1 Samuel - Shmuel Alef

1 Samuel - Shmuel Alef

Neviim - Profeţi    

                             Capitolul 1

 CEI DIN URMĂ DOI JUDECĂTORI ÎN ISRAEL

1. Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana,* fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, efratit.*
     
2. El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea.

3. Omul acesta se suia în fiecare an* din cetatea sa la Silo.** ca să se închine♦ înaintea lui יהוה YaHWeH Eylohim al Oștirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai lui  יהוה YaHWeH.

4. În ziua cînd îşi aducea Elcana jertfa,* dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea.   

5. Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar יהוה YaHWeH* o făcuse stearpă

6. Potrivnica ei o înţepa* deseori, ca s-o facă să se mînie, pentru că יהוה YaHWeH o făcuse stearpă.

7. Şi în toţi anii era aşa. Ori de cîte ori se suia Ana la Casa lui יהוה YaHWeH, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plîngea şi nu mînca.

8. Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ano, pentru ce plîngi şi nu mănînci? Pentru ce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult*decît zece fii?”                                  

Rugăciunea Anei

9. Ana s-a sculat, după ce au mîncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lîngă unul din uşorii Templului* lui יהוה YaHWeH.   

10. Şi Ana se ruga lui יהוה YaHWeH cu sufletul amărît* şi plîngea.

11. Ea a făcut o juruinţă* şi a zis: „יהוה YaHWeH Eylohim al oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre** întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce♦ aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina lui יהוה YaHWeH pentru toate zilele vieţii lui, şi brici♦♦ nu va trece peste capul lui.”

12. Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea lui יהוה YaHWeH, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.

13. Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată

14. şi i-a zis: „Pînă cînd vei fi beată? Du-te de te trezeşte!”

15. Ana a răspuns: „Nu, stăpînul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam* sufletul înaintea lui יהוה YaHWeH.

16. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată,* căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc pînă acum.”         

17. Eli a luat din nou cuvîntul şi a zis: „Du-te* în pace, şi יהוה YaHWeH Eylohim al ** lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!”

18. Ea a zis: „Să capete* roaba ta trecere înaintea ta!” Şi femeia a plecat**. A mîncat, şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi.                    

      Naşterea lui Samuel
19. S-au sculat dis-de-dimineaţă şi, după ce s-au închinat pînă la pămînt înaintea lui יהוה YaHWeH, s-au întors şi au venit acasă la Rama. Elcana s-a culcat* cu nevasta sa Ana, şi יהוה YaHWeH Şi-a adus aminte** de ea.

20. Cînd i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel a) „căci”, a zis ea, „de la יהוה YaHWeH l-am cerut.” [ a) Sau: יהוה YaHWeH a ascultat ]

21. Bărbatul său, Elcana, s-a suit* apoi cu toată casa lui să aducă lui יהוה YaHWeH jertfa de peste an şi să-şi împlinească juruinţa.              

22. Dar Ana nu s-a suit şi a zis bărbatului ei: „Cînd voi înţărca copilul îl voi duce, ca să fie pus înaintea lui יהוה YaHWeH şi să rămînă** acolo pentru totdeauna♦.”

23. Elcana*, bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, aşteaptă pînă-l vei înţărca. Numai** împlinească-Şi יהוה YaHWeH cuvîntul Lui!” Şi femeia a rămas acasă şi a dat ţîţă fiului ei, pînă l-a înţărcat.

24. Cînd l-a înţărcat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin. L-a dus* în Casa** lui יהוה YaHWeH la Silo: copilul era încă mic de tot.

25. Au înjunghiat taurii şi au dus* copilul la Eli.

26. Ana a zis: „stăpînul meu, iartă-mă! Cît este de adevărat că sufletul tău* trăieşte, stăpînul meu, atît este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lîngă tine şi mă rugam lui יהוה YaHWeH.

27. Pentru* copilul acesta mă rugam, şi יהוה YaHWeH a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.

28. De aceea vreau să-l dau* lui יהוה YaHWeH: toată viaţa lui să fie dat lui יהוה YaHWeH.” Şi s-au** închinat acolo înaintea lui יהוה YaHWeH.

                                       Capitolul 2

Cîntarea Anei

1. Ana s-a rugat* şi a zis: „Mi se bucură inima** în יהוה YaHWeH, puterea mea♦ a fost înălţată de יהוה YaHWeH; mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur♦♦ de ajutorul Tău.

2. Nimeni* nu este sfînt ca יהוה YaHWeH; nu este alt** Eylohim decît  Tine; nu este stîncă aşa ca יהוה YaHWeH Eylohim al nostru.

3. Nu mai vorbiţi cu atîta îngîmfare, să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mîndrie*; căci יהוה YaHWeH este Eylohim care ştie totul, şi toate faptele sunt cîntărite de El.

4. Arcul* celor puternici s-a sfărîmat, şi cei slabi sunt încinşi cu putere.

5. Cei ce* erau sătui se închiriază pentru pîine, şi cei ce erau flămînzi se odihnesc; chiar cea** stearpă naşte de şapte ori, şi cea care♦ avea mulţi copii stă lîncezită.

6. יהוה YaHWeH omoară* şi învie, El coboară în Locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.

7. יהוה YaHWeH sărăceşte* şi El îmbogăţeşte, El smereşte** şi El înalţă,

8. El ridică* din pulbere pe cel sărac, ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să-i pună** să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de stăpînie îmbrăcat cu slavă; căci ai lui יהוה YaHWeH sunt stîlpii♦ pămîntului şi pe ei a aşezat El lumea.

9. El va păzi paşii* preaiubiţilor Lui, dar cei răi vor fi nimiciţi în întuneric; căci omul nu va birui prin putere.

10. Vrăjmaşii lui יהוה YaHWeH vor tremura*, din înălţimea** cerului El Îşi va arunca tunetul asupra lor; יהוה YaHWeH ♦ va judeca marginile pămîntului. El va da Împăratului Său putere şi El va înălţa tăria♦♦ Unsului Lui.”

11. Elcana s-a dus acasă la Rama, şi copilul a rămas în slujba* lui יהוה YaHWeH, înaintea preotului Eli.

Răutatea fiilor lui Eli

12. Fiii lui Eli erau nişte oameni răi*. Nu** cunoşteau pe יהוה YaHWeH.

13. Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor: Cînd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa cînd se fierbea carnea, ţinînd în mînă o furculiţă cu trei coarne,

14. o vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală; şi tot ce apuca cu furculiţa lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo.

15. Chiar înainte de a arde* grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă.”                  

16. Şi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea”, sluga răspundea: „Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu sila.”

17. Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea lui יהוה YaHWeH de un foarte* mare păcat, pentru că nesocoteau** darurile lui יהוה YaHWeH.

Samuel în slujba lui יהוה YaHWeH 

18. Samuel* făcea slujba înaintea lui יהוה YaHWeH; şi copilul acesta era îmbrăcat** cu un efod de in.

19. Mama sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică şi i-o aducea cînd se suia* cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an.

20. Eli a binecuvîntat* pe Elcana şi pe nevasta sa şi a zis: „Să dea יהוה YaHWeH să ai copii din femeia aceasta, care să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat** ea lui יהוה YaHWeH!” Şi s-au întors acasă.

21. Cînd a cercetat* יהוה YaHWeH pe Ana, ea a rămas însărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tînărul Samuel creştea** înaintea lui יהוה YaHWeH.

Eli îşi mustră copiii

22. Eli era foarte bătrîn şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile* care slujeau afară la uşa Cortului întîlnirii.

23. El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele.

24. Nu, copii, ce aud spunîndu-se despre voi nu este bine; voi faceţi pe poporul lui יהוה YaHWeH să păcătuiască.

25. Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca יהוה YaHWeH; dar dacă păcătuieşte împotriva* lui יהוה YaHWeH, cine se va ruga pentru el?” Totuşi ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci יהוה YaHWeH ** voia să-i omoare.

26. Tînărul Samuel creştea mereu* şi era plăcut** lui יהוה YaHWeH şi oamenilor.

Vestirea pedepsei împotriva casei lui Eli

27. Un om* al lui יהוה YaHWeH a venit la Eli şi i-a zis: „Aşa vorbeşte יהוה YaHWeH: „Nu M-am descoperit** Eu casei tatălui tău, cînd erau în Egipt, în casa lui faraon?

28. Eu l-am ales* dintre toate seminţiile lui Israel ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămîia şi să poarte efodul înaintea Mea; şi am dat** casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel.

29. Pentru ce călcaţi* voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, care am poruncit să se facă în Locaşul** Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decît pe Mine, ca să vă îngrăşaţi din cele dintîi roade luate din toate darurile poporului Meu, Israel?”

30. De aceea, iată ce zice יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel: „Spusesem* că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble întotdeauna înaintea Mea.” Şi acum, zice יהוה YaHWeH, departe** de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti♦ pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc♦♦ vor fi dispreţuiţi.

31. Iată că vine vremea* cînd voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa încît nu va mai fi niciun bătrîn în casa ta.

32. Vei vedea un potrivnic al tău în Locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de יהוה YaHWeH; şi nu va mai fi niciodată niciun bătrîn* în casa ta.                                               

33. Voi lăsa să rămînă la altarul Meu numai unul dintre ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vîrstei.

34. Şi iată semnul* celor ce se vor întîmpla celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas: amîndoi vor muri** într-o zi.

35. Eu* Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi** o casă stătătoare, şi va umbla întotdeauna înaintea Unsului♦ Meu.

36. Şi* oricine va mai rămîne din casa ta va veni să se arunce cu faţa la pămînt înaintea lui, pentru un ban de argint şi pentru o bucată de pîine, şi va zice: „Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoţiei, ca să am o bucată de pîine să mănînc.”

                                    Capitolul 3

יהוה YaHWeH Se descoperă

1. Tînărul* Samuel slujea lui יהוה YaHWeH înaintea lui Eli. Cuvîntul** lui יהוה YaHWeH era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese.

2. Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi* şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,

3. iar candela* lui יהוה YaHWeH nu se stinsese încă; şi Samuel era culcat în Templul** lui יהוה YaHWeH, unde era chivotul lui יהוה YaHWeH.

4. Atunci יהוה YaHWeH a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!”

5. Şi a alergat la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă.” Şi s-a dus şi s-a culcat.

6. יהוה YaHWeH a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă.”

7. Samuel nu cunoştea* încă pe יהוה YaHWeH, şi cuvîntul lui יהוה YaHWeH nu-i fusese încă descoperit.                                         

8. יהוה YaHWeH a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a înţeles că יהוה YaHWeH cheamă pe copil

9. şi a zis lui Samuel: „Du-te, de te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, să spui: „Vorbeşte, יהוה YaHWeH, căci robul Tău ascultă.” Şi Samuel s-a dus să se culce la locul lui.

10. יהוה YaHWeH a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.”

11. Atunci יהוה YaHWeH a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui* îl va auzi.

12. În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot* ce am rostit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi.

13. I-am* spus că vreau să pedepsesc** casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă şi prin care fiii lui♦ s-au făcut vrednici de lepădat, fără♦♦ ca el să-i fi oprit.

14. De aceea jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu* va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mîncare.”

15. Samuel a rămas culcat pînă dimineaţa, apoi a deschis uşile Casei lui יהוה YaHWeH. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea.

16. Dar Eli a chemat pe Samuel şi a zis: „Samuele, fiule!” El a răspuns: „Iată-mă!”

17. Şi Eli a zis: „Care este cuvîntul pe care ţi l-a vorbit יהוה YaHWeH ? Nu-mi ascunde nimic. Eylohim să Se poarte* cu tine cu toată asprimea, dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus!”

18. Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Şi Eli a zis: „יהוה YaHWeH* este acesta, să facă ce va crede!”

19. Samuel creştea*, יהוה YaHWeH ** era cu el şi n-a lăsat să cadă la pămînt niciunul♦ din cuvintele Sale.

20. Tot Israelul, de la Dan* pînă la Beer-Şeba, a cunoscut că יהוה YaHWeH pusese pe Samuel proroc al lui יהוה YaHWeH.

21. יהוה YaHWeH nu înceta să Se arate în Silo; căci יהוה YaHWeH Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvîntul* lui יהוה YaHWeH.

                                    Capitolul 4

Israel bătut de Filisteni

1. Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoştinţa întregului Israel.
Israel a ieşit înaintea filistenilor ca să lupte împotriva lor. Au tăbărît lîngă Eben-Ezer*, şi filistenii tăbărîseră la Afec.

2. Filistenii s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel, şi lupta a început. Israel a fost bătut de filisteni, care au omorît pe cîmpul de bătaie aproape patru mii de oameni.

3. Poporul s-a întors în tabără, şi bătrînii lui Israel au zis: „Pentru ce ne-a lăsat יהוה YaHWeH să fim bătuţi astăzi de filisteni? Haidem să luăm de la Silo Chivotul Legămîntului lui יהוה YaHWeH, ca să vină în mijlocul nostru şi să ne izbăvească din mîna vrăjmaşilor noştri.”

4. Poporul a trimis la Silo, de unde au adus Chivotul Legămîntului lui יהוה YaHWeH Eylohim al Oștirilor, care* şade între heruvimi**. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, împreună cu Chivotul Legămîntului lui יהוה YaHWeH.

5. Cînd a intrat Chivotul Legămîntului lui יהוה YaHWeH în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s-a cutremurat pămîntul.

6. Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de filisteni, şi au zis: „Ce înseamnă strigătele acestea care răsună în tabăra evreilor?” Şi au auzit că sosise Chivotul lui יהוה YaHWeH în tabără.

7. Filistenii s-au temut, pentru că au crezut că יהוה YaHWeH venise în tabără. „Vai de noi!”, au zis ei, „căci n-a fost aşa ceva pînă acum.

8. Vai de noi! Cine ne va izbăvi din mîna acestui Eylohim puternic? Eylohim care a lovit pe egipteni cu tot felul de urgii în pustiu.

9. Întăriţi-vă* şi fiţi oameni, filistenilor, ca nu cumva să fiţi robi evreilor, cum v-au fost ei robi** vouă: fiţi oameni şi luptaţi!”               

10. Filistenii au început lupta, şi Israel a fost bătut*. Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrîngerea a fost foarte mare, şi din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeştri.  

11. Chivotul* lui יהוה YaHWeH a fost luat, şi cei doi** fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.

12. Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie şi a venit la Silo*, în aceeaşi zi cu hainele sfîşiate şi cu capul acoperit** cu ţărînă.

13. Cînd a ajuns, Eli aştepta stînd pe un scaun* lîngă drum, căci inima îi era neliniştită pentru Chivotul lui יהוה YaHWeH. La intrarea lui în cetate, omul acesta a dat de veste, şi toată cetatea a strigat.                                       

14. Eli, auzind aceste strigăte, a zis: „Ce însemnă zarva aceasta?” Şi îndată omul a venit şi a adus lui Eli vestea aceasta.

