Daniel - Danieyl

Daniel - Danieyl

Neviim - Profeți

                        Capitolul 1

Daniel la Babilon

1. În al treilea an al stăpîniri lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit* împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat.

2. יהוה YaHWeH a dat în mîinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda şi o parte* din vasele Casei lui יהוה YaHWeH. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear** în casa dumnezeului său, le-a pus♦ în casa vistieriei dumnezeului său.

3. Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo cîţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească,

4. nişte tineri fără* vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune** în orice ramură a cunoştiinţei cu minta ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba haldeilor.

5. Împăratul le-a rînduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui şi din vinul de care bea el, vrînd să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba* împăratului.

6. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hananyah, Mişael şi Azaria.

7. Căpetenia* famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel** i-a pus numele Beltşaţar, lui Hananyah, Şadrac, lui Mişael, Meşac, şi lui Azaria, Abed-Nego.

8. Daniel s-a hotărît să nu se spurce cu bucatele* alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.

9. יהוה YaHWeH a făcut* ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.

10. Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de stăpînul meu, împăratul, care a hotărît ce trebuie să mîncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decît ale celorlalţi tineri de vîrsta voastră, şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului.”

11. Atunci Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredinţase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hananyah, Mişael şi Azaria:

12. „Încearcă pe robii tăi zece zile şi să ni se dea de mîncat zarzavaturi şi apă de băut;

13. să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănîncă din bucatele împăratului şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!”

14. El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat zece zile.

15. După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decît toţi tinerii care mîncau din bucatele împăratului.
16. Îngrijitorul lua bucatele şi vinul care le erau rînduite şi le dădea zarzavaturi.

17. יהוה YaHWeH a dat* acestor patru tineri cunoştinţăşi pricepere** pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune;

18. La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar.

19. Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toţi tinerii aceia nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hananyah, Mişael şi Azaria. De aceea, ei au fost primiţi în slujba* împăratului.

20. În toate* lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decît toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui.

21. Aşa a dus-o* Daniel pînă în anul dintîi al împăratului Cirus.

                     Capitolul 2

Visul lui Nebucadneţar

1. În al doilea an al stăpînirilui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte vise. Duhul îi era* tulburat şi i-a pierit somnul**.

2. Împăratul* a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descîntători şi pe haldei ca să-i spună visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului.

3. Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat şi aş vrea să ştiu visul acela.”

4. Haldeii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veşnic să trăieşti, împărate*! Spune robilor tăi visul, şi-ţi vom arăta tîlcuirea lui!”

5. Împăratul a luat iarăşi cuvîntul şi a zis haldeilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela: dacă nu-mi veţi face cunoscut visul şi tîlcuirea lui, veţi fi făcuţi* bucăţi, şi casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării.

6. Dar*, dacă-mi veţi spune visul şi tîlcuirea lui, veţi primi de la mine daruri şi răsplătiri, şi mare cinste. De aceea, spuneţi-mi visul şi tălmăcirea lui!”

7. Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, şi i-l vom tălmăci!”

8. Împăratul a luat iarăşi cuvîntul şi a zis: „Văd, cu adevărat, că voiţi să cîştigaţi vreme, pentru că vedeţi că lucrul mi-a scăpat din minte.

9. Dacă deci nu-mi veţi spune visul, vă aşteaptă pe toţi aceeaşi* soartă, fiindcă vreţi să vă înţelegeţi ca să-mi spuneţi minciuni şi neadevăruri, pînă se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul, ca să ştiu dacă sunteţi în stare să mi-l şi tîlcuiţi!”

10. Haldeii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pămînt, care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricît de mare şi puternic ar fi fost, n-a cerut aşa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeu!

11. Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei*, a căror locuinţă nu este printre muritori!”

12. La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mîniat şi s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toţi înţelepţii Babilonului.

13. Hotărîrea ieşise, înţelepţii începuseră să fie omorîţi, şi căutau şi pe Daniel, şi pe slujbaşi lui, ca să-i piardă.

14. Atunci Daniel a vorbit cu minte şi cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care 
ieşise să omoare pe înţelepţii Babilonului.

15. A luat cuvîntul şi a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atît de aspră?” Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile.

16. Şi Daniel s-a dus la împărat şi l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tîlcuirea.

17. Apoi Daniel s-a dus în casa lui şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi, Hananyah, Mişael şi Azaria,

18. rugîndu-i să ceară* îndurarea lui יהוה YaHWeH al cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi slujbaşi săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.                                       

19. După aceea, i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie* în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvîntat pe יהוה YaHWeH al cerurilor.

20. Daniel a luat cuvîntul şi a zis: „Binecuvîntat* să fie Numele lui יהוה YaHWeH, din veşnicie în veşnicie! A Lui** este înţelepciunea şi puterea.

21. El schimbă vremurile* şi împrejurările; El răstoarnă** şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune♦ înţelepţilor şi pricepere, celor pricepuţi!

22. El descoperă* ce este adînc şi ascuns; El ştie** ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina♦.

23. Pe Tine, יהוה YaHWeH al părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut* noi; căci ne-ai descoperit taina împăratului!”

24. După aceea, Daniel s-a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să piardă pe înţelepţii Babilonului; s-a dus şi i-a vorbit aşa: „Nu pierde pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea împăratului, şi voi da împăratului tîlcuirea!”

25. Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului şi i-a vorbit aşa: „Am găsit între prinşii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tîlcuirea!”

26. Împăratul a luat cuvîntul şi a zis lui Daniel, care se numea Beltşaţar: „Eşti tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat şi tîlcuirea lui?”

27. Daniel a răspuns înaintea împăratului şi a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului.

28. Dar* este în ceruri יהוה YaHWeH care descoperă tainele şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întîmpla** în vremurile de pe urmă. Iată visul tău şi vedeniile pe care le-ai avut în patul tău:

29. În patul tău, împărate, ţi-au venit în minte gînduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri; şi Cel ce* descoperă tainele ţi-a făcut cunoscut ce se va întîmpla.

