה YaHWeH nu vine să-i lovească.

10. Taurii lor sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă*.

11. Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se zbenguie în jurul lor.

12. Cîntă cu sunet de tobă şi de harpă, se desfată cu sunete de caval.

13. Îşi petrec zilele* în fericire şi se coboară într-o clipă în Locuinţa morţilor.

14. Şi totuşi* ziceau lui יהוה YaHWeH: „Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

15. Ce* este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom** cîştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?”

16. Ce! Nu sunt ei în stăpînirea fericirii? – Departe de mine sfatul celor* răi! 

17. Dar de multe ori se întîmplă să li se stingă* candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor יהוה YaHWeH partea** lor de dureri în mînia Lui,

18. să fie ca paiul* luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej? 

19. Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează יהוה YaHWeH* pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească יהוה YaHWeH, ca să simtă;

20. el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea* mînia Celui Atotputernic.

21. Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s-a împlinit?

22. Oare pe יהוה YaHWeH Îl vom învăţa* minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

23. Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

24. cu coapsele încărcate de grăsime şi măduva oaselor plină de suc.

25. Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

26. şi amîndoi adorm* în ţărînă, amîndoi sunt mîncaţi de viermi.

27. Ştiu eu bine care sunt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

28. Voi ziceţi: „Unde* este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?”

29. Dar ce! N-aţi întrebat pe călători şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

30. Cum în ziua nenorocirii, cel rău* este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

31. Cine îl mustră în faţă pentru purtarea* lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

32. Este dus la groapă şi i se pune o strajă la mormînt.

33. Bulgării din vale îi sunt mai uşori, căci toţi oamenii* merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

34. Pentru ce dar îmi daţi mîngîieri deşarte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?”

                          Capitolul 22

A treia cuvîntare a lui Elifaz

1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Poate un om* să aducă vreun folos lui יהוה YaHWeH? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte decît lui.

3. Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?

4. Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare şi intră la judecată cu tine?

5. Nu-i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?

6. Luai* fără pricină zăloguri de la fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.

7. Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai* să dai pîine omului flămînd.

8. Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.

9. Dădeai afară pe văduve cu mîinile goale, şi braţele* orfanilor le frîngeai.

10. Pentru aceea eşti înconjurat* de curse şi te-a apucat groaza dintr-odată.

11. Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te* năpădesc?

12. Nu este יהוה YaHWeH sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!

13. Şi tu zici: „Ce ştie* יהוה YaHWeH? Poate să judece El prin întunericul de nori?

14. Îl înfăşoară norii*, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!”

15. Ce! Vrei s-apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,

16. care* au fost luaţi înainte de vreme şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?

17. Ei* ziceau lui יהוה YaHWeH: „Pleacă de la noi! Ce ne** poate face Cel Atotputernic?”

18. Şi totuşi יהוה YaHWeH le umpluse casele de bunătăţi.  Departe* de mine sfatul celor răi!

19. Cei fără prihană* vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei

20. şi va zice: „Iată pe potrivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!”

21. Împrieteneşte-te dar cu יהוה YaHWeH şi vei* avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.

22. Primeşte învăţătură din gura Lui şi pune-ţi* la inimă cuvintele Lui.

23. Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te* vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

24. Aruncă* dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!

25. Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.

26. Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta* şi îţi vei ridica** faţa spre יהוה YaHWeH.

27. Îl vei* ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.

28. Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.

29. Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: יהוה YaHWeH ajută pe cel* cu ochii plecaţi.

30. El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mîinilor tale.”

                       Capitolul 23

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Şi acum plîngerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăbuşe suspinele.

3. Oh! Dacă aş* şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de stăpînire,

4. mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi.

5. Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.

6. Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte* împotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negreşit.

7. Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

8. Dar*, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:

9. dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.

10. Dar El ştie* ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca**, aş ieşi curat ca aurul.

11. Piciorul meu s-a ţinut de paşii* Lui; am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea.

12. N-am părăsit Poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia* la cuvintele gurii Lui.

13. Dar hotărîrea Lui este luată, cine* I se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea** face.

14. El Îşi va împlini dar planurile* faţă de mine şi va mai face şi multe altele.

15. De aceea tremur înaintea Lui, şi cînd mă gîndesc la lucrul acesta, mă tem de El.

16. יהוה YaHWeH* mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază.