15. Şi Eli era în vîrstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii* întunecaţi şi nu mai putea să vadă.

16. Omul a zis lui Eli: „Vin de pe cîmpul de bătaie, şi din cîmpul de bătaie am fugit astăzi.” Eli a zis: „Ce s-a întîmplat,* fiule?”                         

17. Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: „Israel a fugit dinaintea filistenilor, şi poporul a suferit o mare înfrîngere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, şi Chivotul lui יהוה YaHWeH a fost luat.”

18. Abia a pomenit de Chivotul lui יהוה YaHWeH, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, lîngă poartă; şi-a rupt ceafa şi a murit, căci era om bătrîn şi greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani.

19. Nora sa, nevasta lui Fineas, era însărcinată şi sta să nască. Cînd a auzit vestea despre luarea chivotului lui יהוה YaHWeH, despre moartea socrului ei şi despre moartea bărbatului ei, s-a încovoiat şi a născut, căci au apucat-o durerile naşterii.

20. Cînd trăgea să moară, femeile* care erau lîngă ea i-au zis: „Nu te teme, căci ai născut un fiu!” Dar ea n-a răspuns şi n-a luat seama la ce i se spunea.

21. A pus copilului numele I-Caboda* zicînd: „S-a dus slava** din Israel!” Spunea lucrul acesta din pricina luării Chivotului lui יהוה YaHWeH şi din pricina socrului şi bărbatului ei.    aSau: Nu mai e slavă

22. Ea a zis: „S-a dus slava din Israel, căci Chivotul lui יהוה YaHWeH este luat.”

                                   Capitolul 5

Căderea lui Dagon înaintea chivotului

1. Filistenii au luat Chivotul lui יהוה YaHWeH şi l-au dus din Eben-Ezer* la Asdod.

2. După ce au pus mîna pe Chivotul lui יהוה YaHWeH, filistenii l-au dus în casa lui Dagon a)* şi l-au aşezat lîngă Dagon. [ a) Zeul peşte ]   
                                               
3. A doua zi, asdodienii, care se sculaseră dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins* cu faţa la pămînt, înaintea Chivotului lui יהוה YaHWeH. Au luat pe Dagon şi l-au pus** înapoi la locul lui.

4. Şi a doua zi, sculîndu-se dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pămînt, înaintea Chivotului lui יהוה YaHWeH; capul* lui Dagon şi cele două mîini ale lui erau tăiate pe prag şi nu-i rămăsese decît trunchiul.

5. De aceea, pînă în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră* în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.

Pedeapsa Filistenilor

6. Mîna* lui יהוה YaHWeH a apăsat asupra celor din Asdod şi i-a pustiit**; i-a lovit cu bube♦ la şezut, atît în Asdod, cît şi în ţinutul lui.

7. Cînd au văzut că aşa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul lui יהוה YaHWeH al lui Israel să nu rămînă la noi, căci mîna Lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeu nostru.”

8. Şi au trimis şi au adunat la ei pe toţi stăpînitori filistenilor şi au zis: „Ce să facem cu Chivotul lui יהוה YaHWeH al lui Israel?” stăpînitori au răspuns: „Să se ducă la Gat Chivotul lui יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel.” Şi au dus acolo Chivotul lui יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel.

9. Dar după ce a fost dus acolo, mîna* lui  יהוה YaHWeH a apăsat asupra cetăţii, şi a fost o mare** groază; a lovit♦ pe oamenii cetăţii de la mic la mare, şi au avut o spuzeală de bube la şezut.

10. Atunci au trimis Chivotul lui יהוה YaHWeH la Ecron. Cînd a intrat Chivotul lui יהוה YaHWeH în Ecron, ecroniţii au strigat: „Au adus la noi Chivotul lui יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru.”

11. Şi au trimis şi au strîns pe toţi stăpînitori filistenilor şi au zis: „Trimiteţi înapoi Chivotul lui יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi şi poporul nostru.” Căci în toată cetatea era o groază de moarte, şi mîna* lui יהוה YaHWeH apăsa cu putere.

12. Oamenii care nu mureau erau loviţi cu bube la şezut, şi ţipetele cetăţii se înălţau pînă la cer.

                                      Capitolul 6

Filistenii trimit chivotul înapoi

1. Chivotul lui יהוה YaHWeH a fost şapte luni în ţara filistenilor.

2. Şi filistenii au chemat* pe preoţi şi pe ghicitori şi au zis: „Ce să facem cu Chivotul lui יהוה YaHWeH ? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimitem înapoi la locul lui.”

3. Ei au răspuns: „Dacă trimiteţi înapoi Chivotul lui יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel, să nu-l trimiteţi cu mîna goală*, ci aduceţi lui יהוה YaHWeH o jertfă** pentru vină; atunci vă veţi vindeca şi veţi şti♦ pentru ce nu s-a îndepărtat mîna Lui de peste voi.”

4. Filistenii au zis: „Ce jertfă pentru vină să-I aducem?” Ei au răspuns: „Cinci umflături de aur şi cinci şoareci de aur, după* numărul stăpînitorilor filistenilor, căci aceeaşi urgie a fost peste voi toţi şi peste stăpînitori voştri.

5. Faceţi nişte chipuri după umflăturile* voastre şi nişte chipuri după şoarecii voştri care pustiesc ţara şi daţi** slavă lui יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel: poate că va înceta♦ să-Şi apese mîna peste voi, peste Eylohim♦♦ voştri şi peste ţara voastră.

6. Pentru ce să vă împietriţi inima, cum* şi-au împietrit inima egiptenii şi faraon? Nu i-a pedepsit El, şi n-au lăsat** ei atunci pe copiii lui Israel să plece?

7. Acum, faceţi un* car nou de tot şi luaţi două vaci tinere care dau ţîţă şi care n-au tras** la jug; înjugaţi vacile la car şi mînaţi înapoi acasă viţeii lor care se ţin după ele.

8. Să luaţi Chivotul lui יהוה YaHWeH şi să-l puneţi în car; să puneţi alături de el, într-o ladă, lucrurile de aur* pe care le daţi lui יהוה YaHWeH ca dar pentru vină; apoi să-l trimiteţi, şi va pleca.

9. Să-l urmăriţi cu privirea; şi dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Şemeş,* יהוה YaHWeH ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom şti** că nu mîna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întîmplare.”

10. Oamenii au făcut aşa. Au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car şi le-au închis viţeii acasă.

11. Au pus în car Chivotul lui יהוה YaHWeH şi lada cu şoarecii de aur şi chipurile umflăturilor lor.

12. Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Şemeş; au ţinut mereu acelaşi drum, mugind, şi nu s-au abătut nici la dreapta, nici la stînga. stăpînitori filistenilor au mers după ele pînă la hotarul Bet-Şemeşului.

Chivotul la Bet-Şemeş

13. Locuitorii din Bet-Şemeş secerau grînele în vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul şi s-au bucurat cînd l-au văzut.

14. Carul a ajuns în cîmpul lui Iosua din Bet-Şemeş şi s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, şi vacile le-au adus ca ardere de tot lui יהוה YaHWeH.

15. Leviţii au coborît Chivotul lui יהוה YaHWeH şi lada de lîngă el în care se aflau lucrurile de aur şi le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Şemeş au adus lui יהוה YaHWeH în ziua aceea arderi de tot şi jertfe.

16. Cei cinci* stăpînitori ai filistenilor, după ce au văzut lucrul acesta, s-au întors la Ecron în aceeaşi zi.                                                               

17. Iată* umflăturile de aur pe care le-au dat lui יהוה YaHWeH, filistenii, ca dar pentru vină: una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron.

18. Erau şi nişte şoareci de aur, după numărul tuturor cetăţilor filistenilor, care erau ale celor cinci căpetenii, atît cetăţi întărite, cît şi cetăţi fără ziduri. Lucrul acesta îl adevereşte piatra cea mare pe care au pus Chivotul lui יהוה YaHWeH şi care este şi astăzi în cîmpul lui Iosua din Bet-Şemeş.

19. יהוה YaHWeH a lovit* pe oamenii din Bet-Şemeş, cînd s-au uitat în Chivotul lui יהוה YaHWeH; a lovit şaptezeci de oameni din popor. Şi poporul a plîns, pentru că יהוה YaHWeH îl lovise cu o mare urgie.

20. Oamenii din Bet-Şemeş au zis: „Cine poate* sta înaintea lui יהוה YaHWeH, înaintea acestui Eylohim sfînt? Şi la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează de la noi?”

21. Au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim* ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi Chivotul lui יהוה YaHWeH; coborîţi-vă şi suiţi-l la voi.”

                                     Capitolul 7

Chivotul la Chiriat – Iearim

1. Locuitorii din Chiriat-Iearim* au venit şi au suit Chivotul lui יהוה YaHWeH; l-au dus în casa lui Abinadab**, pe deal, şi au sfinţit pe fiul său Eleazar ca să păzească Chivotul lui יהוה YaHWeH.

2. Trecuse destulă vreme din ziua cînd fusese pus chivotul în Chiriat-Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci toată casa lui Israel a plîns după יהוה YaHWeH.

3. Samuel a zis întregii case a lui Israel: „Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi* la יהוה YaHWeH, scoateţi** din mijlocul vostru Baalii şi Astarteile♦, îndreptaţi-vă inima♦♦ spre יהוה YaHWeH şi slujiţi-I numai*♦ Lui; şi El vă va izbăvi din mîna filistenilor.”

4. Şi copiii lui Israel au scos din mijlocul lor Baalii* şi Astarteile şi au slujit numai lui יהוה YaHWeH.

5. Samuel a zis: „Strîngeţi* pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga lui יהוה YaHWeH pentru voi.”

6. Şi s-au strîns la Miţpa. Au scos* apă şi au vărsat-o înaintea lui יהוה YaHWeH, şi au postit** în ziua aceea, zicînd: „Am păcătuit♦ împotriva lui יהוהYaHWeH!” Samuel judeca pe copiii lui Israel la Miţpa.

Israel se căieşte

7. Filistenii au aflat că fiii lui Israel se adunaseră la Miţpa, şi stăpînitori filistenilor s-au suit împotriva lui Israel. La vestea aceasta copiii lui Israel s-au temut de filisteni

8. şi au zis lui Samuel: „Nu înceta* să strigi pentru noi către יהוה YaHWeH Eylohim al nostru, ca să ne scape din mîna filistenilor.”

9. Samuel a luat un miel sugar şi l-a adus întreg ca ardere de tot lui יהוה YaHWeH. A strigat* către יהוה YaHWeH pentru Israel, şi יהוה YaHWeH l-a ascultat.                                     

10. Pe cînd aducea Samuel arderea de tot, filistenii s-au apropiat ca să bată pe Israel. יהוה YaHWeH a tunat* în ziua aceea cu mare vuiet împotriva filistenilor şi i-a pus pe fugă. Au fost bătuţi dinaintea lui Israel.

11. Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, au urmărit pe filisteni şi i-au bătut pînă sub Bet-Car.

12. Samuel a luat* o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen şi i-a pus numele Eben-Ezer a), zicînd: „Pînă aici יהוה YaHWeH ne-a ajutat.”                          [ a) Sau: Piatră de ajutor ]

13. Astfel* au fost smeriţi filistenii şi n-au mai** venit pe ţinutul lui Israel. Mîna lui יהוה YaHWeH a fost împotriva filistenilor în tot timpul vieţii lui Samuel.

14. Cetăţile pe care le luaseră filistenii de la Israel s-au întors la Israel, de la Ecron pînă la Gat, cu ţinutul lor; Israel le-a smuls din mîna filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi amoriţi.

Samuel judecător

15. Samuel a fost judecător* în Israel în tot timpul vieţii lui.

16. El se ducea în fiecare an de făcea înconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei şi judeca pe Israel în toate locurile acestea.

17. Apoi se întorcea* la Rama, unde era casa lui; şi acolo judeca pe Israel. Şi a zidit** acolo un altar lui יהוה YaHWeH.

                                   Capitolul 8

Israeliţii cer un Împărat

1. Cînd a îmbătrînit Samuel, a pus* pe fiii săi** judecători peste Israel.

2. Fiul său întîi născut se numea Ioel, şi al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Şeba.

3. Fiii lui Samuel n-au* călcat pe urmele lui; ci se dădeau** la lăcomie, luau mită♦ şi călcau dreptatea.

4. Toţi bătrînii lui Israel s-au strîns şi au venit la Samuel, la Rama.

5. Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrîn, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune* un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.”

6. Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: „Dă-ne un împărat ca să ne judece.” Şi Samuel s-a rugat lui יהוה YaHWeH.

7. יהוה YaHWeH a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe* tine te leapădă, ci pe** Mine Mă leapădă, ca să nu mai stăpînesc peste ei.

8. Ei se poartă cu tine cum s-au purtat întotdeauna, de cînd i-am scos din Egipt pînă în ziua de astăzi; M-au părăsit şi au slujit dumnezeilor.

9. Ascultă-le glasul deci; dar înştiinţează-i şi fă-le* cunoscut dreptul împăratului care va stăpîni peste ei.”

10. Samuel a spus toate cuvintele lui יהוה YaHWeH poporului care-i cerea un împărat.

11. El a zis: „Iată* care va fi dreptul împăratului care va stăpîni peste voi: el** va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui;

12. îi va pune căpetenii peste o mie şi căpetenii peste cincizeci şi-i va întrebuinţa la aratul pămînturilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război şi a uneltelor carelor lui.

13. Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme de mîncare şi pîine.

14. Va lua cea mai bună parte din cîmpiile* voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri şi o va da slujitorilor lui.

15. Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre şi o va da famenilor şi slujitorilor lui.

16. Va lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri, şi-i va întrebuinţa la lucrările lui.

17. Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui.

18. Şi atunci veţi striga împotriva împăratului vostru pe care-l veţi alege, dar יהוה YaHWeH * nu vă va asculta.”

19. Poporul n-a vrut* să asculte glasul lui Samuel. „Nu!”, au zis ei, „ci să fie un împărat peste noi,

20. ca să fim şi noi ca* toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră şi ne va cîrmui în războaiele noastre.”     

21. Samuel, după ce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus în auzul lui יהוה YaHWeH.

22. Şi יהוה YaHWeH a zis lui Samuel: „Ascultă-le* glasul şi pune un împărat peste ei.” Şi Samuel a zis bărbaţilor lui Israel: „Duceţi-vă fiecare în cetatea lui.”                                            

                                    Capitolul 9

Saul la Samuel

1. Era un om din Beniamin, numit Chis*, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui beniamit, un om tare şi voinic.

2. El avea un fiu cu numele Saul, tînăr şi frumos, mai frumos decît oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime, de la umăr* în sus.

3. Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s-au rătăcit; şi Chis a zis fiului său Saul: „Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele.”

