Apocalipsa - Gilyahna

Apocalipsa - Gilyahna

Legămîntul Înnoit - Brith Chadasha 

              Capitolul 1

1. Descoperirea lui  יהושע Yașua haMaşiya pe care* i-a dat-o  יהוה YaHWeH, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întîmple** în curînd. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţînd♦, prin îngerul Său, la robul Său Ioan

2. care* a Mărturisit despre Cuvîntul lui  יהוה YaHWeH şi despre Mărturia lui  יהושע Yașua haMaşiya şi a spus tot** ce a văzut.

3. Ferice* de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea** este aproape!

4. Ioan, către cele şapte Adunări care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui* ce este, Celui ce era** şi Celui ce vine♦ din partea celor şapte Duhuri, care stau înaintea scaunului Său de stăpînire,

5. Din partea lui  יהושע Yașua haMaşiya, Martorul* credincios, Cel** întîi născut din morţi, Stăpînul♦ împăraţilor pămîntului! Acel, care ne iubeşte,♦♦ care ne-a*♦ spălat de păcatele noastre cu sîngele Său,

6.  şi ne-a făcut* împăraţi şi preoţi pentru al Său Eylohim şi Tată: a Lui** să fie slava şi puterea în vecii vecilor! HalleluYa

7. Iată* că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea şi cei** ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, HalleluYa

8. „Eu* sunt Alef şi Tau, Începutul şi Sfîrşitul”, zice יהוה YaHWeH, Eylohim, „Cel ce** este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”

9. Eu Ioan fratele vostru, care sunt părtaş* cu voi la necaz, la** Împărăţie şi la răbdarea în  יהושע Yașua  haMaşiya, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina♦ Cuvîntului lui יהוה YaHWeH şi din pricina Mărturiei lui  יהושע Yașua haMaşiya.

10. Prin Duhul Său eram în ziua* lui יהוה YaHWeH.** Şi am auzit înapoia mea un glas♦ puternic, ca sunetul unei trîmbiţe,

11. care zicea: „Eu* sunt Alep şi Tau, Cel Dintîi şi Cel** de pe Urmă. Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Adunari: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.”

12. M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi, cînd m-am întors, am* văzut şapte sfeşnice de aur.

13. Şi* în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul** Omului, îmbrăcat♦ cu o haină lungă pînă la picioare şi încins♦♦ la piept cu un brîu de aur.

14. Capul şi părul* Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii** Lui erau ca para focului;

15. picioarele* Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul** Lui era ca vuietul unor ape mari. 

16. În* mîna dreaptă ţinea şapte stele. Din** gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi♦ faţa Lui era ca soarele cînd străluceşte în toată puterea lui.

17. Cînd L-am văzut* am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus** mîna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu♦ sunt.  Sînt Cel Dintîi şi Cel de pe Urmă,

18. Cel* Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu** în vecii vecilor. Eu ţin♦ cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

19. Scrie dar, lucrurile* pe care le-ai văzut, lucrurile** care sunt şi cele♦ care au să fie după ele.

20. Taina celor* şapte stele pe care le-ai văzut în mîna dreaptă a Mea şi a celor** şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii♦ celor şapte Adunari; şi cele♦♦ şapte sfeşnice sunt şapte Adunari.

                      Capitolul 2

1. Îngerului Adunării din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel* ce ţine cele şapte stele în mîna dreaptă şi Cel ce umblă** prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:

2. „Ştiu*lucrul tău, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai** pus la încercare pe cei ce♦ zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.

3. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai* obosit.

4. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintîi.

5. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la lucru tău din dragostea dintîi. Altfel*, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. 

6. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti lucrările nicolaiţilor* pe care şi Eu le urăsc.

7. Cine* are urechi să asculte ce zice Adunărilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să** mănînce din♦ pomul vieţii, care este în raiul lui יהוה YaHWeH.”

8. Îngerului Adunării din Smirna scrie-i: „Iată ce zice Cel Dintîi şi Cel* de pe Urmă, Cel ce a murit şi a înviat:

9. „Ştiu* necazul tău şi sărăcia ta dar eşti bogat** şi batjocurile din partea celor♦ ce zic că sunt iudei, şi nu sunt, ci♦♦ sunt o sinagogă a Satanei.

10. Nu te teme nicidecum* de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii** credincios pînă la moarte, şi-ţi voi da cununa♦ vieţii.”

11. Cine* are urechi să asculte ce zice Adunărilor Duhul: „Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a** doua moarte.”

12. Îngerului Adunării din Pergam scrie-i: „Iată ce zice Cel* ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:

13. „Ştiu* unde** locuieşti: acolo unde este scaunul de stăpînire al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea cînd Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.

14. Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam*, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să** mănînce din lucrurile jertfite idolilor şi♦ să se dedea la curvie.

15. Tot aşa, şi tu ai cîţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor* pe care Eu o urăsc.

16. Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curînd şi* Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.”

17. Cine* are urechi să asculte ce zice Adunărilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănînce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume** nou pe care nu-l ştie nimeni decît acela care-l primeşte.”

18. Îngerului Adunării din Tiatira scrie-i: „Iată ce zice Fiul lui  יהוה YaHWeH, care* are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:

19. „Ştiu* lucrule tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi lucruările tale de pe urmă, că sunt mai multe decît cele dintîi.

20. Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela,* femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să** se dedea la curvie şi să mănînce din lucrurile jertfite idolilor.

21. I-am dat vreme să* se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!

22. Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de lucrul lor.

23. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Adunarele vor cunoaşte că „Eu* sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima” şi voi** răsplăti fiecăruia din voi după lucrul lui.

24. Vouă însă tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut „adîncimile Satanei” cum le numesc ei, vă zic: „Nu* pun peste voi altă greutate.

25. Numai ţineţi cu tărie ce* aveţi, pînă voi veni!

26. Celui ce va birui şi celui ce va păzi pînă la sfîrşit lucrările* Mele îi voi da** stăpînire peste popoare.

27. Le* va cîrmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.

28. Şi-i voi da luceafărul* de dimineaţă.”

29. Cine* are urechi să asculte ce zice Adunărilor Duhul.”

                         Capitolul 3

1. Îngerului Adunării din Sardes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce* are cele şapte Duhuri ale lui  יהוה YaHWeH şi cele şapte stele: „Ştiu**lucrul tău: că îţi merge numele că trăieşti, dar♦ eşti mort.