17. Căci nu întunericul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sunt înfăşurat.

                           Capitolul 24

1. Pentru ce* nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată şi de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

2. Sunt unii care mută hotarele*, fură turmele şi le pasc;

3. iau măgarul orfanului, iau zălog* vaca văduvei;

4. îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii* din ţară să se ascundă.

5. Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustiu, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustiu trebuie să caute pîine pentru copiii lor.

6. Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinii rămaşi pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

7. Îi apucă* noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

8. Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc* lîngă stînci.

9. Aceia smulg pe orfan de la ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

10. Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi-s flămînzi;

11. în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul şi le este sete;

12. în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă… Şi יהוה YaHWeH nu ia seama la aceste mişelii!

13. Alţii sunt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

14. Ucigaşul se scoală în revărsatul* zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

15. Ochiul* preacurvarului pîndeşte amurgul: „Nimeni nu mă va vedea”, zice** el, şi îşi pune o maramă pe faţă.

16. Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină*.

17. Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

18. Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n-are decît o parte blestemată şi niciodată n-apucă pe drumul celor vii!

19. Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite Locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

20. Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte* de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

21. el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face niciun bine văduvei!…

22. Şi totuşi יהוה YaHWeH, prin puterea Lui, lungeşte zilele celor silnici, şi iată-i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

23. El le dă linişte şi încredere, are privirile* îndreptate spre căile lor.

24. S-au ridicat; şi într-o clipă nu mai sunt, cad, mor ca toţi oamenii, sunt tăiaţi ca spicele coapte.

25. Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?”

                            Capitolul 25

A treia cuvîntare a lui Bildad

1. Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Puterea şi groaza sunt ale lui יהוה YaHWeH; El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte.

3. Cine ar putea să-I numere oştile? Şi peste cine nu răsare lumina* Lui?

4. Cum ar putea omul* să fie fără vină înaintea lui יהוה YaHWeH? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?

5. Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, şi stelele nu sunt curate înaintea Lui;

6. cu cît mai puţin omul, care nu este decît un vierme*, fiul omului, care nu este decît un viermişor!”

                         Capitolul 26

Răspunsul lui Iov

1. Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2. „Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!

3. Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală! 

4. Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?

5. Înaintea lui יהוה YaHWeH tremură umbrele sub ape şi sub locuitorii lor;

6. înaintea Lui Locuinţa morţilor este goală*, adîncul n-are acoperiş.

7. El întinde* miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.

8. Leagă* apele în norii Săi, şi norii nu se sparg sub greutatea lor.

9. Acoperă faţa scaunului Său de stăpînire şi Îşi întinde norul peste el.

10. A tras* o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întuneric.

11. Stîlpii cerului se clatină şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.

12. Prin puterea Lui tulbură* marea, prin priceperea Lui îi sfărîmă furia.

13. Suflarea Lui* înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele** fugar.

14. Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”

                           Capitolul 27

Cel din urmă răspuns al lui Iov

1. Iov a luat din nou cuvîntul, a vorbit în pilde şi a zis:

2. „Viu este יהוה YaHWeH, care* nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,

3. că atîta vreme cît voi avea suflet şi suflarea lui יהוה YaHWeH va fi în nările mele,

4. buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.

5. Departe de mine gîndul să vă dau dreptate! Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra* nevinovăţia.

6. Ţin* să-mi scot dreptatea şi nu voi slăbi; inima** nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.

7. Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău, şi potrivnicul meu ca cel nelegiuit!

8. Ce* nădejde-i mai rămîne celui nelegiuit; cînd îi taie יהוה YaHWeH firul vieţii, cînd îi ia sufletul?

9. Îi ascultă* יהוה YaHWeH strigătele, cînd vine strîmtorarea peste el?

10. Este* Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui יהוה YaHWeH?

11. Vă voi învăţa căile lui יהוה YaHWeH, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.

12. Dar voi le cunoaşteţi şi sunteţi de acelaşi gînd; pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte?

13. Iată* soarta pe care o păstrează יהוה YaHWeH celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.

14. Dacă* are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pîine.

15. Cei ce scapă din ai lui, sunt îngropaţi de ciumă, şi văduvele* lor nu-i plîng.

16. Dacă strînge argint ca ţărîna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul –

17. el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană* are parte.

18. Casa lui este ca aceea* pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi-o face un străjer.

19. Se culcă bogat şi moare despuiat; deschide ochii şi totul a pierit.

20. Îl apucă groaza ca nişte* ape; şi noaptea, îl ia vîrtejul.