4. Saul a trecut prin muntele lui Efraim şi a străbătut ţara Şalişa* fără să le găsească; au trecut prin ţara Şaalim, şi nu erau acolo; au străbătut ţara lui Beniamin, şi nu le-au găsit.

5. Ajunseseră în ţara Ţuf, cînd Saul a zis slugii care îl însoţea: „Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsînd măgăriţele, să fie îngrijorat de noi.”

6. Sluga i-a zis: „Iată că în cetatea aceasta este un om* al lui יהוה YaHWeH, un om cu vază; tot ce spune** el nu se poate să nu se întîmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.”       

7. Saul a zis slugii sale: „Dar dacă mergem acolo, ce să* aducem omului lui יהוה YaHWeH? Căci nu mai avem merinde în saci şi n-avem niciun dar de adus omului lui יהוה YaHWeH. Ce avem?”

8. Sluga a luat din nou cuvîntul şi a zis lui Saul: „Uite, eu am la mine un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui יהוה YaHWeH, şi ne va arăta drumul.” 

9. Odinioară în Israel, cînd se ducea cineva să întrebe* pe יהוה YaHWeH, zicea: „Haidem să mergem la văzător!” Căci acela care se numeşte azi proroc, se numea odinioară văzător**. –

10. Saul a zis slugii: „Ai dreptate; haidem să mergem!” Şi s-au dus în cetatea unde era omul lui יהוה YaHWeH.

11. Pe cînd se suiau ei spre cetate, au întîlnit nişte fete* care ieşiseră să scoată apă; şi le-au zis: „Aici este văzătorul?”

12. Ele le-au răspuns: „Da, iată-l înaintea ta; dar du-te repede, astăzi* a venit în cetate, pentru că poporul aduce jertfă** pe înălţime.

13. Cînd veţi intra în cetate, îl veţi găsi înainte ca să se suie la locul înalt să mănînce; căci poporul nu mănîncă pînă nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvînteze jertfa; după aceea, mănîncă şi cei poftiţi. Suiţi-vă, dar, căci acum îl veţi găsi.”

14. Şi s-au suit în cetate. Tocmai cînd intrau pe poarta cetăţii, au fost întîlniţi de Samuel, care ieşea să se suie pe înălţime.

15. Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, יהוה YaHWeH* înştiinţase pe Samuel şi-i zisese:

16. „Mîine, la ceasul acesta, îţi voi trimite un om din ţara lui Beniamin, şi să-l* ungi drept căpetenie a poporului Meu, Israel. El va scăpa poporul Meu din mîna filistenilor, căci am căutat** cu îndurare spre poporul Meu, pentru că strigătul lui a ajuns pînă la Mine.”                   

17. Cînd a zărit Samuel pe Saul, יהוה YaHWeH i-a zis: „Iată* omul despre care ţi-am vorbit; el va stăpîni peste poporul Meu.”

18. Saul s-a apropiat de Samuel la mijlocul porţii şi a zis: „Arată-mi, te rog, unde este casa văzătorului.”

19. Samuel a răspuns lui Saul: „Eu sunt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălţime şi veţi mînca astăzi cu mine. Mîine te voi lăsa să pleci şi-ţi voi spune tot ce se petrece în inima ta.

20. Nu te nelinişti de măgăriţele* pe care le-ai pierdut acum trei zile, căci s-au găsit. Şi pentru cine este păstrat** tot ce este mai de preţ în Israel? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău?”

21. Saul a răspuns: „Oare nu sunt eu beniamit*, din una din cele mai mici** seminţii ale lui Israel? Şi familia♦ mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce, dar, îmi vorbeşti astfel?”

22. Samuel a luat pe Saul şi pe sluga lui i-a vîrît în odaia de mîncare, le-a dat locul cei dintîi între cei poftiţi, care erau aproape treizeci de inşi.

23. Samuel a zis bucătarului: „Adu porţia pe care ţi-am dat-o, cînd ţi-am zis: „Pune-o deoparte.”

24. Bucătarul a dat spata* şi ce era pe ea şi a pus-o înaintea lui Saul. Şi Samuel a zis: „Iată ce a fost păstrat, pune-o înainte şi mănîncă, fiindcă pentru tine s-a păstrat cînd am poftit poporul.” Astfel Saul a mîncat cu Samuel în ziua aceea.

25. S-au coborît apoi de pe înălţime în cetate, şi Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperişul* casei.

26. Apoi s-au sculat dis-de-dimineaţă; şi în revărsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperiş şi a zis: „Scoală-te, şi te voi însoţi.” Saul s-a sculat, şi au ieşit amîndoi, el şi Samuel.

27. Cînd s-au coborît la marginea cetăţii, Samuel a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră.” Şi sluga a trecut înainte. „Opreşte-te acum” a zis iarăşi Samuel, „şi-ţi voi face cunoscut cuvîntul lui יהוה YaHWeH.”

                                   Capitolul 10

Saul este uns de Samuel ca împărat

1. Samuel* a luat cornul cu untdelemn şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat** şi a zis: „Nu te-a uns יהוה YaHWeH♦ ca să fii căpetenia moştenirii♦♦ Lui?

2. Astăzi, după ce mă vei părăsi, vei găsi doi oameni la mormîntul* Rahelei, în hotarul lui Beniamin, la Ţelţah**. Ei îţi vor zice: „Măgăriţele pe care te-ai dus să le cauţi s-au găsit; şi iată că tatăl tău nu se mai gîndeşte la măgăriţe, ci este îngrijorat de voi şi zice: „Ce să fac pentru fiul meu?”

3. De acolo vei merge mai departe şi vei ajunge la stejarul din Tabor, unde vei fi întîmpinat de trei oameni suindu-se la* יהוה YaHWeH, în Betel, şi ducînd unul trei iezi, altul trei turte de pîine, iar altul un burduf cu vin.

4. Ei te vor întreba de sănătate şi-ţi vor da două pîini, pe care le vei lua din mîna lor.

5. După aceea, vei ajunge la Ghibeea Eylohim,* unde** se află garnizoana filistenilor. Cînd vei intra în cetate, vei întîlni o ceată de proroci coborîndu-se♦ de pe înălţimea pentru jertfă, cu lăute, timpane, fluiere şi cobze înainte, şi♦♦ prorocind.

6. Duhul* lui יהוה YaHWeH va veni peste tine, vei proroci** cu ei şi vei fi prefăcut într-alt om.

7. Cînd ţi se vor împlini semnele* acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci יהוה YaHWeH** este cu tine.

8. Apoi să te cobori înaintea mea la* Ghilgal; şi eu mă voi coborî la tine, ca să aduc arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Să mă aştepţi şapte** zile acolo, pînă voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci.”

9. De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, יהוה YaHWeH i-a dat o altă inimă, şi toate semnele acestea s-au împlinit în aceeaşi zi.

10. Cînd au ajuns* la Ghibeea, iată că i-a ieşit înainte o ceată de** proroci. Duhul♦ lui יהוה YaHWeH a venit peste el şi el a prorocit în mijlocul lor.

11. Toţi cei ce-l cunoscuseră mai înainte au văzut că prorocea împreună cu prorocii şi îşi ziceau unul altuia în popor: „Ce s-a întîmplat cu fiul lui Chis? Oare şi Saul este între proroci?”

12. Cineva din Ghibeea a răspuns: „Şi cine este tatăl lor?” – De-acolo zicala: „Oare şi Saul* este între proroci?” –

13. Cînd a sfîrşit de prorocit, s-a dus pe înălţime.

14. Unchiul lui Saul a zis lui Saul şi slugii lui: „Unde v-aţi dus?” Saul a răspuns: „Să căutăm măgăriţele; dar cînd am văzut că nu le găsim, ne-am dus la Samuel.”

15. Unchiul lui Saul a zis din nou: „Istoriseşte-mi, dar, ce v-a spus Samuel.”

16. Şi Saul a răspuns unchiului său: „Ne-a spus că măgăriţele s-au găsit.” Şi nu i-a spus nimic despre împărăţia despre care vorbise Samuel.

   Saul ales împărat 

17. Samuel a chemat poporul înaintea* lui יהוה YaHWeH, la Miţpa**

18. şi a zis copiilor lui Israel: „Aşa vorbeşte* יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel: „Eu am scos din Egipt pe Israel şi v-am izbăvit din mîna egiptenilor şi din mîna tuturor împărăţiilor care vă apăsau.

19. Şi astăzi, voi* lepădaţi pe יהוה YaHWeH Eylohim al vostru, care v-a izbăvit din toate relele şi din toate suferinţele voastre, şi-I ziceţi: „Pune un împărat peste noi!” Înfăţişaţi-vă acum înaintea lui יהוה YaHWeH, după seminţiile voastre şi după miile voastre.”

20. Samuel a apropiat* toate seminţiile lui Israel, şi a ieşit la sorţi seminţia lui Beniamin.

21. A apropiat seminţia lui Beniamin pe familii, şi a ieşit la sorţi familia lui Matri. Apoi a ieşit la sorţi Saul, fiul lui Chis. L-au căutat, dar nu l-au găsit.

22. Au întrebat* din nou pe יהוה YaHWeH: „A venit oare omul acesta aici?” Şi יהוה YaHWeH a zis: „Iată că este ascuns între vase.”

23. Au alergat şi l-au scos de acolo, şi el s-a înfăţişat în mijlocul poporului. Îi întrecea pe toţi în înălţime*, de la umăr în sus.

24. Samuel a zis întregului popor: „Vedeţi pe cel pe care l-a ales* יהוה YaHWeH? Nu este nimeni în tot poporul care să fie ca el.” Şi tot poporul a strigat: „Trăiască** împăratul!”

25. Samuel a făcut cunoscut poporului dreptul* împărăţiei şi l-a scris într-o carte, pe care a pus-o înaintea lui יהוה YaHWeH. Apoi a dat drumul întregului popor, trimiţînd pe fiecare acasă.

26. Şi Saul s-a dus acasă în* Ghibeea, însoţit de o parte din ostaşi, a căror inimă o mişcase Eylohim.

27. S-au găsit însă* şi oameni răi**, care ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta?” Şi l-au dispreţuit şi nu♦ i-au adus niciun dar. Dar Saul s-a făcut că nu-i aude.

                                     Capitolul 11

Înfrîngerea amoniţilor

1. Nahaş*, amonitul, a venit şi a împresurat Iabesul** din Galaad. Toţi locuitorii din Iabes au zis lui Nahaş: „Fă♦ legămînt cu noi, şi-ţi vom fi supuşi.”

2. Dar Nahaş, amonitul, le-a răspuns: „Voi face legămînt cu voi, dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept şi să arunc astfel o ocară* asupra întregului Israel.”

3. Bătrînii din Iabes i-au zis: „Dă-ne un răgaz de şapte zile, ca să trimitem soli în tot ţinutul lui Israel; şi dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ţie.”

4. Solii au ajuns la* Ghibeea, cetatea lui Saul, şi au spus aceste lucruri în auzul poporului. Şi tot poporul** a ridicat glasul şi a plîns.

5. Saul tocmai se întorcea de la cîmp, în urma boilor, şi a întrebat: „Ce are poporul de plînge?” I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes.

6. Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul* lui יהוה YaHWeH a venit peste el, şi s-a mîniat foarte tare.

7. A luat o pereche de boi, i-a tăiat* în bucăţi şi le-a trimis prin soli în tot ţinutul lui Israel, zicînd: „Oricine** nu va merge după Saul şi Samuel îşi va vedea boii tăiaţi la fel.” Groaza lui יהוה YaHWeH a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om.

8. Saul le-a făcut numărătoarea la Bezec*; copiii lui Israel** erau trei sute de mii, şi bărbaţii lui Iuda treizeci de mii.

9. Ei au zis solilor care veniseră: „Aşa să vorbiţi locuitorilor Iabesului din Galaad: „Mîine, cînd va dogori soarele, veţi avea ajutor.” Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, care s-au umplut de bucurie

10. şi au zis amoniţilor: „Mîine ne vom* supune vouă, şi ne veţi face ce vă va plăcea.”

11. A doua zi, Saul* a împărţit poporul în trei** cete. Au pătruns în tabăra amoniţilor în straja dimineţii şi i-au bătut pînă la căldura zilei. Cei ce au scăpat au fost risipiţi şi n-au mai rămas doi laolaltă dintre ei.

Bunătatea lui Saul – Jertfa din Ghilgal

12. Poporul a zis lui Samuel: „Cine* zicea: „Saul să stăpînească peste noi?”? Daţi** încoace pe oamenii aceia, ca să-i omorîm.”

13. Dar Saul a zis: „Nimeni* nu va fi omorît în ziua aceasta, căci astăzi יהוה YaHWeH a dat o izbăvire** lui Israel.”

Tora - Pericopa 38 - Korach 16 : 1 - 18 : 32

Haftarah - 1 Samuel / Shmuel Alef 11 : 14 - 12 : 22

Legămîntul Innoit - Iuda - Yahdah 1 : 1 - 25

14. Şi Samuel a zis poporului: „Veniţi şi să mergem la Ghilgal, ca să întărim acolo împărăţia.”

15. Tot poporul s-a dus la Ghilgal* şi au pus pe Saul împărat, înaintea** lui יהוה YaHWeH, la Ghilgal. Acolo au adus jertfe♦ de mulţumire înaintea lui יהוה YaHWeH; şi Saul şi toţi oamenii lui Israel s-au înveselit foarte mult acolo.

                                     Capitolul 12

Curăţia de inimă a lui Samuel

1. Samuel a zis întregului Israel: „Iată că v-am ascultat glasul* în tot ce mi-aţi zis şi am pus un împărat** peste voi.

2. De acum, iată împăratul* care va merge înaintea voastră. Cît despre mine, eu** sunt bătrîn, am albit, aşa că fiii mei sunt cu voi; am umblat înaintea voastră, din tinereţe pînă în ziua de azi.

3. Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa lui יהוה YaHWeH şi în faţa unsului* Lui: Cui i-am** luat boul sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii♦ asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.”

4. Ei au răspuns: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit şi nici n-ai primit nimic din mîna nimănui.”

5. El le-a mai zis: „יהוה YaHWeH este martor împotriva voastră şi unsul Lui este martor, în ziua aceasta, că n-aţi* găsit nimic în** mîinile mele.” Şi ei au răspuns: „Suntem martori!”

Samuel nu mai e judecător

6. Atunci Samuel a zis poporului: „יהוה YaHWeH* a pus pe Moise şi pe Aaron şi a scos pe părinţii voştri din Egipt.

7. Acum, înfăţişaţi-vă ca să vă judec* înaintea lui יהוה YaHWeH pentru toate binefacerile pe care vi le-a făcut יהוה YaHWeH, vouă şi părinţilor voştri.

8. După ce* a venit Iacov în Egipt, părinţii voştri au strigat** către יהוה YaHWeH, şi יהוה YaHWeH a trimis♦ pe Moise şi pe Aaron, care au scos pe părinţii voştri din Egipt şi i-au adus să locuiască în locul acesta.