2. Veghează şi întăreşte ce rămîne, care e pe moarte, căci n-am găsit lucrările tale desăvîrşite înaintea lui  יהוה YaHWeH.

3. Adu-ţi* aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te**! Dacă♦ nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.

4. Totuşi ai în Sardes cîteva* nume care nu şi-au mînjit hainele**. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în♦ alb, fiindcă sunt vrednici.

5. Cel ce va birui va fi* îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge** nicidecum numele din Cartea♦ vieţii şi voi♦♦ Mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”

6. Cine* are urechi să asculte ce zice Adunărilor Duhul.”

7. Îngerului Adunării din Filadelfia scrie-i: „Iată ce zice Cel* Sfînt, Cel** Adevărat, Cel ce ţine cheia♦ lui David, Cel ce♦♦ deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide*♦ şi nimeni nu va deschide:

8. „Ştiu*lucrul tău: iată, ţi-am pus înainte o uşă** deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvîntul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.

9. Iată că îţi dau* din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi** voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.

10. Fiindcă ai păzit Cuvîntul răbdării Mele, te* voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă** ca să încerce pe locuitorii pămîntului♦.

11. Eu vin* curînd. Păstrează** ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa♦.

12. Pe cel ce va birui îl voi face un stîlp* în Templul lui Eylohim al Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi** scrie pe el Numele lui Eylohim al Meu, şi numele cetăţii lui Eylohim al Meu, Noul Ierusalim♦, care are să se coboare din cer de la Eylohim al Meu, şi♦♦ Eu voi scrie pe el Numele Meu cel nou.”

13. Cine* are urechi să asculte ce zice Adunărilor Duhul.”

14. Îngerului Adunării din Laodiceea scrie-i: „Iată* ce zice Cel ce este; HalleluYa, Martorul** credincios şi adevărat, Începutul♦  creației lui  יהוה YaHWeH:

15. „Ştiu* lucrările tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

16. Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.

17. Pentru că zici: „Sunt bogat*, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic,” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,

18. te sfătuiesc să* cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine** albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.

19. Eu mustru* şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de rîvnă, dar, şi pocăieşte-te!

20. Iată Eu stau* la uşă şi bat. Dacă** aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi♦ intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

21. Celui ce va birui îi* voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de stăpînire, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de stăpînire.”

22. Cine* are urechi să asculte ce zice Adunărilor Duhul.”

                      Capitolul 4

1. După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul* cel dintîi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trîmbiţe şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te** aici, şi-ţi♦ voi arăta ce are să se întîmple după aceste lucruri!”

2. Numaidecît am* fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun** de stăpînire, şi pe scaunul acesta de stăpînire şedea Cineva.

3. Cel ce şedea pe el avea înfăţişarea unei pietre de jasp şi de sardiu; şi scaunul de stăpînire era înconjurat cu un curcubeu* ca o piatră de smarald la vedere.

4. Împrejurul* scaunului de stăpînire stăteau douăzeci şi patru de scaune de stăpînire; şi pe aceste scaune de stăpînire stăteau douăzeci şi patru de bătrîni, îmbrăcaţi** în haine albe; şi♦ pe capete aveau cununi de aur.

5. Din scaunul de stăpînire ieşeau fulgere,* glasuri şi tunete.
Înaintea scaunului de stăpînire ardeau** şapte lămpi de foc, care sunt cele♦ şapte Duhuri ale lui  יהוה YaHWeH.

6. În faţa scaunului de stăpînire mai este un fel de mare* de sticlă, asemenea cristalului. În** mijlocul scaunului de stăpînire şi împrejurul scaunului de stăpînire stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi♦ pe dinapoi.

7. Cea* dintîi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară.

8. Fiecare din aceste patru făpturi vii avea cîte şase* aripi şi erau pline cu ochii de jur împrejur şi pe dinăuntru**. Zi şi noapte strigau fără încetare: „Sfînt♦, sfînt, sfînt, este יהוה YaHWeH♦♦ Cel*♦ Atotputernic, care era, care este, care vine!”

9. Cînd aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de stăpînire şi care* este viu în vecii vecilor,

10. cei* douăzeci şi patru de bătrîni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de stăpînire şi** se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi♦ aruncau cununile înaintea scaunului de stăpînire şi ziceau:

11. „Vrednic* eşti, o  יהוה YaHWeH, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci** Tu  ai creat toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost create!”  

                         Capitolul 5

1. Apoi am văzut în mîna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de stăpînire o* carte scrisă pe din lăuntru şi pe din afară, pecetluită** cu şapte peceţi.

2. Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?”

3. Şi nu se găsea nimeni, nici în cer* nici pe pămînt, nici sub pămînt, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.

4. Şi am plîns mult pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.

5. Şi unul din bătrîni mi-a zis: „Nu plînge; iată că Leul* din seminţia lui Iuda, Rădăcina** lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi♦ cele şapte peceţi ale ei.

6. Şi la mijloc, între scaunul de stăpînire şi cele patru făpturi vii şi între bătrîni, am văzut stînd în picioare un* Miel. Părea junghiat şi avea şapte coarne şi şapte** ochii, care sunt cele♦ şapte Duhuri ale lui יהוה YaHWeH trimise în tot pămîntul.

7. El a venit şi a luat cartea din mîna dreaptă a Celui ce* şedea pe scaunul de stăpînire.

8. Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei* douăzeci şi patru de bătrîni s-au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o lăută** şi potire de aur pline cu tămîie, care♦ sunt rugăciunile sfinţilor.

9. Şi cîntau* o cîntare nouă şi ziceau: „Vrednic** eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci♦ ai fost junghiat şi ai♦♦ răscumpărat pentru  יהוה YaHWeH, cu sîngele Tău, oameni din*♦ orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

10. Ai* făcut din noi împărăţi şi preoţi pentru al nostru Eylohim, şi vom împărăţi pe pămînt!”

11. M-am uitat şi împrejurul* scaunului de stăpînire, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii** de ori zece mii şi mii de mii.                

12. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic* este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!”