21. Vîntul de răsărit îl ia şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.

22. יהוה YaHWeH aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.

23. Oamenii bat din palme la căderea lui şi-l fluieră la plecarea din locul lui.

                         Capitolul 28

1. Argintul are o mină de unde se scoate şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţat.

2. Fierul se scoate din pămînt şi piatra se topeşte ca să dea arama.

3. Omul pune capăt întunericului a) cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii. [ a) Cu ajutorul felinarului, de care se slujesc minerii ] 

4. Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.

5. Pămîntul, de unde iese pîinea, este răscolit înăuntrul lui ca de foc,

6. pietrele lui cuprind safir şi în el se găseşte pulbere de aur.

7. Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o,

8. cele mai trufaşe dobitoace n-au călcat pe ea, şi leul n-a trecut niciodată pe ea.

9. Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene şi răstoarnă munţii din rădăcină.

10. Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.

11. Opreşte curgerea apelor şi scoate la lumină ce este ascuns.

12. Dar* înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?

13. Omul nu-i cunoaşte preţul*, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.

14. Adîncul* zice: „Nu este în mine”; şi marea zice: „Nu este la mine.”

15. Ea* nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;

16. nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.

17. Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.

18. Mărgeanul şi cristalul nu sunt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.

19. Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.

20. De unde* vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?

21. Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.

22. Adîncul* şi moartea zic: „Noi am auzit vorbindu-se de ea.”

23. יהוה YaHWeH îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.

24. Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte* totul sub ceruri.

25. Cînd a rînduit* greutatea vîntului şi cînd a hotărît măsura apelor,

26. cînd a dat legi* ploii şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,

27. atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare.

28. Apoi a zis omului: „Iată, frica de* יהוה YaHWeH, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.”

                          Capitolul 29

Iov mai înainte

1. Iov a luat din nou cuvîntul în pilde şi a zis:

2. „Oh! cum nu pot să fiu ca* în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea יהוה YaHWeH,

3. cînd* candela Lui strălucea deasupra capului meu şi lumina Lui mă călăuzea în întuneric!

4. Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, cînd יהוה YaHWeH veghea ca un prieten* peste cortul meu,

5. cînd Cel Atotputernic încă era cu mine şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

6. cînd mi se scăldau paşii* în smîntînă, şi stînca** vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

7. Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

8. tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

9. Mai marii îşi opreau cuvîntările şi îşi puneau mîna* la gură.

10. Glasul căpeteniilor tăcea şi li se lipea limba* de cerul gurii.

11. Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

12. Căci scăpam* pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin.

13. Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

14. Mă îmbrăcam cu dreptatea* şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

15. Orbului* îi eram ochi, şi şchiopului picior.

16. Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina* celui necunoscut.

17. Rupeam falca* celui nedrept şi-i smulgeam prada din dinţi.

18. Atunci ziceam: „În cuibul* meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19. Apa* va pătrunde în rădăcinile** mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

20. Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul* îmi va întineri în mînă.”

21. Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

22. După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

23. Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia* de primăvară.

24. Cînd li se muia inima, le zîmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

25. Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

                        Capitolul 30

1. Şi acum!… Am ajuns de rîsul celor mai tineri decît mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cîinii turmei mele.

2. Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mîinilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţe?

3. Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

4. Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei şi n-au ca pîine decît rădăcina de bucsău.

5. Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

6. Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

7. Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.

8. Fiinţe mîrşave şi dispreţuite sunt izgoniţi din ţară.

9. Şi acum*, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

10. Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă* în faţă.

11. Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

12. Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea şi îmi împing picioarele şi îşi croiesc* cărări împotriva mea ca să mă piardă.

13. Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

14. Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărîmăturilor.

15. Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

16. Şi acum, mi se topeşte* sufletul în mine, şi m-au apucat zilele suferinţei.

17. Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

18. De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

19. יהוה YaHWeH m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

20. Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

21. Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mîinii Tale.

22. Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

23. Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde* se întîlnesc toţi cei vii.

24. Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mîinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

25. Nu plîngeam* eu pe cel amărît? N-avea inima mea milă de cel lipsit?

26. Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea* a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunericul.

27. Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.