9. Dar ei au uitat* pe יהוה YaHWeH Eylohim al lor; şi El i-a vîndut** în mîinile lui Sisera, căpetenia oştirii Haţorului, în mîinile filistenilor♦ şi în mîinile împăratului Moabului♦♦ care au început lupta împotriva lor.

10. Au strigat iarăşi către יהוה YaHWeH şi au zis: „Am păcătuit*, căci am părăsit pe יהוה YaHWeH şi am** slujit Baalilor şi Astarteilor; izbăveşte-ne♦ acum din mîna vrăjmaşilor noştri şi-Ţi vom sluji.”

11. Şi יהוה YaHWeH a trimis pe Ierubaal* şi pe Barac, şi pe Iefta**, şi pe Samuel♦ şi v-a izbăvit din mîna vrăjmaşilor voştri care vă înconjurau, şi aţi locuit în linişte.

12. Apoi, cînd aţi văzut că Nahaş*, împăratul fiilor lui Amon, mergea împotriva voastră, mi-aţi** zis: „Nu! Ci un împărat să stăpînească peste noi.” Şi totuşi יהוה YaHWeH♦ יהוה YaHWeH Eylohim al vostru era Împăratul vostru.

13. Iată*, dar, împăratul pe care** l-aţi ales şi pe care l-aţi cerut; iată că יהוה YaHWeH♦ a pus un împărat peste voi.

14. Dacă vă veţi teme* de יהוה YaHWeH, dacă-I veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Lui şi dacă nu vă veţi împotrivi cuvîntului lui יהוה YaHWeH, vă veţi alipi de יהוה YaHWeH Eylohim al vostru, atît voi cît şi împăratul care stăpîneşte peste voi.

15. Dar dacă nu veţi asculta* de glasul lui יהוה YaHWeH şi vă veţi împotrivi cuvîntului lui יהוה YaHWeH, mîna lui יהוה YaHWeH va fi împotriva voastră, cum** a fost împotriva părinţilor voştri.

16. Acum mai aşteptaţi* aici ca să vedeţi minunea pe care o va face יהוה YaHWeH sub ochii voştri.

17. Nu suntem noi la seceratul* grînelor? Voi** striga către יהוה YaHWeH, şi va trimite tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi cît de rău♦ aţi făcut înaintea lui יהוה YaHWeH, cînd aţi cerut un împărat pentru voi.”

18. Samuel a strigat către יהוה YaHWeH, şi יהוה YaHWeH a trimis chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul* a avut o mare frică de יהוה YaHWeH şi de Samuel.

19. Şi tot poporul a zis lui Samuel: „Roagă-te* lui יהוה YaHWeH Eylohim al tău pentru robii tăi, ca să nu murim; căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un împărat pentru noi.”

20. Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta; dar nu vă abateţi de la יהוה YaHWeH şi slujiţi lui יהוה YaHWeH din toată inima voastră.

21. Nu vă abateţi* de la El; altfel, aţi** merge după lucruri de nimic, care n-aduc nici folos, nici izbăvire, pentru că sunt lucruri de nimic.

22. יהוה YaHWeH* nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui** Lui celui mare, căci יהוה YaHWeH a hotărît♦ să facă din voi poporul Lui.
-----------------------------------
23. Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva lui יהוה YaHWeH, încetînd* să mă rog pentru voi! Vă voi** învăţa calea♦ cea bună şi dreaptă.

24. Temeţi-vă numai* de יהוה YaHWeH şi slujiţi-I cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi** ce putere desfăşură♦ El printre voi.

25. Dar dacă veţi face răul, veţi* pieri, voi** şi împăratul vostru.”

                            Capitolul 13

Stăpînirea lui SAUL

Războiul cu Filistenii

1. Saul era în vîrstă de treizeci de ani cînd a ajuns împărat şi a stăpînit doi ani peste Israel.

2. Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibeea* lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui.

3. Ionatan a bătut tabăra* filistenilor care era la Gheba, şi filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trîmbiţa prin toată ţara, zicînd: „Să audă evreii lucrul acesta!”

4. Tot Israelul a auzit zicîndu-se: „Saul a bătut tabăra filistenilor, şi Israel s-a făcut urît filistenilor.” Şi poporul a fost adunat la Saul, în Ghilgal.

5. Filistenii s-au strîns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care şi şase mii de călăreţi; şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărît la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven.

6. Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strîmtorare, căci erau strînşi de aproape, şi s-au ascuns* în peşteri, în tufişuri, în stînci, în turnuri şi în gropile pentru apă.

7. Unii evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în ţara lui Gad şi Galaad. Saul era tot la Ghilgal, şi tot poporul de lîngă el tremura.

8. A aşteptat* şapte zile, după timpul hotărît de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lîngă Saul.

9. Atunci Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea de tot şi jertfele de mulţumire.” Şi a jertfit arderea de tot.

10. Pe cînd sfîrşea de adus arderea de tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine.

11. Samuel a zis: „Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: „Cînd am văzut că poporul se împrăştie de lîngă mine, că nu vii la timpul hotărît şi că filistenii sunt strînşi la Micmaş,

12. mi-am zis: „Filistenii se vor coborî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m-am rugat lui יהוה YaHWeH!” Atunci am îndrăznit şi am adus arderea de tot.”

13. Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun* şi n-ai păzit** Porunca pe care ţi-o dăduse יהוה YaHWeH Eylohim al tău. יהוה YaHWeH ar fi întărit pe vecie stăpînia ta peste Israel;

14. dar acum*, stăpînia ta nu va dăinui. יהוה YaHWeH ** Şi-a ales un om după inima Lui şi יהוה YaHWeH l-a rînduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise יהוה YaHWeH.”

15. Apoi Samuel s-a sculat şi s-a suit din Ghilgal la Ghibeea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape* şase sute de oameni.

16. Saul, fiul său Ionatan şi poporul care se afla cu ei se aşezaseră la Gheba lui Beniamin, şi filistenii tăbărau la Micmaş.

17. Din tabăra filistenilor au ieşit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra*, spre ţara Şual;                                                 

18. alta a luat drumul spre Bet-Horon*; şi a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Ţeboim,** înspre pustiu.

19. În toată ţara lui Israel nu* se găsea niciun fierar; căci filistenii ziseseră: „Să împiedicăm pe evrei să-şi facă săbii sau suliţe.”

20. Şi fiecare om din Israel se cobora la filisteni, ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa,

21. cînd se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne şi securea, şi ca să facă vîrf ţepuşului cu care mîna boii.

22. Şi aşa s-a întîmplat că în ziua luptei nu* era nici sabie, nici suliţă în mîinile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decît Saul şi fiul său Ionatan.

23. O ceată* de filisteni a venit şi s-a aşezat la trecătoarea Micmaşului.

                                   Capitolul 14

Vitejia lui Ionatan

1. Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tînărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem pînă la straja filistenilor, care este dincolo de locul acesta.” Şi n-a spus nimic tatălui său.

2. Saul stătea la marginea cetăţii Ghibeea, sub rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase* sute de oameni.

3. Ahia*, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod**, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul lui יהוה YaHWeH la Silo, purta♦ efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s-a dus.

4. Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja* filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte şi un pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ, şi celălalt Sene.

5. Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celălalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba.

6. Ionatan a zis tînărului care-i purta armele: „Vino, şi să pătrundem pînă la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că יהוה YaHWeH va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe יהוה YaHWeH să dea izbăvire* printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.”

7. Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decît de simţămîntul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.”

8. „Ei bine!” a zis Ionatan, „haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor.

9. Dacă ne vor zice: „Opriţi-vă pînă vom veni noi la voi!” vom rămîne pe loc şi nu ne vom sui la ei.

10. Dar dacă vor zice: „Suiţi-vă la noi!” ne vom sui, căci יהוה YaHWeH îi dă în mîinile noastre. Acesta* să     ne fie semnul.”

11. S-au arătat amîndoi străjii filistenilor, şi filistenii au zis: „Iată că evreii ies din găurile în care s-au ascuns.”

12. Şi oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.” Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci יהוה YaHWeH îi dă în mîinile lui Israel.”

13. Şi Ionatan s-a suit ajutîndu-se cu mîinile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui.

14. În această întîi izbîndă Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pămînt.

15. A intrat groaza* în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii** s-au înspăimîntat; ţara s-a îngrozit. Era groaza♦ lui יהוה YaHWeH.

16. Străjerii lui Saul, care erau la Ghibeea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge* în toate părţile.                 

17. Atunci Saul a zis poporului care era cu el: „Număraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.” Au numărat, şi iată că lipsea Ionatan şi cel ce-i purta armele.

18. Şi Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui יהוה YaHWeH!” – Căci pe vremea aceea Chivotul lui יהוה YaHWeH era cu copiii lui Israel. 

19. Pe cînd vorbea* Saul cu preotul, zarva în tabăra filistenilor se făcea tot mai mare; şi Saul a zis preotului: „Trage-ţi mîna!”                     

20. Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s-au strîns şi au înaintat pînă la locul luptei; şi filistenii au întors* sabia unii împotriva altora, şi învălmăşeala era nespus de mare.

21. Evreii care erau mai dinainte la filisteni şi care se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi s-au unit cu israeliţii care erau cu Saul şi Ionatan.

22. Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră* pe muntele lui Efraim, aflînd că filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în bătaie.

23. יהוה YaHWeH a izbăvit pe Israel în ziua* aceea, şi lupta s-a întins pînă dincolo** de Bet-Aven.

Ionatan în primejdie

24. Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure*, zicînd: „Blestemat să fie omul care va mînca pîine pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!” Şi nimeni nu mîncase.

25. Tot* poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere** pe faţa pămîntului.

26. Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd; dar niciunul n-a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurămîntul.

27. Ionatan nu ştia de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vîrful toiagului pe care-l avea în mînă, l-a vîrît într-un fagure de miere şi a dus mîna la gură; şi ochii i s-au luminat.

28. Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: „Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!” Şi poporul era sleit de puteri.

29. Şi Ionatan a zis: „Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi, dar, cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puţin din mierea aceasta!

30. Negreşit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n-ar fi fost înfrîngerea filistenilor mai mare?”

31. În ziua aceea au bătut pe filisteni de la Micmaş pînă la Aialon. Poporul era foarte obosit

32. şi s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a înjunghiat pe pămînt şi i-a mîncat cu* sînge cu tot.

33. Au spus lucrul acesta lui Saul şi i-au zis: „Iată că poporul păcătuieşte împotriva lui יהוה YaHWeH, mîncînd cu sînge.” Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire; rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.”

34. Apoi a adăugat: „Împrăştiaţi-vă printre popor şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia şi să-l înjunghie aici. Apoi să mîncaţi şi nu păcătuiţi împotriva lui יהוה YaHWeH, mîncînd cu sînge.” Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mîna, ca să-l înjunghie pe piatră.

35. Saul a zidit un altar* lui יהוה YaHWeH: acesta a fost cel dintîi altar pe care l-a zidit lui יהוה YaHWeH.

36. Saul a zis: „Să ne coborîm în noaptea aceasta după filisteni, să-i jefuim pînă la lumina zilei şi să nu lăsăm să rămînă unul măcar.” Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.” Atunci preotul a zis: „Să ne apropiem aici de יהוה YaHWeH.”

37. Şi Saul a întrebat pe יהוה YaHWeH: „Să mă cobor după filisteni? Îi vei da în mîinile lui Israel?” Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns*.

38. Saul a zis: „Apropiaţi-vă* aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvîrşit păcatul acesta astăzi.

39. Căci viu* este יהוה YaHWeH, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săvîrşit fiul meu Ionatan, va muri.” Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.

40. Atunci a zis întregului Israel: „Aşezaţi-vă voi de o parte; şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.” Şi poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.”

41. Saul a zis lui יהוה YaHWeH: „יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel, arată* adevărul.” Sorţul** a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.

42. Saul a zis: „Aruncaţi sorţii între mine şi fiul meu Ionatan.” Şi sorţul a căzut pe Ionatan.

43. Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi* ce-ai făcut.” Ionatan i-a spus şi a zis: „Am** gustat puţină miere, cu vîrful toiagului pe care-l aveam în mînă: iată-mă, voi muri.”                        

44. Şi Saul a zis: „יהוה YaHWeH* să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă** nu vei muri, Ionatane!”

45. Poporul a zis lui Saul: „Ce! să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu* este יהוה YaHWeH, că un păr din capul lui nu va cădea la pămînt, căci cu יהוה YaHWeH a lucrat el în ziua aceasta.” Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.

46. Saul a încetat să mai urmărească pe filisteni, şi filistenii s-au dus acasă.

Războaiele lui Saul şi neamul lui

47. După ce a luat Saul stăpînia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon*, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba** şi cu filistenii; şi ori încotro se întorcea, era biruitor.

48. S-a arătat viteaz, a bătut* pe Amalec şi a scăpat pe Israel din mîna celor ce-l jefuiau.

49. Fiii* lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.

50. Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51. Chis*, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.                               

52. În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva filistenilor; şi de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua* cu el.

                                     Capitolul 15

Război cu amaleciţii

1. Samuel a zis lui Saul: „Pe* mine m-a trimis יהוה YaHWeH să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel: ascultă, dar, ce zice יהוה YaHWeH.

2. Aşa vorbeşte יהוה YaHWeH Eylohim al Oștirilor: „Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel, cînd i-a* astupat drumul la ieşirea lui din Egipt.           

3. Du-te acum, bate pe Amalec şi nimiceşte* cu desăvîrşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi, şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile.”

4. Saul a adunat poporul şi l-a numărat la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeştri şi zece mii de oameni din Iuda.

5. Saul a mers pînă la cetatea lui Amalec şi a pus nişte oameni la pîndă în vale.

6. Şi a zis cheniţilor*: „Duceţi-vă**, plecaţi şi ieşiţi din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el; căci♦ voi v-aţi purtat cu bunăvoinţă faţă de copiii lui Israel, cînd s-au suit din Egipt.” Şi cheniţii au plecat din mijlocul lui Amalec.

7. Saul* a bătut pe Amalec, de la Havila** pînă la Şur♦, care este în faţa Egiptului.

8. A prins* viu pe Agag, împăratul lui Amalec, şi a nimicit cu desăvîrşire tot poporul, trecîndu-l** prin ascuţişul sabiei.

9. Dar Saul şi poporul au cruţat* pe Agag şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi şi tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvîrşire, şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă.

Neascultarea lui Saul

10. יהוה YaHWeH a vorbit lui Samuel şi i-a zis:
11. „Îmi pare* rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate** de la Mine şi nu păzeşte♦ cuvintele Mele.” Samuel s-a mîhnit♦♦ şi toată noaptea a strigat către יהוה YaHWeH.