30. Însă, dacă* mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înţelepciune mai mare decît a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tîlcuirea ei şi să afli ce-ţi doreşte** inima să ştii.

31. Tu, împărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare.

32. Capul chipului acestuia era de aur* curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pîntecele şi coapsele îi erau de aramă;

33. fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier şi parte de lut.

34. Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mîini*, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi.

35. Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărîmat împreună şi s-au făcut ca pleava* din arie vara; le-a luat vîntul, şi nici urmă** nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărîmase chipul s-a făcut un munte♦ mare şi a umplut♦♦ tot pămîntul.

36. Iată visul. Acum îi vom spune şi tîlcuirea înaintea împăratului.

37. Tu, împărate*, eşti împăratul împăraţiilor, căci** יהוה YaHWeH al cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă.

38. El ţi-a dat în mîini, oriunde* locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele cîmpului şi păsările cerului şi te-a făcut stăpîn peste toate acestea: tu** eşti capul de aur!

39. După tine se va ridica o altă* împărăţie, mai** neînsemnată decît a ta; apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă şi care va stăpîni peste tot pămîntul.

40. Va fi o a patra* împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărîmă şi rupe totul, şi ea va sfărîma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi.

41. Şi după cum ai văzut picioarele* şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămîne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul.

42. Şi după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpîndă.

43. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.

44. Dar în vremea acestor împăraţi, יהוה YaHWeH* al cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată** şi care nu va trece sub stăpînirea unui alt popor. Ea va sfărîma♦ şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.

45. Aceasta înseamnă piatra pe* care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mîini şi care a sfărîmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. יהוה YaHWeH cel Preaînalt a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întîmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tîlcuirea lui este temeinică.”

46. Atunci împăratul* Nebucadneţar a căzut cu faţa la pămînt şi s-a închinat înaintea lui Daniel, şi a poruncit să i se aducă jertfe de mîncare şi miresme**.

47. Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, יהוה YaHWeH al vostru este יהוה YaHWeH al Stapînilor şi Împărat al împăraţilor, şi El descoperă* tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!”

48. Apoi împăratul a înălţat pe Daniel şi i-a dat daruri* multe şi bogate; i-a dat stăpînire peste tot ţinutul Babilonului şi l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie** a tuturor înţelepţilor Babilonului.

49. Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ţinutului Babilonului în mîna* lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Daniel însă a rămas** la curtea împăratului.

                      Capitolul 3

Cei trei slujbași ai lui Daniel în cuptor

1. Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului.

2. Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori şi pe cîrmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.

3. Atunci dregătorii, îngrijitorii şi cîrmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toate căpeteniile ţinuturilor s-au strîns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S-au aşezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar.

4. Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se porunceşte, popoare*, neamuri, oameni de toate limbile!

5. În clipa cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pămînt şi să vă închinaţi chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar.

6. Oricine nu se va arunca cu faţa la pămînt şi nu se va închina va fi aruncat* chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.”

7. De aceea, în clipa cînd au auzit toate popoarele sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pămînt şi s-au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.

8. Cu prilejul acesta, şi în aceeaşi vreme, cîţiva haldei s-au apropiat* şi au pîrît pe iudei.

9. Ei au luat cuvîntul şi au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti veşnic, împărate*!

10. Ai dat o poruncă după care toţi cei ce vor auzi sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică vor trebui să se arunce cu faţa la pămînt şi să se închine chipului de aur;

11. şi după care oricine nu se va arunca cu faţa la pămînt şi nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins.

12. Dar sunt nişte* iudei, cărora le-ai dat în grijă treburile ţinutului Babilonului, şi anume Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi şi nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălţat tu!”

13. Atunci Nebucadneţar, mîniat şi plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi oamenii aceştia au fost aduşi îndată înaintea împăratului.

14. Nebucadneţar a luat cuvîntul şi le-a zis: „Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur pe care l-am înălţat?

15. Acum fiţi gata, şi în clipa cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pămînt şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut*; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi îndată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi cine** este acest יהוה YaHWeH care vă va scoate din mîna mea?”

16. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi* n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. 

17. Iată, יהוה YaHWeH al nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mîna ta, împărate.

18. Şi chiar de nu ne va scoate să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!”

19. La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mînie şi şi-a schimbat faţa, întorcîndu-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvîntul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească.

20. Apoi a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed - Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins.

21. Oamenii aceştia au fost legaţi cu hainele lor, pantalonii lor, cămăşile          [ Talit ], mantalele şi celelalte haine ale lor, şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.

22. Fiindcă porunca împăratului era aspră, şi cuptorul era neobişnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.

23. Dar aceşti trei oameni, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.

24. Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimîntat şi s-a sculat repede. A luat cuvîntul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!”

25. El a luat iarăşi cuvîntul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblînd* slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu** de Eylohim!”

26. Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins şi, luînd cuvîntul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii lui יהוה YaHWeH cel Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!” Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului.

27. Dregătorii, îngrijitorii, cîrmuitorii şi sfetnicii împăratului s-au strîns şi au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra* trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pîrliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.

28. Nebucadneţar a luat cuvîntul şi a zis: „Binecuvîntat să fie יהוה YaHWeH a lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut* în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decît să slujească şi să se închine dumnezeilor.

29. Iată acum* porunca pe care o dau: orice om, din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de יהוה YaHWeH al lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego va fi** făcut bucăţi, şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că♦ nu este niciun alt יהוה YaHWeH care să poată izbăvi ca El.”

30. După aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste în ţinutul Babilonului.

                       Capitolul 4

Copacul cel mare

1. „Nebucadneţar, împăratul, către toate* popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile care locuiesc pe tot pămîntul: Să aveţi multă pace!