28. Umblu înnegrit*, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare şi strig ajutor.

29. Am ajuns frate* cu şacalii, tovarăş cu struţii.

30. Pielea* mi se înnegreşte şi cade, iar oasele** îmi ard şi se usucă.

31. Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

                         Capitolul 31

1. Făcusem un legămînt cu ochii* mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

2. Dar ce soartă mi-a păstrat* יהוה YaHWeH de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?

3. Pieirea nu-i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

4. N-a cunoscut* יהוה YaHWeH căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?

5. Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune:

6. să mă cîntărească יהוה YaHWeH în cumpăna celor fără prihană şi-mi va vedea neprihănirea!

7. De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima* ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mîinile mele,

8. atunci eu* să semăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!

9. Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

10. atunci nevasta mea să macine pentru altul* şi s-o necinstească alţii!

11. Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege* vrednică să fie pedepsită de judecători,

12. un foc care mistuie pînă la nimicire şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

13. De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

14. ce aş putea să fac, cînd Se ridică* יהוה YaHWeH? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

15. Cel ce m-a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l-a făcut* şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi יהוה YaHWeH în pîntecele mamei?

16. Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

17. dacă mi-am mîncat singur pîinea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

18. eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă;

19. dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învelitoare,

20. fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat*, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

21. dacă am ridicat mîna împotriva orfanului*, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători;

22. atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

23. Căci mă temeam* de pedeapsa lui יהוה YaHWeH şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

24. Dacă mi-am pus* încrederea în aur, dacă am zis aurului: „Tu eşti nădejdea mea;”

25. dacă m-am îngîmfat* de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobîndisem;

26. dacă am privit* soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

27. şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări a), ducîndu-mi mîna la gură: [ a) Sărutări, în semn de închinare ] 

28. şi aceasta este tot o fărădelege* care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de יהוה YaHWeH cel de sus!

29. Dacă m-am bucurat de nenorocirea* vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea,

30. eu, care n-am dat voie* limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem;

31. dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: „Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?”

32. Dacă petrecea străinul* noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

33. dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca* oamenii a) şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,  [ a) Ca oamenii sau ca Adam ]

34. pentru că mă temeam de mulţime*, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul…

35. Oh! de aş găsi pe cineva să* m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel** Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de potrivnicul meu?

36. Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;

37. să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

38. Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea şi dacă brazdele lui varsă lacrimi;

39. dacă i-am mîncat* roada fără s-o fi plătit şi dacă am** întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

40. atunci să crească spini* din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!” Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.

                             Capitolul 32

Cuvîntarea lui Elihu

1. Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea* fără vină.

2. Atunci s-a aprins de mînie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz*, din familia lui Ram. El s-a aprins de mînie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui יהוה YaHWeH.

3. Şi s-a aprins de mînie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuşi osîndeau pe Iov.

4. Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu aşteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.

5. Dar, văzînd că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mînie.

6. Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul şi a zis: „Eu sunt tînăr, şi* voi sunteţi bătrîni: de aceea m-am temut şi m-am ferit să vă arăt gîndul meu.

7. Eu îmi ziceam: „Să vorbească bătrîneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.”

8. Dar, de fapt, în om, Duhul, suflarea* Celui Atotputernic, dă priceperea.

9. Nu vîrsta* aduce înţelepciunea, nu bătrîneţea te face în stare să judeci.

10. Iată de ce zic: Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.

11. Am aşteptat sfîrşitul cuvîntărilor voastre, v-am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.

12. V-am dat toată luarea aminte; şi iată că niciunul din voi nu l-a încredinţat, niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.

13. Să* nu ziceţi însă: „În el, noi am găsit înţelepciunea; numai יהוה YaHWeH îl poate înfunda, nu un om!”

14. Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decît voi.

15. Ei se tem, nu mai răspund! Li s-a tăiat cuvîntul!

16. Am aşteptat pînă şi-au sfîrşit cuvîntările, pînă s-au oprit şi n-au ştiut ce să mai răspundă.

17. Vreau să răspund şi eu la rîndul meu, vreau să spun şi eu ce gîndesc.

18. Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;

19. lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.

20. Voi vorbi deci ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.

21. Nu voi căuta la înfăţişare*, nu voi linguşi pe nimeni;

22. căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într-o clipită m-ar lua Creatorul meu.

                           Capitolul 33

1. Acum dar, Iov, ascultă cuvîntările mele, ia aminte la toate cuvintele mele!

2. Iată, deschid gura şi mi se mişcă limba în cerul gurii.

3. Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat:

4. Duhul* lui יהוה YaHWeH m-a creat, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.

5. Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata!