12. S-a sculat dis-de-dimineaţă ca să se ducă înaintea lui Saul. Şi au venit şi i-au spus: „Saul s-a dus la Carmel* şi iată că şi-a înălţat un semn de biruinţă, apoi s-a întors şi, trecînd mai departe, s-a coborît la Ghilgal.”                               

13. Samuel s-a dus la Saul, şi Saul i-a zis: „Fii binecuvîntat* de יהוה YaHWeH! Am păzit cuvîntul lui יהוה YaHWeH.”

14. Samuel a zis: „Ce înseamnă behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele şi mugetul acesta de boi pe care-l aud?”

15. Saul a răspuns: „Le-au adus de la amaleciţi, pentru că poporul a* cruţat oile cele mai bune şi boii cei mai buni, ca să-i jertfească lui יהוה YaHWeH Eylohim al tău; iar pe celelalte le-am nimicit cu desăvîrşire.”

16. Samuel a zis lui Saul: „Stai, şi-ţi voi spune ce mi-a zis יהוה YaHWeH astă-noapte.” Şi Saul i-a zis: „Vorbeşte.”

17. Samuel a zis: „Cînd* erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel şi nu te-a uns יהוה YaHWeH ca să fii împărat peste Israel?

18. יהוה YaHWeH te trimisese, zicînd: „Du-te şi nimiceşte cu desăvîrşire pe păcătoşii aceia, pe amaleciţi; războieşte-te cu ei pînă îi vei nimici.”

19. Pentru ce n-ai ascultat glasul lui יהוה YaHWeH? Pentru ce te-ai aruncat asupra prăzii şi ai făcut ce este rău înaintea lui יהוה YaHWeH?”

20. Saul a răspuns lui Samuel: „Am* ascultat glasul lui יהוה YaHWeH şi m-am dus în calea pe care mă trimitea יהוה YaHWeH. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, şi am nimicit cu desăvîrşire pe amaleciţi;                                         

21. dar* poporul a luat din pradă oi şi boi, ca pîrgă din ceea ce trebuia nimicit cu desăvîrşire, ca să le jertfească lui יהוה YaHWeH Eylohim al tău la Ghilgal.”

22. Samuel a zis: „Îi plac* lui יהוה YaHWeH mai mult arderile de tot şi jertfele decît ascultarea de glasul lui יהוה YaHWeH? Ascultarea** face mai mult decît jertfele, şi păzirea Cuvîntului Său face mai mult decît grăsimea berbecilor.

23. Căci neascultarea este tot atît de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decît închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat Cuvîntul lui יהוה YaHWeH, te* leapădă şi El ca împărat.”                                 

24. Atunci Saul* a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat Porunca lui יהוה YaHWeH şi n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam** de popor şi i-am ascultat glasul.

25. Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine, ca să mă închin pînă la pămînt înaintea lui יהוה YaHWeH.”

26. Samuel a zis lui Saul: „Nu mă voi întoarce cu tine: fiindcă ai lepădat* Cuvîntul lui יהוה YaHWeH, şi יהוה YaHWeH te leapădă, ca să nu mai fii împărat peste Israel.”                                       
27. Şi pe cînd se întorcea Samuel să plece, Saul l-a apucat* de pulpana hainei, şi s-a rupt.

28. Samuel i-a zis: „יהוה YaHWeH rupe astăzi* stăpînia lui Israel deasupra ta şi o dă altuia mai bun decît tine.

29. Cel ce este tăria lui Israel nu* minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să-I pară rău.”

30. Saul a zis iarăşi: „Am păcătuit! Acum, te rog, cinsteşte-mă* în faţa bătrînilor poporului meu şi în faţa lui Israel; întoarce-te cu mine, ca să mă închin înaintea lui יהוה YaHWeH Eylohim al tău.”

31. Samuel s-a întors şi a mers după Saul, şi Saul s-a închinat înaintea lui יהוה YaHWeH.

32. Apoi Samuel a zis: „Adu-mi pe Agag, împăratul lui Amalec.” Şi Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Negreşit, a trecut amărăciunea morţii!”

33. Samuel a zis: „După* cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.” Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea lui יהוה YaHWeH, la Ghilgal.

34. Samuel a plecat la Rama, şi Saul s-a suit acasă la Ghibeea* lui Saul.             

35. Samuel* nu s-a mai dus să vadă pe Saul pînă în ziua morţii sale. Dar Samuel plîngea** pe Saul, pentru că יהוה YaHWeH♦ Se căise că pusese pe Saul împărat peste Israel.

                                  Capitolul 16

David uns împărat

1. יהוה YaHWeH a zis lui Samuel: „Cînd* vei înceta să plîngi pe Saul, pentru că l-am** lepădat, ca să nu mai stăpînească peste Israel? Umple-ţi♦ cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales♦♦ ca împărat.”

2. Samuel a zis: „Cum să mă duc? Saul are să afle şi mă va ucide.” Şi יהוה YaHWeH a zis: „Să iei cu tine un viţel şi să zici: „Vin să aduc o jertfă* lui יהוה YaHWeH.”

3. Să pofteşti pe Isai la jertfă; Eu îţi voi arăta* ce trebuie să faci, şi Îmi vei unge** pe acela pe care-ţi voi spune să-l ungi.”

4. Samuel a făcut ce zisese יהוה YaHWeH, şi s-a dus la Betleem. Bătrînii cetăţii au alergat înspăimîntaţi* înaintea lui şi au zis: „Ce vesteşte venirea ta: ceva bun**?”

5. El a răspuns: „Da; vin să aduc o jertfă lui יהוה YaHWeH. Sfinţiţi-vă* şi veniţi cu mine la jertfă.” A sfinţit şi pe Isai cu fiii lui şi i-a poftit la jertfă.

6. Cînd au intrat ei, Samuel, văzînd pe Eliab*, şi-a zis**: „Negreşit, unsul lui יהוה YaHWeH este aici înaintea Lui.”

7. Şi יהוה YaHWeH a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea* şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. יהוה YaHWeH ** nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar יהוה YaHWeH Se uită la inimă.”

8. Isai a chemat pe Abinadab* şi l-a trecut pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales יהוה YaHWeH.”

9. Isai a trecut pe Şama*; şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales יהוה YaHWeH.”

10. Şi aşa a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel; şi Samuel a zis lui Isai: „יהוה YaHWeH n-a ales pe niciunul din ei.”

11. Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” Şi el a răspuns: „A mai rămas* cel mai tînăr, dar paşte oile.” Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite** să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă pînă nu va veni aici.”

12. Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai*, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. יהוה YaHWeH ** a zis lui Samuel: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!”

13. Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns* în mijlocul fraţilor lui. Duhul** lui יהוה YaHWeH a venit peste David, începînd din ziua aceea şi în cele următoare. Samuel s-a sculat şi s-a dus la Rama.

David cîntă din harpă lui Saul

14. Duhul* lui יהוה YaHWeH S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de un** duh rău care venea de la יהוה YaHWeH.

15. Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh trimis de יהוה YaHWeH te munceşte.

16. Poruncească numai stăpînul nostru! Robii tăi sunt înaintea* ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cînte cu harpa; şi, cînd duhul rău trimis de יהוה YaHWeH va fi peste tine, el va cînta cu mîna**, şi vei fi uşurat.”

17. Saul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiţi-mi, dar, un om care să cînte bine şi aduceţi-l la mine.”

18. Unul din slujitori a luat cuvîntul şi a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, betleemitul, care ştie să cînte; el este şi un om tare şi voinic,* un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip, şi יהוה YaHWeH ** este cu el.”

19. Saul a trimis nişte oameni la Isai să-i spună: „Trimite-mi pe fiul tău David, care este cu* oile.”

20. Isai a luat* un măgar, l-a încărcat cu pîine, cu un burduf cu vin şi cu un ied, şi a trimis lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David.

21. David a ajuns la Saul şi s-a* înfăţişat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul, şi a fost pus să-i poarte armele.

22. Saul a trimis vorbă lui Isai, zicînd: „Te rog să laşi pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.”

23. Şi cînd duhul* trimis de Eylohim venea peste Saul, David lua harpa şi cînta cu mîna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca de la el.

                                   Capitolul 17

Războiul cu Filistenii

1. Filistenii şi-au strîns* oştile ca să facă război şi s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărît între Soco** şi Azeca, la Efes-Damim.

2. Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strîns şi ei; au tăbărît în valea Terebinţilor şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor.

3. Filistenii se aşezaseră pe un munte de o parte, şi Israel pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea.

4. Atunci a ieşit un om din tabăra filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat*, era din** Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.

5. Pe cap avea un coif de aramă şi purta nişte zale de solzi, în greutate de cinci mii de sicli de aramă.

6. Avea nişte turetci de aramă peste fluierele picioarelor şi o pavăză de aramă între umeri.

7. Coada* suliţei lui era ca un sul de ţesut, şi fierul suliţei cîntărea şase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.

8. Filisteanul s-a oprit; şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean şi nu sunteţi voi slujitorii* lui Saul? Alegeţi un om care să se coboare împotriva mea!

9. Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri; dar dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi* sluji.”                                    

10. Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară* asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om ca să mă lupt cu el.”

11. Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului şi s-au înspăimîntat şi au fost cuprinşi de o mare frică.

David şi Goliat

12. Şi David era fiul* efratitului** aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt♦ fii. Pe vremea lui Saul, el era bătrîn, înaintat în vîrstă.

13. Cei trei fiii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întîiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea* Eliab, al doilea, Abinadab, şi al treilea, Şama.

14. David era cel mai tînăr. Şi cînd cei trei mai mari au urmat pe Saul,

15. David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască* oile tatălui său.

16. Filisteanul înainta dimineaţa şi seara şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile.

17. Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grîu prăjit şi aceste zece pîini şi aleargă în tabără la fraţii tăi;

18. du şi aceste zece caşuri de brînză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine* şi să-mi aduci veşti temeinice.

19. Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în valea Terebinţilor în război cu filistenii.”

20. David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Cînd a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război.

21. Israel şi filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire.

22. David a dat lucrurile pe care le avea în mîinile celui ce păzea calabalîcurile şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate.

23. Pe cînd vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte* ca mai înainte, şi David le-a auzit.

24. La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui şi i-a apucat o mare frică.

25. Fiecare zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintînd? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă* pe fiica sa şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.”

26. David a zis oamenilor de lîngă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta şi va lua ocara* deasupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur**, ca să ocărască♦ oştirea lui♦♦ Eylohim celui Viu?”

27. Poporul, spunînd din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa* şi aşa se va face aceluia care-l va omorî.”

28. Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins* de mînie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai coborît tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustiu? Îţi cunosc eu mîndria şi răutatea inimii. Te-ai coborît ca să vezi lupta.”

29. David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc* astfel?”

30. Şi s-a întors de la el ca să vorbească cu altul, şi i-a pus aceleaşi* întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întîia dată.

31. Cînd s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute.

32. David a zis lui Saul: „Nimeni* să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia. Robul** tău va merge să se bată cu el.”

33. Saul a zis lui David: „Nu poţi* să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.”

34. David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi cînd un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,

35. alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.

36. Aşa a doborît robul tău leul şi ursul; şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărît oştirea lui יהוה YaHWeH cel Viu.”

37. David a mai zis: „יהוה YaHWeH*, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mîna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te, şi יהוה YaHWeH** să fie cu tine!”

38. Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă şi l-a îmbrăcat cu o platoşă.

39. David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.” Şi s-a dezbrăcat de ea.

40. Şi-a luat toiagul în mînă, şi-a ales din pîrîu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mînă, a înaintat împotriva filisteanului.

41. Filisteanul s-a apropiat puţin cîte puţin de David, şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.

42. Filisteanul s-a uitat şi, cînd a zărit pe David, a rîs* de el, căci nu vedea în el decît un copil cu păr bălai** şi cu faţa frumoasă.

43. Filisteanul a zis lui David: „Ce! sunt cîine*, de vii la mine cu toiege?” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeul lui,

44. a adăugat*: „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor cîmpului.”

45. David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar* eu vin împotriva ta în Numele lui יהוה YaHWeH al oştirilor, în Numele lui יהוה YaHWeH Eylohim al oştirii lui Israel, pe care ai** ocărît-o.

46. Astăzi יהוה YaHWeH te va da în mîinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stîrvurile* taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului. Şi tot pămîntul va şti** că Israel are  Eylohim.

47. Şi toată mulţimea aceasta va şti că יהוה YaHWeH nu mîntuieşte nici prin sabie*, nici prin suliţă. Căci biruinţa este** a lui יהוה YaHWeH. Şi El vă dă în mîinile noastre.”

48. Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe cîmpul de bătaie înaintea filisteanului.

49. Şi-a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pămînt.

50. Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai* tare decît filisteanul; l-a trîntit la pămînt şi l-a omorît, fără să aibă sabie în mînă.

51. A alergat, s-a oprit lîngă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorît şi i-a tăiat capul. Filistenii, cînd au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la* fugă.

52. Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote şi au pornit în urmărirea filistenilor pînă în vale şi pînă la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim*, pînă la Gat şi pînă la Ecron.

53. Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au jefuit tabăra.

54. David a luat capul filisteanului şi l-a dus la Ierusalim şi a pus armele filisteanului în cortul său.

55. Cînd a văzut Saul pe David mergînd împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al* cui fiu este tînărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.”

56. „Întreabă, dar, al cui fiu este tînărul acesta”, a zis împăratul.

57. Şi cînd s-a întors David după ce omorîse pe filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mînă capul* filisteanului.

58. Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?” Şi David a răspuns: „Sunt fiul robului* tău Isai, betleemitul.”

                                     Capitolul 18

Ionatan şi David

1. David sfîrşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul* lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan** l-a iubit ca pe sufletul din el.

2. În aceeaşi zi, Saul a oprit pe David şi nu l-a* lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.

3. Ionatan a făcut legămînt cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui.

4. A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi cingătoarea lui.

5. David se ducea şi izbutea oriunde-l trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.

Cîntarea de biruinţă 

6. Pe cînd veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorîrea filisteanului, femeile* au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cîntînd şi jucînd, în sunetul timpanelor şi lăutelor şi scoţînd strigăte de bucurie.

7. Femeile care cîntau îşi răspundeau* unele altora şi ziceau: „Saul** a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii.”

8. Saul s-a mîniat foarte tare şi nu* i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte** decît împărăţia.”

9. Şi din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.

10. A doua zi, duhul* cel rău, trimis de יהוה YaHWeH, a apucat pe Saul, care s-a** înfuriat în mijlocul casei. David cînta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa♦ în mînă.

11. Saul a ridicat* suliţa, zicîndu-şi în sine: „Voi pironi pe David de perete.” Dar David s-a ferit de el de două ori.

12. Saul se temea* de David, pentru că יהוה YaHWeH ** era cu David şi Se depărtase♦ de la el.

13. L-a îndepărtat de lîngă el şi l-a pus mai mare peste o mie de oameni. David ieşea* şi intra în fruntea poporului;

14. izbutea în tot ce făcea, şi יהוה YaHWeH* era cu el.