2. Am găsit cu cale să fac cunoscut semnele şi minunile pe care* le-a făcut יהוה YaHWeH cel Preaînalt faţă de mine.

3. Cît* de mari sunt semnele Lui şi cît de puternice sunt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie** veşnică, şi stăpînirea Lui dăinuie din neam în neam!

4. Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit în casa mea şi fericit în palatul meu.
5. Am visat un vis care m-a înspăimîntat; gîndurile de care eram urmărit în patul meu şi vedeniile* duhului meu mă umpleau** de groază.

6. Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toţi înţelepţii Babilonului ca să-mi tîlcuiască visul.

7. Îndată au venit* vrăjitorii, cititorii în stele, haldeii şi ghicitorii. Le-am spus visul, şi nu mi l-au putut tîlcui.

8. La urmă de tot, s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, numit* Beltşaţar, după numele dumnezeului meu, şi care** are în el Duhul lui יהוה YaHWeH cel Sfînt. I-am spus visul şi am zis:

9. „Beltşaţare, căpetenia* vrăjitorilor, ştiu că ai în tine Duhul lui יהוה YaHWeH cel Sfînt şi că pentru tine nicio taină nu este grea; deci tîlcuieşte-mi vedeniile pe care le-am avut în vis.         

10. Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap cînd eram în pat. Mă uitam şi iată că în mijlocul pămîntului era un* copac foarte înalt.

11. Copacul acesta s-a făcut mare şi puternic, vîrful lui se înălţa pînă la ceruri şi se vedea de la marginile întregului pămînt.

12. Frunza lui era frumoasă şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele* cîmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui şi orice făptură vie se hrănea din el.

13. În vedeniile care-mi treceau prin cap în patul meu, mă uitam şi iată că s-a coborît din ceruri un străjer* sfînt**.

14. El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: „Tăiaţi* copacul şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele** de sub el şi păsările din ramurile lui! 

15. Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pămînt şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe cîmp, ca să fie udat de roua cerului şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pămîntului.

16. Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară şi vor trece şapte vremuri* peste el.

17. Hotărîrea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie* cei vii că** Cel Preaînalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui Îi place şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!”

18. Iată visul pe care l-am visat eu, împăratul Nebucadneţar. Tu, Beltşaţar, tîlcuieşte-l, fiindcă* toţi înţelepţii din împărăţia mea nu pot să mi-l tîlcuiască; tu însă poţi, căci ai în tine Duhul lui יהוה YaHWeH Cel Sfint.”

19. Atunci Daniel, numit* Beltşaţar, a rămas uimit o clipă, şi gîndurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvîntul şi a zis: „Beltşaţare, să nu te tulbure visul şi tîlcuirea!” Şi Beltşaţar a răspuns: „stăpînul meu, visul acesta** să fie pentru vrăjmaşii tăi, şi tîlcuirea lui, pentru potrivnicii tăi!

20. Copacul* pe care l-ai văzut, care se făcuse atît de mare şi puternic, încît i se înălţa vîrful pînă la ceruri şi se vedea de la toate capetele pămîntului;

21. copacul acesta a cărui frunză era aşa de frumoasă şi care avea roade atît de multe, şi în care era hrană pentru toţi, sub care se adăposteau fiarele cîmpului şi în ramurile căruia îşi făceau cuibul păsările cerului,

22. eşti tu*, împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s-a înălţat pînă la ceruri şi a cărui stăpînire** se întinde pînă la marginile pămîntului. 

23. Împăratul* a văzut pe un străjer sfînt coborîndu-se şi zicînd: „Tăiaţi copacul şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pămînt şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe cîmp, ca să fie udat de roua cerului şi să stea la un loc cu fiarele** cîmpului, pînă vor trece şapte vremuri peste el.” 

24. Iată tîlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărîrea Celui Preaînalt care se va împlini asupra stăpînului meu, împăratul.

25. Te vor izgoni* din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele cîmpului şi îţi vor da să mănînci iarbă** ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, pînă vei♦ cunoaşte că Cel Preaînalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă♦♦ cui vrea.

26. Porunca, să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăţia ta îţi va rămîne ţie îndată ce vei recunoaşte stăpînirea Celui ce este în* ceruri.

27. De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt* păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate** că ţi se va prelungi♦ fericirea!”

28. Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadneţar.

29. După douăsprezece luni, pe cînd se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon,

30. împăratul* a luat cuvîntul şi a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?”

31. Nu se sfîrşise încă vorba* aceasta a împăratului, şi un glas** s-a coborît din cer şi a zis: „Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia!

32. Te vor izgoni* din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele cîmpului, îţi vor da să mănînci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremuri, pînă vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!”

33. Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvîntul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mîncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pînă i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile, ca ghearele păsărilor.

34. După trecerea* vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvîntat pe יהוה YaHWeH Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte** veşnic, Acela a cărui stăpînire♦ este veşnică şi a cărui Împărăţie dăinuie din neam în neam.

35. Toţi* locuitorii pămîntului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea** cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pămîntului, şi nimeni♦ nu poate să stea împotriva mîniei Lui, nici să-I zică: „Ce♦♦ faci?”

36. În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava* împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut**.

37. Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe יהוה YaHWeH Împăratul cerurilor, căci toate* lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate** să smerească pe cei ce umblă cu mîndrie!”

                       Capitolul 5

Ospăţul lui Belşaţar şi luarea Babilonului

1. Împăratul Belşaţar a făcut* un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui şi a băut vin înaintea lor.

2. Şi, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care* le luase tatăl său, Nebucadneţar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.

3. Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din casa lui יהוה YaHWeH din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.

4. Au băut vin şi au lăudat* pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fier, de lemn şi de piatră.

5. În clipa* aceea, s-au arătat degetele unei mîini de om şi au scris în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă care a scris.

6. Atunci împăratul a îngălbenit, şi gîndurile atît l-au tulburat, că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii* i s-au izbit unul de altul.