13. Şi pe toate* făpturile care sunt în cer, pe pămînt, sub pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: „A Celui ce** şade pe scaunul de stăpînire şi a Mielului să fie lauda♦ cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor!”

14. Şi* cele patru făpturi vii ziceau: „HalleluYa!”
Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s-au aruncat la pămînt şi s-au închinat Celui ce** este viu în vecii vecilor!

                        Capitolul 6

1. Cînd a rupt Mielul cea dintîi din cele şapte peceţi, m-am* uitat şi am auzit pe una** din cele patru făpturi vii zicînd cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!”

2. M-am uitat şi iată că s-a arătat un* Cal Alb. Cel ce** stătea pe el avea un arc♦ i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruie.

3. Cînd a rupt Mielul a doua pecete, am* auzit pe a doua făptură vie zicînd: „Vino şi vezi.”

4. Şi* s-a arătat un alt cal, un Cal Roşu. Cel ce stătea pe el a primit puterea să ia pacea de pe pămînt, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.

5. Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am* auzit pe a treia făptură vie zicînd: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un** Cal Negru. Cel ce stătea pe el avea în mînă o cumpănă.

6. Şi, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grîu pentru un şekel! Trei măsuri de orz pentru un şekel! Dar să nu vatămi untdelemnul* şi vinul!”

7. Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am* auzit glasul făpturii a patra zicînd: „Vino şi vezi!”

8. M-am uitat* şi iată că s-a arătat un Cal Gălbui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să** ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi♦ cu fiarele pămîntului. [Cal galbui: poate fi :Verzui ]

9. Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar* sufletele** celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina♦ Cuvîntului lui  יהוה YaHWeH şi din pricina Mărturisirii♦♦ pe care o ţinuseră.

10. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Pînă* cînd, Stăpîne, Tu care** eşti Sfînt şi Adevărat, zăboveşti să♦ judeci şi să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?”

11. Fiecăruia din ei i s-a dat o haină* albă şi li s-a spus să** se mai odihnească puţină vreme, pînă se va împlini numărul slujbaşilor de lucru şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorîţi ca şi ei.

12. Cînd a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată* că s-a făcut un mare cutremur de pămînt. Soarele** s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sîngele,

13. şi* stelele au căzut din cer pe pămînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic.

14. Cerul* s-a strîns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi** munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.

15. Împăraţii pămîntului, stăpînitori, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au* ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor.

16. Şi* ziceau munţilor şi stîncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de stăpînire şi de mînia Mielului;


17. căci* a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi** cine poate sta în picioare?”

                     Capitolul 7

Tora - Pericopa 34 - BaMidbar 1 : 1 - 4 : 20

Haftarah - Osea / Hoshea  2 : 1 - 22

Legămîntul Innoit - Apocalipsa / Gilyahna 7 : 1 - 17 

1. După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pămîntului. Ei ţineau* cele patru vînturi ale pămîntului, ca** să nu sufle vînt pe pămînt, nici pe mare, nici peste vreun copac.

2. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea lui  יהוה YaHWeH cel Viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pămîntul şi marea,


3. zicînd: „Nu* vătămaţi pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă nu vom pune pecetea** pe fruntea♦ slujitorilor lui Eylohim al nostru!”


4. Şi* am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o** sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.


5. Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;


6. din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;


7. din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;


8. din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi.

9. După aceea m-am uitat şi iată că era o mare* gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din** orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de stăpînire şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi♦ în haine albe, cu ramuri de finic în mîini;

10. şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mîntuirea* este a lui Eylohim al nostru, care** şade pe scaunul de stăpînire, şi a Mielului!”

11. Şi* toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de stăpînire, împrejurul bătrînilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pămînt în faţa scaunului de stăpînire, şi s-au închinat Lui  יהוה YaHWeH, 

12. şi au zis*: „HalleluYa. A lui Eylohim al nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! HalleluYa”

13. Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine* albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?”       

14. „Stăpîne” i-am răspuns eu, „tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia* vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat** hainele şi le-au albit în sîngele Mielului.

15. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de stăpînire al lui  יהוה YaHWeH şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de stăpînire Îşi va întinde* peste ei cortul Lui.

16. Nu* le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici** soarele, nici vreo altă arşiţă.

17. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de stăpînire, va fi Păstorul lor,* îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi** יהוה YaHWeH va şterge orice lacrimă din ochii lor.”
----------------------------

                   Capitolul 8

1. Cînd a rupt* Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.

2. Şi* am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui יהוה YaHWeH; şi** li s-au dat şapte trîmbiţe.

3. Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămîie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile* tuturor sfinţilor, pe altarul** de aur care este înaintea scaunului de stăpînire.

4. Fumul* de tămîie s-a ridicat din mîna îngerului înaintea lui  יהוה YaHWeH, împreună cu rugăciunile sfinţilor.

5. Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pămînt. Şi s-au* stîrnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur** de pămînt.

6. Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trîmbiţe s-au pregătit să sune din ele.

7. Îngerul dintîi a sunat din trîmbiţă. Şi* a venit grindină şi foc amestecat cu sînge, care au fost aruncate pe** pămînt: şi a treia parte a pămîntului a fost ars, şi a treia parte din♦ copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă.

8. Al doilea înger a sunat din trîmbiţă. Şi* ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare: şi** a treia parte din mare s-a♦ făcut sînge,

9. şi* a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit, şi a treia parte din corăbii au pierit.

10. Al treilea înger a sunat din trîmbiţă. Şi* a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a** căzut peste a treia parte din rîuri şi peste izvoarele apelor.

11. Steaua* se chema „Pelin”; şi** a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.

12. Al* patrulea înger a sunat din trîmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei, şi noaptea de asemenea.

13. M-am uitat şi am* auzit un înger ceresc care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „Vai**, vai, vai de locuitorii pămîntului din pricina celorlalte sunete de trîmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune.”

                        Capitolul 9

1. Îngerul al cincilea a sunat din trîmbiţă. Şi* am văzut o stea care căzuse din cer pe pămînt. I s-a dat cheia fîntînii** Adîncului

2. şi a deschis fîntîna Adîncului. Din fîntînă s-a* ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fîntînii.