15. Saul, văzînd că izbutea întotdeauna, se temea de el;

16. dar tot* Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra în fruntea lor.

David, ginerele împăratului

17. Saul a zis lui David: „Iată, îţi voi da de nevastă* pe fiica mea cea mai mare, Merab: numai să-mi slujeşti cu vitejie şi să porţi războaiele** lui יהוה YaHWeH.” Dar Saul îşi zicea: „Nu vreau să-mi pun mîna♦ mea pe el, ci mîna filistenilor să fie asupra lui.”

18. David a răspuns lui Saul: „Cine sunt* eu şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?”

19. Venind vremea cînd Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel*, din Mehola**.

20. Mical*, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut.

21. El îşi zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă* şi să cadă sub** mîna filistenilor.” Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi♦ ginere.”

22. Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi în taină lui David şi spuneţi-i: „Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului.”

23. Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: „Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate.”

24. Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David.

25. Saul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: „Împăratul nu cere nicio* zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale filistenilor, ca să-şi răzbune** pe vrăjmaşii lui.” Saul avea de gînd♦ să facă pe David să cadă în mîinile filistenilor.

26. Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse, pentru ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea* hotărîtă,                                 

27. David s-a sculat, a plecat cu oamenii* lui şi a ucis două sute de oameni dintre filisteni, le-a adus** prepuţurile şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci Saul i-a dat de nevastă pe fiica sa Mical.

28. Saul a văzut şi a înţeles că יהוה YaHWeH era cu David; şi fiica sa Mical iubea pe David.

29. Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş.

30. Stăpînitori filistenilor ieşeau la* luptă; şi ori de cîte ori ieşeau, David avea mai multă izbîndă** decît toţi slujitorii lui Saul, şi numele lui a ajuns foarte vestit.             

                                      Capitolul 19

David este prigonit de Saul

1. Saul a vorbit fiului său Ionatan şi tuturor slujitorilor lui să omoare pe David.

2. Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea* mult pe David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. Păzeşte-te, dar, mîine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit şi ascunde-te.

3. Eu voi ieşi şi voi sta lîngă tatăl meu în cîmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui meu despre tine, voi vedea ce va zice şi-ţi voi spune.”

4. Ionatan a vorbit* bine de David tatălui său, Saul: „Să nu facă împăratul”, a zis el, „un păcat** faţă de robul său David, căci el n-a făcut nici un păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău;

5. şi-a pus în joc viaţa*, a ucis** pe filistean, şi יהוה YaHWeH ♦ a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce♦♦ să păcătuieşti*♦ împotriva unui sînge nevinovat şi să omori fără pricină pe David?”

6. Saul a ascultat glasul lui Ionatan şi a jurat, zicînd: „Viu este יהוה YaHWeH, că David nu va muri!”

7. Ionatan a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul; şi David a fost înaintea lui ca mai înainte*.

David scăpat de Mical

8. Războiul urma înainte. David a mers împotriva filistenilor şi s-a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrîngere, şi au fugit dinaintea lui.

9. Atunci duhul* cel rău, trimis de יהוה YaHWeH, a venit peste Saul, care şedea în casă, cu suliţa în mînă. David cînta,

10. şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s-a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit şi a scăpat noaptea.

11. Saul a trimis* nişte oameni acasă la David, ca să-l pîndească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mîine vei fi omorît.”

12. Ea l-a coborît* pe fereastră, şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat.

13. În urmă, Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului şi l-a învelit cu o haină.

14. Cînd a trimis Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.”

15. Saul i-a trimis înapoi să-l vadă şi a zis: „Aduceţi-l la mine în patul lui, ca să-l omor.”

16. Oamenii aceia s-au întors, şi iată că terafimul era în pat, şi în jurul capului era o piele de capră.

17. Saul a zis către Mical: „Pentru ce m-ai înşelat în felul acesta şi ai dat drumul vrăjmaşului meu, şi a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: „Lasă-mă să plec, ori te omor*!”

Fuga lui David la Samuel la Rama

18. Aşa a fugit şi a scăpat David. El s-a dus la Samuel, la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot.

19. Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lîngă Rama.”

20. Saul* a trimis nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare** de proroci care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Eylohim a venit peste trimişii lui Saul, şi au început şi ei să prorocească.

21. Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alţi oameni, şi au prorocit şi ei. A mai trimis alţii a treia oară, şi au prorocit şi ei.

22. Atunci Saul s-a dus el însuşi la Rama. Ajungînd la fîntîna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel şi David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lîngă Rama.”

23. Şi s-a îndreptat spre Naiot, lîngă Rama. Duhul* lui Eylohim a venit şi peste el; şi Saul şi-a văzut de drum prorocind pînă la sosirea lui în Naiot, lîngă Rama.

24. S-a dezbrăcat* de haine şi a prorocit şi el înaintea lui Samuel; şi s-a aruncat dezbrăcat** la pămînt toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare♦ şi Saul este între proroci?”

                                    Capitolul 20

David înştiinţat de Ionatan

1. David a fugit din Naiot, de lîngă Rama. S-a dus la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?”

2. Ionatan i-a răspuns: „Ferească Eylohim! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire; pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.”

3. David a zis iarăşi, jurînd: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta şi va fi zis: „Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista.” Dar viu este יהוה YaHWeH şi viu este sufletul tău, că nu este decît un pas între mine şi moarte.”

4. Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.”

5. Şi David i-a răspuns: „Iată că mîine trebue sa fie lună nouă* şi ar trebui să şed să mănînc cu împăratul; lasă-mă să mă duc şi să mă ascund** în cîmpii pînă în seara zilei a treia.

6. Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat să-l las să se ducă pînă la Betleem*, în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.”

7. Şi dacă* va zice: „Bine!”, atunci robul tău n-are nimic de temut; dar dacă-l va apuca mînia, să ştii că pieirea mea** este lucru hotărît din partea lui.

8. Arată-ţi*, dar, dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un Legămînt** înaintea lui יהוה YaHWeH. Şi dacă este vreo nelegiuire♦ în mine, ia-mi tu viaţa, de ce să mă mai duci pînă la tatăl tău?”

9. Ionatan i-a zis: „Departe de tine gîndul să nu-ţi dau de ştire, dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărît din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!”

10. David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?”

11. Şi Ionatan a zis lui David: „Vino să ieşim pe cîmp.” Şi au ieşit amîndoi pe cîmp.

12. Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mîine sau poimîine; şi de va gîndi bine de David,

13. יהוה YaHWeH* să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace; şi יהוה YaHWeH** să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu!

14. Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a lui יהוה YaHWeH; şi dacă voi muri,

15. să nu îţi îndepărtezi* niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar cînd יהוה YaHWeH va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pămîntului.

16. Căci Ionatan a făcut legămînt cu casa lui David! יהוה YaHWeH să Se răzbune* pe vrăjmaşii lui David!”

17. Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul* lui.                                     

18. Ionatan i-a zis: „Mîine* trebue sa fie luna nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.                                                 

19. Să te cobori a treia zi pînă în fundul locului* în care te ascunseseşi în ziua cînd cu întîmplarea aceea şi să rămîi lîngă piatra Ezel.

20. Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi cînd aş lovi la ţintă.

21. Şi voi trimite un tînăr şi-i voi zice: „Du-te de găseşte săgeţile!” Dacă-i voi zice: „Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!” atunci să vii, căci este pace pentru tine şi n-ai să te temi de nimic, viu* este יהוה YaHWeH!                           

22. Dar dacă voi zice tînărului: „Iată că săgeţile sunt dincolo de tine!”, atunci să pleci, căci יהוה YaHWeH te trimite.

23. יהוה YaHWeH este Martor pe vecie pentru cuvîntul* pe care ni l-am dat unul altuia.”

24. David s-a ascuns în cîmp. A venit luna nouă, şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănînce.

25. Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui lîngă perete. Ionatan s-a sculat, şi Abner a şezut lîngă Saul; dar locul lui David a rămas gol.

26. Saul n-a zis nimic în ziua aceea; „Căci”, zicea el, „s-a întîmplat ceva: el nu este curat*, negreşit nu este curat.”

27. A doua zi, ziua a doua ,după  luna nouă , locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?”

28. Ionatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.

29. El a zis: „Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi fratele meu mi-a spus lucrul acesta; deci dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii.” Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.”

30. Atunci Saul s-a aprins de mînie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?

31. Căci cîtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pămînt, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aduc, fiindcă este vrednic de moarte.”

32. Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: „Pentru ce* să fie omorît? Ce a făcut?”

33. Şi Saul şi-a îndreptat* suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles** că era lucru hotărît din partea tatălui său să omoare pe David.

34. S-a sculat de la masă într-o mînie aprinsă şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua după  luna nouă; căci era mîhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărîse.

35. A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe cîmp în locul în care se învoise cu David şi era însoţit de un băieţaş.

36. El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe care le voi trage.” Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.

37. Cînd a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine.”

38. I-a strigat iarăşi: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!” Şi băiatul lui Ionatan a strîns săgeţile şi s-a întors la stăpînul lui.

39. Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta.

40. Ionatan a dat băiatului armele şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate!”

41. După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pămînt şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plîns împreună. David mai ales se prăpădea plîngînd.

42. Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în* pace, acum cînd am jurat amîndoi în Numele lui יהוה YaHWeH, zicînd: „יהוה YaHWeH să fie pe vecie între mine şi tine, între sămînţa mea şi sămînţa ta!” David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.                                                  

                                       Capitolul 21

Fuga lui David la Nob

1. David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec*, care a alergat speriat** înaintea lui şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?”

2. David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: „Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.” Am hotărît un loc de întîlnire cu oamenii mei.

3. Acum ce ai la îndemînă? Dă-mi cinci pîini sau ce se va găsi.”

4. Preotul a răspuns lui David: „N-am pîine obişnuită la îndemînă, ci numai pîine sfinţită*, doar dacă oamenii tăi s-au** ferit de împreunarea cu femei!”

5. David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de cînd am plecat, şi toţi oamenii* mei sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşit azi de acela** care o va face.”

6. Atunci preotul i-a dat* pîinea sfinţită, căci nu era acolo altă pîine decît pîinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea** lui יהוה YaHWeH, ca să fie înlocuită cu pîine caldă, în clipa cînd luaseră pe cealaltă.

7. Chiar în ziua aceea, se afla acolo închis înaintea lui יהוה YaHWeH un om dintre slujitorii lui Saul; era un edomit, numit Doeg*, căpetenia păstorilor lui Saul.                       

8. David a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemînă o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.”

9. Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, filisteanul, pe care l-ai omorît în Valea* Terebinţilor; este învelită** într-un covor, în dosul efodului; dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.” Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.”

David fuge la Gat, la împăratul Achiş

10. David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului.

11. Slujitorii* lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cînta jucînd: „Saul** şi-a bătut miile lui,
iar David zecile lui de mii”?”

12. David a pus la* inimă aceste cuvinte şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului.

13. A făcut pe nebunul* înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor; făcea zgîrieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.

14. Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile; pentru ce mi-l aduceţi?

15. Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”

                                  Capitolul 22

David fuge în peştera Adulam şi la Miţpe

1. David a plecat de acolo şi a scăpat* în peştera** Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat şi s-au coborît la el.

2. Toţi* cei ce se aflau în nevoie, care aveau datorii sau care erau nemulţumiţi, s-au strîns la el, şi el a ajuns căpetenia lor. Astfel s-au unit cu el aproape patru sute de oameni.                              

3. De acolo David s-a dus la Miţpe, în ţara Moabului. El a zis împăratului Moabului: „Dă voie, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină la voi, pînă voi şti ce va face Eylohim cu mine.”

4. Şi i-a adus înaintea împăratului Moabului şi au locuit cu el în tot timpul cît a stat David în cetăţuie.

5. Prorocul Gad* a zis lui David: „Nu sta în cetăţuie, ci du-te şi intră în ţara lui Iuda.” Şi David a plecat şi a ajuns la pădurea Heret.

Saul ucide preoţii din Nob

6. Saul a aflat că David şi oamenii lui au fost descoperiţi. Saul şedea sub tamarisc, la Ghibeea, pe înălţime; avea suliţa în mînă, şi toţi slujitorii lui stăteau lîngă el.

7. Şi Saul a zis slujitorilor săi de lîngă el: „Ascultaţi, beniamiţi! Vă va da* fiul lui Isai la toţi ogoare şi vii? Va face el din voi toţi căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută?

8. Dacă nu, de ce v-aţi unit toţi împotriva mea şi nimeni nu mi-a dat de ştire despre legămîntul fiului* meu cu fiul lui Isai? Pentru ce n-a fost nimeni dintre voi pe care să-l doară inima pentru mine şi să mă înştiinţeze că fiul meu a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să-mi întindă curse, cum face astăzi?”

9. Doeg*, edomitul, care era şi el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: „Eu am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec**, fiul lui Ahitub♦.

10. Ahimelec a* întrebat pe יהוה YaHWeH pentru el, i-a dat merinde** şi i-a dat sabia lui Goliat, filisteanul.”

11.Împăratul a trimis după Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, şi după toată casa tatălui său, după preoţii care erau la Nob. Ei au venit toţi la împărat.

12. Saul a zis: „Ascultă, fiul lui Ahitub!” El a răspuns: „Iată-mă, stăpînul meu!”

13. Saul i-a zis: „Pentru ce v-aţi unit împotriva mea, tu şi fiul lui Isai? Pentru ce i-ai dat pîine şi o sabie şi ai întrebat pe יהוה YaHWeH pentru el? Ca să se ridice împotriva mea şi să-mi întindă curse, cum face astăzi?”

14. Ahimelec a răspuns împăratului: „Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui şi înconjurat cu cinste în casa ta?

15. Oare de astăzi am început eu să întreb pe Eylohim pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce împăratul nicio vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu ştie nimic din toate acestea, nici lucru mic, nici lucru mare.”

16. Împăratul a zis: „Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.”

17. Şi împăratul a zis alergătorilor care stăteau lîngă el: „Întoarceţi-vă şi omorîţi pe preoţii lui יהוה YaHWeH; căci s-au învoit cu David: au ştiut bine că fuge şi nu mi-au dat de veste.” Dar slujitorii împăratului n-au* voit să întindă mîna ca să lovească pe preoţii lui יהוה YaHWeH.

18. Atunci împăratul a zis lui Doeg: „Întoarce-te şi loveşte pe preoţi.” Şi Doeg, edomitul, s-a întors şi a lovit pe preoţi; a omorît* în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni care purtau efodul de in.

19. Saul a mai trecut prin ascuţişul sabiei cetatea preoţească Nob*; bărbaţi şi femei, copii şi prunci, boi, măgari şi oi: toţi au căzut sub ascuţişul sabiei.