7. Împăratul a strigat* în gura mare să i se aducă cititorii** în stele, haldeii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvîntul şi a zis înţelepţilor Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tîlcui va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gît şi va avea locul al treilea♦ în cîrmuirea împărăţiei.”

8. Toţi înţelepţii împăratului au intrat, dar n-au putut* nici să citească scrisoarea şi nici s-o tîlcuiască împăratului.

9. Din pricina aceasta, împăratul Belşaţar s-a înspăimîntat* foarte tare, faţa i s-a îngălbenit, şi mai marii lui au rămas încremeniţi.

10. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului şi mai marilor lui, a intrat în odaia ospăţului, a luat cuvîntul şi a vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate*! Să nu te tulbure gîndurile tale şi să nu ţi se îngălbenească faţa!

11. În împărăţia ta este* un om care are în el Duhul lui יהוה YaHWeH cel sfint; şi pe vremea tatălui tău, s-a găsit la el lumină, pricepere şi o înţelepciune cerească. De aceea, împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai mare** peste vrăjitori, cititori în stele, haldei, ghicitori,

12. şi anume, pentru că* s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat** Beltşaţar, un Duh înalt, cunoştinţă şi pricepere, putinţa să tîlcuiască visele, să lămurească întrebările grele şi să dezlege lucrurile încîlcite. Să fie chemat, dar, Daniel, şi el îţi va da tîlcuirea!”

13. Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvîntul şi a zis lui Daniel: „Tu eşti Daniel acela, unul din prinşii de război ai lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda, tatăl meu, împăratul?

14. Am aflat despre tine că ai în tine Duhul lui יהוה YaHWeH Eylohim şi că la tine se găseşte lumină, pricepere şi o înţelepciune nemaipomenită.

15. Au adus înaintea mea pe înţelepţi* şi pe cititorii în stele ca să citească scrierea aceasta şi să mi-o tîlcuiască; dar n-au putut să tîlcuiască aceste cuvinte.

16. Am aflat că tu poţi să tîlcuieşti şi să dezlegi întrebări grele; acum*, dacă vei putea să citeşti scrierea aceasta şi să mi-o tîlcuieşti, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănţişor de aur la gît şi vei avea locul al treilea în cîrmuirea împărăţiei!”

17. Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ţine-ţi darurile şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi împăratului scrierea şi i-o voi tîlcui.

18. Împărate, יהוה YaHWeH Eylohim* cel Preaînalt dăduse tatălui tău, Nebucadneţar, împărăţie, mărime, slavă şi strălucire;

19. şi, din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate* popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia şi lăsa cu viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia, şi cobora pe cine voia.

20. Dar cînd* i s-a îngîmfat inima şi i s-a împietrit duhul pînă la mîndrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi a fost despuiat de slava lui;

21. a fost* izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănînce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, pînă cînd a recunoscut** că יהוה YaHWeH cel Preaînalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea.

22. Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai* smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri.

23. Ci te-ai* înălţat împotriva lui יהוה YaHWeH al cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, care** nici nu văd, nici n-aud şi nici nu pricep nimic şi n-ai slăvit pe יהוה YaHWeH în mîna♦ căruia este suflarea ta şi toate căile tale!

24. De aceea a trimis El acest cap de mînă care a scris scrierea aceasta.

25. Iată însă scrierea care a fost scrisă: „Numărat, numărat, cîntărit şi împărţit!”a) [ a) Haldeică: mene mene techel upfarsin ]

26. Şi iată tîlcuirea acestor cuvinte: Numărat înseamnă că יהוה YaHWeH ţi-a numărat zilele stăpîniri şi i-a pus capăt.

27. Cîntărit* înseamnă că ai fost cîntărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor!

28. Împărţit înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită şi dată mezilor* şi perşilor**!”

29. Îndată Belşaţar a dat poruncă, şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gît şi au dat de ştire că va avea locul al treilea* în cîrmuirea împărăţiei.

30. Dar chiar în noaptea* aceea, Belşaţar, împăratul haldeilor, a fost omorît.

31. Şi a pus mîna pe împărăţie Darius*, medul, care era în vîrstă de şaizeci şi doi de ani.

                 Capitolul 6

Daniel în groapa leilor

1. Darius a găsit cu cale să pună* peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspîndiţi în toată împărăţia;

2. a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă.

3. Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh* înalt; şi împăratul se gîndea să-l pună peste toată împărăţia.

4. Atunci* căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pîrască în ce privea treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău.

5. Atunci oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvînt de plîngere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea lui יהוה YaHWeH al lui!”

6. Apoi aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit aşa: „Să trăieşti veşnic, împărate* Darius!

7. Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii şi cîrmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa, în timp de treizeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei.

8. Acum, împărate, întăreşte oprirea şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea* mezilor şi perşilor, care, odată dată, rămîne neschimbată.”

9. În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca şi oprirea.

10. Cînd a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre* Ierusalim, şi de trei** ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe יהוה YaHWeH al lui, cum făcea şi mai înainte.

11. Atunci oamenii aceştia au dat năvală în casă şi au găsit pe Daniel rugîndu-se şi chemînd pe יהוה YaHWeH al lui.

12. Apoi s-au înfăţişat* înaintea împăratului şi i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălţa, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea** mezilor şi perşilor, care nu se poate schimba!”

13. Ei au luat din nou cuvîntul şi au zis împăratului: „Daniel, unul* din prinşii de război ai lui Iuda, nu** ţine deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!”

14. Împăratul s-a mîhnit* foarte mult cînd a auzit lucrul acesta; s-a gîndit cum ar putea să scape pe Daniel, şi pînă la asfinţitul soarelui s-a trudit să-l scape.

15. Dar oamenii aceia au stăruit de împărat şi i-au zis: „Să ştii, împărate, că, după legea* mezilor şi perşilor, orice oprire sau orice poruncă întărită de împărat nu se poate schimba!”

16. Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvîntul şi a zis lui Daniel: „ יהוה YaHWeH al tău căruia necurmat Îi slujeşti să te scape!”

17. Au adus* o piatră şi au pus-o la gura gropii. Împăratul** a pecetluit-o cu inelul lui şi cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.

18. Împăratul s-a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănînce, nu i s-a adus nicio ţiitoare şi n-a putut* să doarmă.

19. În revărsatul zorilor însă împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei.

20. Şi apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plîngător. Împăratul a luat cuvîntul şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul lui יהוה YaHWeH cel Viu, a putut יהוה YaHWeH * căruia Îi slujeşti necurmat să te scape de lei?”

21. Şi Daniel a zis împăratului: „Veşnic să trăieşti*, împărate!

22. יהוה YaHWeH* al meu a trimis pe îngerul Său şi a închis** gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!”

23. Atunci împăratul s-a bucurat foarte mult şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere* în יהוה YaHWeH al său.

24. Împăratul a poruncit să aducă* pe oamenii aceia care pîrîseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, copiii** lor şi nevestele lor; şi, pînă să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărîmiţat oasele.

25. După aceea*, împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, care locuiau în toată împărăţia: „Pacea să vă fie dată din belşug!

26. Poruncesc* ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă** şi să se înfricoşeze de Eylohim al lui Daniel. Căci♦ El este Eylohim cel Viu şi El dăinuie veşnic; Împărăţia Lui nu se va nimici♦♦ niciodată, şi stăpînirea Lui nu va avea sfîrşit.

27. El izbăveşte şi mîntuieşte, El face semne* şi minuni în ceruri şi pe pămînt. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!”

28. Daniel a dus-o bine sub stăpînirea* lui Darius şi sub stăpînirea lui Cirus** persanul.

                       Capitolul 7

Vedeniile lui Daniel

1. În anul întîi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat* un vis şi a avut vedenii** în mintea lui, pe cînd era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.

2. Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vînturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare.

3. Şi patru fiare mari au ieşit* din mare, deosebite una de alta.

4. Cea dintîi semăna cu un* leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, pînă în clipa cînd i s-au smuls aripile; şi, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om.

5. Şi iată* că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rînă; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s-a zis: „Scoală-te şi mănîncă multă carne!”

6. După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete* şi i s-a dat stăpînire.

7. După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra* fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mînca, sfărîma şi călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece** coarne.

8. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt* corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om** şi o gură♦ care vorbea cu trufie.

9. Mă uitam* la aceste lucruri, pînă cînd s-au aşezat nişte scaune de stăpînire. Şi cel Îmbătrînit** de zile a şezut jos. Haina♦ Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de stăpînire era ca nişte flăcări de foc, şi roţile♦♦ lui ca un foc aprins.

10. Un rîu* de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii** de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata♦ şi s-au deschis cărţile.

11. Eu mă uitam* mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc ca să fie ars.

12. Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii pînă la  vremea cînd a venit ceasul hotărît.

13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul* ca un Fiu al Omului; a înaintat spre Cel Îmbătrînit** de zile şi s-a  dus înaintea Lui.

14. I s-a* dat stăpînire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele**, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire♦ veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

15. Eu Daniel, m-am tulburat* cu duhul, şi vedeniile din capul meu m-au înspăimîntat.

16. M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tîlcuit astfel:

17. „Aceste* patru fiare mari sunt patru împăraţii care se vor ridica pe pămînt.

18. Dar* sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpîni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.”

19. În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra*, care se deosebea de toate celelalte; şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mînca, sfărîma şi călca în picioare ce rămînea;

20. şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decît celelalte coarne.

21. Am văzut, de asemenea, cum cornul* acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit,

22. pînă* cînd a venit Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut** dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea cînd sfinţii au luat în stăpînire împărăţia.

23. El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra este o a patra împărăţie* care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîşia tot pămîntul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.

24. Cele zece coarne* înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi.

25. El va rosti* vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri** pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta♦ să schimbe timpul Sărbatorilor şi Legea; şi sfinţii♦♦ vor fi daţi în mîinile lui timp*♦ de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.

26. Apoi va veni judecata* şi i se va lua stăpînirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.

27. Dar, stăpînirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui** este o împărăţie veşnică, şi toate puterile♦ Îi vor sluji şi-L vor asculta!”

28. Aici s-au sfîrşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gîndurile* mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei; dar am păstrat** cuvintele acestea în inima mea.”

                     Capitolul 8

1. „În anul al treilea al stăpîniri împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte*.

2. Cînd am avut vedenia aceasta mi s-a părut că eram la capitala Susa*, în ţinutul Elam; şi în timpul vedeniei mele mă aflam lîngă rîul Ulai.

3. Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un rîu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.

4. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mînă; ci el făcea ce voia*, şi a ajuns puternic.

5. Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus şi a cutreierat toată faţa pămîntului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn* mare între ochi.

6. A venit pînă la berbecul care avea coarne şi pe care-l văzusem stînd în rîu şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.

7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec şi i-a frînt amîndouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trîntit la pămînt şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mîna lui.

8. Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot, i s-a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari*, în cele patru vînturi ale cerurilor.

9. Dintr-unul* din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi**, spre răsărit şi spre ţara♦ cea minunată.

10. S-a înălţat* pînă la oştirea cerurilor**, a doborît♦ la pămînt o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare.

11. S-a înălţat* pînă la căpetenia** oştirii, i-a smuls♦ jertfa necurmată şi i-a surpat locul Locaşului său celui Sfînt.

12. Oastea* a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat Adevărul** la pămînt şi a izbutit♦ în ce a început. (Adevărul,aici Legea)

13. Am auzit pe un sfînt* vorbind; şi un alt sfînt a întrebat pe cel ce vorbea: „În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare Sfîntul Locaş şi oştirea?”