3. Din fum au ieşit nişte lăcuste* pe pămînt. Şi li s-a dat o putere, ca** puterea pe care o au scorpionii pămîntului.

4. Li s-a zis să* nu vatăme iarba** pămîntului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea♦ lui  יהוה YaHWeH.

5. Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci* să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpionului, cînd înţeapă pe un om.

6. În acele zile, oamenii vor căuta* moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.

7. Lăcustele acelea semănau* cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe** capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele♦ lor semănau cu nişte feţe de oameni.

8. Aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii* lor erau ca dinţii de lei.

9. Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca* vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă.

10. Aveau* nişte cozi ca de scorpioni, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.

11. Peste ele aveau ca împărat* pe îngerul** Adîncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon.

12. Cea dintîi* nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. 

13. Îngerul al şaselea a sunat din trîmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui יהוה YaHWeH,

14. şi zicînd îngerului al şaselea care avea trîmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la* rîul cel mare, Eufrat!”

15. Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni.

16. Oştirea* lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi**; le-am♦ auzit numărul.

17. Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele* cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.

18. A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor.

19. Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile* lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vătămau.

20. Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu* s-au pocăit de lucrările mîinilor lor, ca să nu se închine dracilor** şi idolilor♦ de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

21. Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile* lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor. 

                         Capitolul 10

1. Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul*; faţa** lui era ca soarele şi picioarele♦ lui erau ca nişte stîlpi de foc.

2. În mînă ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul* drept pe mare, şi piciorul stîng pe pămînt

3. şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Cînd a strigat el, cele şapte* tunete au făcut să se audă glasurile lor. 

4. Şi, cînd au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas care zicea: „Pecetluieşte* ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!”

5. Şi îngerul pe care-l văzusem stînd în picioare pe mare şi pe pămînt şi-a* ridicat mîna dreaptă spre cer

6. şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care* a făcut cerul şi lucrurile din el, pămîntul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă**,

7. ci, că în* zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trîmbiţa lui, se va sfîrşi taina lui  יהוה YaHWeH, după vestea bună vestită de El robilor Săi, prorocilor.

8. Şi glasul* pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mîna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pămînt!” 

9. M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o*”, mi-a zis el, „şi mănînc-o; ea îţi va amărî pîntecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”

10. Am luat cărticica din mîna îngerului şi am mîncat-o; în gura* mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mîncat-o, mi s-a umplut pîntecele de amărăciune**.

11. Apoi mi-au zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.”

                       Capitolul 11

1. Apoi mi s-a dat o trestie* asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: „Scoală-te** şi măsoară Templul Lui  יהוה YaHWeH, altarul şi pe cei ce se închină în el.

2. Dar curtea* de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci** a fost dată păgînilor, care vor călca♦ în picioare sfînta cetate patruzeci♦♦ şi două de luni.

3. Voi da celor doi Martori* ai mei să prorocească**, îmbrăcaţi în saci, o♦ mie două sute şaizeci de zile.

4. Aceştia sunt cei doi* măslini şi cele două sfeşnice, care stau înaintea lui Eylohim al pămîntului.

5. Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură foc*, care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi, dacă** vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta.

6. Ei au* putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor; şi au** putere să prefacă apele în sînge şi să lovească pămîntul cu orice fel de urgie, ori de cîte ori vor voi.

7. Cînd îşi vor* isprăvi mărturisirea lor, fiara** care se ridică din♦ Adînc, va♦♦ face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.

8. Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii* celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt”, unde** a fost răstignit şi Stăpînul lor.

9. Şi* oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam vor sta trei zile şi jumătate şi vor privi trupurile lor moarte şi** nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormînt.

10. Şi* locuitorii de pe pămînt se vor bucura şi se vor înveseli de ei; şi îşi vor trimite daruri** unii altora, pentru că♦ aceşti doi proroci chinuiseră pe locuitorii pămîntului.

11. Dar*, după cele trei zile şi jumătate, Duhul** de Viaţă de la  יהוה YaHWeH a intrat în ei şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut.           

12. Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi* s-au suit într-un nor** spre cer; iar♦ vrăjmaşii lor i-au văzut.

13. În clipa aceea s-a* făcut un mare cutremur de pămînt şi s-a prăbuşit a** zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pămînt. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi au♦ dat slavă lui Eylohim al cerului.

14. A doua* nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curînd.

15. Îngerul* al şaptelea a sunat din trîmbiţă. Şi** în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia♦ lumii a trecut în mîinile Lui  Eylohim al nostru şi ale lui haMaşiya al nostru. Şi♦♦ El va împărăţi în vecii vecilor.”

16. Şi cei* douăzeci şi patru de bătrîni, care stăteau înaintea Lui יהוה YaHWeH pe scaunele lor de stăpînire, s-au aruncat cu feţele la pămînt şi s-au închinat Lui  יהוה YaHWeH,

17. şi au zis: „Îţi mulţumim,  יהוה YaHWeH, Eylohim [Atotputernic] care* eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mîna pe Puterea Ta cea mare şi** ai început să împărăţeşti.

18. Păgînii* se mîniaseră, dar a venit mînia Ta; a venit** vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici♦ şi mari, şi să♦♦ prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pămîntul!”

19. Şi Templul* Lui  יהוה YaHWeH, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut Chivotul Legămîntului Său în Templul Său. Şi au** fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pămînt şi♦ o grindină mare.

                            Capitolul 12

1. În cer s-a arătat un semn mare: o Femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

2. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin* ca să nască.

3. În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un* mare balaur roşu cu** şapte capete, zece coarne şi♦ şapte cununi împărăteşti pe capete.

4. Cu coada* trăgea după el a treia parte din** stelele cerului şi♦ le arunca pe pămînt.
Balaurul a stat înaintea♦♦ Femeii, care stătea să nască, pentru ca*♦ să-i mănînce copilul, cînd îl va naşte.

5. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El* are să cîrmuiască toate popoarele cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la יהוה YaHWeH şi la scaunul Lui de stăpînire.

6. Şi Femeia* a fugit în pustiu, într-un loc pregătit de  יהוה YaHWeH, ca să fie hrănită acolo o** mie două sute şaizeci de zile. 

7. Şi în cer s-a făcut un război. Mihail* şi îngerii lui s-au luptat cu** balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,

8. dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.

9. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi* numit Diavolul şi Satana, acela care** înşală întreaga lume, a fost♦ aruncat pe pămînt; şi împreună cu el au fost♦♦ aruncaţi şi îngerii lui.

10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum* a venit mîntuirea, puterea şi împărăţia lui  Eylohim al nostru şi stăpînirea lui haMaşiya al nostru; pentru că pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi** pîra înaintea lui Eylohim al nostru, a fost aruncat jos.

11. Ei* l-au biruit prin sîngele Mielului şi prin cuvîntul Mărturisirii lor, şi nu** şi-au iubit viaţa chiar pînă la moarte.

12. De aceea, bucuraţi-vă* ceruri şi voi locuitorii cerurilor! Vai** de voi, pămînt şi mare! Căci diavolul s-a coborît la voi cuprins de o mînie mare, fiindcă♦ ştie că are puţină vreme.”

13. Cînd s-a văzut balaurul aruncat pe pămînt, a început să urmărească pe* Femeia care născuse copilul de parte bărbătească.

14. Şi* cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date Femeii, ca** să zboare cu ele în♦ pustiu, în locul ei unde este hrănită o♦♦ vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.

15. Atunci şarpele a* aruncat din gură apă, ca un rîu după Femeie, ca s-o ia rîul.

16. Dar pămîntul a dat ajutor Femeii. Pămîntul şi-a deschis gura şi a înghiţit rîul pe care-l aruncase balaurul din gură.

17. Şi balaurul, mîniat pe Femeie, s-a* dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care** păzesc Poruncile lui יהוה YaHWeH şi ţin Mărturia♦ lui יהושע Yașua haMaşiya.

                       Capitolul 13

1. Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicîndu-se din mare o* fiară cu** zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.

2. Fiara* pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe** ca de urs şi gură ca o gură♦ de leu. Balaurul i-a♦♦ dat puterea lui, scaunul*♦ lui de stăpînire♦* şi o împărăție mare.

3. Unul din capetele ei părea rănit* de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot** pămîntul se mira după fiară.

4. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicînd: „Cine* se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?”

5. I s-a dat o gură* care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci** şi două de luni.

6. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui  יהוה YaHWeH, să-I hulească Numele, cortul* şi locuitorii cerului.

7. I s-a dat să facă* război cu sfinţii şi** să-i biruie. Şi i s-a dat stăpînire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.

8. Şi toţi locuitorii pămîntului i* se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la** întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.

9. Cine* are urechi să audă!

10. Cine* duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine** ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici♦ este răbdarea şi credinţa sfinţilor.

11. Apoi am văzut ridicîndu-se* din pămînt o altă fiară, care părea un miel cu două coarne şi vorbea ca un balaur.                                   

12. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei şi făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi, a* cărei rană de moarte fusese vindecată.

13. Săvîrşea* semne mari, pînă acolo** că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pămînt în faţa oamenilor.

14. Şi amăgea* pe locuitorii pămîntului prin** semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi♦ trăia.

15. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi* să facă să fie omorîţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.

16. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să* primească un semn pe mîna dreaptă sau pe frunte,

17. şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele* fiarei sau** numărul numelui ei.

18. Aici* e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul** fiarei. Căci♦ este un număr de om. Şi numărul ei este şase, șase, șase.

                          Capitolul 14

1. Apoi m-am uitat şi iată că Mielul* stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o** sută patruzeci şi patru de mii, care♦ aveau scris pe frunte Numele Său, Numele Tatălui Său. [ numele יהושע ]

2. Şi am auzit venind din cer un glas ca* un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cîntă cu lăuta** şi cîntau♦ din lăutele lor.

3. Cîntau o cîntare* nouă înaintea scaunului de stăpînire, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrînilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pămînt.

4. Ei nu s-au spurcat cu femeile, căci* sunt verguri şi** urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost♦ răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintîi rod♦♦ pentru  יהוה YaHWeH şi pentru Miel.

5. Şi în* gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt** fără vină înaintea scaunului de stăpînire al lui יהוה YaHWeH.

6. Şi am văzut un alt înger, care zbura* prin mijlocul cerului cu ** Evanghelia Veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pămîntului, oricărui♦ neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.                                     [ Vestea cea Bună ]

7. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă* de  יהוה YaHWeH şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă** Celui ce a creat cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor!”

8. Apoi a urmat un alt înger al doilea, şi a zis: „A* căzut, a căzut Babilonul, cetatea** cea mare care a adăpat toți păgînii din vinul mîniei curviei ei!”

9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva* fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mînă,

10. va bea* şi el din vinul mîniei lui  יהוה YaHWeH, turnat** neamestecat în♦ paharul mîniei Lui şi-l vor chinui♦♦ cu foc*♦ şi cu pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.

11. Şi fumul* arderi lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! 

12. Aici* este răbdarea celor sfinţi, care** păzesc Poruncile lui יהוה YaHWeH şi Credinţa lui יהושע Yașua.”

13. Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice* de acum încolo de morţii care** mor în  יהוה YaHWeH!” „Da”, zice Duhul, „ei♦ se vor odihni de ostenelile lor, căci lucrul lor îi urmează!”

14. Apoi m-am uitat şi iată un nor alb; şi pe nor şedea Cineva care semăna* cu Fiul Omului; pe cap avea** o cunună de aur, iar în mînă, o seceră ascuţită.

15. Şi un alt înger a* ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera** Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pămîntului♦ este copt.”


16. Atunci Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pămînt. Şi pămîntul a fost secerat.


17. Şi din Templul care este în cer a ieşit un alt înger care avea şi el un cosor ascuţit.


18. Şi un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieşit* din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune** cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sunt copţi.”


19. Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pămînt, a cules via pămîntului şi a aruncat strugurii în teascul* cel mare al mîniei lui יהוה YaHWeH.


20. Şi teascul* a fost călcat în picioare afară** din cetate; şi din teasc a ieşit sînge, pînă♦ și pe zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.

                         Capitolul 15

Tora - Pericopa 16 - B"shallach 13 : 17 - 17 : 16

Haftarah - Judecători / Shoftim 4 : 4 - 5 : 31

Legămîntul Innoit - Apocalipsa / Gilyahna 15 : 1 - 8

1. Apoi am* văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte** îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci♦ cu ele s-a isprăvit mînia lui  יהוה YaHWeH.