6. Înaintea lui יהוה YaHWeH eu sunt semenul* tău, şi eu, ca şi tine, am fost creat din noroi.

7. Astfel frica de mine* nu te va tulbura, şi greutatea mea nu te va copleşi.

8. Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale:

9. „Sunt curat*, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.

10. Şi יהוה YaHWeH caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte* vrăjmaş al Lui;

11. îmi pune* picioarele în butuci, îmi pîndeşte toate mişcările.”

12. Îţi voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci יהוה YaHWeH este mai mare decît omul.

13. Vrei dar să te cerţi* cu El, pentru că nu dă socoteală  de faptele Lui?

14. יהוה YaHWeH vorbeşte însă, cînd într-un fel*, cînd într-altul, dar omul nu ia seama.

15. El vorbeşte prin vise*, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sunt cufundaţi într-un somn adînc, cînd dorm în patul lor.

16. Atunci El le dă înştiinţări* şi le întipăreşte Legile Lui,

17. ca să abată pe om de la rău şi să-l ferească de mîndrie,

18. ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei.

19. Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele.

20. Atunci îi este greaţă* de pîine, chiar şi de bucatele cele mai alese.

21. Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele care nu i se vedeau rămîn goale;

22. sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.

23. Dar dacă se găseşte un Înger Mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,

24. יהוה YaHWeH Se îndură de el şi zice Îngerului: „Izbăveşte-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!”

25. Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui.

26. Se roagă lui יהוה YaHWeH, şi יהוה YaHWeH îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă faţa cu bucurie şi-i dă înapoi nevinovăţia.

27. Atunci el cîntă înaintea oamenilor şi* zice: „Am păcătuit, am călcat Legea, şi n-am fost** pedepsit după lucrul meu;

28. יהוה YaHWeH mi-a izbăvit sufletul* ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!”

29. Iată, acestea le face יהוה YaHWeH, de două ori, de trei ori, omului,

30. ca să-l ridice* din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

31. Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi!

32. Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.

33. Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă*! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.”

                              Capitolul 34

1. Elihu a luat din nou cuvîntul şi a zis:

2. „Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!

3. Căci urechea* deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.

4. Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.

5. Iov a zis: „Sunt nevinovat* şi יהוה YaHWeH nu vrea** să-mi dea dreptate;

6. am* dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sunt fără păcat.”

7. Este vreun om ca Iov, care* să bea batjocura ca apa,

8. care să umble cu cei ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?

9. Căci* el a zis: „Nu-i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în יהוה YaHWeH.”

10. Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe* de יהוה YaHWeH nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!

11. El dă omului după* lucru lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.

12. Nu, negreşit, יהוה YaHWeH nu săvîrşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea*.

13. Cine L-a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine i-a dat lumea în grija Lui?

14. Dacă nu S-ar gîndi decît la El, dacă Şi-ar lua înapoi* Duhul şi suflarea,

15. tot ce este carne* ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărînă.

16. Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!

17. Oare ar putea să stăpînească* un vrăjmaş al Legii? Şi vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel Atotputernic,

18. care* strigă către împăraţi: „Netrebnicilor!” Şi către stăpînitori: „Nelegiuiţilor!”

19. Care nu* caută la faţa celor mari şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt creația** mîinilor Lui?

20. Într-o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii* un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mîinii vreunui om.

21. Căci יהוה YaHWeH vede* purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.

22. Nu* este nici întuneric, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

23. יהוה YaHWeH n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.

24. El* zdrobeşte pe cei mari fără cercetare şi pune pe alţii în locul lor.

25. Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiţi.

26. Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.

27. Abătîndu-se* de la El şi părăsind** toate căile Lui,

28. ei au făcut* să se înalţe la יהוה YaHWeH strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte** la strigătul celui nenorocit.

29. Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă? La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

30. pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească şi să nu mai fie o* cursă pentru popor.

31. Căci a zis el vreodată lui יהוה YaHWeH: „Am fost pedepsit, nu* voi mai păcătui;

32. arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face”?

33. Oare după părerea ta va face יהוה YaHWeH dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu. Spune dar ce ştii!

34. Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m-ascultă va gîndi ca mine:

35. „Iov* vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sunt lipsite de judecată.

36. Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!

37. Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui יהוה YaHWeH.”