14. Şi el mi-a zis: „Pînă vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfîntul Locaş va fi curăţat!”

15. Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta şi căutam* s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfăţişarea unui om**.

16. Şi am auzit un glas de om în mijlocul rîului* Ulai, care a strigat şi a zis: „Gavrile**, tîlcuieşte-i vedenia aceasta.”

17. El a venit atunci lîngă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimîntat şi am căzut* cu faţa la pămînt. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte momentul final!”

18. Pe cînd* îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pămînt leşinat. El m-a atins** şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam.

19. Apoi mi-a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întîmpla la vremea de apoi a mîniei, căci vedenia aceasta priveşte* momentul final.

20. Berbecul* pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor şi perşilor.

21. Ţapul* însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintîi împărat**.

22. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frînt* sunt patru împărăţii care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atîta putere.

23. La sfîrşitul stăpînirii lor, cînd păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat* fără ruşine** şi viclean.

24. El va fi tare, dar* nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti** în tot ce va începe, va nimici♦ pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.

25. Din pricina propăşirii* lui şi izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa** va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica♦ împotriva lui יהוה YaHWeH, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mîini♦♦ omeneşti.

26. Iar vedenia* cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte** vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.”

27. Eu* Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile** împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.”

                     Capitolul 9

1. „În anul dintîi* al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia haldeilor,

2. în anul dintîi al stăpîniri lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărîmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise יהוה YaHWeH către prorocul* Ieremia.

3. Şi mi-am întors* faţa spre יהוה YaHWeH, Eylohim ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.

4. M-am rugat lui יהוה YaHWeH, Eylohim al meu şi I-am făcut următoarea mărturisire:
„יהוה YaHWeH, cel mare şi înfricoşator, Tu, care ţii Legămîntul şi dai îndurare celor ce Te iubesc şi păzesc Poruncile Tale!

5. Noi* am păcătuit, am săvîrşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la Poruncile şi orînduirile Tale.

6. N-am ascultat* pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării.

7. Tu, יהוה YaHWeH eşti* drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine!   

8. יהוה YaHWeH, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine* da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta!

9. La יהוה YaHWeH Eylohim al nostru* însă este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!

10. N-am ascultat* glasul lui יהוה YaHWeH, Eylohim al nostru, ca să urmăm Legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi prorocii;

11. ci tot Israelul* a călcat Legea Ta şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea ne-au şi lovit blestemele şi pedepsele scrise în Legea** dată prin Moise, robul lui Eylohim, pentru că am păcătuit împotriva lui יהוה YaHWeH.

12. El a împlinit* astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră şi împotriva căpeteniilor noastre care ne-au cîrmuit şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum niciodată şi nicăieri sub cer nu s-a mai întîmplat** o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului.

13. După cum* este scris în Legea dată prin Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n-am rugat** pe יהוה YaHWeH , Eylohim al nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre şi n-am luat aminte la Adevărul Tău.

14. De aceea, şi יהוה YaHWeH a îngrijit* ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci יהוה YaHWeH, Eylohim al nostru** este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui.

15. Şi acum, יהוה YaHWeH, Eylohim al nostru, Tu, care ai scos* pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mîna Ta cea puternică şi Ţi-ai făcut un Nume** aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit, am săvîrşit nelegiuire.

16. Dar, יהוה YaHWeH , după toată îndurarea Ta* abate mînia şi urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele** Tău cel sfînt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor♦ părinţilor noştri este Ierusalimul♦♦ şi poporul Tău de ocara*♦ tuturor celor ce ne înconjoară.

17. Ascultă, dar, acum, יהוה YaHWeH Eylohim al nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău şi, pentru dragostea Ta יהוה YaHWeH, fă** să strălucească faţa Ta peste Sfîntul Tău Locaş pustiit!

18. Pleacă* urechea, יהוה YaHWeH, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte** la dărîmăturile noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari.

19. Ascultă, יהוה YaHWeH! Iartă, יהוה YaHWeH! Ia aminte, יהוה YaHWeH! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine*, יהוה YaHWeH Eylohim al meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!”

20. Pe cînd* încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu, Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea lui יהוה YaHWeH , Eylohim al meu, pentru muntele cel sfînt al lui Eylohim;

21. pe cînd vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede, în zbor iute, omul Gavril* pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie şi m-a atins** în clipa cînd se aducea jertfa de seară.

22. El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea.

23. Cînd ai început tu să te rogi, a ieşit Cuvîntul, şi eu* vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit** şi scump. Ia aminte, dar, la Cuvîntul acesta şi înţelege vedenia!

24. Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, pînă la încetarea fărădelegilor, pînă la ispăşirea păcatelor*, pînă la ispăşirea nelegiuirii, pînă la aducerea neprihănirii** veşnice, pînă la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi pînă la Ungerea♦ Sfîntului sfinţilor.

25. Să ştii*, dar, şi să înţelegi că de la** darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului pînă la Unsula♦, la Cîrmuitorul♦♦, vor trece şaizeci şi nouă de săptămîni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume*♦ în vremuri de strîmtorare. [ a) Sau: haMașiya ] .

26. După aceste şaizeci şi nouă de săptămîni, Unsul* va fi stîrpit, şi nu** va avea nimic. Poporul♦ unui Stăpîn care va veni va nimici♦♦ cetatea şi Sfîntul Locaş*♦, şi sfîrşitul♦* lui va fi ca printr-un potop**♦; este hotărît că războiul va ţine pînă la sfîrşit, şi împreună cu el, şi pustiirile.

27. El va face un legămînt* trainic cu mulţi timp de o săptămînă**, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa şi darul de mîncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti♦ va veni unul care pustieşte, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul♦♦ hotărît.”

                   Capitolul 10

1. În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvînt lui Daniel, numit* Beltşaţar. Cuvîntul** acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire♦. El a fost cu luare aminte la cuvîntul acesta şi a priceput♦♦ vedenia.