2. Şi am văzut ca o* mare de sticlă amestecată** cu foc; şi♦ pe marea de sticlă, cu♦♦ lăutele lui יהוה YaHWeH în mînă, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei.

3. Ei cîntau cîntarea* lui Moise, robul lui יהוה YaHWeH, şi cîntarea Mielului. Şi ziceau: „Mari** şi minunate sunt lucrările Tale יהוה YaHWeH: יהוה YaHWeH Atotputernice! Drepte♦ şi adevărate sunt căile Tale, Împărat al popoarelor!

4. Cine* nu se va teme יהוה YaHWeH şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfînt, şi toate** popoarele vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că Legile Tale au fost arătate!”  [Judecățile]

5. După aceea, am văzut deschizîndu-se în cer Templul;* Cortul Mărturiei.  

6. Şi* din Templu au ieşit cei şapte îngeri care ţineau cele şapte urgii. Erau îmbrăcaţi** în in curat, strălucitor şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brîie de aur.

7. Şi* una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur pline de mînia lui יהוה YaHWeH, care** este viu în vecii vecilor.

8. Şi Templul* s-a umplut de fum, din** slava lui  יהוה YaHWeH şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, pînă se vor sfîrşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.
---------------------------

                            Capitolul 16

1. Şi am auzit un glas tare care venea din Templu şi care zicea celor* şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pămînt cele şapte potire ale mîniei** lui  יהוה YaHWeH!”

2. Cel dintîi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe* pămînt. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit** pe oamenii care♦ aveau semnul fiarei şi care♦♦ se închinau icoanei ei.

3. Al doilea a vărsat potirul lui în* mare. Şi marea s-a** făcut sînge, ca sîngele unui om mort. Şi♦ a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.

4. Al treilea a vărsat potirul lui în* rîuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au** făcut sînge.

5. Şi am auzit pe îngerul apelor zicînd: „Drept* eşti Tu  יהוה YaHWeH, care** eşti şi care erai! Tu eşti Sfînt, pentru că ai judecat în felul acesta.

6. Fiindcă aceştia au* vărsat sîngele sfinţilor** şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sînge♦. Şi sunt vrednici.”

7. Şi am auzit altarul zicînd: „Da,  יהוה YaHWeH* Atotputernice; adevărate** şi drepte sunt judecăţile Tale!” 

8. Al patrulea a vărsat potirul lui peste* soare. Şi** soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. 

9. Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au* hulit Numele lui יהוה YaHWeH care are stăpînire peste aceste urgii şi** nu s-au pocăit ca să-I♦ dea slavă.

10. Al cincilea a vărsat potirul lui peste* scaunul de stăpînire al fiarei. Şi** împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi♦ muşcau limbile de durere.     

11. Şi au* hulit pe Eylohim al cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor** lor rele, şi♦ nu s-au pocăit de lucrul lor.

12. Al şaselea a vărsat potirul lui peste* rîul cel mare Eufrat. Şi** apa lui a secat, ca♦ să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit.

13. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului* şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos** trei duhuri necurate,♦ care semănau cu nişte broaşte.

14. Acestea sunt* duhuri de draci, care fac** semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pămîntului întreg♦ ca să-i strîngă pentru războiul♦♦ zilei celei mari a lui יהוה YaHWeH cel Atotputernic.

15. „Iată*, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca** să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!”

16. Duhurile* cele rele i-au strîns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. [ Har-megido]

17. Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de stăpînire, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a* isprăvit!”

18. Şi au urmat* fulgere, glasuri, tunete, şi s-a** făcut un mare cutremur de pămînt, aşa de tare, cum♦ de cînd este omul pe pămînt, n-a fost un cutremur aşa de mare.

19. Cetatea* cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile păgînilor s-au prăbuşit. Şi יהוה YaHWeH Şi-a** adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i♦ dea potirul de vin al furiei mîniei Lui.

20. Toate* ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit.

21. O* grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii** au hulit pe יהוה YaHWeH, din pricina urgiei♦ grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.

                        Capitolul 17

1. Apoi, unul* din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi** arăt judecata Curvei♦ celei mari, care♦♦ şade pe ape mari.

2. Cu* ea au curvit împăraţii pămîntului; şi locuitorii pămîntului s-au** îmbătat de vinul curviei ei!”

3. Şi m-a dus în Duhul într-un* pustiu. Şi am văzut o femeie şezînd pe** o fiară de culoare stacojie, plină cu nume♦ de hulă şi♦♦ fiara avea şapte capete şi zece*♦ coarne.

4. Femeia aceasta era* îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită** cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea♦ în mînă un potir de aur plin♦♦ de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.

5. Pe frunte purta scris un nume, o taină*: „Babilonul cel** Mare, mama♦ curvelor şi spurcăciunilor pămîntului.”

6. Şi am văzut pe* femeia aceasta, îmbătată de** sîngele sfinţilor şi de sîngele ucenicilor♦ lui יהושע Yașua. Cînd am văzut-o, m-am mirat minune mare.

7. Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, care are cele şapte capete şi cele zece coarne.

8. Fiara pe care ai văzut-o era, şi nu mai este. Ea are* să se ridice din Adînc şi are să** se ducă la pierzare. Şi locuitorii pămîntului, ale♦ căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii, se♦♦ vor mira cînd vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni.

9. Aici* este mintea plină de înţelepciune.  Cele** şapte capete sunt şapte munţi pe care şade femeia.  

10. Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi cînd va veni, el va rămîne puţină vreme.

11. Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi* merge la pierzare. 

12. Cele* zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.

13. Toţi au acelaşi gînd şi dau fiarei puterea şi stăpînirea lor.

14. Ei* se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că** El este Stăpînul stăpînilor şi Împăratul împăraţilor. Şi♦ cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt în El, de asemenea, îi vor birui.”

15. Apoi mi-a zis: „Apele* pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt** noroade, gloate, neamuri şi limbi. 

16. Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor* urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală**. Carnea i-o vor mînca şi o♦ vor arde cu foc.

17. Căci* יהוה YaHWeH le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpînirea lor împărătească, pînă** se vor îndeplini cuvintele lui  יהוה YaHWeH.