20. Un fiu* al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat**. Numele lui era Abiatar. A fugit la David

21. şi i-a spus că Saul a ucis pe preoţii lui יהוה YaHWeH.

22. David a zis lui Abiatar: „M-am gîndit chiar în ziua aceea că Doeg, edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sunt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău.

23. Rămîi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel* ce caută să ia viaţa mea caută s-o ia şi pe a ta; lîngă mine vei fi bine păzit.”

                                  Capitolul 23

David scapă Cheila

1. Au venit şi au spus lui David: „Iată că filistenii au început lupta împotriva Cheilei* şi au jefuit ariile.”

2. David a întrebat* pe יהוה YaHWeH şi a zis: „Să mă duc şi să bat pe filistenii aceştia?” Şi יהוה YaHWeH i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni şi izbăveşte Cheila.”

3. Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici în Iuda; ce va fi cînd vom merge la Cheila, împotriva oştilor filistenilor?”

4. David a întrebat iarăşi pe יהוה YaHWeH. Şi יהוה YaHWeH i-a răspuns: „Scoală-te şi coboară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mîinile tale.”

5. David s-a dus, dar, cu oamenii lui la Cheila şi s-a bătut împotriva filistenilor; le-a luat vitele şi le-a pricinuit o mare înfrîngere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila.

6. Cînd a fugit* Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David, în Cheila, s-a coborît cu efodul în mînă.

7. Saul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila şi a zis: „יהוה YaHWeH îl dă în mîinile mele, căci a venit şi s-a închis într-o cetate cu porţi şi zăvoare.”

8. Şi Saul a chemat tot poporul la război, ca să se coboare la Cheila şi să împresoare pe David şi pe oamenii lui.

9. David, luînd cunoştinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis* preotului Abiatar: „Adu efodul!”

10. Şi David a zis: „יהוה YaHWeH, Eylohim al lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească* cetatea din pricina mea.

11. Mă vor da în mîinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? יהוה YaHWeH Eylohim al lui Israel, binevoieşte şi descoperă lucrul acesta robului Tău!” Şi יהוה YaHWeH a răspuns: „Se va coborî.”

12. David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila, pe mine şi pe oamenii mei, în mîinile lui Saul?” Şi יהוה YaHWeH a răspuns: „Te vor da.”

13. Atunci David s-a sculat cu oamenii lui, în număr* de aproape şase sute de inşi; au ieşit din Cheila şi s-au dus unde au putut. Saul, aflînd că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers.

14. David a locuit în pustiu, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele* din pustiul Zif**. Saul îl căuta♦ mereu, dar יהוה YaHWeH nu l-a dat în mîinile lui.

David în pustia Zif şi Maon

15. David, văzînd că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stat în pustiul Zif, în pădure.

16. Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David, în pădure. El i-a întărit încrederea în Eylohim

17. şi i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mîna tatălui meu, Saul, nu te va atinge. Tu vei stăpîni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu, Saul, ştie* şi el bine lucrul acesta.”

18. Au făcut iarăşi amîndoi legămînt* înaintea lui יהוה YaHWeH, şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă.

19. Zifiţii* s-au suit la Saul, la Ghibeea, şi au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustiu?

20. Coboară-te, dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă* e vorba să-l dăm în mîinile împăratului.

21. Saul a zis: „יהוה YaHWeH să vă binecuvînteze că aveţi milă de mine!

22. Duceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să ştiţi şi să descoperiţi în ce loc şi-a îndreptat paşii şi cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte şiret.

23. Cercetaţi şi vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic, şi voi porni cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.”

24. S-au sculat, dar, şi s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în pustiul Maon* şi anume în cîmpia dinspre miazăzi de pustiu.

25. Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a coborît la stîncă şi a rămas în pustiul Maon. Saul, cînd a auzit, a urmărit pe David în pustiul Maon.

26. Saul mergea pe o parte a muntelui, şi David cu oamenii lui pe cealaltă parte a muntelui. David fugea* repede ca să scape de Saul. Dar Saul şi oamenii lui chiar înconjuraseră** pe David şi pe ai lui, ca să pună mîna pe ei,       

27. cînd un sol* a venit şi a spus lui Saul: „Grăbeşte-te să vii, căci au năvălit filistenii în ţară.”

28. Saul a încetat să urmărească pe David şi s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot a).                                [ a) Sau: Stînca împărţirii ]

29. De acolo David s-a suit spre locurile întărite din En-Ghedi* şi a locuit acolo.                    

                                  Capitolul 24

David în peştera En-Ghedi – Saul cruţat de David

1. Cînd s-a întors Saul* de la urmărirea filistenilor, au venit şi i-au spus: „Iată că David este în pustiul En-Ghedi.”

2. Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul şi s-a dus* să caute pe David şi pe oamenii lui pînă pe stîncile ţapilor sălbatici.

3. A ajuns la nişte stîne de oi, care erau lîngă drum; şi acolo era o peşteră în care a intrat* să doarmă**. David şi oamenii lui erau♦ în fundul peşterii.

4. Oamenii lui* David i-au zis: „Iată ziua în care יהוה YaHWeH îţi zice: „Dau pe vrăjmaşul tău în mîinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea.” David s-a sculat şi a tăiat încet ciucuri  hainei lui Saul.

5. După aceea, inima* îi bătea, pentru că tăiase ciucuri hainei lui Saul.

6. Şi a zis oamenilor săi: „Să mă* ferească יהוה YaHWeH să fac împotriva stăpînului meu, care este unsul lui יהוה YaHWeH, o aşa faptă ca să pun mîna pe el! Căci el este unsul lui יהוה YaHWeH.”

7. Cu aceste cuvinte, David a oprit* pe oamenii săi şi i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peşteră şi şi-a văzut înainte de drum.

8. După aceea, David s-a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, stăpînul meu!” Saul s-a uitat înapoi, şi David s-a plecat cu faţa la pămînt şi s-a închinat.

9. David a zis lui Saul: „De ce asculţi* tu de vorbele oamenilor care zic: „David îţi vrea răul”?

10. Vezi acum cu ochii tăi că יהוה YaHWeH te dăduse astăzi în mîinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruţat şi am zis: „Nu voi pune mîna pe stăpînul meu, căci este unsul lui יהוה YaHWeH.”

11. Uite, părintele meu, uite ciucuri hainei tale în mîna mea. Fiindcă ţi-am tăiat ciucuri hainei şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate*, nici răzvrătire şi că n-am păcătuit împotriva ta. Totuşi tu îmi întinzi curse** ca să-mi iei viaţa.

12. Judece* יהוה YaHWeH între mine şi tine şi יהוה YaHWeH să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mîna pe tine.

13. Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mîna pe tine.

14. Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un cîine* mort, un** purice.

15. יהוה YaHWeH * va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va** vedea. El îmi va♦ apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mîna ta.”

16. Cînd a sfîrşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul* tău este, fiule David?” Şi Saul a ridicat glasul şi a plîns.             

17. Şi a zis* lui David: „Tu eşti mai bun** decît mine; căci tu mi-ai făcut♦ bine, iar eu ţi-am făcut rău.

18. Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci יהוה YaHWeH * mă dăduse în mîinile tale, şi nu m-ai omorît.                       

19. Dacă întîlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? יהוה YaHWeH să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta!

20. Acum iată, ştiu* că tu vei stăpîni şi că împărăţia lui Israel va rămîne în mîinile tale.

21. Jură-mi*, dar, pe יהוה YaHWeH că** nu-mi vei nimici sămînţa mea după mine şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.”

22. David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s-au suit în locul întărit*.

                                 Capitolul 25

Asprimea lui Nabal 

1. Samuel* a murit. Tot Israelul s-a adunat şi l-a plîns** şi l-au îngropat în locuinţa lui, la Rama. Atunci David s-a sculat şi s-a coborît în pustiul♦ Paran.

2. În Maon* era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre şi se afla la Carmel** pentru tunderea oilor lui.

3. Numele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb.

4. David a aflat în pustiu că Nabal îşi tunde* oile.

5. A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu

6. şi să-i vorbiţi aşa: „Să trăieşti* în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.

7. Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărît şi nu li s-a luat* nimic în tot timpul cît au fost la Carmel.

8. Întreabă pe slujitorii tăi şi-ţi vor spune. Să capete trecere, dar, tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi* de bucurie. Dă, dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.”

9. Cînd au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut.

10. Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine* este David şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpîni.

11. Şi să-mi iau eu* pîinea, apa şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?”

12. Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s-au întors şi au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.

13. Atunci David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia!” Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s-au suit după el. Au mai rămas* doar două sute la calabalîcuri.

14. Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustiu nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpînul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei.

15. Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au* ocărît şi nu ni s-a luat nimic, în tot timpul cît am fost cu ei în cîmp.

16. Ne-au fost zid* şi zi şi noapte, în tot timpul cît am fost cu ei, la păscutul turmelor.

17. Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci pierderea* stăpînului nostru şi a întregii lui case este hotărîtă, şi el este aşa de rău** încît nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească.”

18. Abigail a luat* îndată două sute de pîini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grîu prăjit, o sută de turte de stafide şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari

19. şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea* mea, şi eu voi veni după voi.” N-a spus nimic bărbatului ei, Nabal.

20. Ea a încălecat pe un măgar, a coborît muntele pe un drum tufos, şi iată că David şi oamenii lui se coborau în faţa ei, aşa că i-a întîlnit. 

21. David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustiu, de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors* rău pentru bine.

22. Eylohim să pedepsească* pe robul Său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămînă pînă la lumina zilei pe cineva** de parte bărbătească♦ din tot ce este al lui Nabal!”

23. Cînd a zărit Abigail pe David, s-a dat jos* repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pămînt înaintea lui David şi s-a închinat pînă la pămînt.

24. Apoi, aruncîndu-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, stăpînul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi şi ascultă cuvintele roabei tale.

25. Să nu-şi pună stăpînul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal a) îi este numele şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimişi de stăpînul meu.          [ a) Sau: Nebun ]

26. Acum, stăpînul meu, viu* este יהוה YaHWeH şi viu este sufletul tău, că יהוה YaHWeH te-a oprit** să verşi sînge şi să te ajuţi♦ cu mîna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul stăpînului meu, să fie ca♦♦ Nabal!

27. Primeşte darul acesta* pe care-l aduce roaba ta stăpînului meu şi să se împartă oamenilor care merg după stăpînul meu.

28. Iartă, te rog, vina roabei tale, căci יהוה YaHWeH* va face stăpînului meu o casă trainică; iartă, căci stăpînul meu poartă războaiele** lui יהוה YaHWeH, şi niciodată nu va fi răutate♦ în tine.

29. Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul stăpînului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la יהוה YaHWeH, יהוה YaHWeH Eylohim al tău, şi să arunce cu praştia* sufletul vrăjmaşilor tăi.

30. Cînd va face יהוה YaHWeH stăpînului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit, şi te va pune mai mare peste Israel,

31. atunci nu va avea stăpînul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sînge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi cînd va face יהוה YaHWeH bine stăpînului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.”

32. David a zis Abigailei: „Binecuvîntat* să fie יהוה YaHWeH, Eylohim al lui Israel care te-a trimis astăzi înaintea mea!

33. Binecuvîntată să fie judecata ta şi binecuvîntată să fii tu, că m-ai oprit* în ziua aceasta să vărs sînge şi mi-ai oprit mîna!

34. Dar viu este יהוה YaHWeH, Eylohim al lui Israel care m-a oprit* să-ţi fac rău că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas** nimic din ce este al lui Nabal, pînă la lumina zilei de mîine.”

35. Şi David a luat din mîna Abigailei ce-i adusese şi i-a zis: „Suie-te* în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul şi te-am** primit bine.”

David ia pe Abigail

36. Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ* ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă şi era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, pînă la lumina zilei.

37. Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevasta sa i-a istorisit ce se întîmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte şi s-a făcut ca o piatră.

38. Cam după zece zile, יהוה YaHWeH a lovit pe Nabal şi a murit.

39. David a aflat că murise Nabal şi a zis: „Binecuvîntat* să fie יהוה YaHWeH, că mi-a apărat pricina** în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal şi a împiedicat♦ pe robul Său să facă rău! יהוה YaHWeH a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă♦♦ asupra capului lui.” David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă.

40. Slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimis la tine ca să te ia de nevastă.”

41. Ea s-a sculat, s-a aruncat cu faţa la pămînt şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă*, gata să spele picioarele slujitorilor stăpînului meu.”

42. Şi îndată Abigail a plecat călare pe un măgar şi însoţită de cinci fete; a mers după solii lui David şi i-a fost nevastă.

43. David luase şi pe Ahinoam din* Izreel, şi amîndouă** au fost nevestele lui.

44. Şi Saul dăduse pe fiica sa Mical*, nevasta lui David, lui Palti din Galim**, fiul lui Laiş.

                                      Capitolul 26

David în tabăra lui Saul

1. Zifiţii s-au dus la Saul la Ghibeea, şi au zis: „Iată că David* este ascuns pe dealul Hachila, în faţa pustiului.”

2. Saul s-a sculat şi s-a coborît în pustiul Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David în pustiul Zif.

3. A tăbărît pe dealul Hachila, în faţa pustiului, lîngă drum. David era în pustiu; şi, înţelegînd că Saul merge în urmărirea lui în pustiu,

4. a trimis nişte iscoade şi a aflat că în adevăr Saul venise.

5. Atunci David s-a sculat şi a venit la locul unde tăbărîse Saul şi a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner*, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberei, şi poporul era tăbărît în jurul lui.

6. David a luat cuvîntul şi, vorbind lui Ahimelec, hetitul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei* şi fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se coboare** cu mine în tabără la Saul?” Şi Abişai a răspuns: „Eu mă voi coborî cu tine.”

7. David şi Abişai s-au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea în cort în mijlocul taberei, şi suliţa lui era înfiptă în pămînt la capul lui. Abner şi poporul erau culcaţi în jurul lui.

8. Abişai a zis lui David: „יהוה YaHWeH dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mîinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea şi să-l pironesc dintr-o lovitură în pămînt, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta.”

9. Dar David a zis lui Abişai: „Nu-l omorî! Căci cine* ar putea pune mîna pe unsul lui יהוה YaHWeH şi să rămînă nepedepsit?”

10. Şi David a zis: „Viu este יהוה YaHWeH, că numai יהוה YaHWeH * îl poate lovi; fie că-i va veni ziua** să moară, fie că se va coborî♦ într-un cîmp de bătaie şi va pieri.

11. Să* mă ferească יהוה YaHWeH să pun mîna pe unsul lui יהוהYaHWeH! Ia numai suliţa de la căpătîiul lui, cu ulciorul cu apă, şi să plecăm.”

12. David a luat, dar, suliţa şi ulciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic şi nimeni nu s-a deşteptat, căci יהוה YaHWeH îi cufundase pe toţi într-un somn adînc*.