2. „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămîni am fost în jale.

3. N-am mîncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns* deloc, pînă s-au împlinit cele trei săptămîni.

4. În a douăzeci şi patra zi a lunii întîi, eram pe malul rîului celui mare, care este Hidechela*. [ a) Sau: Tigru ]

5. Am ridicat* ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om** îmbrăcat în haine de in şi încins♦ la mijloc cu un brîu de aur♦♦ din Ufaz.

6. Trupul lui era ca o piatră de crisolit*, faţa îi strălucea ca fulgerul** şi ochii♦ îi erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele♦♦ semănau cu nişte aramă lustruită, şi glasul*♦ lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.

7. Eu, Daniel, am văzut singur* vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă!

8. Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat*, culoarea mi s-a schimbat**, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă.

9. Am auzit glasul cuvintelor lui; şi pe cînd* auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pămînt.

10. Şi iată că o mînă* m-a atins şi m-a aşezat tremurînd pe genunchii şi mîinile mele.

11. Apoi mi-a zis: „Daniele, om preaiubit* şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti; căci acum sunt trimis la tine!” După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurînd.

12. El mi-a zis: „Daniele, nu te teme* de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate** din cea dintîi zi cînd ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea lui Eylohim al tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!

13. Dar căpetenia* împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; însă iată că Mihail**, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo, lîngă împăraţii Persiei.

14. Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întîmple poporului tău în vremurile de apoi*, căci** vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.”

15. Pe cînd îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii* în pămînt şi am tăcut.

16. Şi iată că cineva* care avea înfăţişarea copiilor oamenilor s-a atins** de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit şi am zis celui ce stătea înaintea mea: „Stăpînul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază♦ şi am pierdut orice putere!

17. Cum ar putea robul stăpînului meu să vorbească stăpînului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!”

18. Atunci cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit.

19. Apoi mi-a zis*: „Nu te teme** de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!” Şi pe cînd îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: „Vorbeşte, stăpînul meu, căci m-ai întărit.”

20. El mi-a zis: „Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei* Persiei; şi cînd voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! 

21. Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail*.”

                        Capitolul 11

1. „În anul* dintîi al lui Darius,** medul, eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l sprijin.     

2. Acum, îţi voi face cunoscut Adevărul: Iată că vor mai fi încă trei împăraţi în Persia. Cel de al patrulea va strînge mai multă bogăţie decît toţi ceilalţi; şi cînd se va simţi puternic prin bogăţiile lui, va răscula totul împotriva împărăţiei Greciei.

3. Dar se va ridica un împărat viteaz*, care va stăpîni cu o mare putere şi va face** ce va voi.

4. Şi cum se va întări, aşa se va şi sfărîma împărăţia* lui şi va fi împărţită în cele patru vînturi ale cerurilor, dar nu între urmaşii lui, şi nici nu va fi tot atît de puternică** pe cît era sub el, căci va fi făcută bucăţele şi va trece la alţii, afară de aceştia.

5. Împăratul de la miazăzi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi şi mai tare decît el şi va stăpîni, întemeind o mare împărăţie.

6. După cîţiva ani, se vor uni, şi fata împăratului de la miazăzi va veni ca nevastă la împăratul de la miazănoapte, ca să facă o învoială. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nicio putere şi nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea ţine piept, ci ea va fi dată la moarte împreună cu alaiul ei, cu tatăl ei şi cu cel ce s-a legat cu ea.

7. În vremea aceea însă se va ridica în locul ei un lăstar din aceeaşi rădăcină cu ea şi va veni împotriva oştirii Siriei, da, va intra în cetăţuia împăratului de la miazănoapte, va face ce va voi cu ea şi va fi biruitor.

8. Va ridica şi va strămuta în Egipt, odată cu prinşii de război, chiar şi pe dumnezeii şi chipurile lor turnate, împreună cu vasele lor scumpe de argint şi de aur. Apoi va lăsa cîţiva ani în pace pe împăratul de la miazănoapte.

9. Acesta va porni împotriva împărăţiei împăratului de la miazăzi, dar se va întoarce iarăşi în ţara sa.

10. Totuşi fiii săi vor începe iarăşi războiul şi vor strînge o mare mulţime de oşti, care va înainta, se va revărsa* ca un rîu care iese din matcă şi-l vor împinge iarăşi înapoi pînă** la cetăţuie.

11. Împăratul de la miazăzi, mîniat de aceasta, va ieşi şi se va lupta cu împăratul de la miazănoapte; va ridica o mare oştire, dar oştile împăratului de la miazănoapte vor fi date în mîinile lui şi nimicite.

12. Atunci inima împăratului se va îngîmfa, va doborî zece mii, dar tot nu va birui.

13. Căci împăratul de la miazănoapte se va întoarce şi va strînge o oştire mai mare decît cea dintîi; şi după cîtăva vreme, după cîţiva ani, va porni în fruntea unei mari oştiri bine înarmate.

14. În vremea aceea, se vor ridica mulţi împotriva împăratului de la miazăzi, şi o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească vedenia; dar vor cădea.

15. Împăratul de la miazănoapte va înainta, va ridica întărituri şi va pune mîna pe cetăţile întărite. Oştile de la miazăzi, nici chiar floarea oamenilor împăratului nu vor putea să ţină piept, nu vor avea putere să se împotrivească.

16. Cel ce va merge împotriva lui va face* ce va voi, şi nimeni** nu i se va împotrivi; el se va opri în ţara minunată, nimicind cu desăvîrşire tot ce-i va cădea în mînă.

17. Îşi va pune de gînd* să ia în stăpînire toată împărăţia lui şi, făcîndu-se că are gînduri curate cu el, îi va da pe fiica sa de nevastă, cu gînd să-l piardă; dar lucrul acesta nu se va întîmpla şi nu-i va** izbîndi.