18. Şi femeia pe care ai văzut-o este* cetatea cea mare, care** are stăpînire peste împăraţii pămîntului.” 

                           Capitolul 18

1. După* aceea, am văzut coborîndu-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi** pămîntul s-a luminat de slava lui. 

2. El a strigat cu glas tare şi a zis: „A* căzut, a căzut Babilonul cel mare!** Este un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare♦ a oricărei păsări necurate şi urîte;

3. pentru că toți păgînii au* băut din vinul mîniei curviei ei, şi împăraţii pămîntului au curvit cu ea, şi negustorii** pămîntului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”

4. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi* din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

5. Pentru că* păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns pînă în cer; şi  יהוה YaHWeH** Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.

6. Răsplătiţi-i* cum v-a răsplătit ea şi întoarceţi-i de două ori cît lucrările ei. Turnaţi-i** îndoit în potirul în care a amestecat♦ ea!

7. Pe cît* s-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atît daţi-i chin şi tînguire! Pentru că zice în inima ei: „Şed ca împărăteasă** nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tînguirea!”

8. Tocmai pentru aceea, într-o* singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tînguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în** foc, pentru că♦ יהוה YaHWeH Eylohim, este cel care a judecat-o, EL este Cel Atotputernic.

9. Şi împăraţii* pămîntului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, cînd** vor vedea fumul arderii ei, o♦ vor plînge şi o vor boci.

10. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul arderi ei, şi vor zice: „Vai*! Vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o** clipă ţi-a venit judecata!”

11. Negustorii* pămîntului o plîng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:

12. marfă* de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură;

13. nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămîia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grîul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele* oamenilor. 

14. Şi roadele atît de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese strălucite sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi.

15. Cei ce fac negoţ* cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plînge, se vor tîngui

16. şi vor zice: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, care* era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!               

17. Atîtea bogăţii într-un* ceas s-au prăpădit!”  Şi** toţi cîrmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei ce cîştigă din mare stăteau departe;         

18. şi* cînd au văzut fumul arderii ei, strigau: „Care** cetate era ca cetatea cea mare?”

19. Şi îşi aruncau* ţărînă în cap, plîngeau, se tînguiau, ţipau şi ziceau: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă** a fost prefăcută într-un pustiu!”

20. „Bucură-te de ea, cerule!* Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi prorocilor! Pentru că** יהוה YaHWeH v-a făcut dreptate şi a judecat-o.”

21. Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: „Cu* aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu** va mai fi găsit!

22. Şi* nu se va mai auzi în tine nici sunet de lăute, nici cîntece din instrumente, nici cîntători din fluiere, nici cîntători din trîmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii.

23. Lumina* lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui** şi al miresei pentru că negustorii♦ tăi erau mai marii pămîntului, pentru că♦♦ toți păgînii au fost amăgiți de vrăjitoria ta             
 
24. şi pentru că* acolo a fost găsit sîngele prorocilor, şi al sfinţilor, şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi** pe pămînt.”        

                         Capitolul 19

Tora - Pericopa 15 - Bo 10 : 1 - 13 : 16

Haftarah - Ieremia / Yermeyahu 46 : 13 - 28

Legămîntul Innoit - Apocalipsa / Gilyahna 19 : 1 - 16

1. După aceea, am auzit* în cer ca un glas puternic de gloată multă care zicea: „HalleluYa! A lui יהוה YaHWeH Eylohim al nostru, este Mîntuirea,** slava, cinstea şi puterea!

2. Pentru că Legile Lui sunt adevărate* şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, şi a răzbunat** sîngele robilor Săi din mîna ei.” [Judecățile]

3. Şi au zis a doua oară: „HalleluYa!  Fumul* ei se ridică în sus în vecii vecilor!”

4. Şi cei* douăzeci şi patru de bătrîni, şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pămînt şi s-au închinat lui  יהוה YaHWeH, care şedea pe scaunul de stăpînire. Şi au zis: „HalleluYa**! HalleluYa!”

5. Şi, din scaunul de stăpînire a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi* pe  יהוה YaHWeH, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi** mari!”

6. Şi* am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „HalleluYa!  יהוה YaHWeH** Eylohim al nostru, cel Atotputernic a început să împărăţească.

7. Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a* venit nunta Mielului; nevasta Lui s-a pregătit

8. şi i s-a dat* să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” Inul** subţire sunt lucrările neprihănite ale sfinţilor.

9. Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice* de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea** sunt adevăratele cuvinte ale lui יהוה YaHWeH!”

10. Şi m-am* aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te** să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care♦ păstrează Mărturia lui יהושע Yașua. Lui יהוה YaHWeH închină-te! Căci mărturia lui  יהושע Yașua  este duhul prorociei.”

11. Apoi* am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un** Cal Alb! Cel ce stătea pe el se cheamă „Cel Credincios♦  şi „Cel Adevărat” şi El judecă♦♦ şi Se luptă cu dreptate.

12. Ochii* Lui erau ca para focului; capul** îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi♦ purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decît numai El singur.

13. Era* îmbrăcat cu o haină înmuiată în sînge. Numele Lui este: „Cuvîntul** lui יהוה YaHWeH.”

14. Oştile* din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate** cu in subţire, alb şi curat.

15. Din* gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească păgînii cu ea, pe care** îi va cîrmui cu un toiag de fier. Şi♦ va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a Atotputernicului יהוה YaHWeH.

16. Pe haină şi pe coapsă avea* scris numele acesta: „Împăratul** împăraţilor şi Stăpînul stîpînilor.”
-----------------------------
17. Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor* păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi**, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui  יהוה YaHWeH,              

18. ca* să mîncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!”

19. Şi* am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului şi oştile lor adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.

20. Şi* fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi** se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia♦ au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care♦♦ arde cu pucioasă.

21. Iar ceilalţi au fost ucişi* cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate** păsările s-au♦ săturat din carnea lor.

                     Capitolul 20

1. Apoi am văzut coborîndu-se din cer un înger care* ţinea în mînă cheia Adîncului şi un lanţ mare.

2. El a pus mîna pe balaur* pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.

3. L-a aruncat în Adînc, l-a închis acolo şi a pecetluit* intrarea deasupra lui, ca** să  nu mai înşele popoarele, pînă se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.