13. David a trecut de cealaltă parte şi a ajuns departe pe vîrful muntelui, la o mare depărtare de tabără.

14. Şi a strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „N-auzi tu, Abner?” Abner a răspuns: „Cine eşti tu care strigi către împăratul?”

15. Şi David a zis lui Abner: „Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe împărat, stăpînul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpînul tău.

16. Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este יהוה YaHWeH, că sunteţi vrednici de moarte, căci n-aţi vegheat asupra stăpînului vostru, asupra unsului lui יהוה YaHWeH. Uită-te acum unde este suliţa împăratului şi ulciorul de apă, care erau la căpătîiul lui.”

17. Saul a cunoscut glasul lui David şi a zis: „Glasul tău* este, fiul meu David?” Şi David a răspuns: „Glasul meu, împărate, stăpînul meu!”

18. Şi a zis: „Pentru ce* urmăreşte stăpînul meu pe robul său? Ce-am făcut şi cu ce sunt vinovat?

19. Să binevoiască acum împăratul, stăpînul meu, să asculte cuvintele robului său: „Dacă יהוה YaHWeH este Cel ce te aţîţă* împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mîncare de la noi; dar dacă oamenii te aţîţă, blestemaţi să fie înaintea lui יהוה YaHWeH, fiindcă ei mă izgonesc** azi ca să mă dezlipească de moştenirea♦ lui יהוה YaHWeH, zicîndu-mi: „Du-te de slujeşte dumnezeilor!”

20. Of! să nu-mi cadă sîngele pe pămînt departe de faţa lui יהוה YaHWeH! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice*, cum ar urmări o potîrniche în munţi.”

21. Saul a zis: „Am păcătuit*; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă** înaintea ta. Am lucrat ca un nebun şi am făcut o mare greşeală.”

22. David a răspuns: „Iată suliţa împăratului; să vină unul din oamenii tăi s-o ia.

23. יהוה YaHWeH va* răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui: căci יהוה YaHWeH te dăduse azi în mîinile mele, şi eu n-am vrut să pun mîna pe unsul lui יהוה YaHWeH.

24. Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ înaintea lui יהוה YaHWeH, şi El mă va izbăvi din orice necaz.”

25. Saul a zis lui David: „Fii binecuvîntat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei* birui.” David şi-a văzut de drum, şi Saul s-a întors acasă.”

                                    Capitolul 27

David în ţara Filistenilor – Şederea lui la Ţiclag

1. David şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mîna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decît să fug în ţara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mîna lui.”

2. Şi David s-a sculat, el şi cei şase sute de oameni care erau împreună cu el, şi* au trecut la Achiş**, fiul lui Maoc, împăratul Gatului.

3. David şi oamenii lui au rămas în Gat, la Achiş; îşi aveau fiecare familia lui, şi David îşi avea cele două* neveste: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.

4. Saul, cînd a aflat că David fugise la Gat, a încetat să-l mai caute.

5. David a zis lui Achiş: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într-una din cetăţile ţării un loc unde să pot locui; căci pentru ce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?”

6. Şi chiar în ziua aceea, Achiş i-a dat Ţiclagul*. De aceea, Ţiclagul a fost al împăraţilor lui Iuda pînă în ziua de azi.

7. Timpul cît a locuit David în ţara filistenilor a fost de un an şi patru luni.

8. David şi oamenii lui se suiau şi năvăleau asupra gheşuriţilor*, ghirziţilor** şi amaleciţilor♦; căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ţinutul acela pînă la Şur♦♦ şi pînă în ţara Egiptului.

9. David pustia ţinutul acesta; nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele, şi apoi se întorcea şi se ducea la Achiş.

10. Achiş zicea: „Unde aţi năvălit azi?” Şi David răspundea: „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de ierahmeeliţi* şi spre miazăzi de** cheniţi.”

11. David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat; „căci”, se gîndea el, „ei ar putea să vorbească împotriva noastră şi să zică: „Aşa a făcut David.” Şi acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cît a locuit în ţara filistenilor.

12. Achiş se încredea în David şi zicea: „S-a făcut urît poporului său, Israel, şi va rămîne în slujba mea pe vecie.”

                                   Capitolul 28

Războiul cu Filistenii

1. Pe vremea aceea*, filistenii şi-au strîns taberele şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: „Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.”

2. David a răspuns lui Achiş: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.” Şi Achiş a zis lui David: „De aceea, te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.” 

3. Samuel* murise. Tot Israelul îl plînsese şi-l îngropaseră la Rama în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii** şi pe cei ce ghiceau. 

4. Filistenii s-au strîns şi au venit de au tăbărît la Sunem*: Saul a strîns pe tot Israelul şi au tăbărît la Ghilboa**.

5. La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică*, şi un tremur puternic i-a apucat inima.

6. Saul a întrebat pe יהוה YaHWeH, şi יהוה YaHWeH nu i-a răspuns* nici prin** vise, nici prin Urim♦, nici prin proroci.

7. Atunci Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.”

8. Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemînd un mort şi scoală-mi pe cine-ţi* voi spune.”

9. Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit* din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul: pentru ce, dar, întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?”

10. Saul i-a jurat pe יהוה YaHWeH şi a zis: „Viu este יהוה YaHWeH, că nu ţi se va întîmpla niciun rău pentru aceasta.”

11. Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.”

12. Cînd a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!”

13. Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă deosebită sculîndu-se din pămînt.”


14. El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrîn care se scoală şi este învelit cu o mantie*.” Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pămînt şi s-a închinat.

15. Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat, chemîndu-mă?” Saul a răspuns: „Sunt* într-o mare strîmtorare: filistenii îmi fac război, şi Eylohim** S-a depărtat de la mine; nu mi-a♦ răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.”

16. Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine cînd יהוה YaHWeH S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău?

17. יהוה YaHWeH îţi face aşa cum îţi* vestisem din partea Lui; יהוה YaHWeH a rupt împărăţia din mîinile tale şi a dat-o altuia, lui David.

18. N-ai ascultat* de glasul lui יהוה YaHWeH şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mîniei Lui: de aceea îţi face יהוה YaHWeH aşa astăzi.

19. Şi chiar יהוה YaHWeH va da pe Israel împreună cu tine în mîinile filistenilor. Mîine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine, şi יהוה YaHWeH va da tabăra lui Israel în mîinile filistenilor.”

20. Îndată Saul a căzut la pămînt cît era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mîncase toată ziua şi toată noaptea.

21. Femeia a venit la Saul şi, văzîndu-l foarte înspăimîntat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa* în primejdie, ascultînd de cuvintele pe care mi le-ai spus.

22. Ascultă acum, şi tu, glasul roabei tale şi lasă-mă să-ţi dau o bucată de pîine, ca să mănînci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.”

23. Dar el n-a vrut, şi a zis: „Nu mănînc nimic!” Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el pînă i-a ascultat. S-a sculat de la pămînt şi a şezut pe pat.

24. Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frămîntat-o şi a copt azime.

25. Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui, şi au mîncat. Apoi s-au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.

                                   Capitolul 29

David e trimis înapoi

1. Filistenii* îşi strînseseră toate oştile la** Afec, şi Israel tăbărîse la fîntîna lui Izreel.

2. stăpînitori filistenilor au înaintat cu sutele şi miile lor; şi David şi oamenii lui mergeau mai la coadă cu* Achiş.

3. stăpînitori filistenilor au zis: „Ce caută evreii aceştia aici?” Şi Achiş a răspuns stăpînitorilor filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult* este cu mine şi n-am găsit** nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, de la venirea lui şi pînă în ziua de azi.”

4. Dar stăpînitori filistenilor s-au mîniat pe Achiş şi i-au zis: „Trimite înapoi* pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai aşezat; să nu se coboare cu noi pe cîmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaş în timpul luptei**. Şi cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpînului său, decît cu capetele oamenilor noştri?

5. Nu este acesta David pentru care cîntau jucînd: „Saul şi-a bătut miile lui*, iar David zecile lui de mii”?”

6. Achiş a chemat pe David şi i-a zis: „Viu este יהוה YaHWeH, că eşti un om curat la suflet şi-mi place să te văd mergînd* şi venind cu mine în tabără, căci n-am găsit** nimic rău în tine, de la venirea ta la mine pînă în ziua de azi; dar nu eşti pe placul stăpînitorilor.

7. Întoarce-te, dar, şi mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea stăpînitorilor filistenilor.”

8. David a zis lui Achiş: „Dar ce am făcut şi ce ai găsit în robul tău, de cînd sunt la tine pînă în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmaşilor stăpînului meu, împăratul?”

9. Achiş a răspuns lui David: „Ştiu că eşti plăcut înaintea mea ca* un înger al lui יהוה YaHWeH; dar stăpînitori** filistenilor au zis: „Să nu se suie cu noi la luptă.”

10. Astfel, scoală-te dis-de-dimineaţă, tu şi slujitorii stăpînului tău care au venit cu tine; sculaţi-vă dis-de-dimineaţă şi plecaţi de îndată ce se va lumina.”

11. David şi oamenii lui s-au sculat de noapte de tot, ca să plece dimineaţa şi să se întoarcă în ţara filistenilor. Şi filistenii* s-au suit la Izreel.

                                  Capitolul 30

Întoarcerea lui David la Ţiclag

1. Cînd a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, amaleciţii* năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul,

2. după ce luaseră prinşi pe femei şi pe toţi cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorîseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră.

3. David şi oamenii lui au ajuns în cetate, şi iată că era arsă; şi nevestele, fiii şi fiicele lor, fuseseră luaţi prinşi.

4. Atunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plîns pînă n-au mai putut plînge.

5. Cele două* neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele.

6. David a fost în mare strîmtorare, căci poporul vorbea* să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărîţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar** David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe יהוה YaHWeH Eylohim al lui.

7. El* a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!” Abiatar a adus efodul la David.

8. Şi David* a întrebat pe יהוה YaHWeH: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” יהוה YaHWeH i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.”

9. Şi David a pornit, el şi cei şase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pîrîul Besor, unde s-au oprit cei ce rămîneau la coadă.

10. David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni; dar două* sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pîrîul Besor.

11. Pe cîmp au dat peste un om egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănînce pîine şi să bea apă

12. şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mîncat*, i-au venit iarăşi puterile, căci nu mîncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.

13. David i-a zis: „Al cui eşti şi de unde eşti?” El a răspuns: „Sunt un băiat egiptean, în slujba unui amalecit, şi de trei zile stăpînul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav.

14. Am năvălit în partea de miazăzi a cheretiţilor*, pe ţinutul lui Iuda şi la miazăzi de Caleb**, şi am ars Ţiclagul.”

15. David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?” Şi el a zis: „Jură-mi pe Numele lui יהוה YaHWeH că nu mă vei omorî şi nu mă vei da pe mîna stăpînului meu, şi te voi coborî la oastea aceasta.”

16. El i-a slujit astfel de călăuză. Şi amaleciţii erau risipiţi pe tot ţinutul, mîncînd*, bînd şi jucînd, de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din ţara filistenilor şi din ţara lui Iuda.

17. David i-a bătut din zorii zilei pînă a doua zi seara şi n-a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile şi au fugit.

18. David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciţii şi a scăpat şi pe cele două neveste ale lui.

19. Nu le-a lipsit nimeni, de la mic pînă la mare, nici fiu, nici fiică, niciun lucru din pradă, nimic din ce li se luase: David a adus înapoi totul*.

20. Şi David a luat toate oile şi toţi boii; şi cei ce mînau turma aceasta şi mergeau în fruntea ei ziceau: „Aceasta este prada lui David!”

21. David a ajuns la cei două* sute de oameni care fuseseră prea obosiţi ca să mai meargă după el şi pe care-i lăsase la pîrîul Besor. Ei au ieşit înaintea lui David şi înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei şi i-a întrebat de sănătate.

22. Toţi oamenii răi şi de* nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvîntul şi au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii şi să plece.”

23. Dar David a zis: „Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ce ne-a dat יהוה YaHWeH; căci El ne-a păzit şi a dat în mîinile noastre ceata care venise împotriva noastră.

24. Şi cine v-ar asculta în privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeaşi atît* pentru cel ce s-a coborît pe cîmpul de bătaie, cît şi pentru cel ce a rămas la calabalîcuri: s-o împartă deopotrivă.”

25. Lucrul acesta a rămas de atunci şi pînă în ziua de azi o lege şi un obicei în Israel.

26. Cînd s-a întors la Ţiclag, David a trimis o parte din pradă bătrînilor lui Iuda, prietenilor săi, spunîndu-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmaşii lui יהוה YaHWeH!”

27. A trimis celor din Betel, celor din Ramot* de la miazăzi, celor din Iatir,**

28. celor din Aroer*; celor din Sifmot, celor din Eştemoa,**                     

29. celor din Racal, celor din cetăţile ierahmeeliţilor,* celor din cetăţile cheniţilor,**

30. celor din Horma*, celor din Cor-Aşan, celor din Atac,                                                       

31. celor din Hebron* şi în toate locurile pe care le străbătuse David cu oamenii lui.

                                  Capitolul 31

Israeliţii biruiţi de Filisteni

1. Filistenii* s-au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au luat-o la fugă dinaintea filistenilor şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa**.

2. Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi au ucis pe Ionatan,* Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul.

3. Saul a fost prins în toiul* luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu.                           

4. Saul* a zis atunci celui ce-i ducea armele:  „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă, ca nu cumva  aceşti netăiaţi** împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era♦ teamă. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat♦♦ în ea.

5. Cel ce ducea armele lui Saul, văzîndu-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit împreună cu el.

6. Astfel au pierit, în acelaşi timp şi în aceeaşi zi, Saul şi cei trei fii ai lui, cel ce-i purta armele şi toţi oamenii lui.

7. Cei din Israel, care erau dincolo de vale şi dincolo de Iordan, văzînd că oamenii lui Israel fugeau şi că Saul şi fiii lui muriseră, şi-au părăsit cetăţile şi au luat-o şi ei la fugă. Şi filistenii au venit şi s-au aşezat în ele.

8. A doua zi, filistenii au venit să dezbrace pe cei morţi şi au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa.

9. Au tăiat capul lui Saul şi i-au luat armele. Apoi au trimis să dea de veste* prin toată ţara filistenilor în casele idolilor lor şi în popor.        

10. Au pus* armele lui Saul în casa Astarteilor** şi i-au atîrnat trupul♦ pe zidurile  Bet-Şanului♦♦.

11. Cînd au auzit* locuitorii Iabesului din Galaad ce au făcut filistenii lui Saul,

12. toţi vitejii s-au sculat*; au mers toată noaptea şi au luat de pe zidurile Bet-Şanului trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui. Apoi s-au întors la Iabes, unde le-au ars**;

13. le-au luat oasele şi le-au îngropat* sub stejarul din Iabes. Şi au postit** şapte zile.

                   --------- HallelYah ---------