                          Capitolul 35

1. Elihu a luat din nou cuvîntul şi a zis:

2. „Îţi închipui că ai dreptate şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui יהוה YaHWeH,

3. cînd* zici: „La ce-mi foloseşte,ce cîştig am că nu păcătuiesc?”

4. Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie şi prietenilor* tăi totodată.

5. Uită-te* spre ceruri şi priveşte! Vezi norii cît de sus sunt faţă de tine?

6. Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce-i faci* Lui?

7. Dacă eşti drept* ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta?

8. Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului.

9. Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor*, se plîng de silnicia multora;

10. dar niciunul nu zice: „Unde* este יהוה YaHWeH, Creatorul meu, care** ne insuflă cîntări de veselie noaptea,

11. care ne învaţă mai mult decît pe dobitoacele pămîntului şi ne dă mai multă pricepere* decît păsărilor cerului?”

12. Să tot strige* ei atunci, căci יהוה YaHWeH nu răspunde, din pricina mîndriei celor răi.

13. Degeaba strigă, căci יהוה YaHWeH* n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.

14. Măcar că* zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L**!

15. Dar pentru că mînia Lui nu pedepseşte* încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.

16. Aşa că Iov îşi deschide* gura degeaba şi spune o mulţime de vorbe fără rost.”

                          Capitolul 36

1. Elihu a urmat şi a zis:

2. „Aşteaptă puţin şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru יהוה YaHWeH.

3. Îmi voi lua temeiurile de dreptate şi voi dovedi dreptatea Creatorului meu.

4. Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

5. יהוה YaHWeH este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic* prin tăria priceperii Lui.

6. El nu lasă pe cel rău să trăiască şi face dreptate celui nenorocit.

7. Nu-Şi* întoarce ochii de asupra celor fără prihană şi-i pune pe scaunul de stăpînire cu** împăraţii, îi aşază pentru totdeauna ca să stăpînească.

8. Se întîmplă să cadă în lanţuri* şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

9. Le pune înainte lucrările lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

10. Îi înştiinţează* ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.

11. Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc* zilele în fericire şi anii în bucurie.

12. Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

13. Nelegiuiţii se mînie*, nu strigă către יהוה YaHWeH cînd îi înlănţuie;

14. îşi pierd viaţa în* tinereţe, mor ca cei desfrînaţi.

15. Dar יהוה YaHWeH scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

16. Şi pe tine te va scoate din strîmtorare, ca să te pună la loc* larg, în slobozenie deplină, şi masa** ta va fi încărcată cu bucate gustoase♦.

17. Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit,  pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.

18. Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea* preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

19. Oare ar ajunge strigătele* tale să te scoată din necaz şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?

20. Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

21. Fereşte-te să faci* rău, căci suferinţa te îndeamnă** la rău.

22. יהוה YaHWeH este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe* pe alţii ca El?

23. Cine Îi cere socoteală* de căile Lui şi cine îndrăzneşte să-I** spună: „Faci rău”?

24. Nu uita să lauzi* faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!

25. Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

26. Iată ce mare e יהוה YaHWeH! Dar noi nu-L putem pricepe*, numărul anilor** Lui nimeni nu l-a pătruns.

27. Căci El trage* la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

28. pe care norii* o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

29. Şi cine poate pricepe ruperea norului şi bubuitul cortului Său?

30. Iată, El Îşi întinde* lumina în jurul Lui şi acoperă adîncimile mării.

31. Prin aceste mijloace*, El judecă popoarele şi dă** belşug de hrană.

32. Ia fulgerul în mina şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.

33. Dă de veste că e de faţă printr-un* bubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.

                         Capitolul 37

1. La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot şi sare din locul ei.

2. Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

3. Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

4. Apoi se aude un bubuit* tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

5. יהוה YaHWeH tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri* mari pe care noi nu le înţelegem.

6. El zice zăpezii*: „Cazi pe pămînt!” Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

7. Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască* de făpturi ale Lui.

8. Fiara sălbatică se* trage într-o peşteră şi se culcă în vizuina ei.

9. Vijelia vine de la miazăzi, şi frigul din vînturile de la miazănoapte.

10. יהוה YaHWeH, prin suflarea* Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari.

11. Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scînteietori;

12. mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea* a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

13. Îi face să pară ca o nuia* cu care loveşte pămîntul**, sau ca un semn al♦ dragostei Lui.

14. Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte* liniştit minunile lui יהוה YaHWeH!

15. Ştii cum cîrmuieşte יהוה YaHWeH norii şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

16. Înţelegi* tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui înțelepciune este** desăvîrşită?

17. Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

18. Poţi tu să întinzi* cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

19. Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.

20. Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

21. Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi-l va curăţa;

22. de la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe יהוה YaHWeH!

23. Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge*, căci este mare în** tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

24. De aceea oamenii trebuie să se teamă* de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred** înţelepţi.”

                            Capitolul 38

Răspunsul lui יהוה YaHWeH

1. יהוה YaHWeH a răspuns lui Iov din mijlocul* furtunii şi a zis:

2. „Cine* este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvîntări** fără pricepere?

3. Încinge-ţi mijlocul* ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

4. Unde* erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

5. Cine i-a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

6. Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,

7. atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie şi cînd toţi* fiii lui יהוה YaHWeH scoteau strigăte de veselie?

8. Cine* a închis marea cu porţi, cînd s-a aruncat din pîntecele mamei ei?

9. Cînd i-am făcut haina din nori şi învelitoarea din întuneric;

10. cînd i-am pus hotar* şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

11. cînd am zis: „Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească* mîndria valurilor tale”?

12. De cînd eşti, ai poruncit* tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,

13. ca să apuce capetele pămîntului şi să scuture pe cei răi* de pe el?

14. Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

15. Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina* lor, şi braţul** care se ridică să fie zdrobit?

16. Ai pătruns tu pînă la izvoarele* mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

17. Ţi s-au deschis porţile* morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

18. Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

19. Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?

20. Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

21. Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

22. Ai ajuns tu pînă la cămările* zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

23. pe care* le păstrez pentru vremurile de strîmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?

24. Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?

25. Cine a deschis* un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

26. pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;

27. pentru ca să adape* locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

28. Are ploaia* tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

29. Din al cui sîn iese gheaţa şi cine naşte promoroaca* cerului,

30. ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să* se întărească?

31. Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei* sau să dezlegi frînghiile Orionului?

32.Tu faci să iasă la vremea lor semnele vremurilor? şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui? [ zodiac; in script.tradițională]

33. Cunoşti tu Legile* Cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?

34. Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

35. Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece? Îţi zic ele: „Iată-ne”?

36. Cine* a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

37. Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor,

38. pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

39. Tu* izgoneşti prada pentru leoaică şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

40. cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

41. Cine pregăteşte corbului* hrana, cînd puii lui strigă spre יהוה YaHWeH, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?

                            Capitolul 39

1. Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice* cînd fată?

2. Numeri tu lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

3. Ele se pleacă, fată puii şi scapă iute de durerile lor.

4. Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă şi nu se mai întorc la ele.

5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?

6. I-am dat* ca locuinţă pustiul şi pămîntul sărac ca locaş.

7. El rîde de zarva cetăţilor şi n-aude strigătele stăpînului, care-l mînă.

8. Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde.

9. Vrea bivolul sălbatic* să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

10. Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

11. Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?

12. Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strîngă în aria ta?

13. Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

14. Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle şi le lasă să se încălzească în nisip.

15. Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

16. Este aspră* cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!

17. Căci יהוה YaHWeH nu i-a dat înţelepciune* şi nu i-a făcut parte de pricepere.

18. Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

19. Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfîie?

20. Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

21. Scurmă pămîntul şi, mîndru de puterea lui, se aruncă* asupra celor înarmaţi;

22. îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

23. Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

24. fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n-are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

25. La sunetul trîmbiţei parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.

26. Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

27. Oare din porunca ta se înalţă vulturul şi îşi aşază cuibul* pe înălţimi?

28. El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

29. De acolo descoperă el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

30. Puii lui beau sîngle prăzi; şi acolo unde sunt hoituri*, acolo-i şi vulturul.”

                       Capitolul 40

1. יהוה YaHWeH a vorbit lui Iov şi a zis:

2. „Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti* împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe יהוה YaHWeH, mai ai vreun răspuns de dat?”

3. Iov a răspuns lui יהוה YaHWeH, şi a zis:

4. „Iată, eu sunt prea* mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mîna la gură.

5. Am vorbit o dată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.”

6. יהוה YaHWeH* a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:

7. „Încinge-ţi mijlocul* ca un viteaz; ca Eu** să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

8. Vrei* să nimiceşti pînă şi dreptatea Mea? Şi să Mă osîndeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?

9. Ai tu un braţ ca al lui יהוה YaHWeH şi un glas de tunet* ca al Lui?

10. Împodobeşte-te cu* măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă!