4. Şi am văzut nişte scaune* de stăpînire; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata.** Şi am văzut sufletele♦ celor ce li se tăiase capul din pricina Mărturiei lui  יהושע Yașua  şi din pricina Cuvîntului lui  יהוה YaHWeH şi ale celor ce♦♦ nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei*♦ şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mînă. Ei au înviat şi au♦* împărăţit cu haMaşiya o mie de ani.

5. Ceilalţi morţi n-au înviat pînă nu s-au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere.

6. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte* n-are nicio putere; ci vor fi preoţi** ai lui יהוה YaHWeH, a lui haMaşiya şi♦ vor împărăţi cu El o mie de ani.

7. Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana* va fi dezlegat

8. şi va ieşi din temniţa lui, ca să* înşele popoarele care sunt în cele patru colţuri ale pămîntului, pe Gog** şi pe Magog, ca să-i♦ adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

9. Şi* ei s-au suit pe faţa pămîntului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborît foc care i-a mistuit.

10. Şi* diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde** este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor arde♦ zi şi noapte... Pentru totdeauna. [Hebr.  Le-Olam-Va-Ed ]

11. Apoi am văzut un scaun de stăpînire mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au* fugit dinaintea Lui şi** nu s-a mai găsit loc pentru ele.

12. Şi am văzut pe morţi, mari* şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de stăpînire. Nişte** cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă♦ carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după♦♦ lucrul lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea* şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după**lucrul lui.

14. Şi Moartea* şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul** de foc este moartea a doua.

15. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat* în iazul de foc.

                      Capitolul 21

1. Apoi am* văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentru că** cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi nici marea nu mai era.

2. Şi eu am văzut* coborîndu-se din cer, de la  יהוה YaHWeH, cetatea sfîntă, Noul Ierusalim, gătită** ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

3. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de stăpînire şi zicea: „Iată cortul* lui  יהוה YaHWeH și oamenii lui! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi יהוה YaHWeH însuşi va fi cu ei. El va fi  Eylohim al lor.

4. El* va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi** moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici♦ tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut.”

5. Cel ce* şedea pe scaunul de stăpînire a zis: „Iată,** Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste♦ cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”

6. Apoi mi-a zis: „S-a* isprăvit! Eu** sunt Alfa şi Omega, [ Începutul şi Sfîrşitul.] Celui ce îi este sete îi voi♦ da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.

7. Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu* voi fi Eylohim al lui, şi el va fi fiul Meu.

8. Dar* cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul** care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

9. Apoi unul din cei* şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa** nevasta Mielului!”

10. Şi m-a dus, în* Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea** sfîntă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la יהוה YaHWeH,

11. avînd* slava lui יהוה YaHWeH. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de jasp, străvezie ca cristalul.

12. Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece* porţi, şi, la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.

13. Spre* răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi, şi spre apus, trei porţi.                                           

14. Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele* erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

15. Îngerul care vorbea cu mine avea* ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.

16. Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea ei era cît lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă.

17. I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.

18. Zidul era zidit de jasp, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.

19. Temeliile* zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintîi temelie era de jasp; a doua, de safir; a treia, de calcedonie; a patra, de smarald;

20. a cincea, de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de crisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.

21. Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii* era de aur curat, ca sticla străvezie.                                         

22. În cetate n-am văzut niciun* Templu; pentru că  יהוה YaHWeH El-Shaday [cel Atotputernic] ca şi Mielul sunt Templul ei.

23. Cetatea* n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui  יהוה YaHWeH, şi făclia ei este Mielul.

24. Popoarele* vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pămîntului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.

25. Porţile* ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi** noapte.

26. În ea se va aduce* slava şi cinstea popoarelor.

27. Nimic întinat nu* va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea** Vieţii Mielului.

                        Capitolul 22

1. Şi mi-a arătat un rîu* cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de stăpînire al lui  יהוה YaHWeH şi al Mielului.

2. În* mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale rîului era pomul** vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dînd rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la♦ vindecarea popoarelor.

3. Nu* va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul** de stăpînire al lui יהוה YaHWeH al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.

4. Ei* văd faţa Lui, şi** Numele Lui este pe frunţile lor. [Numele  יהושע ]

5. Acolo nu va mai fi noapte*. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că  יהוה YaHWeH** Eylohim îi va lumina. Şi♦ vor împărăţi în vecii vecilor.

6. Şi îngerul mi-a zis: „Aceste* cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.” Şi  יהוה YaHWeH, Eylohim al duhurilor prorocilor a** trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întîmple în curînd.

7. „Şi iată*, Eu vin curînd!a) – Ferice** de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!” [ a) Sau: repede ]

8. Eu, Ioan am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am* aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.

9. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te* să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui  יהוה YaHWeH.”

10. Apoi* mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea** aceasta. Căci vremea este aproape.

11. Cine* este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfînt să se sfinţească şi mai departe!

12. „Iată,* Eu vin curînd; şi răsplata** Mea este cu Mine, ca să♦ dau fiecăruia după lucrul lui.

13. Eu* sunt Alef şi Taf, [Cel Dintîi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfîrşitul.” [ Alef-Taf ]

14. Ferice* de cei ce păzesc Poruncile ca să aibă drept la** pomul vieţii şi♦ să intre pe porţi în cetate!

15. Afară* sunt cîinii**, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!

16. „Eu,* יהושע Yașua am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Adunare. Eu** sunt Sămînţa  Rădăcinei lui David, strălucitor ca Luceafărul♦ de dimineaţă.”

17. Şi Duhul şi Mireasa* zic: „Vino!” şi cine aude să zică: „Vino!” şi** celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!

18. Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă* va adăuga cineva ceva la ele,  יהוה YaHWeH îi va** adăuga urgiile scrise în cartea♦ aceasta.

19. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate  יהוה YaHWeH partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta.”

20. Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da,* Eu vin curînd.” HalleluYa**! Vino♦ יהושע Yașua Mîntuitorule!

21. Harul lui  יהוה YaHWeH, prin יהושע Yașua haMaşiya să fie cu voi cu toţi! HalleluYa!

      ------------- HalleluYah -------------

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Torah

Cartea lui Enoh