18. Apoi îşi va întoarce privirile înspre ostroave şi va lua pe multe din ele; dar o căpetenie va pune capăt ruşinii pe care voia el să i-o aducă şi o va întoarce asupra lui.

19. Apoi se va îndrepta spre cetăţuile ţării lui; dar se va poticni, va cădea şi nu-l* vor mai găsi.

20. Cel ce-i va lua locul va aduce un asupritor în cea mai frumoasă parte a împărăţiei; dar în cîteva zile va fi zdrobit, şi anume nu prin mînie, nici prin război.

21. În locul lui se va ridica* un om dispreţuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată şi va pune mîna pe împărăţie prin uneltire.

22. Oştile* se vor revărsa ca un rîu înaintea lui, dar vor fi nimicite împreună cu o căpetenie** a Legămîntului.

23. După ce se vor uni cu el, el va întrebuinţa* o viclenie; va porni şi va birui cu puţină lume.

24. Va intra pe neaşteptate în locurile cele mai roditoare ale ţinutului; va face ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui: va împărţi prada, jafurile şi bogăţiile; va urzi la planuri împotriva cetăţuilor, şi aceasta va ţine o vreme.

25. Apoi va porni în fruntea unei mari oştiri, cu puterea şi mînia lui, împotriva împăratului de la miazăzi. Şi împăratul de la miazăzi se va prinde la război cu o oaste mare şi foarte puternică; dar nu va putea să ţină piept, căci se vor urzi planuri rele împotriva lui.

26. Cei ce vor mînca bucate de la masa lui îi vor aduce pieirea; oştile lui se vor împrăştia ca un rîu* şi morţii vor cădea în mare număr.

27. Cei doi împăraţi nu vor căuta decît să-şi facă rău unul altuia, vor sta la aceeaşi masă şi vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, căci sfîrşitul* nu va veni decît la vremea hotărîtă.

28. Cînd se va întoarce în ţara lui cu mari bogăţii, în inima* lui va fi vrăjmaş Legămîntului sfînt, va lucra împotriva lui, şi apoi se va întoarce în ţara lui.

29. La o vreme hotărîtă, va porni din nou împotriva împăratului de miazăzi; dar de data aceasta* lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte**.

30. Ci nişte corăbii* din Chitim vor înainta împotriva lui; iar el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mînios împotriva Legămîntului sfînt** nu va sta cu mîinile în sîn; ci la întoarcere, se va înţelege cu cei ce vor părăsi Legămîntul sfînt.

31. Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca* Sfîntul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urîciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup Legămîntul.

32. Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Eylohim al lor, vor rămîne tari şi vor face mari isprăvi.

33. Înţelepţii* poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea pentru o vreme, loviţi de sabie** şi de flacără de robie şi de jaf.

34. Cînd vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie.

35. Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi*, curăţaţi şi albiţi, pînă la vremea 
sfîrşitului**, căci sfîrşitul♦ nu va fi decît la vremea hotărîtă.

36. Împăratul va face* ce va voi; se va înălţa,** se va slăvi mai presus de toţi puternicii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva♦ lui יהוה YaHWeH Eylohim; şi va propăşi pînă va trece mînia, căci ce este hotărît se va♦♦ împlini.

37. Nu va ţine seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa* femeilor; cu un cuvînt, nu va ţine seamă** de nimeni, ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi.

38. În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ.

39. Cu ajutorul acestui dumnezeu va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să stăpînească peste mulţi şi le va împărţi moşii ca răsplată.

40. La vremea sfîrşitului*, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună** peste el, cu care şi călăreţi♦, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un rîu♦♦ şi le va îneca.

41. Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul*, Moabul şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mîna lui. 

42. Îşi va întinde mîna peste felurite ţări şi nici ţara Egiptului nu va scăpa.

43. Ci se va face stăpîn pe vistieriile de aur şi de argint şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi etiopienii vor veni în alai după el*.

44. Dar nişte zvonuri venite de la răsărit şi de la miazănoapte îl vor înspăimînta, şi atunci va porni cu o mare mînie ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvîrşire pe mulţi.

45. Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele* cel slăvit şi sfînt. Apoi îşi va ajunge** sfîrşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor.

                     Capitolul 12

1. În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail,* ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare** cum n-a mai fost de cînd sunt neamurile şi pînă la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău♦ va fi Mîntuit, şi anume oricine va fi găsit scris♦♦ în carte.

2. Mulţi din cei ce dorm în ţărîna pămîntului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică*, şi alţii pentru ocară** şi ruşine veşnică.

3. Cei înţelepţi* vor străluci** ca strălucirea cerului, şi cei♦ ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele♦♦, în veac şi în veci de veci.

4. Tu* însă, Daniele, ţine ascunse** aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea pînă la vremea sfîrşitului♦. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.”

5. Şi eu, Daniel, m-am uitat şi iată că alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de rîu, şi altul dincolo de malul rîului*.

6. Unul din ei a zis omului* aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor rîului: „Cît** va mai fi pînă la sfîrşitul acestor minuni?”

7. Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor rîului; el şi-a ridicat spre ceruri mîna dreaptă* şi mîna stîngă şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic** că va mai fi♦ o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme şi că toate aceste lucruri se vor sfîrşi cînd puterea♦♦ poporului sfînt*♦ va fi zdrobită de tot.

8. Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis: „יהוה YaHWeH Eylohim al meu, care va fi sfîrşitul acestor lucruri?”

9. El a răspuns: „Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite pînă* la vremea sfîrşitului.

10. Mulţi* vor fi curăţaţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul** şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi♦ vor înţelege.

11. De la vremea cînd* va înceta jertfa necurmată şi de cînd se va aşeza urîciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile.

12. Ferice de cine va aştepta şi va ajunge pînă la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!

13. Iar tu, du-te*, pînă va veni sfîrşitul; tu te vei odihni** şi te vei scula iarăşi♦ odată în partea ta de moştenire, la sfîrşitul zilelor.”

             ----------- HalleluYah -----------