11. Varsă-ţi valurile mîniei tale şi doboară cu o privire pe cei trufaşi!

12. Smereşte cu o privire pe cei* trufaşi, zdrobeşte pe loc pe cei răi,

13. ascunde-i pe toţi împreună în ţărînă, înveleşte-le faţa în întuneric!

14. Şi atunci voi aduce şi Eu lauda puterii dreptei tale.

15. Uită-te la leviatanul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănîncă iarbă ca boul?

16. Uită-te ce tărie are în coapse şi ce putere are în muşchii pîntecelui său!

17. Îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sunt întreţesute.

18. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sunt ca nişte drugi de fier.

19. El este cea mai mare dintre lucrările lui יהוה YaHWeH. Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliţă a). [ a) Adică: corn mare ca să se apere ]

20. El îşi găseşte hrana* în munţi? unde se joacă toate fiarele cîmpului?.

21. Se culcă sub lotus, în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor.

22. Desişul lotusului îl acoperă cu umbra lui, sălciile rîului îl înconjoară.

23. Dacă se întîmplă ca rîul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s-ar năpusti și Iordanul în gîtlejul lui, el ar rămîne liniştit.

24. Crezi că-l poţi prinde lovindu-l în faţă? Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?

                       Capitolul 41

1. Poţi tu să prinzi Leviatanul* cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie?

2. Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cîrlig falca?

3. Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

4. Va face el un legămînt cu tine ca să-ţi fie rob pe vecie?

5. Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

6. Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

7. Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe şi capul cu căngi?

8. Ridică-ţi numai mîna împotriva lui şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.

9. Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi şi cazi la pămînt!

10. Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să-l întărîte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?

11. Cui sunt dator*, ca să-i plătesc? Sub cer totul** este al Meu.

12. Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

13. Cine-i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

14. Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sunt de înspăimîntătoare!

15. Scuturile a) lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete; [ a) Sau: Solzii ]

16. se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.

17. Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă şi rămîn nedespărţiţi.

18. Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor.

19. Din gura lui ţîşnesc flăcări, scapără scîntei de foc din ea.

20. Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.

21. Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flăcări.

22. Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

23. Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt.

25. Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

26. Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

27. Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

28. Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.

29. Nu vede în ghioagă decît un fir de pai şi rîde la şuieratul săgeţilor.

30. Sub pîntecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

31. Face să clocotească fundul mării ca un cazan şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

32. În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

33. Pe pămînt nimic nu-i este stăpîn; este făcut ca să nu se teamă de nimic.

34. Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul* celor mai mîndre dobitoace.”

                          Capitolul 42

Smerirea lui Iov

1. Iov a răspuns lui יהוה YaHWeH şi a zis:

2. „Ştiu că Tu poţi* totul şi că nimic nu poate sta împotriva gîndurilor Tale.” 

3. „Cine* este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine** şi pe care nu le pricep.” 

4. „Ascultă-Mă şi voi vorbi; te* voi întreba, şi Mă vei învăţa.” 

5. „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.

6. De aceea mi-e scîrbă de mine* şi mă pocăiesc în ţărînă şi cenuşă.”

7. După ce a vorbit יהוה YaHWeH aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mînia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

8. Luaţi acum şapte* viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă** la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage♦ pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”

9. Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese יהוה YaHWeH. Şi יהוה YaHWeH a ascultat rugăciunea lui Iov.

10. יהוה YaHWeH* a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi יהוה YaHWeH i-a dat înapoi îndoit** decît tot ce avusese.

11. Fraţii*, surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă şi au mîncat cu el în casă. L-au plîns şi l-au mîngîiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese יהוה YaHWeH peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.

12. În cei din urmă ani* ai săi, Iov a primit de la יהוה YaHWeH mai multe binecuvîntări decît primise în cei dintîi. A avut paisprezece mii** de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe.                           

13. A avut şapte* fii şi trei fete;           

14. celei dintîi i-a pus numele Iemima, celei de-a doua Cheţiah şi celei de-a treia Cheren-Hapuc.

15. În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.

16. Iov a mai trăit* după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi pînă la al patrulea neam.

17. Şi Iov a murit bătrîn şi sătul* de zile.

              -----------HalleluYah-----------